CUVANTUL IPS PIMEN PENTRU DUMINICA PARINTILOR SI COPIILOR: “Din nenorocire, astazi, educatia lipseste in primul rand in sanul familiei…”
Cititi si:
Învaţă-ţi copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!
Viaţa de familie a fost rânduită de Dumnezeu dintru începutul creării lumii:
“Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el… Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam… De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 18, 21-24).
Rostul familiei tot dintru început l-a arătat Dumnezeu, când a zis: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Fac. 1, 28). “Vă înmulţiţi” înseamnă naşterea de copii după rodnicia mamei, rodnicie dată de Dumnezeu, ca dar dumnezeiesc.
Astăzi suntem, din păcate, martorii şi chiar autorii încălcării poruncii lui Dumnezeu prin împiedicarea zămislirii şi naşterii de copii, prin despărţirea celor căsătoriţi fără motive binecuvântate de Dumnezeu, iar, mai nou, şi prin plecarea unuia dintre cei doi soţi la lucru, departe de familie, pentru a câştiga pâinea cea de toate zilele.
Scăderea numărului naşterilor de copii este motivată şi de lipsa celor necesare creşterii şi educării lor. Ştiinţa a dovedit însă că resursele alimentare necesare traiului oamenilor nu scad, dacă este dragoste de muncă şi cinste în agonisirea celor necesare vieţii, iar motivele de despărţire, de dezmembrare a familiei, dispar dacă este conştiinţă faţă de porunca lui Dumnezeu: “Ceea ce a unit Dumnezeu – prin Taina Cununiei (n.n.) – omul să nu despartă“. Este greşeală, dar trebuie să fie şi iertare, ca şi Dumnezeu să ne ierte.
Prin cuvântul “Creşteţi” înţelegem, potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, creşterea nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul, creşterea duhovnicească prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi prin împărtăşirea cu harul Sfântului Duh care ni se împărtăşeşte în Sfintele Taine, în primul rând împărtăşirea cu Preasfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Copilul are nevoie de educaţie şi de instrucţie atât în familie, cât şi în şcoală.
“Pricina tuturor relelor din lume provine din principiul pe care îl punem la temelia educaţiei copiilor noştri...
Ce se va întâmpla cu copiii noştri dacă n-au, chiar din prima vârstă, educatori? Dacă oamenii care au fost educaţi chiar de când s-au născut şi au fost instruiţi până la bătrâneţe nu reuşesc, totuşi, să ajungă oameni desăvârşiţi, cât rău nu vor săvârşi cei care, de la începutul vieţii lor, au fost obişnuiţi să audă vorbindu-li-se numai despre bucuriile pământeşti?… Creşte un atlet pentru Hristos! Învaţă-ţi copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!… Crescând astfel de atleţi, vom putea să placem lui Dumnezeu, ca să putem şi noi, şi copiii noştri să dobândim bunătăţile făgăduite celor ce-L iubesc pe El, prin harul şi prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos”,
ne spune Sf. Ioan Gură de Aur. Din nenorocire, astăzi, educaţia lipseşte în primul rând în sânul familiei, fie din cauza înavuţirii prin agonisire necinstită, fie, mai ales, ca urmare a despărţirii părinţilor plecaţi la lucru în străinătate, copiii rămânând ai nimănui.
În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
“Sunt convins că proasta creştere a copiilor şi înrăirea lor nu sunt cauzate de alt fapt decât de dragostea pătimaşă ce o avem pentru bunurile materiale ale acestei lumi. Grija de cele lumeşti şi preferinţa părinţilor numai pentru bunurile pământului îi silesc să nu se îngrijească de copii şi, odată cu aceasta, să nu se îngrijească nici de sufletele lor. Aceşti părinţi sunt mai răi decât omorâtorii de copii”.
Această situaţie dezastruoasă trebuie remediată de noi toţi, de fiecare în parte, cât ne stă în putinţă şi chiar peste putinţă. Răspundem fiecare pentru nepăsarea noastră în faţa lui Dumnezeu la înfricoşătoarea Sa judecată.
La rândul lor, copiii trebuie să fie ascultători cu desăvârşire faţă de părinţii şi faţă de îndrumătorii lor, învăţători şi profesori. Această virtute trebuie formată încă din momentul în care ei încep să gângurească, să spună primele cuvinte. Ei trebuie educaţi prin privire, prin vorbire şi, mai ales, prin exemplul faptelor noastre pe care le văd şi pe care, datorită chipului lui Dumnezeu din ei, copiii le înţeleg chiar dacă nu ştiu încă să vorbească. Prezenţa copilului alături de părinţi, atunci când se roagă în faţa icoanei străjuite de lumina candelei şi, cu deosebire, prezenţa copilului în sfânta biserică, purtat în braţe sau dus de mână pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, contribuie cel mai mult la educaţia, la “creşterea” lui sufletească împreună cu creşterea trupească. Aceste două feluri de creştere trebuie să se împletească clipă de clipă sub îndrumarea părinţilor, atât în frică de Dumnezeu, cât şi în dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, împlinind astfel poruncile Lui, care sunt “făclii şi lumină” (Ps. 118, 105) în trăirea vieţii creştineşti a copiilor noştri. “Arătarea cuvintelor lui Dumnezeu luminează şi înţelepţeşte pe prunci” (Ps. 118, 130). Aceste cuvinte ale psalmistului trebuie să fie primul abecedar al copiilor noştri, pentru toată viaţa lor.
Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,
Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
Legaturi:
***
- Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat si dincolo de mormant: “EUROPA, NU SODOMA!”
- PARINTELE NICOLAE TANASE: “Ne-nasterea duce la razboi si la disparitia neamului. Inotam in sange pana peste cap. Cum s-a ajuns aici? MINTINDU-NE…”
- Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE (†2 decembrie 1991): “Hristos nu vrea langa El oameni grosolani, ci delicati…”
- CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
- Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
- Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI
- Cuviosul Paisie Aghioritul: COPIII – BUCURIILE SI GREUTATILE LOR
- DE ZIUA SFINTILOR, DREPTILOR SI DUMNEZEIESTILOR PARINTI IOACHIM SI ANA: Cuviosul Paisie despre rolul mamei in educatia copiilor
- Cuv. Paisie Aghioritul: RESPONSABILITATEA PARINTILOR PENTRU EDUCATIA COPIILOR
- Cuviosul Paisie Aghioritul: INVATATURI PENTRU O FAMILIE ARMONIOASA (I)
- Cuviosul Paisie Aghioritul: INVATATURI PENTRU O FAMILIE ARMONIOASA (II): “Prin rabdare se mentine familia”
- Dreptul Simeon, aparatorul copiilor mici
- De ziua “dumnezeiestii perechi” a Sfintilor Parinti Ioachim si Ana – Regretatul Pr. Constantin Mihoc despre relatia dintre sot si sotie
- Pr. Constantin Mihoc despre relatiile dintre sotii crestini si modul de vietuire a mirenilor (II)
http://www.basilica.ro/ro/stiri/duminica_parintilor_si_copiilor_sarbatorita_pentru_prima_data_in_patriarhia_romana.html
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/06/rugaciune-catre-sfantul-arhanghel.html
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ARHANGHEL GAVRIIL
O, Sfinte Arhanghele Gavriile, podoaba lumii îngereşti şi dulcea glăsuire a vestirii de bucurie, cel ce ai înfrumuseţat pământul cu minuni dumnezeieşti, caută şi spre noi, cei gârboviţi de multe păcate.
Venit-ai către Cea plină de dar, aducându-i cuvânt de bucurie şi însuţi mirându-te de taina întrupării Cuvântului. Ca unul ce zbori întru înălţimile neajunse, adu-ne nouă de la tronul Stăpânului vestirea cea bună a iertării păcatelor şi sădirea în inimile noastre a izvorului pocăinţei.
De Naşterea Cuvântului foarte te-ai bucurat şi cu laude îngereşti ai acoperit taina nepătrunsă nici de minte îngerească. Adâncul păcatelor noastre să fie umplut de mila dumnezeiască, prin care se şterg greşelile şi se dă tuturor sălăşluire la limanurile pocăinţei.
Cântare îngerească de mulţumire ai adus Celui Ce din mormânt a ieşit ca un mire, aducându-ne darul biruinţei asupra morţii. Deci, şi pe noi ne învaţă a fi pururea mulţumitori Stăpânului, Care pentru noi a luat povara neputinţelor noastre, ca să ne înălţăm mintea la cele dumnezeieşti.
Cu legătura rugăciunii tale înconjori pământul şi tinzi mână de ajutor celor ce cu glasul inimii te cheamă, ca să le dăruieşti cercetarea milei dumnezeieşti. Nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel biruit de lenevire, care în nepurtare de grijă pentru suflet petrec. Focul rugăciunii tale să mistuie spinii patimilor crescuţi în ţarina inimii mele şi ploaia gânurilor tale dumnezeieşti să înmoaie inima mea cea întărită de mulţimea păcatelor.
Sub aripile rugăciunilor tale ne păzeşte de săgeţile de foc ale ispititorului şi trezeşte gândul nostru ca să aducă neîncetată laudă Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă. Prin glasul tău ai arătat pe Cea plină de dar ca sălaş al bucuriei, deci umple şi cămările inimii noastre cu vestirea cuvintelor de bucurie. Ca unul ce pecetluieşti darul celor ce se nasc, ajută-ne şi pe noi a lucra în ogorul inimii cu plugul rugăciunii, ca să ne învrednicim a culege roadele dreptăţii.
Ca unul ce dănţuieşti neîncetat în hora îngerească şi aduci înaintea tronului Celui Preaînalt mireasma rugăciunii cereşti pentru cei pământeşti care se ostenesc a urca scara rugăciunii, păzeşte cugetul nostru curat de toată întinăciunea. Icoană neapropiată a virtuţii eşti pentru cetele monahiceşti care se străduiesc a ajunge la înţelepciunea vieţuirii îngereşti, fiind grabnic ajutătorul călugărilor celor ce au păstrat nerisipit în cămara inimii dorul după Împărăţia cerurilor. Dar nu încetezi a străjui sub acoperământul rugăciunii tale şi pe cei care au inimă arzătoare spre cele cereşti. Pe toţi îi ocroteşte sub umbra rugăciunilor tale de toată arşiţa păcatului şi povăţuieşte gândul nostru a se sui mai mult pe scara cugetării dumnezeieşti.
Ca cel ce prin rânduială dumnezeiască ai fost ales să aduci pe pământ vestirea bucuriei întrupării Cuvântului, prin cuvântul rugăciunii tale fă să se zămislească şi în inimile noastre cuvânt dumnezeiesc, care să lumineze tot sufletul. Deschide ochii inimii noastre spre vederea celor contemplate de minţile îngereşti şi privirea minţii noastre neputincioase o îndreptează spre Mintea cea Dintâi, Care toate le-a zidit întru înţelepciune şi Care cheamă pe toţi la cunoştinţa adevărului Său.
Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail şi cu toate cetele puterilor celor fără de trup rugaţi-vă să se dea sufletelor noastre umilinţă duhovnicească în toată vrerea, ca să strigăm cu mulţumire Celui Ce pentru noi a gustat din paharul durerilor: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, cercetează neputinţele noastre cu revărsarea mirului înţelegător al înţelepciunii Tale !
Copile tu î-l ştii pe Domnul ?
Pe cel din cer …? El ne-a facut.
Cum faci tu cai din plastilină,
El, ne-a făcut pe noi din lut.
A făcut cer, lună şi soare
Şi stelele,doar cu Cuvântul.
A spus şi s-au făcut şi mişcă ,
Precum vezi,(cerul şi pămăntul).
El, (Dumnezeu),i’atotputernic
Şi poate face ce doreşte
Dar nu aşa …la întîmplare,
Că tot ce a făcut iubeşte.
El nu distruge, nu omoară,
Nu stică cele ce-a făcut
Ci le’ngrijeşte cu iubire,
Să fie noi (ca la’nceput).
El l-a’nzestrat pe om cu milă
Cu bunătate şi cu iubire ,
Să fie’asemenea cu Dînsul
Şi să trăiască-n fericire .
Că omul nu-i o jucărie,
S–o arzi, s-o rupi, s-o nimiceşti,
Ci este’o operă divină,
Cu însușiri Dumnezeieşti.
El, (Dumnezeu), ne-a dat valoare,
Ne-a dat gîndire. Ne-a dat grai.
Ne–a dat iubirea, ne-a dat mintea
Şi bunătăţile din rai.
Tu poţi să faci din plastilină
Tot ce visezi tot ce-ţi doreşti
Poţi să creezi orice, (ca Dînsul),
Ca să-L respecţi ţi să-L iubeşti.
Tu poţi să faci multe copile,
Chiar de esti încă mititel.
Iar de vei asculta de Domnul ,
Vei fi asemenea cu El .
El, (Domnul), nu iubeste răul.
Nu vrea războaie.Nu vrea moarte.
Nu-i mincinos, hain şi lacom ,
Nu-i dușmănos şi… nu se bate.
Nu vrea s’arate că-i puternic,
Ca toţi să tremure de frică
Ci vrea iubrea lui s-o simtă
Chiar şi făptura cea mai mică.
Şi vrea, iubirea Sa divină,
Să fie-n noi ca’n Dumnezeu.
Să fim la fel de buni şi darnici
Şi să nu facem nici un rău .
De-aceia tu copile pururi
Să fii ca El şi să-L iubeşti.
S’asculţi de mama şi de tata
Iubind pe’orcine, cît trăieşti.
Să nu urăşti nicicînd pe nimeni.
Şi nu’învăţa ceia ce-i rău,
Că răutatea ne desparte
De dragoste, de Dumnezeu.
Sa iubești cerul și pământul.
Sa iubești omul și natura
Și sa nu lași sa te sluţească
Necuviinţa, viciul, ura.
Că ce-i frumos şi bun pe lume
E numai de la Dumnezeu
Dar violenţa, ura, moartea,
Ajung în noi de la cel rău.
Noi suntem oameni vii copile
Prin duh, deși suntem ţărînă.
Dar sufletul nostru nu moare,
Precum bunica ta bătrînă.
Caci numai trupul ei se face
Ţărînă ca la început
Dar sufletul rămâne veşnic ,
Precum e Domnul, nevăzut.
La fel ca Dumnezeu, e veşnic
Şi nevăzut (cum nu vezi vîntul)
Cum nu poţi pipăi lumina,
Cum zboară peste tot cuvîntul.
Dar iată că la noi la oameni
Uşor pricepem ce-am văzut,
Și-n lumea noastră (cea creată)
În toate avem un început.
În lumea cerului copile,
Sunt legi şi stări necunoscute,
De mintea noastră, (prin știinţă)
Dar, prin credinţă sunt ştiute.
Ştim cine-a fost Adam şi Eva.
Ştim Lucifer cum a căzut,
Cum a făcut Dumnezeu toate,
Din prima zi, din început.
Ştim cine ne doreşte răul.
Ştim Raiul cum să-l dobîndim .
Ştim cine’n cer e Tatăl nostru
Şi pentru ce să îL iubim.
Mulţi nu’nţelegem însă’acestea
Şi ne legăm de’un început.
Noi cei creaţi zicem aiurea,
Pe Dumnezeu cin’la făcut ?
Dar timpu’n ceruri nu mai este.
Nu-i noapte, zi…Nu-i nici apus.
Nu-i trupul care’îmbătrânește
Că toţi vom fi precum Iisus.
În cer nu-i foame nici durere.
Nu–i o materie-n schimbare
Nui naştere și nu-i nici moarte.
Nu-i timp ce curge după soare.
Acum copile timpul vine,
Cu…zile ,ani ,dureri şi moarte,
Dar sus în cer, Domnu-i lumina,
Şi veşnicia în drptate.
De’aceia nu fă cele rele,
Că tot ca cerul e şi’un Iad,
În care ard (în focul veșnic)
Toţi cei ce-n răutate cad.
În gheena focului s’aruncă,
Tot ce-i străin de Dumnezeu.
Necurăţia, furtul, crima
Și tot ce a crescut în rău.
Toţi cei ce nu vor ca să ierte
Și vieţuiesc în răutate
(Fără să lupte să se’ndrepte)
Își aleg Iadul, după moarte.
Şi-acolo ard în focul gheenei,
(Pe veșnicie cu cel rău),
Că n’au voit mila nici pacea
Nici dragostea Lui Dumnezeu,
Că n’au urmat calea dreptăţii
Copile drag , iar de Iisus ,
S-au lepădat trăind în rele,
Prin ce-au făcut au scris și au spus.
De’aceia nu fii rău cu nimeni
Nici nu minţi nici nu fura
Nu fii nedrept, lacom, nici leneș
Şi nimic rău nu accepta.
Căci viaţa cea adevărată
E dragoste și bunătate
Credinţă și respect și pace
În Dumnezeu și-n libertate.
Duminica asistam la Sfanta Liturghie intr-o biserica din Bucuresti cand a intrat un grup de maicute care au inceput sa strige ‘Jos Sinodul comunist’ si ceva legat de salvarea Ortodoxiei. Am ramas cu un gust amar…