Batalia pentru resurse: KOSOVO ii vinde lui SOROS uriasele sale zacaminte de carbune. LA ROSIA MONTANA SE DA ASALTUL FINAL

20-07-2011 7 minute ~~Sublinieri~~

Capital: O țară de lângă România se vinde. Soros vrea s-o cumpere

S-a vizitat de mai multe ori proaspăta provincie independentă pentru a se ajunge la câteva acorduri privind minele de cărbune.

Este vorba despre delegaţii ale miliardarului american George Soros, care s-a arătat interesat să cumpere rezervele de cărbune din Kosovo. Acordul s-ar încheia cu deplina colaborare a miliardarului albanez Sahit Muja, care locuiește la ora actuală în America, la New York.

Conform unor informații publicate de Wall Street Journal, Sahit Muja, care este director al companiei Albanian Minerals, are acces la bogățiile minerale ale statului Kosovo care mai cuprind și zăcăminte de zinc, crom, aur, argint și nichel.

Mai mult, valoarea totală a rezervelor de cărbune (15 miliarde de tone) este estimată a fi de 300 de miliarde de euro.

O serie de informații publicate anul trecut de către presa sârbă arată că guvernul din Kosovo ar fi promis administrației Clinton ca acordurile de concesionare a rezervelor să fie făcute cu companii americane.

Coincidenţă sau nu, preşedintele Agenţiei de Privatizare din Kosovo este Dino Asanaj, un personaj al cărui CV este strâns legat de activităţi realizate în Statele Unite (vezi link). Mai mult, Asanaj a fost reprezentant al KLA (Kosovo Liberation Army) în Statele Unite. Conform unor informaţii publicate într-un comentariu pe blogul Wall Street Journal, KLA ar fi primit ajutoare financiare de la Fundaţia lui George Soros.

După unele estimări, provincia Kosovo are una dintre cele mai mari rezerve demonstrate de cărbune din lume.

Hotnews: Ministerul Culturii a emis certificatul de descarcare de sarcina arheologica pentru Rosia Montana

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba a emis, joi, 14 iulie, Certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic. Certificatul de descărcare de sarcină arheologică a fost emis pe baza hotărârii Comisiei Naţionale de Arheologie din data de 12.07.2011, privind aprobarea raportului de cercetare arheologică preventivă ‘Masivul Cârnic, Roşia Montană, România – proiectul minier Roşia Montană’.

Acesta este primul pas necesar în procesul de a asigura salvarea, conservarea şi valorificarea moştenirii arheologice şi arhitectonice de la Roşia Montană. Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, a iniţiat un plan de acţiune care să asigure conservarea celor mai importante situri arheologice şi monumente arhitectonice.

Potrivit comunicatului de presa, planul are ca obiectiv salvarea şi punerea în valoare a 80% dintre valorile arheologice şi arhitectonice din regiune, printre ele numărându-se: galeriile miniere cu semnificaţie istorică deosebită aflate în zona Piatra Corbului, galeriile din zona Cătălina-Monuleşti, care vor fi cercetate, restaurate şi deschise publicului, incinta funerară romană de la Tău Găuri, sistemul hidraulic roman din sectorul minier Păru-Carpeni, inclusiv galerii romane, medievale şi moderne, 41 de clădiri monument istoric din zona protejată, centrul istoric al localităţii revitalizat, peste 100 de km de galerii de mină care vor fi cercetate de arheologi pentru alte descoperiri.

Acest plan va fi realizat prin alocarea de către compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a 70 de milioane de dolari care vor fi cheltuiţi la Roşia Montană pentru lucrările de conservare şi punere în valoare a patrimoniului arheologic şi arhitectonic. De asemenea, planul cuprinde înfiinţarea unei comisii speciale – din care vor face parte experţi independenţi – care va monitoriza şi va avea puterea de a opri în orice moment exploatarea, în situaţia în care se vor face descoperiri importante.

Compania Roşia Montană Gold Corporation este controlată de firma canadiană Gabriel Resources, care deţine 80,46% din capitalul social, în timp ce statul român controlează 19,31% din acţiuni, prin firma Minvest Deva, iar alţi acţionari cumulează 0,23% din titluri.

Hotnews: Cata alba-neagra va mai rabda Rosia Montana?

In Romania, justitia si deciziile ei sunt asa, o chestie relativa. Lasi treaba sa se linisteasca o vreme, intr-un dosar dintr-un sertar, si apoi, daca „interese majore” o cer, scoti dosarelul la revizie. Cam asa se intampla acum cu descarcarea arheologica a unei parti din masivul Carnic, din DOSARUL NATONAL ROSIA MONTANA. De ce-i spun asa, de ce il scriu cu majuscule? Pentru ca asa se scrie istoria Romaniei. Insa asta pare a nu-l interesa pe ministrul Culturii, Kelemen Hunor. Si, cu atat mai putin, compania hamesita dupa aur si bani.

Nici un guvern al ultimilor ani n-a indraznit sa dea, cu adevarat, unda verde exploatarii cu cianuri a zacamintelor de aur, argint si alte metale pretioase, ale caror vinisoare strabat roca Muntilor Apuseni. Nici un guvern si nici un presedinte de stat roman n-a vrut sa aiba pana acum pe constiinta transformarea uneia dintre cele mai frumoase zone carpatine a Romaniei, care in adancuri pastreaza memoria stramosilor tarii, intr-o cloaca imensa de cianuri rosii si otravite, intr-un tinut sterp in care nu mai calca vreme de decenii nici un turist.

Insa poate ca pe unii chiar ii intereseaza ca vestigiile dacice si romane din zona Rosiei Montane si din imprejurimi sa dispara. Cum se relativizeaza justitia, se poate relativiza si istoria. Pe cand nemtii se bucura si fac un eveniment national din fiecare decizie a UNESCO de inscriere a vreunei zone sau monument al lor in patrimoniul cultural universal, romanilor nici ca le pasa. Au vazut o reclama la televizor in care se promit, la modul pur promotional, ceva bani si gata, dracusorul si-a bagat coada. Nu mai au tara, nu mai au tata, pe mama intepenita o pun in geam, cand vine postasul cu pensia.

Am scris in cateva randuri, din Germania, despre Rosia Montana. Un oficial roman, fost ministru al Mediului in Romania, Bogdan Nemirschi, mi-a taiat-o scurt cu „No comment”, cand i-am cerut parerea despre proiectul minier. Ministrul cu pricina nu mai e. Acum un an si jumatate iesea la rampa Videanu cu promovarea intereselor companiei miniere Rosia Montana Gold Corporation. Nici fostul ministru al Economiei cu prenumele Adriean nu mai e pe post. Insa vin altii si concernul minier care a investit in cumparari, stramutari si atrageri de actionari si investitori pe un proiect momentan pe hartie, nu se lasa. Sunt multi bani in joc.

Zona Rosiei Montane si o parte din Apuseni, in general, a ramas de un deceniu blocata, din cauza disputatului proiect minier. Pe langa stramutarile care au avut loc, zona se depopuleaza din lipsa de perspective si locuri de munca pentru localnici.

Ofertele de ocupare a fortei de munca oferite de concernul minier sunt de scurta durata. Perspectivele de distrugere a vestigiilor arheologice si a ecosistemului din zona sunt insa certe si vor ramane mostenire urmasilor. „Daca nu-i opresc, o sa lase in urma lor un peisaj de Luna!” scria revoltat un comentator german pe un forum in care se punea in discutie tema Rosiei Montane. Pe buna dreptate. Caci cianurile nu iarta. Oare nu s-a invatat nimic nici din dezastrul ecologic din Ungaria de anul trecut, nici din alte revarsari de noroaie otravite rezultate in urma cedarii unor baraje?

Filoanele importante, de suprafata, de la Rosia si din imprejurimi, au fost demult golite. Au ramas firisoare infime, in stanca. Pentru a ajunge la minereu, trebuie sa se excaveze la sute de metri in adanc. Munti intregi acoperiti cu paduri se transforma in noroi otravit, caci metodele clasice de extractie nu mai sunt eficiente la minereul de adancime. Vremea El Dorado-ului a trecut, marile concerne miniere au preluat monopolul extractiei, pe care au profesionalizat-o. Se lucreaza “gigantic” si se decanteaza cu cianuri. Ecologic, aceasta e o catastrofa. Cel putin asa arata experientele altora.

Cianurile nu iarta. Folosita in decantarea rocii mineraliere, dislocate in mii de tone, din peisaj, otrava rosie se scurge in iazuri slab securizate, se prelinge peste tot. Ea ramane, ca si deseurile atomice, un cosmar de decenii. Craterele de sapatura sunt imense. Spiegel scria ca la o astfel de exploatare miniera, din Australia, a ramas unul care „se vede chiar si din spatiul cosmic“. Aceeasi prestigioasa publicatie germana se referea, intr-un reportaj publicat in 2008, la dezastrul ecologic produs de ruperea digului de la minele Aurul, din Romania, si deversarea reziduurilor cianurate in Tisa: „Pe 300 de kilometri, viata din rau a fost complet distrusa“, se spunea in articol.

Exista inca ONG-uri, oameni de cultura sau pur si simplu oameni cu respect fata de natura si istorie, care se opun toanelor unor guvernanti si intereselor materiale ale unor corporatii. La balba ministrului Culturii, referitoare la descarcarea de sarcina arheologica a Carnicului, s-a adresat o scrisoare deschisa premierului Romaniei, din partea unor experti in materie, arheologi si arhitecti romani, cu titlul „Atac final la Rosia Montana?”

Daca impunerea unor ample masuri de austeritate si diverse legi trecute prin asumarea raspunderii guvernului au fost inghitite cu noduri de romani, in virtutea „necesitatii iesirii din criza”, ma intreb cu ce argument indestructibil poate guvernul roman sa lase sa se spurce acum natura si istoria patriei.

Hotnews: Scrisoare deschisa catre premierul Emil Boc cu privire la Rosia Montana

Mai multi arheologi si arhitecti romani i-au adresat premierului Emil Boc o scrisoare deschisa, intitulata “Atac final la Rosia Montana?“, in care isi exprima ingrijorarea fata de “campania agresiv concertata pentru sustinerea proiectului minier promovat de compania Gold Corporation la Rosia Montana (RMGC)” din ultimele zile. Totodata, ei cer premierului “sa refuze primul pas spre distrugerea finala a Rosiei Montane – avizul de descarcare arheologica a muntelui Carnic, care contine cele mai extinse si importante galerii romane”.

Domnule Prim-Ministru,

Constatam cu ingrijorare ca in ultimele zile are loc in Romania o campanie agresiv concertata pentru sustinerea proiectului minier promovat de compania Gold Corporation la Rosia Montana (RMGC). Putem banui motivul aflat la originea insistentelor declaratii ale asa-zisului grup independent pentru monitorizarea patrimoniului de la Rosia Montana (GIPMPCRM) in favoarea demararii proiectului minier, prezentat ca solutie viabila pentru salvarea patrimoniului cultural de la Rosia Montana, dar si ca prilej de exprimare a pozitiei privilegiate detinute de RMGC in deciziile asupra destinului patrimoniului cultural romanesc: in pofida pretentiei de independenta, acest grup este finantat de compania RMGC, iar pozitia sa este expresia transparenta a acestei realitati. In consecinta, oameni de cultura importanti, dar – asa cum rezulta din declaratiile facute publice – defectuos sau deloc informati in problemele conservarii, protejarii monumentelor istorice si ale gestionarii complexe a peisajului cultural intorc spatele realitatii, calificand drept intentii de salvare a patrimoniului cultural propunerile proiectului RMGC.

In chip semnificativ, exact in aceste zile s-a produs si decizia luata intr-o sedinta tinuta in secret de catre Comisia Nationala de Arheologie (CNA), o decizie de natura sa puna in pericol soarta monumentelor istorice si arheologice si a peisajului cultural in ansamblul sau, prin actul administrativ al descarcarii de sarcina arheologica, care poate deschide calea spre scoaterea Masivului Carnic, cu cei 7 km de galerii romane, de sub protectia legii. Este inacceptabil ca aceasta decizie a fost conceputa si promovata intru totul in favoarea intereselor financiare ale RMGC si ale celor ce au fost pe diferite cai stimulati sa sustina in chip suspect, din chiar interiorul comunitatii stiintifice, campania anti-stiintifica de minimalizare a interesului istoric al Rosiei Montane si de reducere la minim a protectiei datorate patrimoniului istorico arheologic de valoare universala al acestui sit. Aceasta decizie, care pare a fi fost acceptata fara obiectii de catre ministrul Kelemen si a fost implementata deja formal sub semnatura unui functionar de rang judetean, se intemeiaza pe o dubla premiza falsa, si anume ca cercetarea arheologica a Masivului Carnic a fost incheiata si ca amenajarile miniere romane complexe din acest masiv – al caror caracter exceptional, de unicat pe plan european, a fost relevat de concluziile cercetarilor echipei de arheologie miniera care le-a studiat (Univ. Toulouse) – pot fi constient sacrificate prin exploatarea la zi a masivului.

Atragem atentia ca implementarea formala si practica a deciziei de descarcare arheologica a Masivului Carnic ignora hotararea definitiva si irevocabila prin care Curtea de Apel din Alba Iulia a anulat precedenta decizie de descarcare de sarcina arheologica (din anul 2004). Va fi oare nevoie de o noua actiune in justitie pentru ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National, precum si organul sau consultativ CNA, sa inteleaga ca misiunea lor este protejarea mostenirii culturale a Romaniei si nu sacrificarea acesteia?

Credibilitatea RMGC in materie de conservare si restaurare a monumentelor istorice este bine cunoscuta prin distrugerea prin demolare sau abandon dirijat a peste 150 de case din zona Rosia Montana, prin propunerile de distrugere extinsa a monumentelor de importanta exceptionala ca recompensa pentru o iluzorie bunastare economica de scurta durata. Procedeele de restaurare aplicate de RMGC si competenta autorilor acestora sunt corect reflectate in exemplul concret oferit prin asa-zisa restaurare a unei cladiri din centrul istoric al Rosiei Montane – careia, dincolo de cosmetizarea de fatada i s-a falsificat structura istorica – si in solutia hilara de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic. Exersarea procedeului de trista amintire de a aduce adevarul in slujba minciunii este un apanaj banal al tipului de propaganda in favoarea intereselor economice ale unei companii de interes privat, dar este inacceptabila ca expresie a actiunilor Statului in problema protejarii mostenirii culturale a Romaniei. Este inacceptabil ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National sa intre in rezonanta cu un sistem de manipulare a opiniei publice care profita in exces de gravele probleme sociale existente la Rosia Montana si de lipsa cronica de informare a populatiei in privinta conditiilor necesare pentru o dezvoltare cu adevarat durabila. Este inacceptabil ca un ministru al Culturii si Patrimoniului National sa confunde distrugerea unui monument istoric cu salvarea acestuia. Este inacceptabil ca ministrul Culturii si Patrimoniului National, personal sau prin vocea functionarilor din subordine, sa dezinformeze opinia publica cu privire la consecintele introducerii Rosiei Montane pe lista tentativa a UNESCO, cand aceasta a avut recomandarea unor inalte foruri nationale si internationale, inclusiv Comisiile de Cultura reunite ale Parlamentului Romaniei, si sa se prefaca a nu sti care sunt consecintele abandonarii patrimoniului cultural de la Rosia Montana unei companii economice de interes privat, care promoveaza procedee de conservare si restaurare ce contravin principiilor si practicilor prevazute de conventiile internationale la care a aderat Statul Roman. Este inacceptabil ca populatia dramatic saracita a Rosiei Montane sa nu merite altceva din partea Statului Roman decat o incurajare cu false iluzii despre viitor.

Atragem atentia asupra contradictiei fundamentale intre concluziile Comisiei Prezidentiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice si naturale (Comisia) – infiintata prin Decizia Presedintelui Romaniei in 18 aprilie 2008 – si modul in care Guvernul Romaniei prin vocea Ministerului Culturii si Patrimoniului National isi manifesta prezenta in legatura cu salvarea patrimoniului cultural de la Rosia Montana. In primul Raport elaborat (Patrimoniul construit si natural al Romaniei in pericol. Masuri prioritare de protectie), fata de care Presedintele Romaniei si-a manifestat public totala adeziune cu prilejul lansarii din 16 septembrie 2008, ca si in Raportul final editat de curand de Institutul Cultural Roman, Comisia constata ca situatia Rosiei Montane exemplifica in cel mai inalt grad posibilitatea de atingere a securitatii nationale prin distrugerea patrimoniului subteran si suprateran (istoric si natural), in numele unei investitii economice prezentate ca unica varianta pentru o dezvoltare durabila.

Atragem atentia Guvernului Romaniei ca actuala criza economica si cu atat mai putin interesele economice ale unei companii de interes privat nu pot fi facute responsabile pentru slabiciunea Statului Roman in a proteja destinul mostenirii culturale a Romaniei.

In numele datoriei pe care fiecare tara o are fata de generatiile viitoare, solicitam Guvernului Romaniei sa-si reconsidere pozitia fata de un Patrimoniu pe care are misiunea de a-l apara si nu de a-l abandona, sa dea un semnal concret ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National considera, intr-adevar, o prioritate a activitatii sale “cucerirea patrimoniului cultural” si sa refuze primul pas spre distrugerea finala a Rosiei Montane – avizul de descarcare arheologica a muntelui Carnic, care contine cele mai extinse si importante galerii romane.

Printre semnatarii scrisorii deschise se numara mai multi specialisti in arheologie si monumente, precum dr. Monica Margineanu Carstoiu – Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane, presedinte al Asociatiei “Arhitectura. Restaurare. Arheologie”, prof. dr. Mircea Babes – Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane, presedinte al asociatiei “Vasile Parvan”, prof. dr. Ioan Piso – presedinte al Fundatiei Culturale “Rosia Montana”, prof. dr. Andrei Pippidi – Universitatea din Bucuresti, fost presedinte al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, prof. Serban Cantacuzino – membru al Societatii Anticarilor si al Institutului Regal al Arhitectilor din Marea Britanie, Serban Tiganas – presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania, dr. Stefan Balici – Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”, vice-presedinte al Asociatiei “Arhitectura. Restaurare. Arheologie”.