‘CRIZA SECERA VIETI OMENESTI’

• Presseurop: Cetățean european ideal

După cinci ani de planuri de salvare, în Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania și Cipru, și trei ani de asuteritate, guvernele și instituțiile europene continuă să aibă nevoie de banii contribuabililor pentru a rezolva criza datoriei publice.

• DW: Se salvează bănci, nu şi spitale

Criza economică se face simţită nu numai în buzunarele multora dintre europeni. Şi sănătatea acestora, mai ales a celor din sud-estul Europei, are de suferit de pe urmele crizei. Alarmant e rezultatul unui recent studiu britanic: criza seceră vieţi omeneşti.

Malaria, febra Dengue sau tuberculoza sunt boli despre care se credea că au fost eradicate pe continent. Totuşi, un studiu efectuat de experţi britanici arată că de la începutul crizei economico-financiare numărul persoanelor afectate de aceste boli şi de multe altele a crescut considerabil. Şi numărul deceselor cauzate de reducerile din sistemul de sănătate a luat amploare.

Martin McKee, unul dintre autorii studiului publicat în revista de specialitate “The Lancet”, observă, într-un interviu acordat DW: “Pentru noi e limpede că trebuie investit din nou mai mult în sănătate. Grecii, în mod special, au de suferit pentru că nu mai au acces la medicamentele necesare”. Afectate sunt şi persoanele cu probleme psihice, adaugă McKee. Astfel s-a constatat că numărul sinuciderilor a crescut vertiginos în Grecia de la declanşarea crizei. Şi în Spania cazurile de depresie s-au înmulţit. Iată de ce realizatorii studiului lansează un apel la soluţionarea crizei, căci, ca şi în medicină, trebuie tratate cauzele unei boli.

Willem de Jonge lucrează în Grecia pentru organizaţia “Medici fără frontiere” şi nu e deloc surprins de rezultatele studiului citat. El cunoaşte foarte bine situaţia dramatică actuală din Republica Elenă – unde “se duce lipsă de medici, de chirugi, de pildă, de tot ce face ca un sistem de sănătate să funcţioneze”.

Cu până la 40 la sută a fost redus în Grecia bugetul sistemului sanitar de la începutul crizei. Consecinţele sunt fatale. “La Atena, îmbolnăvirile cu HIV au crescut cu 1500 %”, explică de Jonge, anume din cauza economiilor făcute la acele de seringă împărţite dependenţilor de droguri. Şi boli despre care se credea că au fost demult eradicate au reapărut. De pildă malaria.

Martin McKee consideră că vinovate nu sunt doar guvernele ţărilor respective, ci şi instituţiile europene. Troica a solicitat, în cazul Greciei, şi reduceri în sistemul sanitar. De neînţeles pentru medicul britanic e şi rolul Băncii Centrale Europene, “dispusă să vină în ajutorul băncilor, nu însă şi în sprijinul oamenilor de rând”.

• Antena3: Peste 60% dintre greci sunt în favoarea păstrării euro, în pofida măsurilor de austeritate

Majoritatea grecilor, respectiv 63,5%, sunt în favoarea euro şi împotriva revenirii la drahmă, în pofida măsurilor de austeritate impuse ţării în ultimii patru ani şi a problemelor financiare din Cipru, potrivit unor sondaje citate de AFP.

Numai 29,8% s-au declarat în favoarea revenirii la drahmă, iar 6,7% nu au răspuns, potrivit unui sondaj publicat de jurnalul Ethnos. Sondajul a fost efectuat în perioada 26-28 martie, după aprobarea de către Parlamentul din Cipru a restructurării sectorului bancar, în schimbul unui împrumut din partea zonei euro şi FMI de 10 miliarde de euro.

Un al doiea sondaj realizat de MRB Hellas în aceeaşi perioadă a arătat că 58,3% dintre greci vor menţinerea Greciei în zona euro, dar aplicarea unei politici economice diferite de austeritatea strictă. Discuţiile privind apartenenţa la euro au reapărut din cauza crizei din Cipru, urmărită îndeaproape de greci din cauza legăturilor politice şi istorice cu insula din sud-estul Mediteranei.

• Presseurop.eu: Nu te atinge de casa mea!

O critică acerbă, exprimată în mod public, la adresa politicienilor care refuză să revizuiască legea privind creditele ipotecare: “escrache”, venită din Argentina militarilor, este noua strategie a asociaţiilor care luptă împotriva evacuărilor forţate din locuinţe. Reportaj.

François Musseau

În dimineaţa respectivă, în cel mai mare secret, şi-au dat întâlnire la gara Atocha din Madrid, în aşteptarea “prăzilor” lor. Chiar în zona prin care trec numeroşi deputaţi care vin din circumscripţiile lor pentru a participa la o sesiune plenară a Parlamentului. În jurul orei 7:30 s-au strâns zeci de militanţi, echipaţi cu fluiere şi megafoane, şi aşteaptă în sala de sosiri a TGV-urilor [trenuri de mare viteză care fac legătura între marile oraşe]. Fiecare dintre ei poartă două panouri: unul verde, care proclamă “Da, se poate” (opri confiscarea caselor); şi unul roşu, care deplânge “Dar ei nu vor” (politicienii).

În jurul orei 9 sosesc mai multe trenuri de la Valencia, Barcelona sau Sevilla. Tensiunea creşte în intensitate: “Anularea datoriilor şi locuinţe sociale pentru evacuaţi”, blamează militanţii. Sosiţi în grabă, poliţiştii improvizează un cordon de securitate şi, de îndată ce se zăreşte un deputat, agenţii se precipită să îl protejeze şi să îi faciliteze ieşirea spre staţia de taxi.

O strategie paşnică

După patru ani de luptă pentru a pune capăt tragediei confiscărilor de locuinţe – 510 pe zi de la începutul anului 2013 – cele aproximativ o sută de asociaţii anti-evacuare (răspândite în întreaga ţară) au pus de curând la cale o nouă strategie: ‘escrache’ (“revelaţia”). Această noţiune argentiniană desemnează manifestările cetăţeneşti care, în anii 1990, aveau ca scop evidenţierea – în general în faţa domiciliului sau a locului de muncă – responsabililor represiunii militare din perioada 1976-1983.

În această Spanie revoltată de aruncarea în stradă a oamenilor care şi-au pierdut locurile de muncă (26% din populaţia activă este în şomaj) şi nu-şi mai pot rambursa împrumuturile, metoda ‘escrache’ a fost reactualizată pentru a adresa o critică aspră politicienilor care nu doresc să schimbe fundamental legislaţia ipotecară în vigoare. “Suntem încă în fază de adaptare”, mărturiseşte Guillem, coordonatorul acţiunii de la Atocha. “Dar ne vom perfecţiona pentru a-i acoperi de ruşine pe parlamentarii recalcitranţi, mergând la ei acasă, surprinzându-i într-un restaurant sau într-un hotel. Nu vom renunţa.”

Pe la jumătatea lunii martie, câţiva Indignaţi au ocupat Hotelul Ritz din Madrid şi au organizat un “sit-in” zgomotos în faţa apartamentului din Barcelona al unei deputate conservatoare. “Strategia noastra este pe deplin paşnică; nu este vorba de a lovi sau a insulta, ci de a menţine presiunea publică. Dacă vocea noastră, susţinută de marea majoritate a spaniolilor, nu este auzită, atunci înseamnă că nu există democraţie”, a avertizat Ada Colau, figura emblematică a colectivelor anti-evacuare care au colectat 1,4 milioane de semnături în trei ani.

Pe 12 februarie, aceastea au permis prezentarea, în faţa Camerei Deputaţilor, unei iniţiative legislative populare (ILP) în trei părţi: moratoriu privind evacuările, anularea retroactivă a arieratelor după pierderea locuinţei, precum şi crearea unui parc de locuinţe sociale. Obiectivul acestor ‘escraches’este tocmai acela de a forţa mâna deputaţilor membri ai Partidului Popular (PP, conservatori), partidul aflat la putere, care deţine majoritatea absolută, singurul care se opune acestei ILP.

Dinamica oprobriului

Începând cu săptămâna trecută, dinamica oprobriului s-a accentuat. Prin surprindere, zeci de militanţi anti-evacuare au urmărit pas cu pas mai mulţi deputaţi conservatori, îndeosebi persoane din conducerea PP: în faţa Parlamentului, lângă biroul lor, şi, din ce în ce mai des, la uşa casei lor. De fiecare dată, un astfel de lider politic este huiduit, batjocorit, pe fundalul unui concert de crătiţi şi de sloganuri scandate prin megafoane. “Poporul coborât în stradă le reaminteşte datoria lor democratică”, a declarat Ivan, un coordonator. Dar liderii în cauză consideră că această metodă este inacceptabilă.

“Această hărţuire a politicienilor este antidemocratică”, şi-a ieşit din fire luni, 25 martie, primul ministru Mariano Rajoy. Acesta, care încă nu a stabilit data pentru votarea ILP, este cu spatele la zid. În ciuda presiunii publice, el refuză să ia în considerare cererile stăruitoare. “Aceasta nu ar face decât să scadă şi mai mult creditele ipotecare. Având în vedere fragilitatea noastră financiară, este prea riscant”, s-a justificat guvernul.

Cu toate acestea, norii se adună pentru Partidul Popular: un sondaj al Institutului Metroscopia a raportat în februarie că 85% din spanioli, înduioşaţi de familiile care şi-au instalat corturile în spaţiul public, susţin lupta anti-evacuare. Partidele de opoziţie formează un front unit şi unii judecători invocă obiecţia de conştiinţă. Din decembrie, şase persoane care erau pe cale de a fi aruncate în stradă de către executorii judecătoreşti s-au sinucis.

În plus, pe 14 martie, Curtea Europeană de Justiţie a decis în favoarea unui reclamant, considerând că legislaţia naţională este “nedreaptă”. În vigoare din 1909, aceasta permite evacuarea foarte rapidă (de la primul aviz de neplată), împiedică proprietarul să facă recurs împotriva termenilor – de multe ori abuzivi – contractului semnat cu banca, şi obligă persoana evacuată să plătească arierate cu rate prohibitive. “Această sentinţă a Curţii Europene deschide noi perspective”, a declarat judecătorul Fernandez Seijo, aflat la originea plângerii. “Vom putea bloca mult mai uşor confiscările imobiliare.”

Încolţit, guvernul Rajoy a anunţat că noua lege “va lua în considerare unele obiecţii” ale Curţii Europene. Deşi, a precizat acesta, “anularea retroactivă a arieratelor nu este în nici un caz posibilă”. Lupta cu colectivele anti-evacuare, pentru care acest lucru nu este negociabil, este deci angajată.

Şi ‘escraches’ ar trebui să continue.