Articolele saptamanii: RUSINEA – O NOTIUNE DISPARUTA? JUDECATA CELOR NEVINOVATI
- Lumina de Duminica: Înţelesuri nebănuite: Copiii schimbării
Când o cunoscută ziaristă germană a accesat pagina de internet a unei mari firme de consultanţă din München, a găsit felul acesteia de a se prezenta ca fiind cel puţin neobişnuit. Toţi angajaţii firmei respective erau fotografiaţi goi puşcă, iar deasupra stătea scris sloganul: “Noi nu vă ascundem nimic”. Primul gând al ziaristei a fost că prezentarea era neaşteptată, dar îndrăzneaţă şi originală. Chiar în acel moment şi-a dat seama că în spate, fiica ei de opt ani, se uita de asemenea pe ecranul ordinatorului. Evident, a schimbat cu o mişcare bruscă imaginea de pe ecran. Fetiţa a spus doar atâta: “E ruşinos!“. Dar, a argumentat mama ei, nu este nimic rău în a vedea oameni dezbrăcaţi, în fond “şi noi mergem des la saună împreună cu prietenii noştri, iar acolo nimeni nu poartă haine“. “Şi asta e ruşinos”, a răspuns fetiţa.
Reacţia fetiţei a fost atât de neaşteptată, încât ziarista s-a sfătuit în aceeaşi zi cu soţul ei, dacă nu cumva modul libertin în care ei s-au hotărât să-şi crească copila este greşit. Spre mirarea ei, a aflat că bărbatul ei nu era deloc fericit cu felul lor de viaţă, pe care-l accepta cu greu, doar pentru a-i face ei pe plac. În acel moment, mărturisea ziarista într-un interviu radiofonic, a simţit că lumea întreagă să prăbuşeşte. “Fiecare clipă a vieţii are pentru mine un sens numai prin familia mea. În acea zi mi-am dat seama că eram pe punctul de a pierde încrederea soţului meu şi respectul fetiţei mele. Aş fi putut să declanşez o catastrofă iremediabilă prin lipsa mea de tact şi încăpăţânarea de a duce o existenţă pe care o consideram modernă şi rafinată.” Gândindu-se mai departe la cele spuse de fetiţă, ziarista a înţeles că a trecut mult timp de când nu a mai auzit şi nici nu a mai rostit cuvântul “ruşinos”. Noţiunea dispăruse cu totul, nu exista, nu apărea în nici un concept de viaţă, nu-şi mai găsea nici o justificare. Pe vremuri, în copilărie, bunica ei din Munţii Bavariei spunea adesea despre ceva ce era împotriva bunului-simţ că este ruşinos şi în consecinţă nedemn de a mai fi repetat.
Ziarista a luat hotărârea de a schimba tot ceea ce făcuse până atunci, chiar dacă prietenii s-au îndepărtat de ea şi de familia ei, i-au luat în râs, i-au numit fundamentalişti şi i-au povăţuit să-şi lase barbă şi să umble desculţi. În următoarea duminică cei trei s-au dus la biserică. O bisericuţă mică, la marginea oraşului, departe de tot ceea ce făceau ei într-o zi liberă. A fost, povesteşte mai departe ziarista, “prima duminică când am simţit apropierea celor pe care-i iubesc şi că sensul cuvântului “familie” s-a concretizat într-o formă pe care sper că aş putea să o înţeleg. Nu m-am mai rugat din copilărie lui Dumnezeu şi pentru prima dată în viaţă m-am rugat pentru soţul meu şi pentru fetiţa mea“. Nu ştiu dacă o duminică petrecută într-o biserică reprezintă cu adevărat o convertire. Nu ştiu ce s-a întâmplat mai departe cu această familie. Ştiu însă că Dumnezeu nu lasă niciodată ziua întrebărilor să apună fără răspuns şi că viitorul va fi un început în căutarea speranţei adevărate.
Adam şi Eva au descoperit că sunt goi după ce au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Le-a fost ruşine. Ce timpuri sunt acelea când ruşinea primilor oameni nu mai contează, când goliciunea a devenit semnul îndrăzneţilor? Îndoielnică îndrăzneală. Goliciunea nu este simbolul care vesteşte că nimic nu mai este ascuns. Dimpotrivă, mesajul devine neclar, estompat de senzaţionalul prezentării, supus unor norme superficiale unde o judecată dreaptă nu mai este posibilă. Cât de multe poate ascunde un corp expus gol!? Ne lăsăm furaţi de aparenţe. Nu există nici o garanţie că neruşinarea şi setea de senzaţional sunt sinonimele sincerităţii.
Totuşi, aflăm mângâiere şi în această lume unde promiscuitatea e stilizată în apoteoză a libertăţii desăvârşite şi a îndrăznelii nemărginite. Un copil de opt ani rosteşte judecata dreaptă a delicateţei uitate. Este celebrată schimbarea către sensul real al libertăţii.
“Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor“ (Luca 10, 21).
În noaptea de vară se aude glasul celor nevinovaţi. Sunt copiii schimbării, care ne cheamă să trăim din nou şoapta uitată a rugăciunii adevărate.
Vezi si:
- Parintele Savatie: De ce se sting luminile in discoteci sau Lupta cu rusinea
- “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
- Cuv. Paisie Aghioritul: RESPONSABILITATEA PARINTILOR PENTRU EDUCATIA COPIILOR
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Cuviosul Paisie Aghioritul: OBRAZNICIA ALUNGA HARUL DUMNEZEIESC
- Cuv. Paisie Aghioritul: Evlavia Il induioseaza pe Dumnezeu
- CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT? Cuviosul Paisie ne invata cum sa facem binele, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim
- CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
- SFANTUL TEODOR STUDITUL – cuvinte impotriva “libertinajului” duhovnicesc
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Multe din ispitele lumii actuale sunt considerate “justificate” pe seama conceptului de modernitate. Este nou, este cool, este la moda. Iar valorile morale, printre care simtul rusinii, cinstea, omenia, bunatatea, etc. sunt astazi percepute ca fiind invechite, retrograde, perimate, si dau prost, stanjenesc “bunul simt” al modernitatii.
Simtul rusinii este pervertit de educatia (sau mai bine zis de spalarea creierelor) care se face in institutii de invatamant, de catre media si diverse carti/publicatii prin reeducarea populatiei pentru a inocula ideea conform careia simtul pudorii trebuie inlaturat, ca fiind ceva depasit, demn de a starni rasete. Adica s-au inversat lucrurile. Dar daca este asa, de ce aceia care fac reclama exhibitionismului nu ies ei insisi pe strada dezbracati. De cine s-ar rade atunci…
Tin minte o emisiunea “Parte de carte” a lui Cristian Tabara care m-a oripilat foarte tare, era invitata o doamna ce prezenta o carte care invata pe parinti cum sa faca sa apara dezbracati cat mai des in fata propriilor copii, ba chiar ii incuraja pentru buna educatie (sexuala?) a copiilor lor, pentru ca acestia sa nu aibe traume (?) mai tarziu in viata si sa se dezvolte armonios. Nici Tabara nici ceilalti prezenti nu au scos un cuvant, ba chiar pareau ca imbratiseaza ideea. Si acea doamna, care mai era si profesoara din cate imi amintesc, chiar insista pe ideea ca aceasta sa se intample de la cele mai mici varste ale copiilor si era foarte convinsa de ceea ce afirma. Asadar, oamenii mari s-au smitit si doresc sa perverteasca cu mintea lor bolnava pana si pe cei mai puri si nevinovati dintre noi, copiii.
Se inoculeaza aceasta falsa idee, a modernismului. Si nu stiu ce are acest cuvant de il imbratiseaza toti. Foarte multi se dau in vant dupa moda vremurilor, parca ar fi hipnotizati. Vezi si “reformele” care se impun la noi de catre actuala conducere politica, uzand de termenul “modernizare” (modernizarea statului) cu care s-au si castigat alegeri. Am putea spune ca modernismul este ispita “moderna” a timpurilor noastre.
Ar mai fi un argument -mincinos de altfel- a celor care indraznesc sa se arate in public “fara sa ascunda nimic”, si anume, acela ca inainte de cadere Adam si Eva nu se rusinau de goliciunea lor. Adica, vezi Doamne, ca ei daca nu se rusineaza ar avea o stare paradisiaca. Si aici ar fi de spus ca trupurile protoparintilor, inainte de a maca din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, nu erau aceleasi ca cele care au devenit dupa ce au gustat din fructul oprit. Vedem ca “a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat“(Facerea 3, 21) dupa ce acestia incalcasera ascultarea lui Dumnezeu, dupa ce Adam, la chemarea lui Dumnezeu, raspunde: “Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns“(Facerea 3,10). Deci, auzind glasul lui Dumnezeu, omul s-a rusinat. Acum oare cei care se dezgolesc, mai aud ei oare glasul lui Dumnezeu?
Pacatul, alipindu-se de om, transforma si isi pune amprenta asupra intregii fiinte, asupra trupului si a sufletului, iar rusinea de a se vedea gol, face parte dintr-un proces de pocainta,ce apare in mod sanatos spre indreptare. Ori, lipsa rusinii presupune si lipsa pocaintei. Vedem cum in Vechiul Testament, un semn al pocaintei era imbracarea in sac si punerea cenusii pe cap. Semn, totusi exterior, ce presupunea o transformare a starii interioare, launtrice.
Cautarea unei stari dinainte de cadere presupune deci o imbracare si nu o dezbracare. Dezbracarea devine deci semnul apartenentei unei lumi cazute, si nu a unei lumi paradisiace. De altfel, cel care tanjeste dupa Rai cere “haina luminoasa”, dorind ca si la Botez sa se “imbrace in Hristos”, avand aceasta posibilitate si in intreaga viata, prin botezul lacrimilor de pocainta.
Ceea ce este pozitiv în acest articol este faptul, că o fetiţă de 8 ani generează revenirea la normalitate în acea familie, şi poate şi într-un cerc mai larg. Şi aceasta numai de la atitudinea de a evalua corect faptul, că arătarea goliciunii este o ruşine. Tot la fel de îmbucurător este şi un fapt (repetat de mai multe ori) pe care mi l-a povestit o profesoară; şi anume că dacă îi ameninţă pe elevi cu o pedeapsă (nicidecum corporală) în cazul unei abateri sau în cazul când nu învaţă, sau dacă încearcă să-i intereseze pentru învăţătură promiţându-le răsplată, efectul este minim, a scăzut şi scade în intensitate cu fiecare generaţie mai tânără. Însă dacă într-un caz negativ le bate obrazul întrebându-i de ruşine, efectul este f puternic şi interesează pe toţi din clasă. Deci mi se pare mie, că micuţii noştri au mai multă ruşine în realitate decât avem noi părinţii lor, ceea ce înseamnă şi că Dumnezeu le este mai aproape decât generaţiilor noastre.
În ceea ce priveşte stilul de a te îmbrăca şi prezenta, desigur că acesta denotă şi starea noastră interioară (chiar dacă nu hainele îl fac pe om!). Dar ce să mai vorbim de starea noastră interioară, când ne dezbrăcăm/dezgolim???
am fost astazi pe la 15.30-16 sa platesc factura la romtelecom. In holul ghiseelor au un televizor care merge intr-una. In spatele meu erau 2 baieti cam de cl. a VIII-a. La un moment dat ii aud hlizindu-se. Ma uit in stanga… nimic; in dreapta… iar nimic. Singurii clienti eram doar noi. Ei radeau in continuare de mama focului. Mi-a trecut prin cap sa ma uit in geamul ghiseului unde se reflecta imaginea de la tv. Am ramas stupefiata: ziua in amiaza mare, intr-o institutie publica, sex fierbinte destul de explicit la tv fara sa bage nimeni de seama decat cei 2 copii care lesinau de ras. Nici nu am stiut cum sa reactionez, mai ales ca in momentul in care functionara a scos capul de sub ghiseu imagininile s-au schimbat. Mi-a fost teama sa nu pun gaz peste foc, imi era si jena; m-am gandit ca oricum as fi reactionat ar fi fost penibil, mai ales ca acei copii ar fi auzit orice as fi spus, iar eu nu stiam sa spun nimic care sa nu devina ridicol pt ei in situatia respectiva.
Da, pai publicarea imaginilor nude cat mai la vedere sau prezentarea cat mai deasa la TV a unor scene deocheate, mai in aproape toate filmele, sau majoritatea emisiunilor de divertisment in care tot mai multe fete apar in mare parte dezbracate, are ca efect obisnuirea omului cu aceste imagini. Iar rezultatul: disparitia sentimentului rusinii. Chiar zilele astea la Antena 3 parca, deci televiziune zis serioasa de stiri, prezentand subiectul escapadei din weekend a romanilor la mare, s-au ales doar imagini focusate pe bichinii tanga ai domnisoarelor… Se duce la noi din ’90 incoace (in alte tari si mai demult) o politica agresiva de provomare a desfranararii ce pervertire si stricare morala a oamenilor, iar efectul nu a intarziat sa apara, rusinea multora a disparut. Si nu doar rusinea in faata goliciunii trupesti, ci si rusinea de a minti, de a insela si in general de a face faradelegi. Nu intamplator au spus Parintii despre ispitele vremurilor din urma ca vor fi ispite cum nu au mai fost niciodata in istoria omenirii…