PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului

28-07-2014 Sublinieri

candle-girl

Vedeti si:

Sf Paraschevi_1

“Familia ortodoxa”:

Vesmant de buna-cuviinta

Ascult povestea unei tinere, proaspat in­toarsa de la studii, posesoarea unui CV impresionant si selectata la o companie re­spectabila: angajatii la aceasta institutie, spune fata, sunt obligati la o tinuta decenta. Nimic rau, imi zic in sinea mea… Si aflu ca „decenta” insemna: sacou, camasa alba, fusta neagra care sa acopere genunchiul, fara biju­terii, fara nasturi metalici sau catarame, pan­tofi negri, simpli, cu toc mediu. Fara parfumuri si farduri stridente. Incantata de a fi salariata la o firma cu prestanta, fata gaseste ca e firesc sa respecte — fara comentarii — ast­fel de cerinte. Ba chiar cu oarecare mandrie!

Duminica urmatoare, ca mai toata vara, canicula mare. In biserica, la Liturghie, ce sa vezi? Evantaie, rochii decoltate, transpa­rente, cu manecute scurte, sau mai bine fara, ba uneori si pantaloni scurti, mulati pe trup — si nu vorbesc de barbati acum! Pentru ca acestia (multi dintre ei) afiseaza o tinuta le­jera, de tip tricou si bermude. Ochii multora cauta cu vadita nemultumire instalatiile de aer conditionat si, neaflandu-le, se vad nevo­iti sa plece mai iute. Nu carecumva sa lesine! Apar schimburi de priviri compatimitoare pe sub borurile largi de palarii, doamnele isi dau ochii peste cap apropo de greu-suportabila at­mosfera — si ai zice ca ceva din decorul ope­rei s-a transferat in biserica, cu recuzita noua, adecvata la moda zilei.

1870-princess-alice-with-2Buna-cuviinta, decenta si educatia ele­mentara sunt cele care ne conduc in marea majoritate a cazurilor, chiar si atunci cand ne imbracam. Cu atat mai mult cand e vorba sa mergem la biserica. La o privire de ansam­blu, e mai mult decat evident ca ceva a dispa­rut in acest inceput de secol XXI — acel ceva ce se numeste pudoare. Oare cati dintre noi ne mai amintim acest cuvant, iar dintre cei ce-l mai stiu, cati ii cunosc semnificatia? Un cuvant desuet, disparut din limbaj, aproape fara obiect as spune. L-ati mai auzit la radio, la televiziune, cumva? Si totusi, din toata cre­atia lui Dumnezeu, doar omul este inzestrat cu pudoare. Acel sentiment de sfiala, de jena, de decenta manifestata in comportarea cuiva, care oglindeste, de altfel, si o stare de curate­nie morala. Alta sintagma grea!

Sa nu uitam ca in biserica suntem chemati in haina de nunta, nu numai de sarbatoare: Hristos este mirele si Biserica — mireasa. Ati vazut mire in slapi si maieu? Costum, camasa impecabila, ba se mai si sugruma cu frumusete de papion si… rabda. Il trec toate apele, dar nu carteste, mandru de postura sa, si gaseste chiar resurse sa mai si zambeasca, convins fiind ca, imortalizat, zambetul sau va ajunge, peste ani, sa-si bucure nepotii. Si fiindca tot am ajuns la acest capitol, o privire curioasa peste pozele mamelor si bunicilor noastre ne descopera — surpriza! — numai rochii de mireasa cu maneca lunga. Sau maneca scurta se continua, firesc si elegant, prin manusi fine, pana la cot. Priviti acum la miresele noastre: ai zice ca sunt ho­tarate sa arate lumii intregi ceea ce doar sotul lor ar trebui sa vada, in intimitatea vietii lor de familie. Dar de ce sa mai acoperi cu voaluri ceea ce ai oferit deja privirilor, inainte de — si indiferenta la — Taina Cununiei?

preoti-procesiune-florii-iasi.foto-tudorel-rusu-14Si inca ceva: ii criticam pe preoti la toate colturile — ca au, ca fac, ca dreg, dar nu ba­gam in seama si nu-i luam ca exemplu in ceea ce fac bun si bine. Sa observam fie si numai ascultarea lor de a-si purta straiele, negre de multe ori, fara sa se vaite, indiferent de vreme. Si sunt si ei oameni, transpira la fel ca noi! Noua nu ne cere nimeni trei randuri de ha­ine, ca la ei: camasa, reverenda, vesminte, in­cheiate chiar cu manecute si duse pana la baza gatului — dar macar un rand sa putem purta si noi! Si-apoi nu credeti ca asudand un pic in timpul Sfintei Liturghii, am cauta sa traim, in rugaciune, macar o umbra din ceea ce-ar tre­bui sa ne fie intelegerea Crucii, la picioarele ei? Ce mare efort ar fi, ce mare renuntare la confort si buna-dispozitie?!… Truda te aduce mai aproape de gandurile rugii tale, ramai doar tu, glasul preotului si Hristos. Cel care s-a rugat cu lacrimi de sange — ati incercat macar sa va imaginati durerea si amarul care au facut sa-I sangereze fruntea? – pentru noi toti. 125725_1maica-domnului-cu-pruncuIar pe Maica Domnului n-am vazut-o in nici o icoana cu manecute scurte si capul des­coperit! O sa spuneti ca noi nu suntem decat niste oameni neputinciosi si ca nu ne compa­ram cu ei. Neputinciosi om fi, nu zic nu, dar sa nu uitam ca suntem in permanenta chemati sa fim ca Dumnezeu, fiii lui fiind si zi­diti dupa chipul si asemanarea Sa. Or de asta uitam prea lesne… sau ne facem ca nu stim, ca doar avem atatea alte griji si probleme pe cap. Numai de “asemanare” nu ne mai arde! Ar trebui, totusi, sa ne arda, si inca tare de tot — altfel ne ramane varianta incandescenta a sejurului in Iad. Si aia da, caldura!

Pentru ca nu exista cale de mijloc. Parintele Arsenie Boca afirma cu putere ca „Bunavestire imparte lumea in sfinti si pa­catosi”, fara spatii intermediare, fara stari de tranzitie. Dumneavoastra ce parte alegeti?

Si-atunci, daca in fata oamenilor si de dragul trend-urilor acceptam sa respectam o tinuta decenta, cu ce indraznire venim in casa lui Dumnezeu, de la Care, de altfel, mai avem si tupeul de a cere atatea? Pentru ca, de!, ni se cuvine, nu-i asa?, „fiii Lui” chemandu-ne acum. „Trebuie” sa ne poarte de grija!

Cuviosul Sofronie de la Essex spunea atat de frumos ca a primit nevointa sa, de cincizeci de ani in calugarie, nu ca rabdare, ci ca privi­legiu. Iata cat de mult conteaza unghiul din care privesti problema. Doriti-va, deci, sa fiti privilegiati – dar alegand calea nevointei. Iar vesmantul sa ne fie platosa si arma impotriva smintelii!

Florina-Steliana Vasilescu

(in: “Familia ortodoxa”, iulie 2014)

smerenie_3

Legaturi:

“In timp ce avem nevoie de pocainta, lacrimi, tanguiri, noi cutreieram ici si colo, petrecem, dansam, ne „prelucram” pentru a deveni altfel decat ne-a facut Dumnezeu. Noi insa trebuie sa ne infrumusetam sufletul cu virtuti, iar nu cele din afara – transformandu-ne infatisarea, schimbandu-i frumusetea fireasca. Cu cat prefacem mai mult exteriorul nostru, cu atata ne uratim sufletul. Ne-am spovedit vreodata pentru faptul ca ne-am imbracat provocator, smintind un suflet nemuritor? Nicidecum! Ne-am pus problema ca am smintit un om prin viata noastra neatenta?”


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului

  1. Mi-aduc aminte de o femeie in biserica care a venit in vinerea mare sa treaca pe sub masa plina cu flori si era imbracata total nepotrivit incat m-a miscat putin.In biserica este nevoie de decenta si nu numai in biserica.

  2. Acestia sunt “caldiceii” de care Domnul se scarbeste. A fi “caldicel” se refera
    la multe,inclusiv la lipsa pudoarei,a rusinii.
    Este plin pamantul de nerusinare,iar tara noastra se situeaza pe pozitii fruntase.Foarte adevarat,opera tinde sa se mute in Biserica(inclusiv cu corurile filarmonice).Bermudele sunt pentru plaja,curte etc.
    Barbatii care se afiseaza oriunde in bermude au infatisare de clovni, saltimbanci.

  3. Parintele Iustin spunea ca lumea este acum un imens Pitesti. Asa cum atunci au luat niste bieti de studenti si i-au chinuit in mod demonic asa se intampla acum cu omenirea, fiind oameni in umbra care sustin desfraul si descompunerea sufleteasca a omului.

    Un parinte spunea la predica despre femeile care merg dis de dimineata sa tamaiezee un mormant ca gestul lor are insemnatatea lui in a mai tine lucrurile in loc. Parintele spunea ca duhul va sufla si peste copiii nostri, asa cum se intampla si cu tinerii credinciosi care pastreaza cuviinta in mocirla din jur.

    Zecea Parintele Sofian ca inaintand spre sfarsitul lumii, cu atat Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne putini cu El. La inceput or sa fie multi habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar pana la urma vor ramane foarte putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne crestini pana la capat vor fi putini, dar vor fi mai hotarati si mai statornici în credinta. Va fi multa disputa, multa indoiala, multa nesiguranta si lepadare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una, adica vor renunta la averi, la masini pentru a-si pastra credinta. Ei nu vor mai avea decat atat cat le va trebui ca sa supravietuiasca, ca să nu moară de foame; iar altii vor trăi în huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca să se stie totul despre ei. O sa fie multa intimidare si multa frică, dar în randurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos pana la sfarsit va fi si optimism si mult curaj.

  4. Problema este mai adanca si reflecta incapacitatea societatii actuale de a face diferenta intre frumos si kitsch. Oamenii au fost desensibilizati fata de discretia si nobletea frumosului si se hranesc cu ostentatia si grotescul kitschului.

    Când a auzit că plec la Ierusalim mi-a zic: „Oh, vai de tine, o să ai o mare dezamăgire. Ce crezi că mai este Drumul Crucii în ziua de astăzi decât o mare de magazine şi de comerţ?”.
    …era exact aşa cum a spus părintele care m-a avertizat atunci şi eu nu am vrut să-l cred, pentru că nu mi-am imaginat sub nici un fel de formă că voi găsi până şi făcută din diverse plante la ora actuală, coroana de spini a Domnului, chipurile… Şi tot felul de obiecte de un kitsch extraordinar…

    – …care arătau, de fapt, starea sufletească a creştinilor…

    – … a societăţii din ziua de astăzi. Or, eu, mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit în aceşti 17-18 ani cât am locuit în Israel, să dau la o parte răutatea aceasta omenească. De fapt, nu eu; ferească bunul Dumnezeu să-mi fie atribuit gândul ăsta mie, ci bunul Dumnezeu a lucrat aşa în mine, dar sigur, poate că un dram de contribuţie a fost şi al meu, în sensul că am lăsat deschisă uşa Domnului. I-am lăsat deschisă uşa şi Domnul a pătruns cu sensul acesta: „Vezi, aici este o perdea, dă-o la o parte şi vezi ce este după… Mai e o perdea, mai e o draperie şi încă o perdea…“. Şi tot aşa, de-a lungul acestor ani, am dat la o parte tot felul de învăluiri aşa-zis civilizato-religioase, birocratice, instituţionale. Biserica a devenit o instituţie, dar eu nu o trăiesc ca pe o instituţie. Monahismul a devenit o instituţie. Este înspăimântător lucrul acesta!
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/02/16/maica-ecaterina-despre-viata-lacrimilor-si-moartea-euro-monahismului/

  5. Cuvantul profetic al lui DANIEL TURCEA catre sora lui:
    “Daca acum mai exista bun-simt, macar la aratare, tu ai sa traiesti niste vremuri in care vei vedea ne­simtirea la tot pasul, lipsa smereniei, a pudorii, a sfielii, a cura­teniei sufletesti si idolatrizarea oricarui sentiment dezonorant pentru persoana umana, in care familii intregi se vor uri si ucide pentru pamant, cand orice urma de sentiment, ce tine de umanitate, va disparea de la unii cu desavarsire, va fi o degringolada si-o cadere pe toboganul istoriei, fara precedent.”
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/03/28/daniel-turcea-sora-lucia-lupta-acerba-ura-impotriva-crestinismului-nu-politica-extremisme-pierderea-umanitatii/

  6. Mandria inocenta si impudica a tinerelor “modele” care prezinta lenjerie intima fiind lipsite de orice intimitate, reprezinta o arta a nerusinarii, care le reduce de la conditia umana la cea de manechine vii:
    https://www.youtube.com/watch?v=knJUi5UMmLg#t=32

  7. Pingback: Predica despre IMBRACAMINTEA INDECENTA A FEMEILOR in Biserica a IPS Ieremia, Mitropolitul Gortinei: “Va cer sa placeti lui Dumnezeu prin imbracamintea cuviincioasa, astfel incat sa va fie auzite rugaciunile” -
  8. Pingback: “SI ASTAZI EXISTA MULTI IROZI. Fiecare dintre noi poate deveni un Irod pentru semenul lui sau fata de propria sa nevinovatie… PREA MULT RANIM SI PREA MULT UCIDEM”. Predici audio pe marginea UCIDERII PRUNCILOR -
  9. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
  10. Atata credinta ce se predica, da niciunul nu-si vede ipocrizia din spate. Cum dumnezo poti sa faci 3 cruci de fiecare data cand treci pe langa o biserica, apoi sa te uiti urat la un om de langa tine si sa-l judeci? Unde ii credinta cand practicam mila asupra celor care crezi tu ca nu-s placuti lui Dumnezeu, cand mila asta vine dintr-o atitudine de superioritate ca vezi doamne io-s ok, crestin, curat, nu-s pacatos ca tine…
    In biserica ar trebui fiecare sa-si vada de rugaciunea lui, nu de mutra sau vesmintele omului de langa tine, judecandu-l. Intre o prostituata sincera si un religios ipocrit si spalat pe creier…pana si Iisus a preferat prostituata si a iertat-o.
    Nu ma astept sa mi se aprobe comentariul ca doar nu-i ortodox. Si adevarul e ca voi sunteti ortodoxi, dar nu si credinciosi. Este o mare diferenta intre religie si credinta. Insa ce faceti voi aici nu ajuta sufletul ca mai mult in incurca, da nu va dati seama si atunci aveti si iertare ca nu poti cere mult de la cine nu stie si nu poate mai mult. Si cu atat mai mult nu ma astept sa inteleaga cineva ceva de aici…ca superioritatea, ipocrizia si cretinismul sunt mult prea mari pentru a mai fi si crestini, umani, sinceri. Vai de noi!

  11. @ Denisa:

    Felicitari si multumiri pentru cum NU ne-ati judecat si nu v-ati aratat cu superioritate asupra cretinilor de noi, care indraznim sa reluam aici, nici macar de la noi, pledoaria dintodeauna a Bisericii pentru decenta, pentru cuviinta, pentru… normalitate. Asta inseamna ipocrizie?! Ceva pilduitor, intr-adevar… Poate totusi ne gandim inainte de a ne manfesta in afara furia, daca nu cumva… avem ceva de indreptat in noi insine si daca nu cumva ne razvratim incercand sa inabusim mustrarile constiintei? Iertati-ne!

  12. Pingback: Praznicul Vovideniei: DE LA INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA LA INTRAREA COPIILOR IN FAMILIARITATE CU DUMNEZEU, SI PRIN ORA DE RELIGIE/ Copilul lui Dumnezeu, Dimitrie cel cu darul înainte vederii/ CUM NE IMBRACAM LA BISERICA? SUNT DE ALUNGAT FEMEILE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate