Ana-Corina Sacrieru despre REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE: “A bloca un astfel de proiect înseamnă a nu-i recunoaște poporului suveranitatea”/ CONVENTIA DE LA ISTANBUL si doctrina genului ca atribut social/ ORTODOCSII EUROPENI cer tarilor semnatare ale Conventiei de la Istanbul sa respecte familia

14-07-2018 28 minute Sublinieri

 

De câțiva ani, avocata Ana-Corina Săcrieru, membru fondator al Platformei Civice de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ, pledează pentru împlinirea inițiativei celor trei milioane de români care au cerut, în 2015, clarificarea termenului de „soți” din Constituția României pentru armonizarea lui cu Codul Civil. Ea ne-a vorbit despre miza istorică a unei participări masive a românilor la referendumul care are ca scop aprobarea înlocuirii cuvântului „soți” din definiția constituțională a căsătoriei cu sintagma „un bărbat și o femeie”.

De ce este important ca românii să voteze masiv la referendumul pentru căsătorie, care ar stabili în Constituție înțelesul biblic al acestei instituții fundamentale?

Referendumul acesta este despre noi înșine. Este singurul proiect de țară care ne unește cu adevărat, deși este regretabil că a durat atât de mult, trei ani. Dar faptul că acest referendum va avea loc în acest an al unității noastre naționale, așa cum nu ne îndoim că va fi, ar putea să ne arate că Dumnezeu are o logică a lucrurilor care e deasupra logicii noastre. Suntem invitați să constatăm că nevoia de unire este azi la fel de actuală ca acum 100 de ani. Iar noi avem șansa să fim martorii vii, să trăim personal un act de unitate națională.

Nu va fi ușor să se atingă nivelul de participare necesar pentru validarea rezultatului referendumului. Trebuie să participe 30% din numărul românilor din statistici. Dar, cu atât de mulți români emigrați sau plecați la muncă în afară, populația reală a României este de fapt mult mai mică. Va fi nevoie de un efort extraordinar, pe care va trebui să-l facem ca pe o răspundere personală a fiecăruia dintre noi. Nu există jumătăți de măsură în ceea ce privește responsabilitatea, pentru că de rezultat depinde cum va arăta România generațiilor următoare. Sunt convinsă că așa au văzut lucrurile acum o sută de ani și înaintașii noștri. Acest referendum ar putea fi o victorie la fel de frumoasă precum Marea Unire de la 1918.

S-a încercat în mod repetat blocarea politică a iniția­tivei. Cum se pot depăși astfel de situații?

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la proiectul referendumului a fost că el a rămas cumva deasupra zbaterilor politice. Acesta a fost meritul lui Mihai Gheorghiu. Este un proiect istoric, dar din păcate se încearcă blocarea lui. Blocajul nu mai este doar politic, ci și la nivel instituțional, când un reprezentant la cel mai înalt nivel al unei instituții, precum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), afirmă că este un proiect „fals” și „neclar” și că „din punct de vedere juridic nu are nici un efect”. Cu toate acestea, este cel mai democratic și constituțional proiect din istoria românilor.

Discriminează pe cineva acest proiect?

Nu discriminează pe nimeni, iar acest lucru l-a constatat Curtea Constituțională în Decizia 580/20.07.2016. Inițiativa nu încalcă drepturile nici unei persoane și de aceea este un proiect sută la sută democratic și constituțional. Este dreptul românilor de a-și spune punctul de vedere. Suveranitatea, potrivit Art. 2 din Constituția României, se exprimă și prin referendum. A bloca un astfel de proiect înseamnă a nu-i recunoaște poporului suveranitatea.

Milioanele de cetățeni care au susținut inițiativa se vor resemna cu o amânare sine die? A mai existat un referendum fără consecințe.

Acela a fost o consultare publică. Nu avea încadrarea juridică a unui referendum. Acum avem procedura unui referendum și este pentru prima oară când românii au reușit să facă, la modul cel mai riguros posibil din punct de vedere constituțional, juridic, un astfel de demers. A-l bloca înseamnă a nu-i recunoaște poporului român suveranitatea. Strămoșii au reîntregit România, iar la 100 de ani, noi suntem nevoiți să-i apărăm suveranitatea. Despre asta este vorba.

În 1918, românii, la fel de singuri, la fel de abandonați, la fel de nerecunoscuți ca popor, au reușit să-și reîntregească țara. La 100 de ani distanță, noi, aceiași români, același popor, suntem puși în fața următoarei situații: ne este refuzat dreptul de a ne defini în ceea ce este cel mai profund ființei noastre. Ce este cel mai profund în ființa unui om? Iubirea – iubirea dintre un bărbat și o femeie, acea iubire care întemeiază o lume, pentru că asta este căsătoria: o iubire întemeietoare. Ni se refuză azi dreptul de a ne defini nu politic, nu instituțional, nu ca democrație, ci în esența ființei noastre, în nivelul cel mai adânc și mai intim al ființei noastre. Acolo ne este refuzat dreptul de a ne defini.

S-a vehiculat ideea că se va organiza referendumul, dar în paralel se va vota în Parlament o lege a parteneriatului civil, inclusiv pentru cupluri de același sex. Însă din felul în care sunt reglementate relațiile de parteneriat decurg și legea familiei, dreptul la adopție… așadar, o astfel de lege nu ar invalida definiția căsătoriei propusă la referendum?

O precizare juridică înainte de orice: nici jurisprudența, nici legislația europeană nu obligă statele membre să legifereze căsătoria sau parteneriatul între persoane de același sex. Nu există nici o obligație în acest sens. Și o precizare politică: e foarte adevărat că am observat în discursul politic această jonglare de termeni, ca și cum cineva ar pune problema referendumului la schimb cu acest parteneriat.

Parteneriatul civil este un concept juridic străin de mentalitatea juridică a poporului român. Grecia a fost obligată să recunoască parteneriatul civil între persoane de același sex doar pentru că avea prevăzut în lege parteneriatul heterosexual de foarte mult timp. Cu alte cuvinte, exista conceptul, exista în mentalitatea juridică, în mentalitatea poporului grec acest concept.

În mentalitatea poporului român – inclusiv în noul Cod Civil – nu există aceasta. În mentalul colectiv al poporului român, iubirea dintre un bărbat și o femeie este legată de o formă de asumare a acelei iubiri. În Dreptul Civil român, această asumare se face în două forme: prin căsătorie sau prin logodnă. Cu alte cuvinte, legiuitorul român a considerat că iubirea este o încărcătură atât de mare, încât nu poate fi decât asumată și nu trecută doar într-un simplu contract civil. De aceea, spuneam că iubirea întemeietoare dintre un bărbat și o femeie este cea mai bună definiție a căsătoriei. Prin nașterea de copii, întemeiază o lume, un popor, o țară. Prin transmiterea valorilor, întemeiază o cultură. În măsura în care o iubire este întemeietoare, în acea măsură este căsătorie. Toate problemele nenumărate ale familiei românești decurg dintr-o greșită înțelegere a căsătoriei.

În măsura în care un popor înțelege aceste aspecte și le consemnează în legile lui în mod fidel propriei concepții, în acea măsură el va avea instituții juridice care să-i reflecte realitățile sociale. De aceea Codul nostru Civil este unul de excepție: pentru că el este reflexia fidelă a realității sociale. Vedem căsătoria ca pe o asumare, adică ca pe un proces care te și transformă. Nici unul dintre noi nu mai e același după ce se căsătorește, pentru că din purtătorul unei iubiri devine coîntemeietor al unei lumi întregi. Iar Codul nostru Civil are acest merit fantastic de a reflecta ceea ce românii gândesc cu adevărat despre ei înșiși, despre iubire, despre bărbat și femeie. A veni cu o instituție juridică precum parteneriatul civil înseamnă a introduce o grefă străină de mentalul colectiv românesc.

Doi bărbați, un cetățean român și unul străin, s-au „căsătorit” în afara țării și au cerut recunoașterea uniunii lor în România, unde s-au stabilit. Curtea Consti­tuțională a României (CCR) a cerut de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) clarificări la dreptul de ședere al soților în Uniunea Europeană. Ce reprezintă Cazul Coman-Ha­milton împotriva statului român?

Decizia CJUE din 5 iunie 2018 are strict efect de interpretare: nu obligă la recunoașterea uniunii celor doi de către România, ci doar la recunoașterea dreptului lor de ședere aici. În acest caz, CCR ia act de interpretarea transmisă de CJUE și face aplicarea interpretării după propria judecată. CCR poate să observe că decizia CJUE spune același lucru ca aliniatul 4 din Codul Civil. Codul nostru Civil, care este foarte bine reglementat, are la alin. 1 din art. 277, precizarea că în România nu sunt recunoscute căsătoriile între persoane de același sex oficiate pe teritoriul altui stat. Dar la alin. 4 se precizează că prevederea de la alin. 1 nu prejudiciază în nici un fel dreptul la liberă circulație (și inclusiv la ședere). Pe această bază, CCR poate să observe că decizia CJUE spune același lucru ca aliniatul 4 din Codul Civil și să respingă excepția de neconsti­tu­ționalitate a art. 277 (reclamată de Coman).

Dacă este atât de clar Codul Civil, atunci de ce CCR a înaintat CJUE o cerere de interpretare?

Nu sunt eu în măsură să vă răspund la întrebarea asta. Important este că decizia nu poate afecta o altă consecință. Al doilea aspect fundamental legat de această decizie este faptul că ea nu aduce nici o atingere Consti­tuției României. Noi avem o dispoziție specială în Constituția României, art. 11, care arată că legislația europeană principală (tratate, convenții) nu este deasupra Constituției. Decizia CJUE face parte din legislația europeană (și anume cea complementară) și, de aceea, nu poate fi deasupra prevederilor constituționale. Le­gis­lația europeană are supre­mație față de legile naționale organice, nu și față de norma constitu­țională.

Așadar, miza referendumului crește. Până la momentul de față avem o interpretare a Curții Constituționale dată prin Decizia 580/2016, care avizează inițiativa noastră și care interpretează „soți” în sens biologic („un bărbat și o femeie”). Doar că interpretările CCR nu țin loc de Constituție, ele pot fi în orice moment altele. Chiar există o dispoziție legală care a fost ani în șir reținută de CCR ca fiind în concordanță cu Consti­tuția, iar apoi brusc a fost considerată neconstituțională.

Dacă românii vor vota majoritar pentru clarificarea noțiunii de căsătorie, aceas­ta nu se va mai putea redefini decât tot printr-un astfel de referendum?

Da. 14 state europene au făcut la fel înaintea noastră, nu suntem primii. Acest referendum este dovada că suntem un popor suveran într-o Europă a cărei deviză este: „Unitate în diversitate”. Contestă cineva la ora actuală suveranitatea unui popor european? Dacă nu o contestă, acest referendum va avea loc. Dar dacă acest referendum nu va avea loc, aceasta va însemna o contestare a suve­ranității unui popor din Europa anului 2018.

Feciorul de 13-16 ani: “Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  “…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / Copilul : “Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt” / Tatăl: “Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea !” / Copilul “Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!” / Tatăl:  “……?!?fgdyrtf!?!?! ”

***************

Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroase.

Lipsa dezbaterii duce la mocirla valorilor tradiționale

Societatea românească este preocupată de teme false, de pâine și circ, de plescăit în fața mizeriilor mărunte de cine pe cine a arestat, cine câți ani de pușcărie a primit și de telenovele de genul cine de cine și cum a divorțat. În acest timp dezbaterea publică pe teme deosebit de importante lipsește cu desăvârșire. Iar dacă dezbaterea lipsește nu înseamnă că România nu se aliniază unor norme internaționale care ne afectează direct și dureros de mult viața de zi cu zi, și viitorul copiilor noștri. În liniște, fără zarvă, fără ecou, fără ca Biserica să se opună, Guvernul semnează și își asumă, Parlamentul ratifică, iar modificările legislative devin de neevitat. Totul în numele luptei împotriva violenței domestice, când, de fapt, discutăm (sau mai bine spus habar nu avem), de implementarea unui desăvârșit  marxism cultural, concept asupra căruia vom reveni mai târziu.

Referendumul privind căsătoria, mic copil față de Convenția de la Istanbul

În ultima perioadă, în spațiul public românesc, tema modificării Constituției în sensul stipulării sintagmei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie (în prezent, Constituţia prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi) cunoaște aprinse dezbateri. Tema  – călărită de partide și folosită ca armă electorală – este însă, una minoră. Aproape banală în comparație cu ceea ce a semnat, asumat și ratificat România.

Calul Troian, varianta de la Istanbul

Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt Convenția de la Istanbul reprezintă un tratat internațional adoptat de Consiliul Europei pe 11 mai 2011 care are ca scop prevenirea violenței, protecția victimelor și trimiterea în judecată a infractorilor. Convenția de la Istanbul stabilește că tolerarea și nepedepsirea unor acte de violență împotriva femeilor precum violul, violența domestică, hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate sau sterilizarea forțată constituie încălcări ale drepturilor omului și forme de discriminare pe criteriul de gen. Femeile au dreptul de a trăi în siguranță atât în spațiul public cât și în cel privat, pe stradă sau la serviciu, cât și acasă. Până aici toate bune și frumoase. Numai că, așa cum vom vedea mai încolo, Convenția de la Istanbul este un cal troian.

Viteză amețitoare. 5 luni de la proiect de lege la Lege promulgată

În România, Convenția de la Istanbul a fost semnată și asumată din partea Guvernului României la 27 iunie 2014, la Strasbourg, de Rovana Plumb, ministrul Muncii Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice din cabinetul Ponta. După un an, în septembrie 2015, Guvernul Ponta, prin HG, supune președintelui spre aprobare, pentru a fi supus parlamentului spre adoptare, proiectul de Lege privind ratificarea Convenției. În 13 octombrie 2015 Adresa Președintelui și Adresa Guvernului ajunge pe masa Camerei Deputaților și peste NUMAI O LUNĂ, pe 18 noiembrie, proiectul este adoptat de Camera Deputaților, cu unanimitate de voturi: 204 deputați din 204 prezenți (Camera are 329 deputați). Mai departe, în aceeași zi proiectul aprobat este înaintat la Senat, Cameră care pe 29 februarie 2016, cu 100 de voturi pentru, o abținere și un vot împotrivă adoptă proiectul. În continuare, pe 8 martie Legea este trimisă la președinte spre promulgare, iar apoi pe data de 16.03.2018 proiectul este promulgat prin decretul 306/2016 și devine Legea 30/2016, publicată ulterior în Monitorul oficial nr 224 / 2016. De la adresa Guvernului din septembrie 2015 până la promulgare au trecut 5 luni. Câtă operativitate. Câtă rapiditate. Totul fără absolut nici o dezbatere publică. Totul fără absolut nici o poziție. Totul fără absolut nici o analiză de profunzime în media. Câtă grabă! Câtă slugărnicie în fața marxismului cultural !  Asta, așa cum vom vedea,  spre deosebire de alte state, demne, verticale si cu principii sănătoase.

Drumul spre Iad e pavat cu bune intenții

Dar ce este Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt Convenția de la Istanbul sau în limbaj bruxelez Tratatul 210 ? Textul integral al Convenției, precum și Legea 30/2016 privind ratificarea le găsiți aici !

Indiscutabil, Convenția de la Istanbul este un act internațional ce vine în sprijinul femeilor acționând pentru protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, pentru încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, contribuind la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor precum și pentru protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Definirea genului ca atribut social

Numai că sub acest ambalaj teribil de frumos se ascund multe idei, principii, reguli și concepții care tulbură orice societate creștină cu principii sănătoase.

În primul rând să notăm Art 3 litera f: “femeile” includ fetele cu varsta de pana la 18 ani. Deci femeie înseamnă inclusiv persoanele de gen feminin sub 18 ani. Practic de la 0o zi la 999 ani. și am deschis Cutia Pandorei vorbind despre gen. Convenția de la Istanbul este primul act internaționl ce redefinește noțiunea de sex. Art 3 lit c : “gen” va insemna rolurile construite social, comportamentele, activitatile si insusirile pe care o societate data le considera adecvate pentru femei si barbati”.

Până acum singura definiție a „genului” într-o convenție internaționala era oferită de Statutul de la Roma, care vorbea de gen ca de un sinonim pentru sexul biologic. Convenția de la Istanbul face însă deosebirea dintre sex și gen. Genul devine un fel de sex social, o construcție ce poate varia (!!) independent de sexul biologic, încărcătura ideologică fiind deosebit de puternică. Adică omul se naște neutru și pe durata vieții își poate schimba genul când și cum consideră, genul fiind un atribut social pe care societatea îl oferă unei persoane!! În traducere, el e băiețel de 14 ani, dar vrea să fie fetiță! Sau ea e fetiță dar vrea să fie băiețel cu atributele specifice pe care i le conferă societatea ! Cităm de pe site-ul Guvernului : “Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice“. Practic se neagă existenta diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice.

Stereotipul bărbat = agresor

Și mergem mai departe. Convenția de la Istanbul practic demonizează ideea de bărbat, prezentându-ne stereotipul bărbat = agresor. Cităm din preambulul actului internațional: “Violenta impotriva femeilor este o manifestare a relatiilor istoric inegale de putere dintre femei si barbati, care au condus la dominarea asupra si la discriminarea impotriva femeilor de catre barbati si la impiedicarea avansarii depline a femeilor”.….“Natura structurala a violentei impotriva femeilor drept violenta de gen si violenta impotriva femeilor este unul dintre mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt fortate intr-o pozitie subordonata comparativ cu barbatii”. Toate acestea deși, potrivit studiilor general acceptate, femeile și bărbații recurg la violență fizică și verbală aproape la fel de des, 70% din agresiunile non reciproce provenind de la femei ! E clar, bărbații, toți bărbații, din vremuri ancestrale, au fost și sunt niște asupritori ai femeilor.

Dincolo de acestea, ce ne facem cu problematica violenței exercitate asupra copiilor în general ?!  Femeile, inclusiv cele sub 18 ani, OK sunt protejate….dar băieții?

Dreptul părinților de a alege educația copiilor, anulat. Udatul e Paște,  interzis!

Revenind la ideea de gen și libertatea conferită femeilor (atenție, unde sunt incluse și persoanele sub 18 ani!) ce cuvânt mai au de spus părinții în viziunea Convenției de la Istanbul ,act semnat, asumat și ratificat de România ?! Aici lucrurile devin absolut îngrijorătoare. Citiți cu atenție:

Articolul 12 – Obligatii generale
1. Partile vor lua masurile necesare pentru a promova schimbarile in modelele sociale si culturale de comportament al femeilor si barbatilor, in vederea eradicarii prejudecatilor, obiceiurilor, traditiilor si a altor practici care sunt bazate pe ideea de inferioritate a femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei si barbati”.

Articolul 14 – Educatie
1. Partile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme, cum ar fi egalitatea intre femei si barbati, rolurile de gen nestereotipe, respectul reciproc, rezolvarea nonviolenta a conflictelor in relatiile interpersonale, violenta de gen impotriva femeilor si dreptul la integritate personala, adaptate capacitatii in evolutie a elevilor, in curriculumul formal si la toate nivelurile de educatie.
2. Partile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a facut referire in alineatul 1 in institutiile educationale informale, precum si in institutiile sportive, culturale si recreative si in mass-media.

Articolul 33 – Violenta psihologica
Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a asigura faptul ca este incriminat comportamentul intentionat de prejudiciere a integritatii psihologice a unei persoane prin constrangere sau amenintari.

Legat de Art 12 cine va stabili respectivele prejudecăți, obiceiuri, tradiții care trebuie eradicate ?! (vom vedea mai târziu cine !).Vor ajunge niște persoane să stabilească unei națiuni întregi ce obiceiuri și tradiții trebuie eliminate ? Obiceiuri și tradiții care de mii de ani au fost păstrate în identitatea nației respective ca fiind definitorii? Și, nu săriți, nu mă refer aici la barbara mutilare genitală a fetițelor. Ci, de exemplu, la stropitul de Paște ! Care este, fără îndoială, un obicei bazat pe roluri stereotipice ! Se atentează oare la însăși identitatea spirituală a unei națiuni, aplicându-se un globalism plat universal ? Iar acesta este doar începutul. Sfârșitului !

Iar legat de Articolul 14, este dat de pământ dreptul părinților de a stabili copiilor o educație conform propriilor convingerilor religioase și filozofice. Dacă vine copilul acasă și povestește la 12-13 ani cum e încurajat a explora alte genuri, deși el s-a născut biologic cu un gen!, sau dacă din informațiile primite la ore de educație sexuală povestește despre conceptele de transgen, aceptare orientare sexuală, părintele nu va putea să îi interzică ulterior să mai participe la așa ceva și nici nu va putea cere socoteală școlii pentru curiculă.

Și raportându-ne la definirea anterioară a genului din Convenția de la Istanbul, dacă fetița de 12 ani (mă scuzați, femeia, în concepția Convenției!) are “avioane” de a fi tratată ca bărbat, părintele nu va putea refuza dorința, putând a fi acuzat și incriminat pentru violență psihologică împotriva fetiței (femeii, mă scuzați!).

Toate acestea în ciuda celor stipulate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care, în Art 2, Protocolul 1, spune că Dreptul părinților de a-și instrui copiii este un drept fundamental, care nu poate fi abrogat sau limitat în mod intenționat “Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ conform convingerilor lor religioase și filozofice”. Chiar și Declarația Universală a Drepturilor Omului conferă părinților dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori. Cum e  și normal, părinții au răspunderea în instruirea copiilor și, normal, cele mai mari drepturi în alegerea acestei instruiri (alături de stat și școală, care trebuie să conlucreze cu părinții în alegerea instruirii). Nici statul și nici școală nu trebuie să impună copiilor o educație contrară convingerilor religioase și filozofice ale părinților. Numai că această Convenție de la Istanbul se îndepărtează îngrijorător de aceste concepte în ceea ce privește rolul părinților în alegerea instruirii copiilor !

Secretul profesional, un abuz

Și infernul continuă. Libertatea femeilor, a se citi aici inclusiv a fetițelor-fetelor sub 18 ani, este asigurat. Iar dacă dreptul părinților a fost suprimat, iar atentatul asupra obiceiurilor și tradițiilor realizat, e momentul următorului pas. Si cine este stâlpul păstrării obiceiurilor și tradițiilor creștine? Bravos, Biserica ! Dincolo de dogmă, religia. Așa că să dăm drumul bilei demolatoare. Și până la Biserică să ne asigurăm că secretul profesional este distrus.

Articolul 28 – Raportarea de catre profesionisti
Partile vor lua masurile necesare pentru a asigura faptul ca regulile de confidentialitate impuse de legislatia interna anumitor profesionisti nu constituie un obstacol, in calea raportarii lor, in conditii adecvate, catre organizatiile sau autoritatile competente, daca au motive rezonabile sa creada ca a fost savarsit un act grav de violenta, acoperit de sfera de aplicare a prezentei conventii, si ca sunt de asteptat alte acte grave de violenta.
Adică psihologii, doctorii, terapeuții sau preoții sunt obligați să devină niște informatori ai statului sau a ONG-urilor. Evident, dacă există motive rezonabile. Serios ?!

Să demolăm ultimul bastion, Biserica, Religia

Articolul 42 – Justificari inacceptabile pentru infractiuni, inclusiv infractiunile comise in numele asa-numitei “onoare”
1. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca, in cadrul unei proceduri penale initiate in urma comiterii oricareia dintre actele de violenta care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentei conventii, cultura, obiceiul, religia, traditia sau asa-numita “onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Acest lucru se refera, in special, la afirmatiile ca victima a incalcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau traditionale ale comportamentului adecvat.
2. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca incitarea de catre orice persoana a unui copil de a comite oricare dintre actele prevazute la alineatul 1 nu va diminua raspunderea penala a persoanei respective pentru actele comise.

Cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate ca o justificare. Iar referirea se face atât la actele de violență, cât și la violența psihologică. Căsătoria, ca regulă, și nu regulă!, dintre un bărbat și o femeie devine o chestiune religioasă, o tradiție, bazată pe un comportament stereotip. Trebuie eliminată. În acest tumult incredibil, referendumul și modificarea Constituiției poate fi considerat un act împotriva Convenției de la Istanbul, asumată și ratificată de România. Iar susținerea că Dumnezeu a creat lumea și bărbatul, iar din coasta acestuia femeia, poate provoca unui copil violență psihologică. Conceptul trebuie înlăturat. Ca să nu mai vorbim de o serie de lucruri ce țin de morala, de organizarea și autonomia Bisericii. De exemplu excluderea femeilor de la primirea Tainei Preoției. Stigmatizare, tradiție, obicei, comportament stereotip. Este contra Convenției de la Istanbul. Vom avea femei preoți ?! Și tot în Litera și Spiritul Convenției de la Istanbul, școlile confesionale, patronate de Biserică, vor deveni ilegale. Și apropos, dacă băiețelul de 10 ani se visează fetiță va avea voie să folosească toaleta fetelor de la școală, profesorii urmând a permite și încuraja acest lucru?

Suveranitatea și Identitatea națională, o glumă

În final, ultima provocare. Dacă subminarea identității unei națiuni a fost implementată, putem trecem la însășți subminarea suveranității naționale. Capitolul IX al Convenției este despre Mecanismul de monitorizare. Extrase din Convenție: Articolul 66-Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice. Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice (denumit in continuare “GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei conventii de catre parti. Membrii sai vor fi alesi de Comitetul partilor din randul candidatilor nominalizati de catre parti, dintre cetatenii partilor, pentru un mandat de patru ani, care poate fi reinnoit o singura data. Ei se vor intruni in calitatea lor individuala si vor fi independenti si impartiali in exercitarea functiilor lor si vor fi disponibili pentru a-si indeplini atributiile intr-o maniera eficienta. GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedura. Membrii GREVIO si ceilalti membri ai delegatiilor care efectueaza vizitele de tara in conformitate cu articolul 68 alineatele 9 si 14 se vor bucura de privilegiile si imunitatile stabilite in anexa la prezenta conventie. Partile vor depune la secretarul general al Consiliului Europei, in baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport privind masurile legislative si alte masuri, care implementeaza dispozitiile prezentei conventii, pentru a fi analizat de catre GREVIO. GREVIO va analiza raportul prezentat in conformitate cu alineatul 1 impreuna cu reprezentantii partii in cauza.

GREVIO poate primi informatii privind implementarea Conventiei din partea organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, precum si din partea institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului.  GREVIO va lua in considerare informatiile existente disponibile din partea altor instrumente si organisme regionale si internationale din domeniile care se incadreaza in sfera de aplicare a prezentei conventii. . Pe baza tuturor informatiilor primite si a comentariilor din partea partilor, GREVIO va adopta raportul sau si concluziile sale privind masurile luate de catre partea in cauza pentru a implementa dispozitiile prezentei conventii. Acest raport si concluziile vor fi transmise partii in cauza si Comitetului partilor. Raportul si concluziile GREVIO vor fi facute publice la data adoptarii lor, impreuna cu eventuale comentarii ale partii in cauza.
Fara a aduce atingere procedurii din alineatele de la 1 pana la 8, Comitetul partilor poate adopta, pe baza raportului si a concluziilor GREVIO, recomandarile adresate acestei parti:
a) privind masurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o data pentru prezentarea informatiilor privind implementarea lor, daca este necesar; si
b) vizand promovarea cooperarii cu respectiva parte pentru implementarea adecvata a prezentei conventii.  Parlamentele nationale vor fi invitate sa participe la monitorizarea masurilor luate

Mai discutăm de suveranitate națională? Mai discutăm de identitate națională? De tradiții și obiceiuri? Să fim seriosi? GREVIO va organiza tradițiile și obiceiurile statelor semnatare. De asemenea, va elabora modul de implementare al celor prevăzute de Convenție. Iar rapoartele, un fel de MCV, vor pune presiune pe statele membre, fiind o posibilă pârghie bună de acționat în luarea unor decizii din partea statului în cu totul alte direcții.

Mai există Guverne care țin la valorile strămoșești și naționale

Ei, acum înțelegeți de ce de la trimiterea la Parlament până la promulgare au trecut doar câteva luni? De ce semnarea s-a făcut elogiind strict lupta privind violența împotriva femeii? De ce nici un cuvânt despre toate cele mai de sus? De nu a existat o dezbatere publică? Ceea ce însă miră e tăcerea Bisericii! Dar, nu acesta a fost scenariul în întreaga Europa! Până acum, Convenția de la Istanbul  fost semnată de 44 state: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgia, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Moldova, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Macedonia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie. Dintre acestea însă nu au ratificat-o 16 state: Armenia, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Slovacia, Ucraina, Marea Britanie. Canada, SUA, Rusia sau Japonia nici măcar nu au semnat Convenția. Deloc întâmplător, statele care nu au ratificat sunt în mare parte cele din Grupul de la Vișegrad (Grupul V4 = Cehia, Ungaria, Polonia Slovacia) și statele europene. Prima categorie este o puternică voce opozantă globalismului și anihilării identității naționale promovate de Bruxelles, iar statele est europene sunt cunoscute pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor milenare.

Convenția de la Istanbul, subiect de campanie în alegeri prezidențiale și Parlamentare

În acest context, într-o serie de state europene au avut loc adevărate furtuni pe tema semnării – ratificării Convenției de la Istanbul. Nu doar dezbatere publică, ci și o implicare a Bisericii și o luptă politică acerbă, scrutinuri electorale prezidențiale sau parlamentare fiind tranșate în această dispută. Cel mai de curând, Slovacia a anunțat că nu va ratifica Convenția. Premierul Robert Fico, temându-se de puternica voce a Bisericii și a Partidul Naţional Slovac (SNS) a anunțat că deşi Slovacia va adopta în legislaţie toate măsurile menite să combată violenţa împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituţia şi duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. „Nu putem adopta măsuri care ar veni în contradicţie cu convingerile şi sentimentele oamenilor din unele state”, a punctat premierul slovac. Convenţia de la Istanbul „pune în mod inutil sub semnul întrebării diferenţele naturale între bărbaţi şi femei şi le numeşte «stereotipuri»”, chiar dacă urmăreşte scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, a mai explicat Fico.

La începutul acestui an și Bulgaria, care deţine preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene, a retras Convenţia de la ratificarea în Parlament, din cauza opoziţiei puternice exprimate de grupuri religioase şi politice.

În Ungaria, alt stat care nu a ratificat Convenția, președintele Viktor Orban a făcut din acest aspect un subiect de campanie pentru alegerile prezidențiale din acest an.

În Polonia s-au pierdut alegeri prezidențiale pe acest subiect. În aprilie 2015, ex președintele polonez Bronislaw Komorowski a ratificat Convenția, ignorând apelurile dreptei conservatoare și Bisericii catolice de a bloca demersul, entități ce afirmau că  documentul introduce în cultura și sistemul legal polonez noțiuni ce îi sunt străine, dintre care în special “teoria genului”, descrisă de Episcopatul polonez ca “extremistă și neomarxistă”. Opoziția a făcut din acest subiect un glonț de argint pentru alegerile prezidențiale, iar în luma mai, președintele Komorowski, Platforma Civică, a pierdut alegerile în favoarea conservatorului social Andrzej Duda, Partidul Lege și Ordine, un apropiat de Biserica Catolică. Apoi, în octombrie 2015 cu Convenția de la Istanbul una din temele electorale, partidul eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS, conservator) a obţinut o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare, cu 37,6% din voturile exprimate, ceea ce i-a oferit o majoritate absolută în noul Parlament – o premieră de la căderea comunismului.

Anterior, până și semnarea tratatului a avut conotații politice ample. Polonia a semnat tratatul în decembrie 2012, când la putere era Guvernul lui Donald Tusk. La alegerile parlamentare de cu un an înainte, Platforma Civică a lui Tusk a obținut 39,18% din locurile din Sejm, Parlamentul Polonez, ceea ce l-a pus în situația inedită pentru un premier polonez de după căderea comunismului de a rămâne la guvernare în urma alegerilor parlamentare. Bucurându-se de sprijin popular, dar ignorând criticile Bisericii și ale euroscepticilor, Tusk a semnat Convenția. Din acel moment a început declinul Platformei Civice, declin ce a culminat cu pierderea alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2015 în favoarea euro scepticilor. Însă, semnatarul Convenției, fostul premier Donald Tusk, a ajuns în vara lui 2017 preşedintele Consiliului European. Post numit de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre ale UE) și nu ales ! Totul are un preț, nu-i așa …?!

Marxismul cultural și corectitudinea politică

Ei și am ajuns la vorba episcopatului polonez… neomarxism și marxism cultural!

Marxismul cultural este un termen larg care se referă la propaganda și aplicarea ‘Teoriei Critice’ și, mai general, la influența culturală, politică și academică a anumitor elemente ale ideologiei Stângii contemporane. Rădăcinile marxismului cultural se găsesc în ceea ce se numește generic Școala de la Frankfurt, adică gânditorii care au îmbrățișat ideile propagate de la Institutul pentru Cercetări Sociale al Universității Goethe din Frankfurt în perioada interbelică. Ulterior ideile și fondatorii școlii au traversat Atlanticul și au ajuns pe Tărâmul Făgăduinței. Marxismul cultural este de fapt corectitudinea politică sau multiculturalismul. Adică translatarea marxismului economic în termeni culturali. Iar obiectivul principal al marxismului cultural este distrugerea valorilor tardiționale. Teoria curentului a fost concepută de vechii marxiști, care însă văzând că Revoluția marxistă nu are succes au schimbat teoria. Astfel că marxismul ideologic a trecut la marxismul cultural. Astfel, ‘Clasa muncitoare’ a fost înlocuită cu ‘minoritățile, conflictul de clasă dintre bughezie și proletariat, dintre cei ce au și cei ce nu au, s-a transformat în conflictul dintre ‘oprimați’ și ‘opresori’, conflictul dintre cei ‘cu privilegii’ și cei ‘fără privilegii’. Grupurile majoritare sunt definite automat ca privilegiate/opresive, în timp ce grupurile minoritare sunt etichetate automat ca defavorizate/oprimate. Astfel, dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. În acest sens, credințele tradiționale asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, au fost numite „prejudecăți”, unii mergând chiar și mai departe și comparându-le cu tradițiile care au permis apariția fascismului în Europa. Marxismul cultural împarte societatea simplu, în două, opresori și victime, opinând că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. Se năștea o  coaliție a victimelor, care, așa cum se nota de către adepții curentului va fi structura centrală din care vor răsării noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare! O coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Justiția Socială, feminismul, neoprogresismul și postcolonialismul, ca să numim numai câteva, sunt toate mișcări inspirate sau generate de Teoria Critică sub umbrela acestui marxism cultural. Iar în acest context libertățile individuale se supun nevoii de existență a minorităților, așa cum nota Herbert Marcuse, în 1965 –  „Minoritățile mici și lipsite de putere care luptă cu falsa conștientizare și beneficiarii ei trebuie ajutate. Continuarea existenței lor ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT PREZERVAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR încălcate care garantează puteri constituționale celor care ‘asupresc’ aceste minorități”. Astfel că rasismul și sexismul au fost redefinite ca produse ale combinației dintre prejudecăți plus putere.

Mai departe, opiniile diferite sunt descrise ca „frici iraționale” sau „fobii”. De exemplu, o persoană care nu se simte confortabil trăind ca minoritară într-o comunitate dominată de imigranți musulmani este decretată „islamofobă”, din moment ce a dori să trăiești printre persoane cu etnie și cultură similara cu a ta (alta decât cea musulmană) este considerată o „boală”, o „fobie”. Dimpotrivă, când musulmanii pakistanezi care trăiesc în Marea Britanie manifestă preferință de grup, trăind într-o zonă a orașului transformată într-un mini – Pakistan, atunci nu mai vorbim de „boală” sau de „fobie”, ci numai despre „multiculturalism”.

O manifestare populară și propagandistică a Marxismului Cultural este Corectitudinea Politică, în cadrul căreia canalele media și doctrinarii științelor sociale fac un exercițiu obligatoriu din punerea la îndoială a limbajul comun. Astfel, imigranții ilegali trebuie numiți „migranți nedocumentați”, în timp ce discriminarea etnică pozitivă (privilegii pentru minorități exclusiv pe baza apartenenței la acea minoritate) este numită „acțiune afirmativă”. În prezent, trăim într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.

Și nu în ultimul rând însăși definirea Libertății în accepțiunea lui Winston,  din 1984 a lui Orwell,  “libertatea de a spune că 2+2=4”, este pusă în pericol.

Toate acestea fiind spuse, e timpul, chiar și acum după semnare și ratificare, să înceapă dezbaterea și în România. Mai avem valori morale? Le apărăm? Mai avem Biserică? Este ea un far călăuzitor ? Ne mai dorim păstrarea obiceiurilor și tadițiilor ?! România, trezește-te !

  • Stiripentruviata:

VIDEO. Adina Portaru: Totul despre Convenția de la Istanbul. Legătura cu Strategia de educație parentală

Dr. Adina Portaru, avocat ADF International (Bruxelles), a fost invitata prin Skype a emisiunii „Realități și perspective 77” de la Alfa Omega TV.

Ea a vorbit despre:

Drepturile parentale si autoritatea statului in domeniul educatiei

Legatura dintre Conventia de la Istanbul si Strategia nationala de educatie parentala;

Conform conventiei de la Istanbul, genul si sexul sunt doua concepte diferite;

Ce ar putea face Romania cu privire la Conventia de la Istanbul care a fost ractificata in 2016?

Filosofia comuna care se gaseste atat in Strategia nationala de educatie parentala cat si in Conventia de la Istanbul

Medic britanic concediat pentru că a afirmat că sexul este dat de genetică și biologie

de Paul Bașotă, Facebook
Un medic britanic a fost concediat pentru că a afirmat că sexul este dat de genetică și biologie, și deci este determinat la naștere.

El a făcut afirmația la cursul pe care îl urma pentru a lucra ca consultant pentru Department for Work and Pensions – DWP.

Ulterior, firma angajatoare l-a informat că la DWP trebuie să-i trateze pe clienți ca fiind de sexul pe care îl pretind ei, altfel putînd fi considerat vinovat de hărțuială în conformitate cu 2010 Equality Act, care spune că discriminarea unor persoane în funcție de “caracteristici protejate” cum este schimbarea de sex, este ilegală. Medicul a refuzat, și de aceea firma i-a reziliat contractul.

Medicul este baptist, tată a patru copii, medic din 1989.

O universitate, obligată să reangajeze un profesor concediat pentru că făcuse public faptul că instituția interzicea dezbaterile libere despre „căsătoria” homosexuală

de Paul Bașotă, Facebook

Curtea supremă a statului Wisconsin a decis astăzi în favoarea profesorului John McAdams de la Universitatea Marquette. Curtea a ordonat universității să îl reangajeze pe McAdams și a trimis cazul înapoi către Milwaukee County Circuit Court pentru a calcula daune, inclusiv salariul datorat.

În 2014, un student de la Marquette a cerut unei asistente să permită în dezbateri și argumente împotriva căsătoriilor gay, nu doar pentru, iar asistenta a refuzat. Incidentul a fost relatat de profesorul McAdams pe blogul său. A urmat un scandal în universitate. Profesorul a fost inițial suspendat. I s-a cerut să scrie o scrisoare de scuze și auto-critică ca condiție pentru a ridica suspendarea. McAdams a refuzat, și ulterior a fost concediat.

McAdams a dat în judecată universitatea, și în 2016, un judecător de la Milwaukee County Circuit Court a decis împotriva sa. Astfel cazul a ajuns la curtea supremă din Wisconsin, care a decis pe 6 iulie 2018 în favoarea lui McAdams.

19 False obiecții la referendumul pentru căsătorie și argumente simple împotriva lor

de Cristina Popescu, Facebook

Legea modificată de organizare a referendumurilor a fost publicată şi va intra în vigoare, astfel încât există în sfârşit cadrul legal pentru desfăşurarea referendumului privind căsătoria. În aşteptarea acestuia, iată mai jos o sinteză a obiecţiilor aduse revizuirii constituţiei şi referendumului pentru căsătorie (nu vă miraţi dacă unele se bat cap în cap), ca să fiţi pregătiţi pentru momentul când vor fi reluate dezbaterile:

1. Există alte priorităţi decât definirea căsătoriei: sărăcie, corupţie etc.

Fals: provocările unei societăţi nu se rezolvă neapărat pe rând, ci pot fi rezolvate şi în paralel. Mai mult, în timp ce provocările amintite (sărăcia, corupţia) necesită efort susţinut pe zeci de ani, dacă nu cumva sunt perpetue, revizuirea constituţiei este, în schimb, o problemă rezolvabilă one-off, dintr-o dată.

2. Definiţia căsătoriei nu e o problemă relevantă pentru societate în acest moment.

Fals: fie şi numai agitaţia mediatică şi zbuciumul taberei care se opune demonstrează relevanţa temei şi faptul că atinge un punct sensibil. Faptul că dezbaterea a existat în numeroase state din preajmă o face relevantă şi pentru noi.

3. Revizuirea nu rezolvă problemele familiei.

Fals: nici legalizarea homo-căsătoriei nu rezolvă problemele familiei; în realitate, revizuirea nici nu şi-a propus să rezolve problemele familiei, ci să protejeze instituţia căsătoriei de diluarea semnificaţiei sale, de extinderea la cuplurile de acelaşi sex şi de posibile alte extinderi ulterioare (numărul partenerilor şamd). Problemele familiei fac obiectul altor propuneri de politici publice, fie ale Coaliţiei pentru Familie, fie ale altor actori guvernamentali şi non-guvernamentali, fiind invitaţi inclusiv oponenţii referendumului să prezinte propriile lor soluţii, nu doar critici.

4. Familia tradiţională este un focar de violenţă, alcoolism, abuz.

Fals: nu instituţia familiei (tradiţională sau nu) este cauza violenţei, alcoolismului şi abuzului în societate; cauzele sunt multiple şi nu se regăsesc în ideea de familie nucleară. Apoi, violenţă şi abuz se regăsesc şi în interiorul familiilor şi cuplurilor „non-tradiţionale” (inclusiv cele de acelaşi sex) în aceeaşi măsură, ba chiar, după unele studii, într-o măsură mai mare în cadrul cuplurilor de lesbiene. În fine, revizuirea nu se referă la „familia tradiţională”, ci la „căsătoria naturală”.

5. Revizuirea este inutilă, pentru că nu aduce nimic nou, deja codul civil reglementează căsătoria bărbat – femeie.

Fals: un cod civil se poate schimba în parlament fără ca voinţa populară să fie chestionată. Constituţionalizarea condiţiei sexului opus previne o modificare facilă în parlament a legii în sensul includerii căsătoriei „gay” şi impune, pentru o eventuală modificare viitoare favorabilă căsătoriei homosexuale, acordul exprimat de popor printr-un alt referendum.

6. Revizuirea este gravă, pentru că atacă/restrânge drepturile homosexualilor.

Fals: întrucât nu există în România un drept la căsătorie cu o persoană de acelaşi sex, consacrarea constituţională a acestei interdicţii preexistente nu restrânge nimic şi nu atinge vreun drept al homosexualilor.

7. Revizuirea generează discriminarea homosexualilor.

Fals: persoanele homosexuale au acces la instituţia căsătoriei în condiţii identice cu persoanele heterosexuale, adică respectând condiţiile instituţiei/contractului: să aibă 18 ani (16 cu dispensă), să nu fie alienate mintal, să se căsătorească cu o persoană de sex opus care nu este rudă apropiată. De asemenea, interdicţia de a se căsători cu o persoană de acelaşi sex se aplică şi heterosexualilor.

8. Homosexualii nu au cerut legalizarea homo-căsătoriei, prin urmare nu există un temei care să justifice acţiunea oponenţilor gay marriage.

Fals: grupuri activiste (nu homosexualii) au afirmat deja gay marriage ca obiectiv (la Gay Pride 2006) şi se încearcă, la Curtea Constituţională, recunoaşterea căsătoriilor gay încheiate în alte state. Pe de altă parte, dacă „homosexualii” (în realitate, activiştii) nu doresc legalizarea căsătoriei homosexuale, de ce se opun cu înverşunare unei iniţiative care nu urmăreşte decât blocare a ceva ce ei oricum nu doresc?

9. Iniţiativa este antieuropeană, putinistă, fascistă.

Fals: definiţia legală a căsătoriei doar în înţelesul propriu al termenului nu a avut nicio legătură cu fascismul, a fost (şi încă mai este este în destule cazuri) instituţie a statului democratic occidental, nu doar a Rusiei şi este o opţiune recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

10. Revizuirea atacă familia mono-parentală sau alte tipuri de familii.

Fals: Revizuirea nu are ca obiect familia, care include şi relaţiile de filiaţie şi rudenia subsecventă, ci doar căsătoria; prin urmare, explicitarea noţiunii de căsătorie conform înţelesului său propriu nu afectează familiile constituite în virtutea filiaţiei (familiile monoparentale).

11. Avizul Curţii Constituţionale a interpretat deja obligatoriu semnificaţia termenului „soţi” ca fiind bărbat şi femeie, astfel că problema a fost rezolvată iar definiţia a fost explicitată.

Fals: Curtea Constituţională doar a constatat că este îndeplinită condiţia ca revizuirea să nu suprime, afecteze, restrângă vreun drept fundamental recunoscut în Constituţie, întrucât explicitarea ce se doreşte a fi adusă prin revizuire corespunde sensului originar al textului constituţional; constatarea că nu se suprimă sau restrânge vreun drept nu înseamnă, însă, că textul constituţional ar împiedica extinderea sa pe viitor; prin urmare, CCR a interpretat doar semnificaţia iniţială, originară, dar nu a apreciat şi asupra semnificaţiilor ce se vor putea da în viitor noţiunilor de „soţi” şi „căsătorie”.

12. Revizuirea este conspirată de Dragnea sau îi profită:

Fals: revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016 când premier era Dacian Cioloş. Abilitatea sau inabilitatea unui actor politic de a profita politic de pe urma referendumului nu delegitimează revizuirea.

13. Referendumul este anti-homosexuali.

Fals: revizuirea nu vrea decât să consacre la nivel constituţional statu-quo-ul în privinţa căsătoriei. Nu atinge nici măcar un firicel din drepturile pe care le au homosexualii în momentul de faţă.

14. Revizuirea promovează o concepţie religioasă – creştină, o viziune specifică unui stat teocratic.

Fals: în discuţie este doar sfera civilă, seculară a căsătoriei în sensul că se doreşte prezervarea înţelesului propriu, natural şi consacrat milenar, inclusiv pre-creştin, al acesteia. Nu se cere impunerea oficierii căsătoriei în biserică, pentru a se putea pretinde că avem de a face cu impunerea unei viziuni religioase.

15. Revizuirea este rezultatul amestecului BOR şi/sau a cultelor neoprotestante în politica statului român.

Fals: Biserica, cultele susţin o propunere, aşa cum orice altă organizaţie non-guvernamentală are dreptul să îşi susţină propria agendă (de la drepturile animalelor la anti-corupţie), dar nu o dispun dacă propunerea nu e adoptată conform mecanismelor statului secular.

16. Coaliţia pentru Familie urmăreşte o agendă retrogradă, doreşte interzicerea avorturilor, a divorţului şi impunerea unei taxe pe celibat.

Fals:
a. propunerile Coaliţiei nu cer taxa pe celibat, interzicerea avortului sau a divorţului
b. nu propunerile Coaliţiei fac obiectul referendumului şi nu Coaliţia figurează pe buletinul de vot; ceea ce se votează este DA pentru căsătoria între un bărbat şi o femeie, nu CpF.

17. Iniţiatorii revizuirii vor să reglementeze ce fac oamenii în dormitor, în spaţiul lor privat.

Fals: revizuirea constituţiei se referă la ce vor să facă oamenii oficial, solemn şi instituţional, la primărie, în faţa ofiţerului stării civile, nu în dormitor. Dimpotrivă, iniţiatorii vor să lase dormitorului ce ţine de dormitor.

18. Referendumul nu este un instrument care să îndeplinească standardele democraţiei liberale.

Fals: în chiar chestiunea în discuţie s-au organizat referendumuri în SUA (anii 2003-2004), Irlanda (2016) şi o consultare populară în Australia (2017).

19. Coaliţia pentru Familie se opune parteneriatului civil.

Irelevant: referendumul nu afectează posibilitatea introducerii parteneriatului civil şi nu e despre parteneriatul civil, iar obiectul referendumului nu este votarea Coaliţiei pentru Familie, ci a definiţiei constituţionale a căsătoriei.

Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) și-au exprimat opinia față de Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, spunând că discreditează orice formă de violență domestică.

Într-o declarație transmisă Agenției de Știri Basilica, membrii CROCEU au atras atenția cu privire la crearea unui nou termen legal referitor la gen și la faptul că nu există o abordare unitară în rândul autorităților responsabile cu implementarea Convenției în legislația țărilor europene.

Membrii CROCEU subliniază faptul că încercările de legalizare a noțiunilor de „gen” și „identitate de gen” contrazic învățătura biblică referitoare la bărbat și femeie.

În finalul declarației se face apel la țările europene să lucreze la un cadru legal care să protejeze familia ca valoare socială.

„În calitate de creștini ortodocși, apelăm la toți cei de bună credință să promoveze sfințenia instituției familiei și importanța ei pentru asigurarea viitorului Europei”, au scris reprezentanții Bisericilor Ortodoxe de pe lângă Uniunea Europeană.

Declarația Comitetului Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană cu privire la Convenția Consiliului Europei despre prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violența domestică (Convenția de la Istanbul)
Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) condamnă puternic violența împotriva femeilor și violența domestică.

Biserica Ortodoxă privește pe toți bărbații și toate femeile egali în demnitatea lor înaintea lui Dumnezeu și egali în drepturile din societate.

În conformitate cu învățătura Bisericii Ortodoxe, bărbatul și femeia trebuie să se trateze reciproc cu respect și cinste.

Biserica Ortodoxă cinstește femeile în persoana Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, „cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”.

Fiind conștienți de faptul că protejarea femeilor de violența domestică și de alte forme de violență necesită instrumente și măsuri legale eficiente, CROCEU salută intenția părților semnatare ale Convenției de a furniza un document cu implicații juridice care urmărește crearea unui cadru cuprinzător comun în acest domeniu.

CROCEU ia în considerație că această Convenție de la Istanbul a intrat în vigoare în data de 1 august 2014 și a fost semnată de aproape toate statele membre ale Consiliului Europei și de Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, CROCEU își exprimă îngrijorările profunde cu privire la introducerea în textul Convenției a unui nou termen legal și anume „genul” și ceilalți termeni legați de acesta. Discuțiile publice în desfășurare cu privire la adevăratul sens al acestui termen confirmă absența unei abordări unitare și unanime a interpretării lui în rândul celor care trebuie să implementeze Convenția în legislația propriilor lor țări.

Există un motiv întemeiat să credem că această Convenție ar putea fi folosită ca prim pas către viitoare încercări de legalizare a noțiunilor de „gen” și „identitate de gen” în context, ceea ce ar contrazice învățătura biblică despre bărbați și femei și relațiile dintre ei („argumentul pantei alunecoase”).

CROCEU invită țările care au semnat deja și ratificat Convenția să-i interpreteze dispozițiile, în special termenul „gen” și termenii relaționați, în înțelesul celor „două sexe” ca fiind create de Dumnezeu, adică bărbat și femeie.

În calitate de creștini, sprijinim toate eforturile la nivel internațional și național de protejare a femeilor de violență. Credem că legislația în acest domeniu trebuie să beneficieze de termeni legali și să urmărească sprijinirea familiei în care un bărbat și o femeie se iubesc și se respectă reciproc, construind relații armonioase.

Să ne amintim de învățătura Sfântului Pavel despre familie: o unire sfântă dintre un bărbat și o femeie creați și binecuvântați de Dumnezeu.

Așadar, facem apel la țările europene să lucreze la un cadru legal care să protejeze familia ca valoare socială. În calitate de creștini ortodocși, apelăm la toți cei de bună credință să promoveze sfințenia instituției familiei și importanța ei pentru asigurarea viitorului Europei.

  • Stiripentruviata: 

Declarație despre cazul Coman: Cererea Conferinței Episcopilor Catolici Slovaci către guvern și UE

În zilele de 3-4 iulie 2018, Conferința Episcopilor Catolici Slovaci, în adunare plenară, a adoptat următoarea declarație referitoare la cazul Coman contra României și la decizia CJUE referitoare la cazul lor. O redăm mai jos în traducere:

Căsătoria între un bărbat și o femeie este și va fi întotdeauna cea mai potrivită formă de uniune pentru creșterea copiilor. Promovarea altor forme de coabitare ca alternative echivalente cu căsătoria este greșită și falsă. Conduce către dezordine, nu dreptate.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din Luxembourg a contribuit la dezordinea juridică și socială când a declarat că termenul de „soți” este neutru din punct de vedere al genului. Conform CJUE, termenul s-ar aplica și persoanelor de același sex și, prin urmare, statele membre sunt obligate să acorde permis de rezidență în temeiul așa-numitei „căsătorii” homosexuale.

Până acum, legile garantau avantaje de ordin economic doar pentru familia naturală, ca celulă de bază a societății, care decurge din căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Astfel, statul acorda căsătoriei statut special, deoarece aceasta furnizează noile generații din societate, iar investiția în familie este cea mai bună investiție pentru viitorul fiecărei țări.

Recunoașterea juridică și sprijinul economic pentru alte tipuri de uniune, care sunt lipsite de o minimă posibilitate de procreare naturală, transmite mesaje dezorientante, mai ales pentru tânăra generație. Recunoașterea relațiilor homosexuale ca fiind echivalente cu relația de căsăsătorie dintre un bărbat și o femeie înseamnă că și primelor li se vor conferi beneficiile celei din urmă, deși nu contribuie cu nimic în direcția explicată mai sus. Astfel, se vor oferi drepturi care nu sunt contrabalansate de îndatoriri. Totodată, aceasta ar lăsa loc pentru abuzuri și nedreptăți precum traficul de ființe umane în forma „închirierii” de mame purtătoare și a reproducerii asistate medical.

Cei care reprezintă țările noastre în structurile europene și internaționale responsabile cu crearea și interpretarea legilor ar trebui să cântărească atent consecințele deciziilor lor. Din acest motiv, cerem guvernului Slovac să inițieze o schimbare în legislația UE care să garanteze că statele nu vor fi obligate să le recunoască relațiilor între persoane de același statutul de „căsătorie” (indiferent dacă aceasta se face în scopul obțienrii rezidenței în altă țară sau în orice alt scop).

Pe cine a nominalizat Trump pentru Curtea Supremă a SUA și ce înseamnă aceasta

de Cristina Popescu, Facebook

Președintele Trump l-a nominalizat pentru Curtea Supremă a SUA pe Brett Kavanaugh, 53 de ani, pentru a servi ca judecător la Curtea Supremă a SUA.

Absolvent de Yale, lăudat imediat după nominalizare chiar în NY Times de profesorul Universității Yale Akhil Reed Amar -care l-a avut student- ca având toate datele și cele mai înalte calificări dintre toți candidații și judecătorii americani pentru această funcție, fiind nu doar un jurist de excepție si și foarte bine pregătit în istorie, Brett Kavanaugh este un constituționalist originalist, care consideră că judecătorul trebuie să interpreteze legea așa cum a fost scrisă în contextul istoric în care a fost scrisă, nu să o scrie el prin deciziile date. I-a fost asistent judecătorului care s-a retras, Anthony Kennedy, în prezent e judecător al Curții de Apel pentru Districtul Columbia.

A dat soluții restrictive în privința imigrației, a protejat Amendamentul al doilea (dreptul la armă), a anulat în instanță prevederi ale Obamacare.

E drept, la audierile din Senat din 2006 pentru confirmarea ca judecător în Circuitul Curților de Apel, fiind întrebat despre opinia sa în privința deciziei Roe & Wade a spus că, în calitate de judecător, o va respecta integral pentru că este un precedent al Curții Supreme. Totuși, ceea ce a spus a spus în calitate de nominalizat pentru o curte inferioară, obligată a priori la respectarea deciziilor Curții Supreme.

Audierile se anunță dificile; senatorul McCain nu poate participa la vot, fiind grav bolnav, republicanii au o majoritate fragilă (50-49) iar două senatoare republicane, cele de Alaska și Maine au amenințat că nu-l vor vota dacă nu dă asigurări că nu opinează pentru reviriment jurisprudențial în domeniul avortului. Pe de altă parte, există senatori democrați din state conservatoare care, probabil, nu vor dori să riște în alegerile din noiembrie votând împotriva nominalizatului.

Astăzi nominalizatul urmează să se întâlnească cu liderul majorității republicane din Senat (Mitch McConell) și cu vicepreședintele Pence (care asigură votul decisiv în caz de balotaj) pentru a stabili probabil calendarul audierilor.


Categorii

Ideologia genului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Referendum casatorie familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “Ana-Corina Sacrieru despre REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE: “A bloca un astfel de proiect înseamnă a nu-i recunoaște poporului suveranitatea”/ CONVENTIA DE LA ISTANBUL si doctrina genului ca atribut social/ ORTODOCSII EUROPENI cer tarilor semnatare ale Conventiei de la Istanbul sa respecte familia

  1. Suveranitatea poporului este in mod oficial negata si interzisa din momentul in care statul a adoptat ideologia “statului de drept”, ultima evolutie europeana in materie de filozofie politica, un neomarxism paroxistic. Orice crestin stie ca sambata a fost facuta pentru om si nu omul pentru sambata, unde “sambata” era de fapt simbolul Legii mozaice. Astept sa cerem si noi acelasi lucru: ca legile sa fie facute pentru oameni si nu oamenii pentru legi.

  2. Pingback: Curtea Constitutionala a Bulgariei a decis: CONVENTIA DE LA ISTANBUL este NECONSTITUTIONALA! „Daca societatea isi pierde abilitatea de a distinge intre femeie si barbat, lupta impotriva violentei asupra femeii devine ceva formal"
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare