AU CUVANTUL CITITORII (1): ALIN-7: Un pelerinaj virtual prin blogosfera ortodoxă, în 10 paşi

18-08-2010 11 minute Sublinieri

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului,

…Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti,

…Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă,

…vino şi Te sălăşluieşte întru noi,

…şi ne curăţeşte de toată întinăciunea

…şi mântuieşte, sufletele noastre,

…Bunule.

1. a) se tot declamă sus şi tare: “nu există soluţii lumeşti”. De parcă ar fi existat vreodată ŞI soluţii lumeşti. Niciodată “soluţia” creştină nu a fost una lumească, ci duhovnicească. Aceasta se ştie de două mii de ani, nu e o revelaţie a mileniului doi.

1. b) “vremile de pe urmă, vremile apocaliptice”. Pentru un creştin apocalipsa a început deja să se desfăşoare de două mii de ani. Face cumva parte din firescul vieţii creştine. La modul esenţial, nimic nou.

Prin urmare, nici nu ar trebui să primeze prea mult discuţiile pe această temă. Uitaţi-vă numai la roadele promovării insistente a unor asemenea teme: profeţii peste profeţii, folosite şi interpretate în fel şi chip, pe bloguri, printre oameni, acasă. De la Cartea Apocalipsei, o carte pe care până şi cei cu adevărat înduhovniciţi au evitat să o interpreteze, la subiect de bârfa “creştină”. Rezultatul: panică în rândul celor slabi de înger, căutări de soluţii lumeşti în rândul celor unde omul lumesc e mai puternic, rânjete satisfăcute şi ironii în rândul celor care nu au o legătură cu Biserica… Puţina credinţă iaca unde duce.

[Nota noastra, Razboi intru Cuvant (zona scrisa cu verde): Aici avem un dublu amendament:

1. Zice chiar Parintele Rafail Noica, la care cu totii avem evlavie:

Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi. Si Apostolul Ioan spunea acum 2000 de ani ca erau. Erau, in samanta, numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se citea Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil. (…) Infricosatoare sunt, dar daca Dumnezeul nostru se zice atotputernic, in zilele astea vom vedea ce inseamna atotputernic si cerem Tie, Doamne, sa ne arati lucrul asta, daca noi vom traversa acele perioade! Sunt infricosatoare, dar nu vom deznadajdui, căci milostiv este Dumnezeu si mare este Dumnezeu. Atacurile si navalele care vin asupra omului sunt inca de acum deja de necomparat cu cele ce erau inainte. Spunea cineva aseara, un Prea Sfintit parca, ca in viata noastra, in ultimii 30 de ani lumea a devenit de nerecunoscut. Asa e … si se schimba pe ceas ce trece! (…)

2. Problema nu este ca se promoveaza prea mult asemenea teme, ci ca se promoveaza, adesea, foarte prost, usuratic si iresponsabil, in duhul care nu trebuie – dar de unde sa iei Duhul bun, daca nu-l ai, si nici nu-l cauti? – si ca se amesteca, diversionist, cu tot felul de hoax-uri si de interpretari dubioase, dar fara sa vorbeasca macar o data despre pacat si pocainta, ca se discuta despre cele mai sfinte si grave teme – cum e Apocalipsa – ca la balci sau ca la stadion sau, si mai precis, ca la OTV! Aici e nenorocirea. De asta sunt si “roadele” care sunt. Si e o strategie eficienta a diavolului, ca sa-i faca pe cei mai rezonabili, vazand grosolania mesajelor si kitschul tipator al acestui fel de “dezbateri”, sa zica: nu, e domnule nicio Apocalipsa, fugi d-aci, sunt numai niste nebuni... Si uite-asa, tocmai ei slujesc cel mai bine “adormirii” oamenilor. Extremele intotdeauna se ating.

Orice tema sensibila tratata prost duce la compromitere, la aruncarea ei in derizoriu. Asa cum s-a intamplat si anul trecut, dupa Apelul parintelui Iustin, pe care s-au trezit sa-l sustina o serie de cercuri mai mult decat dubioase si de persoane aflate in solda “serviciilor” “Sistemului”, ca sa paraziteze lumeste o problema pusa duhovniceste si “sa duca in sant” orice demers sanatos si credibil. Acum se face acelasi lucru, dar mai subtil, mai ales prin comentatori, cand administratorii trebuie sa salveze aparentele. Acolo se pot duce linistit lucrurile pana in panzele albe, se pot lasa libere instigari si provocari aberante, dar dupa ce se dau niste semnale ferme, bine calibrate, de tipul:A INCEPUT! Cand ne apucam sa ne rupem de Sistem?” Ce sa inceapa?, ca desfasurarea “tainei faradelegii” a inceput deja de mai multa vreme, iar acum e doar o noua etapa si aceea deja anuntata din timp, nicio noutate. Si sa ne apucam sa iesim din sistem… adica?! Sa ne simplificam viata, intelegem, sa iesim din tot ce inseamna duh lumesc, iarasi ne invata parintii, am auzit si despre plecarea din orasele mari, de mutarea la tara, dara iesi din Sistem” cu totul suna a chemare la anarhie (chiar daca se declara ca nu asta se vrea) sau la o atitudine de tip sectar, nu e nimic ortodox in aceasta formulare, care mai e si una imperativa. Nu am auzit vreun Sfant Parinte, vechi sau nou, sa ne spuna ca asta trebuie sa facem cand e vorba de vremurile de sfarsit. Si s-a vazut ca exact in sensul asta se comenteaza, fie de catre provocatori, fie de catre naivii cu gandire lumeasca. De aceea e si normal sa ne ingrijoram ca, de fapt, si acum, se intentioneaza tot o deturnare, de aceea si parintele Mihail de la Antim vorbea despre “metoda felinarului”. Si sa fim cinstiti, asa cum e si normal, nimeni nu se gandeste serios sa se duca undeva sa moara de acuma, sau sa-si omoare, practic, copiii, precum iehovistii, pentru cardul de sanatate, fara ca nimeni sa le ceara sa se lepede de Hristos, nici direct, nici indirect, asa ca isi cauta tot felul de solutii alternative bizare, halucinante, primejdioase. Aceia care administreaza totul, zic ca ei nu se isterizeaza si, intr-adevar, ii stim foarte calmi si cu sange rece. “Doar atat“, ca gireaza, cultiva si intretin isteria celorlalti, de care sunt constienti si care, se pare, ca le serveste la ceva. Asa s-a ajuns la tot felul de discutii incredibile, despre plecarea vesela “in padure”, la “mucenicie”, cu rucsacul plin de unelte practice, in spate, ca in excursie sau la oameni obsedati de cipuri, coduri si comploturi si incapabili sa mai inteleaga si altceva, complet refractari la tot ce inseamna viata duhovniceasca in Biserica De asta si scriam aici:

Am avut prilejul sa cunoastem mai multi oameni efectiv impatimiti de tot ce se scrie si apare nou in domeniul “luptei anti sistem”, ultraconectati la ultimele subiecte si dezbateri din domeniu, comentatori avizati pe  blogurile de profil, ori tineri foarte agitati sa afle daca permisele auto au sau nu cip, ori daca trebuie sa primeasca sau nu cardurile noi, dar care nici macar nu citesc niciodata o carte duhovniceasca, care nu si-au pus macar problema renuntarii la cele mai grosiere patimi lumesti (curvie, lux, masini scumpe, distractii estivale, imbracaminte la moda, fumat, televizor, etc, etc.). Daca Sfantul Serafim Rose critica plin de amaraciune fenomenul “teologiei la o tigara”, nu stiu ce ar mai spune un sfant contemporan astazi despre fenomenul inca si mai grav al… “muceniciei la o tigara” sau al “muceniciei virtuale“, de forum si de can-can bisericesc.]

1. c) “ruperea de sistem”. Ruperea de sistem este o pistă falsă. Punct. Cum aşa? Spuneţi-mi dacă vă sună cunoscut următoarea propoziţie: creştinul trăieşte în lume, dară nu este din lume. Ei? Nefiind din lume, nici nu este legat de lume. Cu atât mai puţin de vreun sistem lumesc. Şi atunci de unde până unde “rupere de sistem”?

Ce am putea spune în privinţa celor de mai sus? Că multora din cei ce se erijează în apărători ai ortodoxiei, în goarne de trezire a românilor, le este străină vieţuirea cu adevărat creştină. Prin urmare, privesc lucrurile cu susul în jos. Ce vream a spune cu aceasta? Că dacă vrei să fi creştin nu începi prin a-ţi spune “de azi sunt creştin” şi să începi să agiţi apele – în tine sau în jurul tău – pre teme de “interes” creştinesc. Ci trebuie să faci un lucru foarte simplu, subliniat şi acesta încă de acum 2000 de ani: să îţi iei Crucea, să respecţi poruncile şi să lucri virtuţile. Fă ceea ce depinde de tine şi acolo unde lucrarea te depăşeşte, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze. Dar, lasă-L. E o lucrare-împreună, întotdeauna a fost aşa. (…)

Revenind, din vieţuirea creştină decurg toate celelalte. De aici trebuie pornit ci nu de la cele exterioare, cipuite sau nu. Mare grijă la ce agonisiţi în inimile voastre, numai cu acelea veti rămâne.

2. Soluţia? Soluţia, medicamentul, dacă vreţi, însăşi cheia acestei vieţi pământeşti este una singură: pocăinţa. Soluţie neschimbată de două mii de ani, de când glasul cel ce striga în pustie a vestit-o cu putere de Sus. Însă, după cum ne-a dovedit-o istoria omului, marea problemă este aceea că omul NU VREA să audă glasul acela. Nu că nu îl aude, îl aude. Dara nu vrea să îl audă şi îşi astupă urechile căutând tot felul de alte soluţii, tot soiul de alte lupte. Anti-cip, anti-calendar, anti-hrist…pentru că lupta cu sine e mult mai grea. Războiul creştinului, dacă e vorba de vreun război, este lăuntric.

3. Pocăinţă, ca trăire. Nu ca filosofie, că dogmă abstractă. Aceasta nu poate fi decât în sânul Bisericii. Acolo unde este harul, acolo unde îs Tainele, acolo unde este duhovnicul. Acolo unde este VIAŢA. E atât de simplu.

Se tot discută despre cât de nociv este TV-ul, internetul şi alte asemenea “minunăţii” de siliciu. Nocive sau nu, acestea sunt unelte, maşini. Discuţiile pe marginea lor sunt INUTILE şi cu atât mai inutile cu cât consumă energii care altfel s-ar canaliza către discuţii despre ceea ce contează cu adevărat: pocăinţă, Biserica, Dumnezeu în viaţa noastră. Aruncaţi ce nu vă e de folos, păstraţi ceea ce este (atât în sens duhovnicesc, cât şi ca o prelungire în viaţa de zi cu zi). Nu vă e de folos cipul? Aruncaţi-l.

4. Iubire. Se vorbeşte mult despre iubire, poate prea mult şi prea uşor. Dâra nu se prea trăieşte. Dacă s-ar trăi, s-ar şti că în iubire nu este frică, frica aceea terorizantă, panica, tulburarea, frunză în vânt. În iubire poate exista o singură “frică”, acea frică a despărţirii de cel iubit, de cel ce ne iubeşte. Aşa cum tot în iubire, există o singură “ură”, una sănătoasă: ura faţă de păcatul care ne desparte de cel iubit, de cel ce ne iubeşte.

Mă uit însă la disputele astea, mai mult sau mai puţin virtuale, şi văd însă numai frică şi ură ce se nasc nu din iubire, ci tocmai din lipsa ei. Mie acesta mi se pare un semn al vremilor de pe urmă, că dragostea mult s-a răcit, chiar şi între fraţi. Nu cutremure, nu sisteme, nu oculte…oh, nu, că astea n-ar avea nici o putere dacă dragoste ar fi.

5. Mucenicie. Prea multă vorbărie pe această temă, prea multă bravadă. Pentru orice ochi cât de cât cercat e destul de simplu să îşi deie sama că despre mucenicie nu se vorbeşte, ci se făptuieşte. Mucenicia nu vine din eroism (un sentiment inaltatoriu dară altfel, periculos) ieftin. Mucenicia vine din iubire. Din adevărata măsură a iubirii.

Cum iubire nu există, atunci nici mucenicie nu poate fi. Doară vorbe goale. Precum muştele cadea-vor cei ce agită – precum un stindard – acest cuvânt. Ah, l-aţi auzit pe părintele Iustin vorbind despre mucenicie… şi iacă v-aţi vitejit pre loc…smeriti-vă însă şi plecaţi capetele, e printre puţinii ce pot vorbi despre mucenicie fără să fie ruşinat; iară cununa aiastă nu e pentru voi, cei mândri. Niciodată n-a fost.

6. Credinţa şi faptele credinţei. Multe vorbe goale, am zis. Şi unde îs acestea apăi acolo cam lipsesc faptele. Toată ziua pe “net” – e uşor a mitralia articol după articol, de la “lady gaga” la tot felul de “opinii”, gagaite pe absolut orice subiect, din orice arie. Uneori mă întreb cum e posibil pentru un om să se priceapă la atât de multe.

Şi pentru că e uşor, o fac toţi. Cu lejeritate. Fără o minimă verificare. Sursele informaţiei? Ce-s acelea? Şi apăi ce mai contează, dacă aceasta serveşte interesului nostru. Merge şi aşa.

Ei bine, nu merge! N-a mers niciodată aşa. Acolo unde nu este responsabilitatea cuvântului, acolo nu e decât rătăcire. Oricât de bune şi de minunate ar fi intenţiile.

Articol după articol, sminteală după sminteală. Asta în timp ce aproapele se svarcoleste lângă noi. Însă nu mai avem timp de acesta, nu-l mai vedem, noi suntem speciali: avem o Misiune.

7. Misiunea. Mulţi, din ce în ce mai mulţi, în râvna lor, au ajuns să considere că au o misiune sfântă. Ceea ce fac ei este o misiune sfântă, nu poate fi, nu-i aşa, decât o misiune sfântă. Şi pentru că e atât de sfânta, o girează desigur folosindu-se de numele unor (mari) duhovnici. Pentru siguranţă. Că spusele sunt scoase din context, că sunt interpretate, că sunt uneori aproape smulse… asta nu mai contează. Ei apără adevărul. Restul, nişte hăbăuci. (…)

Dară totul nu e, în fapt, decât un teren prielnic pentru rătăciri şi mai mari. Roadele o dovedesc. Pentru că de aici către orbirea unui fanatism inchizitorial nu e decât un pas. În lipsa iubirii, efectuarea acestei treceri nu e decât o chestiune de timp. Încă o dată, roadele o dovedesc. Şi au tot dovedit-o de-a lungul istoriei, la inchiziţie nu s-a ajuns doară pentru că cineva din Roma dorea controlul absolut, s-a ajuns şi pentru că au existat oameni care să pună umărul – cu credinţă şi râvnă – la rătăcire.

Aduceţi-vă dară încă o dată aminte că nu voi apăraţi Adevărul, ci Adevărul vă apară pre voi.

Şi aici, aş mai nota încă un amănunt, nu lipsit de importanţă: se foloseşte de multe ori scuza “slăbiciunii” omeneşti. Dară numai în faţa păcatului. Suntem slabi, vezi Doamne, suntem păcătoşi (şi asta se declamă de câte ori există ocazia, de cele mai multe ori cu o ipocrizie vădită) şi neputincioşi. Nu suntem în stare de nimic, cădem dară şi păcatul e mai puternic. Dară iacă cum vine asta numa ca îndreptăţire.

Altfel, suntem suficient de tapeni şi de puternici nu numai ca să ne apărăm pre noi, dară să îi mai îndrumăm şi pe alţii. Oare?

8. “Stâlpi” ai ortodoxiei. “Mari duhovnici”. Ce îi acela stâlp al ortodoxiei, ce îi acela mare duhovnic, cine îl face “mare”, cuvântul meu sau Cuvântul? Se tot face paradă de asemenea oameni şi asta îi rău şi subtil de periculos pentru tot creştinul: de la mirean, la duhovnic.

Nu uita, frate creştin, căutând mereu un Mare Duhovnic, vei sfârşi prin a nu avea un duhovnic.

Iară cel mai mare duhovnic e duhovnicul meu. De ce? Pentru că dacă m-am obosit un pic să îl rog pe Dumnezeu să mă conducă la acesta şi l-am găsit, atunci acela e cel cu ajutorul căruia voi merge pre calea Domnului, cu ajutorul lui voi învăţa să tac şi să mai ascult şi ce are Dumnezeu să-mi spuie. Mai ales dacă sunt la început de drum.

Atunci când eşti aproape mort de sete, firicelul de apa de lângă tine e vital. Dacă te apuci să te gândeşti la un izvor limpede de munte şi la apa sa minunat de curată, s-ar putea să te apuci şi să îl cauţi plecând de lângă firicelul cel mic şi aproape nebăgat de samă. Dar care e lângă tine. Şi, s-ar putea, câţiva metri mai încolo, să cazi mort de sete.

9. Încrederea în oameni sau Gresalele noastre cele de toate zilele. Orice om de pe lumea asta e supus greşelii, inclusiv marii duhovnici. Au fost sfinţi care au căzut în rătăciri şi ispite, exemple sunt destule. Însă aceia s-au căit şi mai mari s-au ridicat. Aşa că nu vă mai puneţi încrederea totală în oameni, fie ei şi “stâlpi” ai blogosferei şi/sau ai ortodoxiei. Şi marii duhovnici mai greşesc atunci când lasă mintea lor în calea Duhului Sfânt (citiţi chiar cele spuse de aceştia în această privinţă). Şi mai ales când se înconjoară de ucenici ce nu îs pe măsură. Infailibil e numai papa, dacă îmi este permisă ironia…

10. Dreapta socotinţă. Pe aceasta pare să nu o mai aibe nimeni. Observaţi, de asemenea, că n-am spus nimic despre rugăciune. Cu adevărat, nici pe aceasta pare să n-o mai aibă nimeni. Cei mai atenţi şi mai răbdători dintre voi probabil că au mai sesizat lipsa unui cuvânt şi anume iertare. Nu întâmplător. O dată pentru că iertarea în ziua de azi este sublimă dară lipseşte aproape cu desăvârşire. Şi a doua, pentru că, în ceea ce mă priveşte, iertarea este cu adevărat ceva special. Şi unul din motivele pentru care azi sunt aci şi scriu şi nu în altă parte, acolo unde scrisul nu mai foloseşte la nimic.

Aş încheia lungul meu periplu prin “ortodoxsferă” cu o remarcă ce îşi doreşte să sublinieze un fapt interesant. De fapt, cu două. Remarci.

UNU. În toată vânzoleala asta, se mai gândeşte cineva cu adevărat la Părintele Iustin? Îi pasă cuiva de dânsul?

Da, ştiu, sunt pline comentariile de referiri la părintele. Am obosit citindu-le. Şi totuşi, hai să vedem cam cum ne pasă.

Părintele Iustin – intr’un fel – culege acum roadele. A lăsat şerpii să se sălăşluiască pre lângă dânsul, se pare. A permis să se amestece grâul cu neghina la Petru Vodă.

În acelaşi timp, s-a plasat în fruntea luptei pentru ortodoxie, o poziţie extrem de periculoasă – mai ales când te bazezi pe o mână de oameni întru susţinere; că omul e slab, azi e, mâine îţi întoarce spatele sau mai rău.

Acum, mulţi nu se gândesc decât cum să îl folosească: unii ca să şi gireze acţiunile lipsite de orice dreaptă socotinţă, alţii ca să se îndreptăţească pre sine, alţii ca să lovească subtil în Ortodoxie pregătind schisme sau rasboiae interioare…divide et impera, schema clasică dar care funcţionează mai ales acolo unde mândria e la loc de cinste…

Din câte văz, foarte puţini se mai gândesc cu adevărat la părintele Iustin, foarte puţini se mai roagă pentru dânsul, aflat acum la ananghie. Observ că, în special cei ce îi sunt aproape (fizic, dară nu cu inima) la Petru Vodă sunt mai preocupaţi de alt gen de acţiuni, dar în nici un caz de rugăciune. Şi oare, nu asta ar trebui să le fie principala preocupare? Nu asta este îndeletnicirea de căpătâi a monahului? Internet, telefoane mobile, emailuri? Ce caută acestea în mănăstire? Un dute-vino continuu, din câte înţeleg…şi atunci de unde liniştea atât de necesară monahului?

Îmi pare destul de evident că mulţi nu se uită decât la cele exterioare – atunci când părintele era bolnav cu trupul, nenumărate erau îndemnurile la rugăciune… nu ştiu dacă în afară de îndemnuri mai era şi altceva (rugăciunea, adicătelea) însă măcar îndemnul era. Acum? Acum nu există decât promovarea unor interese, ale “adevărurilor” fiecăruia, adevăruri prezentate cu osebit sârg şi ridicate la rang de Adevăr. Toate pe spinarea bătrânului, folosit în toate felurile ca “argument“.

Cât despre mirenii care aleargă repede la dânsul, se gândeşte cineva, măcar pentru o clipă, şi la Părintele? Odihniţi-l în rugăciunile voastre, dragilor, daţi-i puţin spaţiu să respire şi poate mai de folos vă va fi. Învăţaţi să nu deranjaţi doară pentru că puteţi şi pentru că bătrânul e prea bun ca să vă refuze.

Aşadar, unde-i smerenia? Unde-i rugăciunea? Şi, unde-i dragostea? Am senzaţia că, la Petru Vodă, toate acestea sunt sufocate uşor, uşor, odată cu Părintele Iustin.

DOI. În toată vânzoleala asta, unde îi părintele Rafail? Şi oare ce face?

Oare nu carele cumva ne-a arătat şi ne arată prin însuşi exemplul său personal care este calea?

A fost printre noi, a vorbit cât a fost necesar şi s-a retras. Fără telefoane, fără internet şi alte asemenea. Cine i-a auzit cuvântul şi cine îl aude, foarte bine. Poate chiară l-a simţit lucrând înăuntrul său şi aşa sesizează şi ce diferenţă face duhul din spatele cuvintelor.

Cine nu, ori nu era/este pregătit încă ori nu vrea să îl audă. Dară cei ce nu vor să auză, ce folos să tot încerci să arunci mărgăritare porcilor? Oare nu se vor întoarce şi te vor devora? Nu ştiu să răspunz eu…dară când mai treceţi pe la părintele Iustin, întrebaţi-l aiasta. Bunul părinte probabil o ştie mai bine ca oricine acum.

Retragerea în “pustie” (în pustia inimii, ce nu ţine de un loc anume), comuniunea în Biserică, căutarea liniştii lăuntrice, rugăciunea ca o convorbire continuă cu Dumnezeu, lăcrimele, iubirea…

Ca mirean, după puterile mele şi cu ajutorul lui Dumnezeu, acolo unde sunt, acum, ci nu de mâine…nu e oare cazul să urmez şi eu exemplul? Este ATÂT de simplu.

Unul din cei mici si neânsemnaţi,

Alin-7.

Cititi si:


Categorii

Apologeticum, Carduri electronice/ cipuri, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii, analize, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, Saccsiv

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

95 Commentarii la “AU CUVANTUL CITITORII (1): ALIN-7: Un pelerinaj virtual prin blogosfera ortodoxă, în 10 paşi

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @ Si tot pentru Gabriel, am uitat ceva. Scuze !!!!

  2. @admin si Felicia
    Are dreptate si admin si Felicia, vorbesc cam in doi peri, fumigene, doar pentru cunoscatori, scuze, mai bine tac, am vrut doar sa fac rezumat, la rezumat, la rezumat, din mandrie poate, pentru ca articolul lui Alin-7 este exceptional, si as fi dorit sa-l atace (citeasca) cat mai multi. Desi nu stiu ce trafic are, cred ca sunt putini dupa comentarii, pacat…
    SPERANTA care o descopera acest articol, este uriasa: faptul ca ne putem mantui usor daca suntem sinceri cu noi insine si cu Dumnezeu. Daca il cautam cu dragoste, nu cu teama, din superstitie sau din obligatie, cu piosenie sau eroism inchipuit. Ca si talharul de pe cruce, nu ne-ar trebui dacat o zi…dar una in adevar, iar plata o poate lua oricine daca (stie ce) vrea.
    Suntem unii cu musca pe caciula car nu recunosc ce vor, nu sunt sinceri fata de ei, au o viata falsa pana in al doisprezecelea ceas, si cand cu toate riscurile le tzii oglinda-n fata sa-i ajuti…Cui sa vorbesti de smerenie sau mila ?!
    Iar nu ma pot abtine, vorbaria asta… banatzi ca nu ma supar 🙂

  3. @ Gabriel:

    Cum reusesti sa scrii comentarii atat de opuse ca sens? Pana la urma, articolul este “groaznic” si “ca un film prost, fara haz” sau “exceptional”?

    Ce e cu doctoranzii si cercetatorii? E vreun pacat? Ce legatura au studiile sau profesia cu smerenia?

  4. @admin
    pai ce n-ati inteles ?! 🙂
    pe harta infinita a spatiu timpului prezentului continuu, adevarul se configureaza in tot atatea fatete cat fractiunile de secunda, desi e mereu la fel si unic in intregul sau

    va socheaza acea aparenta “oxymoron attitude” a comentariilor, sau sunt doar intrebari retorice?

    sa ne amintim ca adevarul doare in cel mai bun caz, iar uneori, tragic, te poate distruge (indeparta de Dumnezeu definitiv) – vezi pilda tanarului bogat care nu a putut digera sugestia Domnului Iisus de a-si vinde averile si a-I urma, sau raspunsul Sau dat arhiereilor privind “nastera din nou”, care i-a derutat profund, si respectiv configuratia adevarului din Ceruri, pe
    care daca l-ar sugera macar, ar sminti pe multi definitiv…

    adevarul socheaza DOAR pe cei care traiesc in clisee, sabloane, sarcini omenesti, “inventii” omenesti inutile si mai ales … superstitii, care-i leaga prin spaime si patimi de cele lumesti !!!

    intr-un fel recunosc ca m-a ispitit Alin-7 sa dau fumigene, cand am vazut cum matura pe jos cu bietul opozant – nu ca n-ar fi meritat :))…dar a picat putin deplasat sa faci asta dupa ce ai postat un articol atat de minunat de parca nici nu ar fi fost scris de om ci de sus…
    atunci da, rautatea din mine a dat o palma cu piciorul inteligentelor adormite in rutina…asa din reflex castigat de demult, pe nv si “fara intentie”, cu remarci ce par contrarii dar nu sunt, pentru ca :

    1. da, articolul este groaznic, pentru ca starneste groaza, reveland lumea in care traim departe si indepartand pe Dumnezeu din inimile noastre, inlocuind-u-L cu te miri ce spaime, filozofii, superstitii, griji si pasiuni marunte (cele mai periculoase pentru ca sunt “insesizabile”)

    2.este ca un film prost pentru multi, s-a vazut in comentarii, este ca o oglinda nemiloasa care-ti arata profunzimile si hidosenia propriei ipocrizii, de aceea nu e “distractiv” deloc, nu-ti linguseste confortul psihoafectiv cu nimic ! “nu are haz mah…poate ma si “inervez” acu pe neveu si fara vina! mamaaaaaa , s-a legat unu de musca de pe fesu meeeeu…ca eu sunt un bun crestin si toti baetzii stie asta mah !”

    3. este exceptional, pentruca este ca o fereastra deschisa intre ta si Dumnezeu, pentru cei care cu sinceritate fac locul curat acolo si gata pentru a primi Sfanta Treime in orice clipa, ACUM

    4. orice studii – ale vietii sau cele cu diplome, atunci cand te inalta intr-atat incat nu-ti mai poti privi si cerceta cu smerenie propria inima…te rup de Dumnezeu pe nesimtite, ca dioptriile, pana ajungi atat de orb, incat confunzi imaginatia si falsul vietii tale “inalte”, cu viata reala, traind in cutia propriilor sarcini si inventii, departe de aerul curat duhovnicesc

    -bineinteles ca studiul, stiinta in sine nu au pacat, mai ales cand cel ce le practica aduce slava lui Dumnezeu, pentru ca toate de la El, prin El, si pentru El sunt …

    imi cer scuze pentru ca dau cu barda, pentru ca nu as vrea, dar nu e posibil altfel astazi, si credeti-ma, daca as vorbi despre cele pe care cu adevarat le consider socante, ca sa trezesc si pe unii mai tari din amorteala…ar trebui sa-mi fac blog si sa-mi iau masuri de siguranta

    gata cu lapticu’ nu credeti ?!
    “bunii nostri crestini” trebuie intzarcati repede, inainte sa vina tzunami peste ei nepregatiti
    unii mai cu blandete, altii cu varga…spre credinta sa dam navala nu spre necredinta

    avem un Mantuitor, avem rugaciunea Imparateasca, avem porunci clare, ce atata fasoane si clisee de conduita “crestina” castigate in gashca ? Oooops…sa nu supar pe unii (se exclud cei de fata:)

    5. e “pacat” si sunt foarte mahnit, ca asemenea articole de exceptie daruite cu har trec meteoric, pentru o zi, pe cate un blog (merituos cei drept ca acesta), fara insa a fi mediatizat la greu, prin orice mijloace si de catre toti, participand astfel la inmultirea talantului cu totii, dupa putere, ca sa deschidem ochii mintii si mai ales ai inimii pentru cei impovarati de
    timp, griji etc…(l-am si “furat” de altfel si am sa-l postez pe cat mai multe site-uri)

    mai e cineva online…?!?…cine lipseste mana sus ! nu lipseste nimeni, e bine 🙂

  5. acu sa vad cine se leaga de greselile mele de mai sus, si cate sunt…?!?:)

  6. @ Gabriel:

    Acum ai fost clar, ne-am linistit 🙂

    Nu va faceti griji, articolul acesta a avut doar ieri peste 700 de vizitatori unici. Mult mai putini comenteaza, e drept, dar de citit, citesc.

  7. @Gabriel: cam inteleg eu unde bati matale, asa mai intre doi peri. insa e o vreme pentru toate. si pentru lacrima, si pentru un zambet. imaginea unui crestin incruntat cumva niciodata nu a fost pre inima mea. intrebat fiind parintele Rafail – si aci citez foooarte aproximativ, din memorie – cum de ii tot timpul, asa, zambitor si raspandind acea bucurie, a raspuns ceva de genul: “pai voi ma vedeti numai ziua”.
    vezi dara si matale fragmentul video de mai jos, spune ceva si despre lacrima.

    @Felicia: ma bucur daca v-am adus si un zambet, ma bucur mai ales pentru ca, iaca-ta, se poate purta o discutie si zambind, chiara daca lucrurile discutate sunt serioase.

    Referitor la explicatia ceruta, Parintele Rafail a facut-o deja. cu mult mai bine decat as putea sa o fac eu vreodata. trag nadejede ca daca eu am inteles-o atunci oricine poate.
    totusi, asa cum spune si parintele Rafail in fragmentul video de mai jos, incearca sa ti doresti, dupa ce ai inteles, sa treci de intelegerea “obiectiva”. Si, cand vei fi pregatita, Domnul sa fie cu tine.

    http://www.youtube.com/watch?v=xSubaEnLiMs (de la minutul 4, sporeste-ti atentia)

    Pe site-ul pe care deja te afli se gasesc o sama de conferinte ale parintelui Rafail, si audio si transcript. Cauta-le. Poti incepe de aici:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/12/16/parintele-rafail-noica-despre-subtirimea-si-vulnerabilitatea-iubirii-lui-dumnezeu-pentru-noi-de-ce-postim-de-ce-sa-iertam-care-ne-e-vocatia/

  8. @Felicia
    o mica precizare: eu am postat inainte de a vedea (apare real) postarea dvs, asa ca nu aveti de ce sa-mi cereti scuze sau sa explicati ceva; postarea mea a fost aprobata la cateva minute dupa initiere, intre timp intercalandu-se ale dvs., dar nu au nici o legatura cu “gluma” mea, pe cuvant

    @Alin-7
    multumesc, trebuie sa mai umblu pe la butoanele inimii si mai ales sa invat ca greseala e inevitabila in lipsa tacerii, atunci cand vine ispita “dreptatii”

  9. Un parinte Vasile, pe saccsiv spune ca pentru refuzul actelor se poate si muri, neluand medicamentele. I-am raspuns asa :

    ” Pr Vasile sa zicem ca sunt unii, poate si dumneavoastra, care fara sa aiba nici o indoiala sau tulburare in suflet si-ar putea da viata si ca sa nu fie nevoiti sa zica o mica minciuna, sau sa vorbeasca de rau pe cineva ce nu e de fata ( in cazul in care un criminal te-ar ameninta ca daca nu faci acel pacat te va ucide ). Insa nu poti sfatui pe toti sa faca la fel. Caci realitatea este ca nu toti pot face asa ceva, unii chiar s-ar lepada de credinta daca le-ai cere sa moara pentru a nu spune o minciuna mica. Putini ar fi in stare, si poate ca ei ar putea muri refuzand actele. Dar o mama cu copil mic nu cred ca si-ar lasa copilul fara mama ca sa nu spuna un cuvant gresit. Cei mai multi ar evalua situatia zicand ca mai bine sa spun eu o minciuna decat sa ramana bebelusul meu fara mama lui. Eu le dau perfecta dreptate. Sa fim seriosi, majoritatea se smintesc cand aud asemenea sfaturi, ca sa moara pentru niste acte cu cip.
    Spuneti ca gresesc ca vorbesc prea mult de har cand e vorba de marturisire si induc in eroare. Nu, parinte, cu tot respectul dar tot timpul este vorba de har. Nu spun ca unii nu ar putea muri pentru refuzul actelor, dar spun ca majoritatea nu gandesc asa, si au si ei dreptate. Cand spun ca tot timpul e vorba de har, vreau sa zic ca problema e mai complicata si solutiile sunt diverse, in functie de taria fiecaruia. Nu putem spune celor ce nu pot muri pentru refuzul actelor : poti pleca din biserica ortodoxa. E absurd. De asemenea e gresit ca cei ce nu pot muri pentru refuzul actelor sa mearga pentru sfat la duhovnici precum Pr Vasile, caci isi vor pierde mantuirea cazand in deznadejde sau apostazie.Dar pentru niste acte nu isi vor pierde mantuirea. Sunt destui duhovnici care vor sti sa ceara celor tari sa nu primeasca actele chiar si de vor face puscarie pentru asta iar celor mai slabi le vor intinde mana de ajutor a pogoramantului la acceptarea actelor, asa cum Iisus a intins mana de ajutor lui Petru cel putin credincios, cand se scufunda in mare.
    Pr Vasile, dumneavoastra vi se pare ca eu vorbesc numai de har si mila, pentru ca dumneavoastra vorbiti numai de marturisire. 🙂 . Dumnezeu sa va rasplateasca ravna pentru credinta : celor drepti li se cuvine lauda. Sper sa fiti in stare sa refuzati actele chiar si cu pretul vietii, Dumnezeu sa va ajute. Rugati-va si pentru mine pacatosul.”

    In esenta am spus : unui om slab in credinta, care decat sa moara pentru refuzul actelor mai bine apostaziaza din biserica, nu-i poti spune sa plece din biserica daca nu vrea sa moara. Oricat de aspru si ravnitor ai fi, cel mult ii poti spune : tu esti slab, mergi la duhovnici mai ingaduitori decat mine ca eu voi baga in deznadejde si apostazie. Daca ii spui sa plece din biserica te faci vinovat de apostazia lui. Te doare gura sa ii spui ” mergi la alt duhovnic ” dar esti in stare sa ii spui ” pleaca din biserica daca nu vrei sa mori pentru refuzul actelor ”. Sa fim seriosi, daca esti atat de inchistat in ideile tale, esti in inselare, si dai altora sfatul sa se lepede, si prin asta tu insuti te lepezi de Hristos. Pai atunci ai fugit de actul cu cip si ai acceptat implantul. Nu vad la ce ti-a fost buna atunci fuga.
    Saccsiv mi-a sters mesajul. Intoleranta maxima, nu ai voie sa admiti existenta pogoramantului in biserica ortodoxa ? Ceva nu e in regula cu el. Ii pasa numai ca el sa nu faca nici cel mai mic pacat, dar nu ii pasa deloc de apostazia altora, ba mai poate da si sfatul sa plece lumea din biserica ? Pai asta e un pacat enorm, o apostazie, si atunci la ce bun atata ravna si munca, daca pe altii ii sfatuiesti sa apostazieze ?
    Ma intreb unde vrea sa ajunga cu incapatanarea de a nu fi macar catusi de putin milostiv ? Nu vad sincer de care anume parinte asculta el, caci nimeni nu a admis asa ceva. Aseara l-am incurajat sa isi continuie lupta, azi vad ca exagereaza grav.

  10. @ Alin -7

    Multumesc, am ascultat ! Da, e clar.

    @ Gabriel

    nu-i nici o problema, esentialul lucrurilor l-am luat in serios, dar conversatia dintre noi, cei de pe blog, am luat-o mai mult zambind. Clarificarea am precizat-o doar ca sa nu creez confuzie, mai ales cititorilor si tie (dar cum zici tu, nu era cazul ca s-au intercalat mesajele) si cand am scris “Scuze”, tot zambind am scris. Stai sa-ti si arat 🙂

    Pa pa !

  11. Alin-7 si admin,

    Dumnezeu sa va rasplateasca pentru cuvintele folositoare si datatoare de nadejdi!
    As avea si eu o observatie de facut, iar daca se va considera ca este smintitoare, sa ma mustrati!
    In toate articolele postate aici s-a pus mereu accentul pe lucrarea mantuirii personale si a dobandirii Harului Duhului Sfant, adica in esenta pe scopul vietii omului pe pamant.
    Asa ca eu ma intreb: despre ce cadere din Har si lepadare de Hristos mai poate fi vorba in cazul celor care traiesc fara nici un efort de pocainta si de mantuire? Observatia mea este ca respingerea blestematiilor de acte nu este conditia EXCLUSIVA, SUFICIENTA a mantuirii.
    O mie de cipuri si insemne blestemate de-ar refuza cei care refuza sau nu stiu de pocainta, nu vad cum vor scapa de iad. La fel si cu implantul. Vor fi unii care vor opune rezistenta, vor face disidenta din ratiuni pur lumesti. Nu pentru ca refuza sa se lepede de Hristos, siliti fiind sa se inchine diavolului. Nu, pe ei i-ar deranja propria dependenta excesiva de sistem, controlul, supravegherea si imposibilitatea de a se mai inchina la propriul ego, la propria ratiune (care se pare ca va fi serios alterata de implantul blestemat).
    Asa ca pina la urma, dilema “Le luam sau nu le luam” este falsa. Intrebarea fundamentala este: Ne pocaim si ne indreptam, sau pierim in veac? Eu asta am inteles din toate postarile si din comentariile in Duhul Ortodoxiei. De-acum, la treaba.
    Sa se indure Dumnezeu de noi toti!

  12. @ Daciana:

    Asa ca eu ma intreb: despre ce cadere din Har si lepadare de Hristos mai poate fi vorba in cazul celor care traiesc fara nici un efort de pocainta si de mantuire?

    Intocmai, cel ce zace de unde va mai cadea, zic Parintii? Cade numai cel ce se lupta – duhovniceste. Dar deocamdata noi sa lucram in ograda noastra, sa ne facem pregatirea proprie si sa-i lasam pe ceilalti in grija lui Dumnezeu, pentru ca nu-i putem schimba noi. Am scris cat am scris, fiecare are constiinta, are libertate, intelege sa se pregateasca asa cum stie. Ca se face o sminteala generala daca problema se pune gresit si oamenii sunt deturnati dinspre viata duhovniceasca inspre activismul febril si agresiv de pe net, e adevarat, dar iarasi nu-i putem impiedica. Am avertizat suficient pentru cine a avut urechi de auzit. Dintre cei sinceri, dar amagiti acum, multi, din pacate, vor intelege mai tarziu, cand se vor izbi de realitate si cand poate fi si prea tarziu. Cand toate vorbele mari si toata galagia si agitatia de acum vor trebui traduse in fapte si nu vor fi avut vreme de pocainta, de adunat merinde si provizii launtrice, care acum li se par asa, numai niste bla-bla-uri mieroase si aleg sa-si impietreasca si mai tare inimile. Ce spuneau Sfintii inchisorilor? NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA

    Problema e sa nu patim si noi la fel! Deci important e ce facem noi, cu noi, sa nu ne lasam tarati noi insine de valul asta si sa intram in vrie. Fiindca vom avea nevoie de multa intarire si putere de sus pentru a rabda tot ce va ingadui Dumnezeu, inclusiv din partea taberelor zelotiste. Vom fi batjocoriti si striviti si dinpre stanga, si dinspre dreapta. Calea cea stramta se va stramt(or)a si mai mult, pana se va ajunge la ceva similar cu ceea ce a descris parintele Rafail Noica, insuflat de Duhul, aici:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/04/28/drumul-catre-emaus/

    Daca vom mai trai, vom vedea atunci. Cele ascunse acum vor fi descoperite, si tabloul va fi socant si terifiant pentru toti cei care s-au predat amagirii si nu I-au urmat lui Hristos. Cernerea o face Duhul, cum am mai zis. Si ea se desfasoara sub ochii nostri, dar nu ne este dat inca sa-i vedem rezultatele. Trebuie sa ne asteptam la tot ce este mai rau, fara sa ne victimizam sau sa ne eroizam, dar sa ne punem toata nadejdea si sa ne varsam toata durerea la picioarele Mantuitorului si in poala Maicutei lui Dumnezeu!

  13. @daciana
    Nu te supara ca incerc sa adaug ceva la ce bine ai spus mai sus, si anume:

    Daca suntem pe drumul cel bun al mantuirii, cu toate eforturile ce le implica aceasta, si totusi nu tinem cont de cip, respectiv microimplantul din viitorul apropiat, si il luam, suntem TZINTE SIGURE pentru radiatiile electromagnetice dirijate. Si acum se poate intampla asta, fara nici un efort, cu ajutorul telefoanelor mobile si calculatoarelor, precum si a datelor personalizate (deocamdata doar adresa digitala) a celor care folosesc antene de satelit pentru receptionarea TV – digital.

    REFUZUL implantului, sau a formei ce va fi in viitor, este tocmai singura sansa de a ramane independent d.p.d.v. al controlului activitatii propriului metabolism, incluzand creierul.

    Cartile de identitate biometrice, sunt doar un preludiu a ceea ce se va intampla in viitor, si primul pericol ACUM, il reprezinta nu atat ideea de control, cat mai ales eficienta sau ineficienta in fata hotilor de identitate, care pot usor, la un simplu ghiseu, sa va ceara actul si sa copie discret toate datele absolut confidentiale de pe cip…
    ……………………………………………………………….
    In viitor, aceste tzinte (ale identitatii) umane vor fi personalizate, in functie de prioritati de sanatate, economice, varsta etc, pentru controlul populatiei (respectiv…).

    Din (ne)fericire cunosc in detaliu atat teoretic cat si practic pana la un aunumit nivel, la ce se refera acest gen de aplicatie, eu insumi am construit in anii ’80 un aparat simplu de inducere a undelor electromagnetice de joasa frecventa, astazi se comercializeaza multe sub diverse forme, pentru alterarea – “imbunatatirea” anumitor parametri de functionare a creierului. Nu este ceva grav, atata timp cat la inceput erau individuale, experimentale, de putere f mica, ca sa fiu pe intelesul tuturor.

    Astazi insa, se cunosc multe date despre existenta unor proiecte trecute de faza de experiment, care pot controla la propriu tzinte punctuale si mase compacte de oameni, in scopul … manipularii anumitor stari ale metabolismului creierului, inducerii unor efecte care pot provoca anomalii la nivelul celulei, etc…folosind principii simple ale fizicii.

    Daca este sa speculez, ceea ce se spune ca a “vazut” Parintele Arsenie Boca in America, fiind purtat in spirit, este tocmai aceasta arma satanica, prin care omul devine un simplu terminal bioenergomagnetic, in mana unor operatori umani care il pot programa, vindeca sau anihila. Un asemenea om, aproape cyborg, telecomandat, nu va mai putea sa reprezinte o amenintare pentru nimeni, pierzand total sau partial controlul asupra propriei constiinte/constiente. Acel om nu mai are capacitatea de a se inchina independent, de sine statator, sub actiunea propriei vointi, nici unui Dumnezeu, decat, eventual, celui care il conduce telecomandat…

    Din pacate nu mai e demult o fictiune, mai jos puteti viziona (in engleza) o mica dizertatie pe aceasta tema (si a tehnologiei HAARP, cu acoperire planetara). Mai avem inca pana acolo incat sa ne afecteze direct si personal, pe culoare, rasa, sex, varsta, stare de sanatate, eficienta economica, etc, desi de inceput, a inceput de foarte mult timp…

    Aici, da copy/paste si initiaza website, sin pacate este acum cel mai accesibil direct link :

  14. admin,

    Multumesc pentru cuvintul cel bun!

  15. @ Gabriel:

    De ce ai devenit, brusc, Gabriela?!

  16. asa am scris ?!?…scuze am tastat fara sa verific, era blank
    poate ma gandeam la o ea…:)
    multumesc

  17. @ gabriel(a):

    Asa este, dar avem unele dubii asupra genului astuia de “descoperiri”, de tip HAARP sau altele, pe care, “luminatii” isi permit sa le lase sa rasufle muritorilor de rand. Stam prea mult sa ne holbam la tot ce ni se vinde, fie pe sub mana, ca sa para mai credibil. Asa cum si “Ingerul digital”, bun pana la un punct, era intesat de prostii cat casa si de hoax-uri. Astfel de “dezvaluiri” sunt, in 90% dintre cazuri, controlate si amesteca adevaruri cu minciuni. In plus, ne ofera o perspectiva gresita, orientandu-ne spre cele exterioare si “sistemice”, din care Dumnezeu lipseste, iar “elitele” sunt atotputernice. Da, sunt puternice cu adevarat si ne vor raul, nu e niciun dubiu, dar eu nu acolo trebuie sa ma uit si sa ma las terifiat, ci la Crucea si Invierea lui Hristos trebuie sa ma uit. E clar ca omeneste nu am nici cea mai mica sansa.

    Sa fim atenti si la implicarea “stiintei” si a “descoperirilor tehnice” cand e vorba de astfel de “experimente” despre care suntem lasati sa aflam… ce si cat vor ei. Apoi sa fim atenti si la acel tip de logica simplista si simplificatoare care aduce mult cu paradigmele marxist-leniniste in care erau descrise realitatile lumii contemporane: o schema rigida, o logica dialectica, pe etape, o istorie constrangatoare care merge ceas si determinist, in care totul e decis de si prin sistem, si in care decisiv este nu ce se intampla pe terenul de lupta adevarat al acestei lumi – inima omului, ci ce se intampla in exteriorul lui: ce fac elitele si ce ingaduie Dumnezeu din motive numai de El stiute si neimpartasite acestor furnici umile ce sunt oamenii. Asadar, o conceptie inrudita tocmai cu iluminismul, cu umanismul, in care nu raul crescut in inima omului e esential, ci raul exterior, produs de sistem si ingaduit de un Dumnezeu care nu e specific ortodoxiei, ci poate islamului si iudaismului – un Dumnezeu care isi are el planurile lui, total separate de voia si alegerea omului. Omul, cel mult, poate sa se includa in aceste planuri ale lui Dumnezeu, daca devine obedient fata de El. Zic Islam pentru ca acolo Alah e un tiran arbitrar si discretionar, el poate decide orice – si deciziile lui nu au caracter inteligibil; zic iudaism pentru ca acolo, iarasi, Dumnezeu e vazut ca un colectionar de reguli constrangatoare sau ca un “terorist” absolut, care poate numai sa ma pedepseasca.

    Nu am nevoie de asa ceva ca sa stiu sa nu primesc implantul, ci am nevoie doar de invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti. Acolo am totul, inclusiv cuvantul cu putere care ma va imputernici si pe mine. Nu-mi va da putere sa ma impotrivesc un documentar, oricat de convingator, despre ce spui. MAI ALES PENTRU CA POARTA CU EL ALT DUH, un duh care nu ma ajuta, ba chiar ma indeparteaza de Hristos. Pentru ca, pana la urma, poate sa nici nu fie sub forma asta, nici nu trebuie sa fie numaidecat o influenta electromagnetica: nu pentru asta ma opun, ci pentru ca nu vreau sa-L vand pe Hristos si sa-mi dau pieirii sufletul meu. AMIN!

  18. foarte corect, dar

    -eu nu m-am hazardat sa numesc elite, oculte, etc, nici nu ma intereseaza
    -nu am spus decat ceea ce stiu, si din experienta practica
    -apoi este “firesc” pentru unii sa se gandeasca ce e de facut daca ograda
    devine neincapatoere si nu ai unde sa-i transferi, nu ?

    NU ARE NICI O LEGATURA cu trairea religioasa, ceea ce stiu si ceea ce am afirmat
    viata mea ca si crestin nu se schimba cu nimic

    este doar un fapt real, o consecinta a “progresului” stiintific corelat cu sporirea demografica fara precedent, iar aceste fapte pentru ca stau la indemana unor oameni fara Dumnezeu, probabil vor duce acolo unde vor duce

    nu e cazul sa ma comparati cu stiu eu ce “digitali” pentru ca nu exista comparatie, eu ma exprim la concret, in timp ce altii induc si amplifica scenarii sf

    nu sunt adeptul scenariilor, nici a conspiratiilor, ci al faptelor concrete, imi pare rau ca ma confundati…

  19. @ gabriel:

    Va credem. Dar sa luam aminte totusi la asta:

    Daca strategia “celor mari” se va schimba – si gandul ne spune ca da, o vor schimba, nu stim cum – si se va renunta la ceea ce ni se arunca acum in fata, daca oamenii vor fi absolut convinsi, tot stiintific, demonstrat, corect, ca nu se va exercita nicio influenta negativa asupra mintii lor, “doar atata”… ca li se va cere sa recunoasca pe Antihrist sau doar ideologia lui, ce credeti ca vor face acei oameni care nu erau credinciosi, sau erau doar cu numele si ii preocupa numai aspectul de prezervare a sanatatii si identitatii lor? Si daca, iarasi sa zicem, la limita, cum deja unii parinti afirma (dar nu ca o viziune, ci ca o parere), semnul pe frunte sau pe mana va aparea… din senin celor care vor alege sa se lepede de Hristos si sa primeasca pe Antihrist? Intai, deci, este alegerea launtrica, alegerea legata de Hristos, unde testul este ca in pilda Fecioarelor. Degeaba erau toate fecioare, nu toate au intrat in camara! Fara har, untdelemnul se stinge si vointa omeneasca sau fapta exterioara devin nefolositoare.

    Credem noi ca yoghinii MISA, de pilda, sau neoprotestantii, sau iehovistii, care si ei resping toate aceste intruziuni in intimitatea noastra, nemaivorbind de implant, oare vor respinge pe Antihrist atunci si vor asculta de Ilie si Enoh? Credem, oare, ca altceva decat dreapta credinta si dreapta asezare launtrica vor reusi, dar si asta NUMAI PRIN AJUTORUL MINUNAT AL LUI DUMNEZEU, sa se izbaveasca de aceasta cursa? Credem, noi, oare, ca cei reci la inima, oricat ar fi de informati, vor izbuti ceva?

  20. nu, cei lipsiti de Hristos, adica cei care nu au experimentat si castigat inca smerenia si mila(dragostea duhovniceasca), din pacate nu cred ca au nici o sansa, in NICI o varianta de “scenariu”, indiferent de autor

    cei care nu vor sti sa cheme Numele lui Iisus Hristos in inima, in adevar, nu pot scapa de influenta satanica
    …………………………………………………………..

    totusi, rugati-va sa nu fiti vreodata cobaiul unui experiment cu tehnologiile de mai sus, pentru ca fiind electric, corpul dvs sigur va fi invins, iar spiritul…cine stie in ce moment se poate intampla asta ca sa puteti fi pregatit

    sa ne rugam neincetat, pentru ca nici nu e nevoie de stiu eu ce tehnologii abvansate, atacurile demonice sunt permanente si in crestere, asa ca pericolul lepadarii de Hristos este constant, pana la moarte

    repet, nu ar trebui sa aiba legatura trairea noastra religioasa cu ceea ce se intampla in afara inimii, in trup, nu ar trebui sa ne intereseze in detaliu, dar trebuie sa fim constienti ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, si nu invers, cum dictatorial si eronat propovaduia inchizitia

    reci sau calzi, Pamantul se invarte, stiinta evolueaza, indiferent de vointa noastra, odata credeam ca spre progresul umanitatii…

    ar trebui sa ne bucuram, pentru ca Imparatia Cerurilor este din ce in ce mai aproape, pe masura ce dusmanul de milenii se apropie de victoria efemera, prin proclamarea lui Antihrist in templu, (si) cu ajutorul “uriciunii pustiirii”

  21. se stie ca pentru cei intru Hristos, acestea nu se vor intampla, vor (vom0 fi protejati, nu avem de ce sa ne fie frica, atat timp cat mergem pe cale, umbriti de Sfanta Treime
    cititi Evangheliile, cei din turma lui Hristos vor fi scutiti, atata timp cat vor refuza semnul si nu se vor inchina satanei

    chiar nu am nici un stres…ma bucur daca particip la aceste evenimente unice, cu o moarte toti suntem datori, care-i problema ?!

  22. @gabriel (dar nu numai): luati aminte la cele intamplate in temnitele comuniste. cautati, cetiti, cercetati, recititi. veti intelege de acolo mult mai mult despre “sistem” decat din oricare alta parte.

    dara veti intelege poate inca si mai mult: esenta luptei, cum se poarta, de ce totul incepe si se termina launtric, ce inseamna uneori o cadere mica, insemnatatea profunda a iertarii si iubirii de vrajmasi, de ce lucrarea harului este esentiala in orice moment al vietii s.a.m.d.

    e mostenirea pre care ne-au lasat-o cei care erau, in adevar, coloana vertebrala a acestui neam.
    prin ei, sa ne recuperam istoria dar mai ales destinul, constiinta de neam. pre unii ii veti regasi la Aiud. altii, raspanditi prin toata Romania, asteptand sa fie (re)descoperiti.

  23. chiar nu am nici un stres…ma bucur daca particip la aceste evenimente unice, cu o moarte toti suntem datori, care-i problema ?!

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/parinti-si-invatatori/2008/10/27/parintele-adrian-cine-braveaza-greseste/

  24. @ admin:

    Ati spus:

    ,,Ca se face o sminteala generala daca problema se pune gresit si oamenii sunt deturnati dinspre viata duhovniceasca inspre activismul febril si agresiv de pe net, e adevarat, dar iarasi nu-i putem impiedica.”

    Anul trecut ati prezentat comunicatul din 14 ianuarie al parintelui Iustin, si ati fost de acord cu el.
    Credeti ca parintele indemna acolo catre activism febril, atunci cand el spunea clar: SA NU LUAM ACTELE CU CIP, pentru ca sunt premergatoare PECETLUIRII?
    De ce ii acuzati pe credinciosii care urmeaza si cu fapta acest indemn?
    Vorbiti de parca parintele Iustin ar fi construit un scenariu de film, care va fi sau nu pus in scena….
    Ei bine, nu, parintele Iustin a facut o PROFETIE!
    De ce dispretuiti proorociile?

  25. In fata scaunului sf spovedanii se vede adevarul despre noi toti. Acolo exista doar pacatosi, nu exista acolo nici o diferenta intre noi toti, ortodocsii, oricat de pacatosi am fi. La Hristos nimeni nu se poata infatisa invinuindu-i pe altii, nici macar cu un mic cuvintel. Asa sa ne prinda si moartea. Nu putem merge la Hristos spunandu-i : Doamne eu sunt asa ala este nu stiu cum. Si asta e adevarul : noi nu luptam impotriva nimanui, ci doar cu pacatele noastre, fiecare cu ale lui. Sa mergem cat mai des la spovedanie ca sa primim cat mai mult harul, si sa fim in pace cu toti.
    Daca e sa murim maine sa murim cu gandul la Dumnezeu, la iubirea Lui, si la nevrednicia noastra.
    Sa ne aducem aminte de Dumnezeu si ca : ” daca omul nu ajunge sa fie el singul descoperit in fata lui Dumnezeu tot timpul, nu se va mantui ”.
    Daca in biserica si la rugaciune ne simtim atat de bine, avem atata pace, si suntem impacati cu toti ceilalti, apoi in cer cum ne-am simti, daca am ajunge acolo ?
    Sa dea Domnul sa ne intalnim toti in rai. 🙂 .

  26. @iustin,

    adminii de aici au pur si simplu alta opinie decat cea promovata pe celelalte site-uri care dezbat problema. Asta nu inseamna ca acuza pe altii sau dispretuiesc profetiile.

  27. @ Iustin:

    De ce ii acuzati pe credinciosii care urmeaza si cu fapta acest indemn?

    Nu avem cum sa-i acuzam pe acei credinciosi, si daca ati fi citit ce am scris NOI, iar nu ce ne calomniaza altii, ati fi vazut ca asa ceva e o minciuna sfruntata. Ii sustinem pe acei credinciosi, insa nu pe aceia care fac scandal din asta, nu pe aceia care se bat cu pumnii in piept si care se lauda ce mucenici vor fi ei… Ii sustinem sa inceapa pregatirea duhovniceasca, si asta vedem ca deranjeaza sau nu este deloc inteleasa si primita. De parca ar fi asa, un balast, ceva usor, secundar sau ceva subinteles…

    Anul trecut ati prezentat comunicatul din 14 ianuarie al parintelui Iustin, si ati fost de acord cu el.
    Credeti ca parintele indemna acolo catre activism febril, atunci cand el spunea clar: SA NU LUAM ACTELE CU CIP, pentru ca sunt premergatoare PECETLUIRII?

    Nu, TOCMAI CA NU! Parintele nu indeamna la asta, iar oamenii astia asta fac… E foarte evident ca nu au nicio legatura, in afara aceleia ca se folosesc de numele parintelui, ca sa-si drapeze propriile scopuri si sa-si dea drumul propriilor porniri. Deci haideti sa lasam la o parte pretextele legate de apelul parintelui Iustin, ca sa justificam orice nastrusnicie si orice taraboi dubios creat de aici, de oameni care nu ne inspira nici cea mai mica incredere.

  28. Iarasi nu suntem lasati linistiti si trebuie sa dezmintim aceasta asociere: http://saccsiv.wordpress.com/2010/08/21/un-ghiveci-periculos-circula-prin-e-mailuri-toti-cei-ce-indeamna-sa-refuzam-noile-buletine-cu-cip-pregatesc-constienti-sau-nu-o-schisma/ Deci, dorim sa fie clar: nu avem nicio legatura cu mailurile care poarta marca Info-mail diagonal, si care si in trecut ne-au creat multe probleme prin exagerarile care au aparut aici, parand uneori ca ne sustin, preluand unele idei de la noi, dar folosindu-le aiurea, citandu-ne fara sa ne ceara acordul, desi poate nu din rea intentie, ci, speram noi, din ravna fara socotinta; nu-l stim nici pe Petre Haiduc, nici pe altcineva de acolo. Culmea este ca noi nici nu am primit acest mail pana acum, desi altadata ne veneau si noua de la aceasta adresa, cand se trimiteau in masa.

    Noi nu avem nevoie de intermediari care sa spuna ceea ce spunem noi, nu ne ascundem sub pulpana si sub numele altora, nu trimitem mailuri de pe alte adrese sau prin interpusi, nu avem legatura cu nicio “redactie”. (Apropo, noi ne-am intreba altceva: redactie de ce? de ziar? de site? unde ii gasim? de ce sunt fantomatici?) Ce este al nostru apare la noi pe site si ne asumam. De multe ori, dintre cei care vor sa faca ceva bun, din cei care ne simpatizeaza si preiau idei sau informatii de la noi de pe site, isi compromit lucrarea printr-o abordare gresita, exagerata, cu inexactitati, etc. Si ajung sa ne compromita atunci si pe noi, desi nu avem niciun amestec si nu ne-au intrebat nimic atunci cand ne-au folosit.

    Pe de alta parte, suntem si noi de acord cu majoritatea celor scrise in acel articol, mai putin cu unele pasaje, ca:

    acestia nu aud intotdeauna cuvintele marelui duhovnic, astfel ca au inceput un razboi puternic impotriva cipurilor sustinuti de monahia Ecaterina Fermo, SACCSIV si controversatul teolog Danion Vasile care le furnizeaza mereu ultimile noutati.

    1,. Nu e nicio problema CA au (re)inceput acest “razboi”, ci marea problema este CUM il poarta si CATRE CE il conduc. Tocmai o prostie de fraza ca aceasta a si speculat-o acolo Saccsiv, ca sa o directioneze apoi pe intepretarile sale mai mult decat tendentioase.

    2. Nu stim ce cauta Maica Ecaterina si Danion Vasile aici, in articol. Nu am auzit de ei in povestea asta de acum. Ei erau, parca, “din alt film”, cel cu stilistii, deci dl. Haiduc a incurcat borcanele.. Sigur ca pe filiera aia, stilista, anti-ierarhi, se inrudesc puternic cu apologetii schismei, dar daca nu stii sa spui asta, si iese altceva, atunci te faci de ras.

    3.

    Parintele Iustin l-a certat pe m. Filoteu si a emis comunicatul in care explica defapt pozitia personala a duhovnicului.

    Nu stim daca este asa, suntem sceptici. Comunicatul acela nici nu a schimbat mare lucru din directia afiselor, doar a dres pe ici-pe colo. Conteaza insa mai putin.

    In fine, era de asteptat ca cineva sa traga spuza pe turta sa, legandu-se, daca nu prea avea de ce, de numele “redactiei” respective si punandu-i in carca, la fel ca si noua, faptul ca il prigonesc, normal, pentru lupta anti-cip… in ciuda faptului ca macar in textul ala vedem ca se precizeaza clar asta:

    Nici redactia DIAGONAL nu e de acord cu cipurile biometrice si tocmai de aceea consideram ca e necesar lamurirea unor situatii, ca cea de la Petru Voda, de exemplu. Linia pe care au luat-o o mana de monahi din Petru Voda e periculoasa deoarece compromite tot ce s-a realizat bun impotriva cipurilor. Defapt cine are interesul sa compromita miscarea anti-cip?

    Dar… ce conteaza o astfel de precizare explicita? Se recurge la un tertip clasic, foloseste materialul respectiv ca sa-l intoarca impotriva celor care avertizau acolo de un pericol real (chiar daca in felul asta cam aiurit si stangaci, si cu multe greseli de redactare) si deturnand subiectul ca sa se victimizeze si sa arate ca, nu-i asa, cel care denunta gruparea lor este musai un vandut… si lupta impotriva lor, nu fiindca ar fi potential schismatici, ci fiindca sunt, vezi bine,.. anti-cip si atunci, trebuie impiedicati de la asta 🙂 Am vazut asta si la cei din politica, e un reflex al victimizarii ipocrite. Pe sistemul: “Vai, ne ataca opozitia fiindca vrem sa taiem privilegiile nesmititilor cu pensii de lux…” . Sau cum fac apostolii “tolerantei” si ai “antidiscriminarii”: Daca ai criticat un tigan, un evreu sau un homosexual, te-ai terminat… esti rasist, antisemit sau homofob. Nu ai voie sa te atingi de ei cu vreo critica sobra, rationala si decenta, cu ironie nici atat – e crima! – orisice ar face, fiindca inseamna ca esti intolerant si deci esti cel mai mare infractor. Asa si aici. De acum e clar ce va urma, daca mai zici de Saccsiv sau de Apologeticum ceva de rau, ai incurcat-o! Esti precis vandut Sistemului si vrei sa-i faci pe oameni sa accepte cipurile, asa ca nu mai ai scapare!


    Iar citatul asta e real, e gravisisim s
    i e de pe Apologeticum, dintr-o postare recenta in care face legatura clara intre cele doua subiecte:

    Insa prigoana impotriva Bisericii se duce din ce in ce mai fatis si mai vehement. Vedem cum multi preoti sunt robiti de erezia ereziilor, ecumenismul, care nu incape indoiala ca le invalideaza Sfintele Taine (mai lucreaza doar prin pogoramant, dar nu ne putem baza pe asta) si pentru nevatamarea noastra ar fi bine sa nu mai apelam la astfel de preoti. Sunt semne clare ca apostazia este foarte aproape, iar Biserica va dainui in “catacombe”, nicidecum nu va mai fi reprezentata prin oficialii de acum (toti patriarhii ortodocsi si majoritatea episcopilor sunt pusi de sistem). Dar asta nu trebuie sa ne deznadajduiasca, ci doar sa ne puna in stare de alarma, sa ne trezim si sa lucram la mantuirea noastra, in locul care ne este mai prielnic.

    Iar contestarea validitatii Tainelor este reluata de Apologeticum (m. Fotini) in comentarii, alaturi de aiureala de a-i baga si pe patriarhii Georgiei si Bulgariei in aceeasi oala cu ceilalti patriarhi:

    Referitor la ecumenism si la validitatea sfintelor taine, e clar ca au trecut de partea ierarhilor apostati, care acum ii manevreaza, daca indraznesc sa afirme ca aceasta plaga draceasca, numita ecumenism nu afecteaza cu nimic Sfintele Taine…sau ca nu avem la ora actuala in Biserica doar patriarhi vanduti, masoni, ecumenisti etc.,

    Deci nici vorba de vreo infirmare! Asa ca sa stim pentru ce sa ne mai pregatim…

    Sa speram, pe de alta parte, ca Saccsiv nu sustine ideea de aici, cu toate ca a evitat sa se pronunte clar asupra ei.

    Pe de alta parte, e interesant ce aflam din articol:

    O echipa de reporteri ai redactiei DIAGONAL au facut o vizita la manastirea Petru Voda. Starea e chiar pasnica. “Noi le-am dat jos ca asa a zis parintele Iustin. Daca ei le-au pus iarasi, e treaba lor. Nu ne certam cu ei. Vor da ei socoteala” spunea un monah cu care stateam de vorba. Un alt monah spunea: “Revolutionarii astia le-au pus. Gabi, Costica, Spiridon si astialalti din grupul lor. Noi nu avem nici o treaba cu afisele de pe usa bisericii. In urma cu cateva saptamani a fost la noi un ierarh din Canada (P.S. Serafim – n.n.) s-a inchinat a stat aici si a fost primit cu respect desi are pasaport cu cip. Noi nu vom primi cipul, dar daca el asa a vrut sa-l primeasca e o problema a sa personala. De asemenea multi dintre credinciosii care vin aici se spovedesc si se impartasesc fara sa ii intrebe cineva daca au cipuri. E o problema a lor personala”. Cert e ca starea de spirit e linistita in manastire, cu exceptia grupului de “revolutionari” care au in chiliile lor cele mai dotate calculatoare si aparaturi de ultima ora. Daca siteul APOLOGETICUM (defapt e blog) e administrat din incinta manastirii Petru Voda nu inseamna ca sustine si pozitia obstii manastirii sau a parintelui Iustin, in totalitate. Cu atat mai mult cu cat parintele Iustin nu e de acord cu internetul in manastirea sa. Din pacate e atat de batran si slabit incat nu are puterea dar nici curiozitatea sa verifice ce are fiecare in chilia sa. Aceasta ramanand un lucru la nivelul constiintei fiecaruia.
    Daca unele discutii particulare au aparut filmate si postate pe APOLOGETICUM, acestea nu au avut acordul parintelui Iustin. Discutiile particulare nu se pot generaliza chiar daca acestea sunt folosite de “ucenicii” parintelui ca subiect de senzatie pe internet.
    Nemultumirea multor parinti si maici a fost cand s-a aflat ca Danion Vasile a aparut intr-o inregistrare video pe siteul APOLOGETICUM predicand la manastirea Petru Voda – Paltin. “Dupa lungi insistente si la interventia unei maici (m. Iustina si m. Fotini – n.n.) parintele Iustin a acceptat ca Danion sa predice atragandu-i atentia sa aiba grija ce vorbeste. Au fost oameni mari pe aici, oameni buni, predicatori remarcabili, tocmai pe Danion l-au pus pe internet? Probabil ca au avut ei vre-un interes. Nu ne caracterizeaza si nici nu aven vreo legatura cu el” spune o maicuta din Paltin, mahnita dupa ce a vazut inregistrarea, si continuand: “Avea atunci maica Fotini o camera de filmat, dar nu ne-am gandit noi ce face cu ea“

    Si acum… sa te tii de injuraturi si scuipaturi virtuale… Start, baieti! Dar cum ziceam, asa ne trebuie pentru pacatul prostiei… Asta ne e canonul… Cine ne-a pus sa-l promovam, nu? Cum de am confundat mila cu prosti(re)a?

  29. Comentariile care nu aduc in discutie nimic ziditor si folositor, care au ca obiect simple ispitiri si provocari sau cauta intretinerea unor tensiuni si conflicte nu vor mai fi acceptate. E momentul sa mai ia o pauza si provocatorii, sa mai avem si noi vreme si putere pentru cele esentiale.
    Vorba cuiva, “Pe linga tehnica felinarului, mai exista si tehnica despicarii firului in 14, apoi fiecare din cele 14 parti se despica in 14, s.a.m.d. pana la epuizarea celui pe a carui speze se face operatiunea, adica a proprietarului blogului”. Asa ca.. iarasi, uneori prea multa ingaduinta strica, mai ales cand e exploatata ca o slabiciune si cand intrebatorii se aseamana celor care te vaneaza in cuvant, ca sa aiba pentru ce sa te condamne. Pozitiile noastre se cunosc foarte bine din multimea postarilor si a comentariilor. Deci gata 🙂

  30. Referitor la comentariul lui admin de pe saccsiv care spunea :
    ” Referitor la ecumenism si la validitatea sfintelor taine, e clar ca au trecut de partea ierarhilor apostati, care acum ii manevreaza, daca indraznesc sa afirme ca aceasta plaga draceasca, numita ecumenism nu afecteaza cu nimic Sfintele Taine…sau ca nu avem la ora actuala in Biserica doar patriarhi vanduti, masoni, ecumenisti etc.,”

    l-am intrebat pe saccsiv ce parere are si mi-a sters comentariul. Apoi i-am scris lui saccsiv :

    Sper ca iti dai seama ca voi spune pe alte bloguri ce faci – ca iei apararea unei hule, unei lepadari de Hristos Care e in Sf Impartasanie a tuturor preotilor ortodocsi – si asta pentru ca o faci public trebuie public atras atentia ca e gresit. Cere de la Dumnezeu luminare, mergi la duhovnic si la sf moaste si la icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului si roaga-te inainte de a te hotara sa aperi o hula.
    Gandeste-te mai bine frate, sa nu gresesti. Nu iti vreau raul, crede-ma. Nu te fa vinovat de hulire. Nu actiona necugetat pentru ca eu am o alta pozitie decat a ta, ci gandeste-te pe Cine hulesti.
    Ti-am aratat scrieri sfinte care demonstreaza validitatea tainelor ecumenistilor.
    Nu te temi de Dumnezeu ca ai putea gresi ?
    Orice vei face nu eu te voi judeca ca si eu sunt un pacatos, ci ma voi ruga Domnului pentru tine.”

    Mi-a sters si comentariul asta.
    Nu mai comentez ca e clara treaba. Pentru mine subiectul saccsiv se apropie de sfarsit. Ma voi ruga pentru el.

  31. @ Emanuel:

    Multumim. Q. e. d.

    Pentru mine subiectul saccsiv se apropie de sfarsit. Ma voi ruga pentru el.

    Ceea ce si noi incercam sa facem si recomandam.

  32. Saccsiv si-a definit pozitia impotriva lui admin, slava Domnului. Admin era apologeticum, dupa cum vedem acuma. Ma bucur ca recunoaste validitatea tainelor saccsiv, slava Domnului.

  33. @Emanuel: ti se pare? A facut o remarca foarte soptita si “blanda”, asteptand reformulari (mai stim unul care vorbea despre reformulari in materie de afirmatii decisive). Asadar, aici este deschis tuturor nuantelor posibile. Pe noi insa, ne-a mitraliat tocmai pentru nuante si reformulari – la cipuri nu e voie, pare-se, pe cand la Taine, e loc de dat la intors si de negociat. Si, de altfel, Apologeticum a revenit afirmand exact acelasi lucru – ca Tainele ar fi afectate din cauza de ecumenism. Si sugereaza ca exista grade de afectare si de degradare la Sfintele Taine? Cum adica “mai ales”? Pai ori este Hristos, ori nu este?

    Apologeticum said, on august 21, 2010 at 9:37 pm

    (…)
    Referitor la ecumenism si la validitatea sfintelor taine, e clar ca au trecut de partea ierarhilor apostati, care acum ii manevreaza, daca indraznesc sa afirme ca aceasta plaga draceasca, numita ecumenism nu afecteaza cu nimic Sfintele Taine…sau ca nu avem la ora actuala in Biserica doar patriarhi vanduti, masoni, ecumenisti etc., iar despre ceilalti episcopi (am zis majoritatea, deci nu toti), dar tot sinodul a facut nenumarate acte de apostazie: Balamand, Chambesy, cazul Corneanu, invitarea papei in Romania s.a. Probabil or fi platit indulgente papei si au scapat de aceste faradelegi… Dumnezeu sa-i lumineze si sa ne rugam mai puternic pentru ei.
    Răspunde

    saccsiv said, on august 22, 2010 at 2:13 pm

    Apologeticum

    Frate, dupa mintea mea cea proasta, nu sunt de acord cu prima parte din ultimul paragraf al comentariului tau. Reformuleaza te rog.
    Răspunde
    o
    admin said, on august 22, 2010 at 2:55 pm

    vorbeam de cei care nu vad nicio afactarea a Sfintelor Taine, savarsite de preotii ecumenisti, mai ales cand se mai si impartasesc impreuna. cei care zic asta, e clar ca au trecut de partea ierarhilor.

  34. Oricare va fi pozitia lui saccsiv si referitor la cipuri, si referitor la sf taine, totusi eu vad asa :
    – eu nu voi primi acte cu cip, deci la anul voi ramane fara acte, adica in afara legii, ceea ce inseamna greutati, iar daca mai iau in calcul si razboiul, probabil voi avea multe greutati, pe care insa ma rog sa le duca Domnul cu harul, pacea si puterea lui, caci eu sunt total neputincios de a suporta, dar ma bucur ca la Dumnezeu acestea sunt usoare
    – probabil ma voi spovedi atunci la un duhovnic cu acte cu cip, caci probabil ca mai toti preotii care vor sluji in bisericile din sate, orase, si din manastiri, vor avea acte cu cip. Nu stiu daca preotii vor putea refuza actele cu cip si sa nu fie alungati din biserici de autoritati. Dar eu nu ii consider tradatori pentru asta – ca vor lua actele, caci nu eu sunt cel ce va judeca cugetul fiecaruia dintre ei, ci Domnul, si El va arata care dintre ei a facut bine ca a luat actele, si care nu ( din mila si responsabilitate sau din nepasare ). Pentru mine nu este atat de esentiala chestia asta cu actele ci esentiala este lucrarea duhovnicului de a mantui pe cat mai multi. Vorbesc de acte nu de pecetea finala, iar o repet. Deci daca razboiul nu ma va ucide si pe mine, si daca imi va lasa posibilitatea de a mai gasi un duhovnic la care sa ma spovedesc, atunci nu va mai conta pentru mine ca are acte cu cip, nu voi face mofturi ci voi fi foarte multumit ca am duhovnic
    – am impresia ca sinodul ala eretic ce il planuiesc ecumenistii va fi dupa razboi, si ca dupa acel sinod vor ramane foarte putini preoti ortodocsi, o greutate in plus. Ramane de vazut atunci.
    Pana atunci, si totdeauna, doresc tuturor pace, nadejde si bucurie, si sa fie cat mai strans uniti cu Hristos si Biserica Lui, prin roadele Duhului Sau. Am mai multa pace cand nu judec pe nimeni, nici pe cei cu acte, nici pe cei ce ii judeca pe acestia, nici pe nimeni.
    Era o pilda cu un om ce s-a dus in iad si se ruga sa fie scos. A venit ingerul la el si i-a zis : uite Dumnezeu iti da funia asta groasa pe care de te vei sui vei ajunge in rai. Omul a inceput sa se suie dar pe masura ce se suia funia se subtia 🙂 pana a devenit ca o ata foarte subtire ca se mira cum nu se rupe. Ingrozit omul s-a uitat in jos si vede ca pe ata se apucasera sa se suie in urma lui multi din cei din iad. Omul s-a inspaimantat de-a binelea, a inceput sa strige la cei de sub el sa se dea jos, si apoi a inceput sa ii loveasca cu picioarele. In consecinta ata s-a rupt si toti au cazut inapoi in iad. A venit ingerul la om si omul dadea vina pe ceilalti, cum i se parea lui a fi firesc. Iar ingerul i-a zis : la Dumnezeu lucrurile sunt inverse decat logica omeneasca, caci ata aia era credinta ta, si cu cat ea era mai subtire cu atat ea putea sustine pe mai multi, dar tu te-ai speriat si lovindu-i pe fratii tai, credinta ta s-a rupt si ati cazut toti inapoi.
    Deci cu cat sporesc in credinta sporesc si in rabdarea fata de ceilalti. Mi s-a parut frumoasa pilda. 🙂

  35. Pingback: Război întru Cuvânt » …SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA! Ce ne spune invatatura ortodoxa despre mucenicie, ispitirea lui Dumnezeu si bravada (I). Si: CINE (NU) ASCULTA DE PARINTELE ADRIAN FAGETEANU?
  36. Raspund cu intarziere la o intebare a voastra – frati razboinici:

    Da, sunt acelasi, Razboinicul Luminii care a postat si la Saccsiv – pe blog – pana deunazi.

    Daca ati fi citit postarile mele din ultimile doua saptamani ati fi constatat ca-i ceream lui Saccsiv niste explicatii, ii puneam niste intrebari – ca sa ma dumiresc – totusi -in privinta intentiilor lui – ce, initial – mi se pareau bune.
    Nu numai ca nu a raspuns la intrebari, dar ultimile postari mi-au fost sterse.

    Asa ca, de voi indrazni sa scriu si la voi pe blog – …nu ma supar de nu-mi veti aproba – gandurile.

    Va felicit pentru echilibrul si dreapta socotinta de care dati dovada si,va urez spor – in continuare – in marturisirea CURATA a Sfintei noastre Ortodoxii.

    Frati de la RIC,

    Asa este precum spuneti:
    CEL MAI MARE DUHOVNIC – ESTE DUHOVNICUL MEU!

    Domnul sa va rasplateasca osteneala!

    Razboinicul Luminii (28.07.2010)

  37. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE ARSENIE PAPACIOC DESPRE PROBLEMA ACTELOR CU CIP (31 august 2010): “Se face zgomot prea devreme si asta este in favoarea dusmanului”
  38. Pingback: Război întru Cuvânt » Merita macar putina atentie si opinia unui MUCENIC real al zilelor noastre? PARINTELE DANIIL SASOEV despre actele biometrice, pecetluire si Antihrist. SE POATE REEDITA IN ROMANIA FENOMENUL SECTAR DE LA PENZA, LA O SCARA MULT
  39. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVANTUL PARINTELUI PUSTNIC PROCLU despre ispitele grele ale lumii si ale Bisericii de astazi… CUM VA FI SFARSITUL LUMII SI CE AVEM NOI DE FACUT? “Fara sfatul duhovnicului sa nu faca niciun pas, ca ne putem duce
  40. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Omilie pe tema CARDULUI CETATEANULUI a IPS Hierotheos Vlachos: Sa primim… “cardul” de CETATEAN CERESC si sa ne punem numele lui Hristos in inimi!
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare