DESPARTITII DE ROMANIA LOVESC DIN NOU. “Suntem o tara corupta pentru ca suntem ortodocsi.” PELERINII CUVIOASEI: ASISTATI SOCIAL/ Tismaneanu uraste ROMANIA PROFUNDA

• Alexandru Racu: Deus sive mercatus

“Vedeti voi, sa nu va imaginati ca 200000 de oameni care alminteri muncesc si-au luat concediu pentru a veni la moaste. Ar insemna ca 5% din angajatii Romaniei au disparut brusc din campul muncii pentru cateva zile, si asta se cunoaste. Acesti oameni sunt in marea lor majoritate pensionari, someri, sau alte categorii de asistati social. Munca nu e cel mai bun prieten al lor. Fie considera ca au muncit destul, fie nu le-a placut niciodata. Ce ii uneste insa e dorinta de a le pica bunastarea din cer, la propriu.

Suntem o tara atat de corupta si pentru ca suntem una majoritar ortodoxa. Baza ortodoxismului este traficul de influenta. Te dai bine pe langa cel de sus, il lingusesti in fiecare zi, ii canti la sarbatori, ii dai spaga, ii faci case si el te ajuta. Si daca vrem salvare, materiala sau spirituala, ne e mai la indemana sa facem antecamera 5 zile la cel de sus decat sa punem mana sa construim ceva.

Adevarata minune pe care ar fi putut sa o faca sfanta zilele acestea era sa ii puna la munca pe acesti pelerini. Cand se va infaptui acest miracol, jur ca devin slujitor al bisericii.

Si pentru cei care vor spune ca mantuirea spirituala e peste orice constructie lumeasca, va raspund de pe acum ca munca si creatia sunt ofrandele cele mai pretuite in orice religie, de orice divinitate. Nu statul in strada degeaba“. http://activenews.ro/stefan-moisanu-tanarul-anuntat-ca-divorteaza-de-romania-afirma-ca-pelerinii-de-la-sfanta-parascheva-sunt-pensionari-someri-sau-alti-asistati-social_1867246.html

Acest text, nu doar sinistru, ci si completamente imbecil, scris de un tanar antreprenor care a declarat ca divorteaza de patria mama pentru ca l-a taxat prea mult, merita o scurta analiza. Evident, probabil ca sunt destui oameni care si-au luat liber de la scarbici ca sa mearga in pelerinaj, tarani care traiesc din agricultura de subzistenta, pensionarii au muncit la vremea lor pentru pensia lor, somerii s-or fi dus acolo, printre altele, si ca sa se roage sa-si gaseasca un loc de munca, despre alte categorii de asistati ce sa mai vorbesc si, in general, fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu timpul sau liber, cu toate ca, dupa cate vedem, sunt unii care considera ca nu ar trebui sa avem dreptul la timp liber. Intamplator sau nu, cel care emite astfel de idei enumera printre faptele de vitejie pentru a caror savarsire patria nu a stiut sa-l aprecieze faptul ca “a hranit cei 121 de fii ai patriei ce mi-au fost angajati in anii astia. Și din banii pe care i-am făcut vânzând roadele muncii mele” (de unde rezulta ca “munca” [alienata] fiind “a lui”, hrana celor 121 de angajati, care au invatat la ora de religie capitalista sa faca ore suplimentare in loc de metanii, a fost “pomana sfantului antreprenor” cu chip de arhanghel anticoruptie – vezi poza din Cotidianul) “ți-am pus lunar pe masă (tie, dulce Romanie – nota mea) o parte frumușică”http://www.cotidianul.ro/scrisoarea-de-adio-a-unui-tanar-care-divorteaza-de-romania-248747/.

In fine, merita sa remarcam si aberatia din incheiere: “suntem lenesi si corupti datorita Ortodoxiei” dar “munca si creatia sunt ofrandele cele mai pretuite in orice religie”??? De unde rezulta ca exceptionalismul pozitiv (nu pentru Weber, ci pentru cititorii sai sfertodocti de la Dunare) descris de Weber in Etica Protestanta si Spiritul Capitalismului s-a transformat in exceptionalism negativ ortodox.

Dar de fapt, autorul acestei postari vrea sa spuna altceva, si anume ca “bineplacuta” este doar “jertfa” aducatoare de profit ce este “bineprimita” de catre entitatea panteista ce poarta numele de piata si este egala cu suma tuturor patimilor individuale. Se spune ca Dumnezeu e peste tot iar in capitalism el este fiecare client, care, dupa cum bine stim, este “stapanul” nostru, inclusiv sub forma patronului care cumpara singurul lucru pe care marea masa a muritorilor il poseda pentru a-l putea jertfi/vinde astfel incat sa-si asigure supravietuirea: munca lor. In acest panteon/pandemonium sunt acceptati numai zeii care slujesc lui Mamona, tatal tuturor zeilor, toate religiile sunt bune sau rele, bineprimite sau nu, in functie de cresterea economica pe care o genereaza sau nu, iar cine nu se “jertfeste” de buna voie acestui Moloh trebuie “sa fie jertfit” impotriva voii sale de catre preotul-antreprenor. Jertfa care “sfaraie” pe altar in sunetele clopotelor de pe Wall Street e insusi omul, cel care, potrivit invataturii Bisericii, este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pe cand banul, tot poporul (ala de sta la coada la Sfanta Parascheva) stie mai bine al cui ochi este. Crestinul ortodox, constient de invatatura Bisericii sale, stie foarte bine cine este (care este demnitatea lui), cui sa se inchine si cui nu, si deci care este ierarhia fireasca a lumii in care traieste. Asta este ceea de ce deranjeaza de fapt. Pentru a putea fi inghititi de Molohul panteist, identificat cu “progresul” (mai vechi – comunist – sau mai nou – capitalist)  societatii romanesti, oamenii trebuie mai intai sa-si piarda reperele si prin asta chipul.

PS: Pentru ca peisajul sa fie complet, adaug aici si postarea de pe facebook de acum cateva zile, in replica la o interventie a doamnei Maria Cernat, tot pe tema pelerinajului de anul acesta. De data asta nu mai e vorba de dreapta antiortodoxa ci de stanga antiortodoxa:

Stii ce ma amuza pe mine la stanga autohtona (sau, ma rog, cel putin la anumiti reprezentanti ai ei)? Ca pe de o parte urla la patapievicieni (huo! fascistii!) cand aia propun restrictionarea dreptului de vot la o anumita elita (aia cu bani si aia dastepti), dar pe de alta parte, de indata ce vede un fenomen de masa (fac o paranteza si observ ca nimeni nu se ia, cel putin nu in termeni la fel de duri, de cretinismul de masa de tip sport sau showbusiness, si de victimele produse de acestea, de la drogati si la dopati pana la morti calcati in picioare sau din alte motive numai de Dumnezeu stiute pe la diverse reuniuni de masa), in speta sute de mii de oameni care se aduna la chemarea BOR, incepe sa faca misto de aia pe motiv ca vezi Doamne ce tampiti sunt. Ok, dar atunci de ce sa te mai scandalizezi de propunerile de abolire a votului universal? Ca daca esti suficient de tampit ca sa te prosteasca popii, inseamna ca esti suficient de tampit ca sa te prosteasca si politicienii. Si de ce sa mai […] scandalizandu-te de fiecare data cand se atenteaza la idolul sacru al democratiei? Nu e mai simplu sa recunosti ca, la fel ca si elita neoliberala, si tu vezi in poporul roman o masa imbecila care, pentru binele ei si al Romaniei evropene, trebuie sa fie redusa la tacere? Adica la elita de dreapta cel putin lucrurile (parca) sunt mai clare: ei sunt cu meditatia transcendentala, poporul cu moastele, drept pentu care ei (elita) ar trebui sa voteze in timp ce poporul nu (ori sa voteze cum le spune elita sau doar atunci cand vrea ea – vezi tumbele facute de Plesu cu privire la subiect). Dar cand vine vorba de stanga secularist-democratica care apara votul universal cu aceeasi darzenie cu care, facand abstractie de vox populi, sustine evacuarea BOR din spatiul public, te apuca fie rasul contempland o atat de mare stupizenie, fie greata contempland o atat de mare demagogie.

• ActiveNews/ Mihai Somanescu: Un mesaj pentru cel care s-a despărţit de România

La apariţia scrisorii omului care a anunţat că se desparte de România m-am ferit de a comenta dat fiind că am sperat ca misiva să fie doar o răbufnire de moment, de orgoliu, a unui om de bună-credinţă.

Din păcate, m-am înşelat. Ştefan Moisanu nu este un om de bună credinţă: este un individ absorbit de sine şi de importanţa pe care şi-o acordă, ce-şi arogă un aer de superioritate faţă de cei pe care nu-i consideră la înălţimea sa. Şi bineînţeles, care consideră că toţi ceilalţi sunt vinovaţi pentru nereuşitele sale.

Ceea ce m-a convins a fost ultima sa postare de pe blog, în care îşi dă cu părerea, ca un inginer ce este, despre teologie. Şi nu oricum, ci ca un semidoct, care îşi închipuie că dacă are succes online cu lăturile deversate pe România, acum e îndreptăţit să jignească şi mai mult.

“Acesti oameni sunt in marea lor majoritate pensionari, someri, sau alte categorii de asistati social. Munca nu e cel mai bun prieten al lor. Fie considera ca au muncit destul, fie nu le-a placut niciodata. Ce ii uneste insa e dorinta de a le pica bunastarea din cer, la propriu”, spune întreprinzătorul despre cei peste 250.000 de pelerini de la Sfânta Parascheva. Ce altceva este aceasta dacă nu o jignire mizerabilă? Poate doar o dovadă că s-a lipit ceva de el în şcoala românească, şi anume rămăşiţele dialecticii materialist-ateiste a vechiului regim. Nu ar fi trebuit să mă mire, omul însuşi recunoaştea că jigneşte încă de pe băncile şcolii.

Trecând peste faptul că sociologic vorbind, e dovedit că la pelerinaje participă reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, cum să nu roşeşti când zici că pensionarii “considera că au muncit destul” şi că doresc să le pice bunăstarea din cer? Domnule Moisanu, pe ce drumuri mergi, pe ce bănci te aşezi, în ce spital te-ai născut? Nu în alea construite din banii sau chiar direct de asistaţii aştia, de cei care poate acum nu mai unde să muncească?

Sau vrei să-i “eliberezi” de povara pensiei şi ajutoarelor sociale, trimiţându-i la muncă forţată? Eventual până dispar “pe cale naturală” din sistem? De ce nu le zici direct “Arbeit mach frei”?

Dacă te-ai duce în Germania (chiar aşa, de ce nu te-ai dus?) le-ai spune pensionarilor care pleacă în vacanţă: “Unde vă duceţi asistaţilor? Credeţi că aţi muncit destul? Marş la muncă cu voi“? Nu. Pentru că acolo ai fi linşat pentru aşa ceva, dar pentru că eşti în România, o ţară cu oameni de care ştii că sunt toleranţi, îţi permiţi.

Şi pentru nu era suficient să jigneşti câteva sute de mii de oameni, te-ai gândit să treci la o categorie superioară şi să insulţi milioane: “Suntem o ţară coruptă şi pentru că suntem una majoritar ortodoxă.Baza ortodoxismului este traficul de influenţă”. Păi înseamnă că Mihai Viteazul, care a înfiinţat Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei a făcut…trafic de influenţă? Măi să fie!

Dar miile de martiri, care au refuzat să-şi lepede credinţa ortodoxă în trecut dar şi mai recent, în închisori, ce-au făcut? Au murit pentru…trafic de influenţă? Mircea Vulcănescu, strălucitul economist şi filosof, ale cărui ultime cuvinte în temniţă au fost: “Să nu ne răzbunaţi”, a făcut-o pentru că le învăţase la “cursul” de trafic de influenţă?

Asocierea unei aşa-zise înapoieri a României cu religia ortodoxă a fost demontată de mult timp. Aţi fi aflat asta, dacă citeaţi şi câteva cărţi de istorie, altele decât cele scrise de Lucian Boia. Un exemplu la îndemână din istorie  este cel al Sfântului Împărat Bizantin Iustinian, care a conceput Codul juridic care-i poartă numele. Imperiul Roman de Răsărit, ortodox a ţinut doar…1.000 de ani.

Dar toate astea nu contează, pentru că de-acum e clar: România e bună doar când îi aduce profit domnului Moisanu, ca o “nevastă”. Dar o “nevastă” de care poţi divorţa oricând, mai ales că e prea credincioasă şi în loc să stea cu ochii lipiţi de monitoare şi să producă bani, mai pierde timpul pe la sfinţi. Sfinţi al căror nume nu merită scris cu literă mare, ei nu valorează nici cât jumătate din Burj Khalifa.

Dar îţi permiţi să te comporţi aşa: doar ai hrănit “cei 121 de fii” ai României pe care i-ai avut angajaţi, din marea ta milă, nu pentru că ar fi muncit pentru salariile lor.

Două lucruri îţi transmit înainte să închei:  poate că fizic mai eşti aici, dar sufletul tău a plecat deja şi doi, România n-o să moară nici bătrână, nici singură. Mai sunt câteva milioane de români care nu se vor declara “învinşi de sistem” şi care nu l-au citit pe Tudor Vianu, dar îşi amintesc versurile poetului: “Nu dor nici luptele pierdute/nici ranile din piept nu dor/cum dor acele brate slute/care să lupte nu mai vor”.

• Mircea Platon (Facebook):

Vreti sa vedeti cum se face propaganda de cel mai jegos nivel? Iata, la cald, cum se minte euro-atlantic.

1. Iata ce spune Tismaneanu:

“Biserica Catolică a cunoscut în ultimele decenii transformări de o formidabilă anvergură. În timpul lui Ioan Paul al II-lea a fost emis documentul fundamental care condamnă antisemitismul ca păcat împotriva creştinismului. Sînt lucruri care încă nu s-au spus în documentele esenţiale ale bisericilor ortodoxe. Propagatorii mitului politic al României profunde (ori al Rusiei profunde, ori al Serbiei profunde, ori al Greciei profunde) mizează pe vechile fobii la adresa a tot ceea ce înseamnă alteritate. Diferenţa este privită ca sursă de poluare, Celălalt este privit cu suspiciune, ca instrument al unui plan secret de subminare a colectivităţii predestinate să împlinească cine ştie ce poruncă divină.” (http://www.contributors.ro/…/imi-afirm-raspicat-si-cu-mind…/)

2. Iata ce spuneam eu (cand am lansat ideea Romaniei profunde ca o posibila a treia forta):

“Marginalul e trecatorul, omul a carui traiectorie e în afara sistemului. Omul care sta pe propriile picioare. Omul al carui centru de greutate e în afara sistemului. Omul a carui marginalitate e traita ca detasare de lume, nu ca înfrângere si ca resentiment în lupta pentru parvenire. Marginalitatea ca luciditate e ceea ce ne trebuie. Or ceea ce avem e marginalitatea ca si conformism si politie ideologica. Exista, de aceea, o mai mare valoare “revolutionara” în cumintenie decât în conformismul nonconformismului. Atunci când cumintenia nu înseamna adaptarea la sistem, ci boicotarea lui tacuta, abandonarea lui pentru a o apuca pe alte urcusuri de taina. La capatul fiecarei revolte deschise sta conformismul celulei de partid sau determinismul masei. În miezul fiecarei lupte esentiale sta o însingurare primenitoare. Însingurarea pe care o simtim în fata riturilor de trecere nu e decât o tresarire a firii presimtind reîntregirea. Marginal e orice om întreg, pentru ca nici un om întreg nu e restaurat de sistem, nu e mântuit prin decret prezidential sau prin sedinta parlamentara. Marginalitatea omului sta în unicitatea persoanei, în omul care nu a acceptat sa îsi toceasca zimtii numai pentru a intra în circulatie. Nu ne mântuim singuri, dar ne mântuim liberi, si pentru aceasta libertate vom da socoteala. Libertatea ne îngaduie sa depasim determinarile acestei lumi. Libertatea ne face “marginali”, ne elibereaza de încatusarea lasitatii si de gravitatia masificarii. Libertatea e teonoma. Nu l-am cauta pe Dumnezeu daca nu l-am fi gasit. Si nu-l poti gasi fara a deveni liber. În acest înteles, e adevarat ca “actul liber al unei persoane nu e din lumea aceasta” (Jean de St. Thomas, citat în Jacques Maritain, The Person and the Common Good, University of Notre Dame Press, 1985, 20). Dar daca adevaratul “marginal” e persoana, cine e o “persoana”?

Persoana e Lazar dupa care a plâns Mântuitorul si Iisus Hristos de care le era dor Sfintilor Apostoli si caruia i-au cerut sa mai stea cu ei. Persoana e Iisus care era mai apropiat de Petru si de Ioan decât de ceilalti ucenici. Si asta pentru ca Dumnezeul crestin nu e transcendenta absoluta si monotona, nu e “Forta” din Star Wars, nici Fiinta Suprema a deistilor, si nici macar “Fiinta” neotomistilor. Ontologismul neotomist îsi are radacinile în modul cum concep Parintii Apusului Sf. Treime. Dupa cum scria John Meyendorff, pentru teologia latina Persoanele divine sunt doar raporturile imanente esentei unice a lui Dumnezeu. De aceea Sf. Duh trebuie sa purceada si de la Fiul, din cauza ca existenta sa e determinata de raporturile dintre Tatal si Fiul. Pentru Parintii Rasaritului, Dumnezeu ramâne necunoscut în esenta sa, dar ni s-a revelat ca o Trinitate, ca Trei Persoane (The Orthodox Church, Crestwood, 1981). Esentialismul manifest în Filioque se regaseste si în personalismul neoscolastic pentru care persoana e importanta ca “purtatoare” de fiinta, nu ca persoana concreta. Când teologii Apusului premodern foloseau analogia dintre societate si ostie, ei considerau ca heterodoxul compromite crestinatatea asa cum farâma de drojdie compromite azima. Întâlnirea dintre doua persoane nu se putea face decât în numele asemanarii lor. Asadar, ca referinta a corpului social, dospirea sau nedospirea pâinii euharistice nu e deloc lipsita de semnificatii, ele mergând de la uscata eugenizare la vesela fermentare devalmasa. Un lucru însa e sigur: o pâine poate creste în mai multe feluri, dar de uscat se poate usca într-un singur fel si atunci, în loc de gustosul dumicat al persoanei, obtinem fiinta-piscot, fada grisina umana de-fiinta-purtatoare.” (http://convorbiri-literare.dntis.ro/PLATONnov7.html).

Din moment ce in chiar textul programatic al cartii despre Romania profunda am respins explicit demonizarea alteritatii – si am respins-o in termeni Ortodocsi -, nu imi ramane sa conchid decat ca dl Tismaneanu scrie, cand vine vorba de Romania profunda, fie ca un repetent intelectual, fie ca un repetent moral.

Oricum, ar fi cazul ca “scutul analitic” controlat de la Deveselu sa se inchida. Nu de alta, dar nu ne apara nici macar de ploaie.