(update) Cand judecata bunului simt se aplica si realitatilor monstruoase: DESPRE ABERATIA POLITIZARII ATENTATELOR SOCIOPATULUI NORVEGIAN SI LUMEA CELOR CU IDEI FIXE
UPDATE
Am aratat deja cum actele teroriste din Norvegia au declansat o serie de reactii dintre cele mai contrare bunului simt, incepand cu portretul ideologic al ”fundamentalistului crestin” pana la decretarea fenomenului ”lupilor singuratici”. Intre timp, s-au facut remarcate si unele opinii vadit provocatoare, ca ale senatorului PDL Iulian Urban, care mai ca nu a aprobat atentatele din Norvegia, si unele ”dezbateri” intre ”dreapta” si ”stanga” intelectuala de la noi. De genul: multiculturalismul este un esec vs. ce ne facem ca vine fascismul peste noi.
Faptul ca multiculturalismul e un esec este evident si nu aveam nevoie,- dar chiar deloc! – , de o ”dovada” ca nebunia de la Oslo. Iar ca vine fascismul peste noi, asta e adevarat, insa nu asa cum prezinta lucrurile stanga boema si superficiala de la noi. Dar acest lucru nu este decat politizarea unui fapt monstruos, patologic, dupa cum crede Iulia Blaga, ceea ce in sine este simptomul unei boli colective de care suferim cu toti – poate ca boala ideilor putine si fixe, cum spune Alin Fumurescu. Despre problema fundamentalistmului terorist ca fenomen specific societatii nereligioase a scris foarte bine Laurentiu Gheorghe.
In fine, care ar fi, atunci, problema de fond cu atentatele din Norvegia? Dupa noi, aceasta ar fi: de ce omul modern e capabil de astfel de acte monstruoase? Va inchipuiti un terorist in Evul Mediu sau intr-o societate patriahala, adica va inchipuiti posibile astfel de monstruozitati ca fiind posibile in lumea veche? De ce este sociopatul specific societatii moderne, societatii marcate de criza?
Si de ce singurul raspuns pe care e capabil sa il dea societatea ”civilizata” acestor manifestari sociopate este… suspendarea libertatii?
- Hotnews (Iulia Blaga): OPINIE Carnagiul de la Oslo. Politizarea naste monstri?
Cea mai mare intrebare legata de masacrul de la Oslo e cum a fost posibil ca in spatele unui om (aparent) normal, cu viata sociala, situatie materiala, prieteni samd sa se ascunda un asemenea monstru. De ce nu ne-am gandi ca, asa cum aproape toate comentariile si ipotezele legate de acest subiect se refera la dreapta, stanga, multiculturalism, islamism – de ce nu am presupune ca aceasta politizare excesiva a societatii actuale ar fi in stare sa ajute monstri ca Breivik?
Cred ca, intr-o mare masura, societatea noastra – care politizeaza tot ce apuca – l-a catalizat si pe monstrul (din) Breivik. Fara sa i se scada din vina, acesta cred ca e, in primul rand un om profund bolnav. La o prima vedere, citindu-i “opera” pe care in premiera in istorie, a scos-o in spatiul public, la marele liber, inainte de a trece la “executie” – si care, uluitor, se afla tot acolo si acum, Breivik putea sa se foloseasca de orice motiv “ideologic” pentru a ucide.
El pune pe acelasi plan fascismul cu islamismul si multiculturalismul. Toate sunt pentru el condamnabile. Cu mintea mea simpla mi-ar suna ciudat si m-as gandi ca, probabil, aceasta persoana n-a avut nevoie decat de un impuls pentru a-si construi un edificiu ideologic si ca acest impuls a venit pe un fond personal deja extrem de tulburat. Cu alte cuvinte, Breivik putea sa ucida din orice motiv politic pentru ca, de fapt, motivul lui nu era unul politic. Nu stim ce s-a intamplat in adolescenta acestui tanar care dintr-un copil cu prieteni arabi s-a preschimbat intr-un nationalist extrem, racolat se pare la randul sau de altii mai in varsta si mai experimentati ca el.
Compendiul pe care l-a lasat in urma ar trebui sa fie studiat de studentii la psihologie, criminologie, politie, servicii secrete, jurnalism, politologie samd. E extrem de interesant pe cat e de infricosator nu doar pentru ca il prezinta pe Breivik asa cum doreste el sa fie perceput de noi, dar si – printre randuri – , asa cum probabil ca este in realitate. Un psiholog cu care am discutat crede ca Breivik ar oputea fi o persoana profund dereglata mental, desi foarte bine structurata (de o minutiozitate si rabdare extraordinare), si care probabil are o sociopatie sau o tulburare deliranta cu accente narcisice. (De aceea nici nu s-a sinucis si nu s-a luptat cu politistii. Trebuia sa isi savureze gloria).
Pare sa fie un om foarte inteligent care ii manipuleaza lesne pe ceilalti si care stie perfect sa disimuleze si sa faca fata tuturor situatiilor periculoase. (Povesteste, ca intr-un roman, cum a locuit o vreme la mama sa si a reusit sa isi ascunda cu gratie preocuparile. Iar cand s-a mutat la ferma si a inceput sa prepare bomba, vecinii ii bateau la usa si nu avea niciun stres ca ar putea fi prins. Avea mereu explicatii de rezerva, un plan gandit la milimetru si un sange rece, pardon de expresie, de invidiat). Una dintre cele mai inteligente miscari ale sale a fost sa se imbrace in politist. Daca ideea mai multor celule e, Doamne fereste, adevarata – ce motiv mai rafinat si mai eficient vreti pentru subminarea autoritatii si inducerea unui sentiment difuz de nesiguranta?
In orice caz, explicatia cred ca psihiatrii o vor gasi in trecutul sau, din care pana acum nu avem decat tabloul unui tanar marcat de divortul timpuriu al parintilor, care ar fi dorit sa locuiasca cu tatal sau natural, dar care si-a regasit pe urma un tata de substitutie in persoana “maestrului” cunoscut la Londra in 2002, cand spune ca s-a intrunit nucleul templierilor care urmau sa combata multiculturalismul si islamismul in Europa. Daca psihiatrii si psihologii vor afla carui fapt i se datoreaza ura profunda pe care Breivik a dus-o, crescand, cu sine pana la acest gest fatal vor intelege poate si de ce acesta a ales sa execute adolescenti, si nu pe parintii acestora – unii fiind oameni politici de stanga.
Acest compendiu e o arma cu dublu tais. Cu cat autorul da impresia ca a vrut sa se spuna cu totul, oferindu-ne un maxim de amanunte despre sine, inclusiv impresionantul sau CV (fara sa precizeze totusi ziua nasterii – doar luna si anul), cu atat nu iti vine sa ii acorzi credit. De fapt, nici nu poti judeca afirmatiile cu aceleasi instrumente.
Inteligenta lui Breivik n-ar trebui subestimata, dar nici supraestimata. Chiar daca nu mai exista nicio alta celula terorista similara, gestul lui poate crea adepti – si acesta e cel mai ingrijorator lucru. Cred ca singurul mod in care presa poate reactiona e sa redea faptele si sa le comenteze, nu sa le ascunda sub pres sau sa se fereasca de interpretari. Ma surprinde insa ca in prea putine cazuri s-a cerut opinia psihiatrilor si psihologilor. ( In presa de la noi am vazut chiar titlul “Criminalul de la Oslo, nebun sau doar sociopat?”, cand in titulatura de “nebun” , chiar daca neacceptata in terminologia de specialitate, ar intra lejer si sociopatul.).
Sunt o multime de oameni labili pentru care “ideologia” lui Breivik ar putea avea sens si care ar putea gasi o justificare pentru propria lor tacaneala. Mi-e frica sa ma gandesc mai departe, dar sa-l expediem pe Breivik cu un simplu “mai lasa-l, ca-i nebun” mi se pare la fel de grav cu a-l pune pe acelasi plan cu Bin Laden sau cu teroristii de la 11 septembrie 2001. Ce s-a intamplat acum e cu totul altceva. Bin Laden nu era bolnav psihic. Arabii care s-au ciocnit de turnuri aveau aceeasi “nebunie” ca palestinienii care se detoneaza in autobuze ori ca japonezii kamikaze din al doilea razboi mondial. Spre deosebire de ei, Breivik nu a vrut sa moara pentru o cauza ci, in ciuda “martiriului” de care vorbeste in “2083”, a vrut sa traiasca pentru a-si gusta celebritatea. Teroristii detoneaza bombe sau se arunca ei insisi in aer, nu vaneaza metodic adolescenti nevinovati.
Breivik e un terorist dezaxat, dar nu unul ideologic – cred ca ar trebui facuta aceasta distinctie. Politizand masacrul de la Oslo si folosind pretentioase explicatii care ajung pana la a spune ca acesta e noul terorist european, replica a teroristului islamist, mi se pare ca ne grabim spre momentul cand acest gen de descarcari de ura vor deveni un fapt obisnuit, justificat ideologic. Mi s-ar parea in schimb normal sa se faca in asa fel incat statutul psihologului sa fie reevaluat. Faptul ca toata lumea politizeaza masacrul de la Oslo poate fi un semn ca societatea in care traim e bolnava si ca ea nu mai recunoaste anomaliile, judecandu-le dupa propriile-i unitati de masura.
- Voxpublica (Alin Fumurescu): … convinsi au fost, convinsi sunt inca
problema convinsului nu e pur si simplu ca e, de obicei, omul unei singure idei. La urma urmei, o singura idee, suficient de vioaie, suficient de bataioasa, poate schimba fata lumii. Exemple sunt destule. Problema convinsului e fixitatea ideii. Imposibilitatea de a i-o mai clinti, modifica, schimba pe ici, pe colo. La rastimpuri, convinsul poate avea chiar mai multe idei, dar toate fixe.
Si ce priveliste poate fi mai trista si mai inspaimantatoare decat cea a unui stol de pasari incremenite pe cerul mintii?
Pe convins, asadar, realitatea nu-l mai intereseaza, pentru simplul motiv ca nu-i mai poate oferi nimic nou. Cel mult, ii poate oferi reconfirmari.
Cand a inceput masacrul de la Oslo, convinsii islamfobi, au fost … convinsi ca atentatorul e musulman. Cand s-a dovedit ca e norvegian “verde”, declarat crestin, convinsii multi-culturalisti si-ar fi facut cruce-n san (daca ar fi fost PC), si-au frecat palmele de bucurie si-au inceput diatribele “pe invers”. Dupa o vreme de buimaceala, convinsii ceilalti s-au regrupat si au trecut la contra-atacuri de genul Glenn Beck, conform caruia tabara tinerilor laburisti era un soi de tabara a tineretului hitlerist, ambele fiind tabere de indoctrinare politica a tineretului (adica, ma-ntelegeti)… V-ati imagina ca pana si adversarii multi-culturalismului vor fi protestat, macar cu o jumatate de gura. Ei, as!
Aberatiile continua sa se ingramdeasca, una in varful celeilalte, fara ca vreuna dintre tabere sa se declare deranjata de altceva decat de aberatiile celeilalte parti.
Inutil sa mai precizam, orice dialog este, in aceste conditii, exclus din start. Ce isi mai pot spune doi convinsi, intre care nu mai exista nuante nici cat sa se strecoare umbra unui fir de ratiune, ca o lumina pe sub o usa zavorata? La ce sa mai piarda vremea, cand se pot citi intre ei, pe bisericute, sau pot apela direct la injuratura grosolana?
N-aveam noi nevoie de nici un atentat, pentru a ajunge la aceasta concluzie. In Romania taberele politice sunt la fel de “convinse”, la fel de puternic conturate. Un anti-basist il va accepta si pe Dan Voiculescu drept exponent al luptei impotriva comunismului, iar un basist nu va rosi argumentand, sa zicem, prezenta lui EBA in Parlamentul European. Nici logica, nici bunul simt, nici evidentele nu mai au influenta asupra convinsilor. Orice incercare de nuantare a parerilor convinsului te va exila automat in gulagul tradatorilor (de dreapta sau de stanga, in functie de preferinte).
Va spun: n-aveam noi nevoie de nici un atentator de la Oslo. Ii vedem toata ziua, rasfoind ziarele, deschizand televizorul, citind blogurile. Unii poarta barba si turban, altii au ochi albastri si parul blond, unii sunt anti-basisti, altii pro-basisti. Nu va lasati, insa, inselati de aparente. Dincolo de turban si de culoarea ochilor, dincolo de optiunile lor politice, sunt toti la fel – convinsi pana-n panzele albe.
- Contributors (Alin Fumurescu): cum a palit (fara sa vrea) atentatorul din Oslo stanga-n moalele capului
(…) Ce nu realizeaza deocamdata “stanga” jubilanda la privirea unei “drepte” in corzi, a fost ca atentatul de la Oslo a trimis-o, in fapt, la podea, atacand-o la punctul cel mai sensibil: responsabilitatea omului fata-n fata cu responsabilitatea sistemului.
Nu voi spune nimic contestabil, daca va reamintesc ca una dintre supararile majore ale “stangii, daca nu cea mai mare dintre toate, capul rautatilor, ca sa zicem asa, il reprezinta sistemul. Sistemul e gasit vinovat pentru (mai) toate relele pamantului: pentru saracie, foamete, razboaie, chiar bunastare(a capitalista). La rastimpuri, sistemul este subsumat “factorilor sociali” – educatie, familie, venit, pozitie sociala, acces la resurse, s.a.m.d., alteori genelor – ideea, insa, ramane aceeasi: vinovat nu e omul. Vinovatii, ca si viata, sunt intotdeauna in alta parte.
Subiectul adus in discutie conteaza prea putin: daca bei, nu inveti, te droghezi, ucizi, furi sau iti inseli partenerul, vinovati sunt parintii care s-au despartit, societatea care te-a tinut in mizerie, religia care te-a indoctrinat, un cromozom Y in plus, un feromon (sau un ovul) la momentul nepotrivit, competitia spermei, s.a.m.d.. Omul, ia-l de nicaieri!
[Nota: Sunt, de buna seama, vinovat de multe dintre cele mai de sus – si inca vreo cateva pe de-asupra. Teoretic, asadar, s-ar cuveni sa fiu primul care sa sustina asemenea explicatii “in alta parte”.]
In cazul atentatelor de la 9/11 sau a altora, mai recente, era mai simplu de gasit tapul ispasitor: neo-colonialismul, nivelul scazut de viata si educatie, lipsa de perspectiva, razboaiele din Irak si Afganistan, etc.
Si tocmai aici intervine lovitura necrutatoare a masacrului de la Oslo: atentatorul traia intr-o tara (tot monarhie, doamna Udrea, tot monarhie!) cu un nivel de trai de invidiat (predominant de pe urma exporturilor de petrol), cu politici sociale bine puse la punct, in care conflictele rasiale sau interetnice erau, pana acum, mai degraba inexistente. Omul cu pricina a avut, conform propriilor marturisiri, o copilarie fericita (chiar daca parintii ii erau divortati), a beneficiat de o educatie “conform asteptarilor”, una care sa-i stimuleze creativitatea si respectul pentru diferentele culturale, a strans, din saracia lui, vreo 300,000 de euro pentru a-si duce planul la indeplinire, s.a.m.d.
Cum a-i lua-o, cum ai suci-o, a da vina pe sistem – gene, educatie, familie, venit, societate, sau mai stiu-eu-unde e aproape imposibil.
Te-ai putea astepta ca, dupa o asemenea grozavie, “stanga” sa purceada, cu toata seriozitatea, la o regandire din temelii a raporturilor dintre om si sistem. O regandire care sa scoata de la naftalina notiunea de responsabilitate personala. Dar de la responsabilitea personala la notiunea de ‘pacat’, e doar un pas mititel, cam cat cel de la ‘pacat’ la ‘salvare’. Or “stanga”, ca si “dreapta”, de altfel, se feresc de tobogane. Nu-i vina lor, de buna seama, ci a sistemului.
De unde si expresia “sistemul, bata-l vina!”
- Lumina (Laurentiu Gheorghe): Fundamentalismul
Ori de câte ori se mai întâmplă o grozăvie prin lume, fantoma fundamentalismului începe să fie agitată cu putere. Recentul carnagiu norvegian nu face nici el excepţie de la această regulă de aur a analizei de presă dedicate masacrelor, atentatelor, genocidelor oriunde s-ar întâmpla şi oricine le-ar comite. În acest caz însă, marota fundamentalismului a atins note ridicole. În primele momente după difuzarea ştirilor privitoare la explozia din faţa guvernului norvegian, o armată de comentatori au afirmat cu certitudinea infailibilă a atotpriceperii lor că este vorba de, bineînţeles, suspectul de serviciu numărul unu al tuturor atentatelor teroriste: fundamentalismul islamic.
După publicarea fotografiilor cu suspectul arestat de poliţia norvegiană, şi după descoperirea identităţii sale din mediile virtuale, unde respectivul publicase deja un manifest-interviu-jurnal de 1.500 de pagini, comentatorii au avut un moment de derută, dar s-au repliat rapid schimbând doar un atribut, neesenţial în opinia lor. Nu este vorba de fundamentalismul islamic, ci de fundamentalismul creştin antiislamic, un răspuns previzibil la fundamentalismul islamic, care de mult mocnea şi ale cărui izbucniri fuseseră profeţite de mult de aceşti corifei ai anti-fundamentalismului.
Evident că motivaţiile reale ale acestor acte abominabile nu au nici o legătură cu creştinismul, aşa cum motivaţiile teroriştilor “arabi” nu au legătură cu islamul. Dar a ataşa eticheta de fundamentalism creştinismului era o ocazie mult prea preţioasă pentru a nu fi speculată. În spatele acestei retorici se află însă o anumită gândire care identifică în religie sursa oricărui fanatism şi echivalează subtil orice aderenţă religioasă cu fundamentalismul. Dar acest tip de retorică nu face altceva decât să asocieze sofistic apartenenţa religioasă profesată explicit sau nu de anumiţi indivizi cu actele lor reprobabile. Această asociere este apoi extinsă asupra totalităţii motivaţiilor şi comportamentului acelor indivizi. Într-un final se trage concluzia că religia i-a făcut să facă ce au făcut.
Raţionamentele de felul acesta ignoră însă suveran faptul că un om religios, pentru care religia nu este exclusiv o moştenire culturală sau un semn de identificare etnică, socială sau politică, un asemenea om nu ar comite niciodată acte de barbaria celor pe care le săvârşesc teroriştii. A omorî indistinct oameni nevinovaţi doar pentru că vrei să susţii o idee, o viziune, un adevăr nu are nici o legătură cu vreun sentiment religios, ci din contră, este simptomul unei gândiri profund nereligioase, în care oamenii sunt o masă de manevră pe care oricine suficient de “puternic” o poate folosi pentru a-şi atinge scopurile. Este o negare a voinţei lui Dumnezeu şi a proniei divine. Teroristul îşi asumă el cu de la sine putere schimbarea lumii, uzurpând astfel voinţa lui Dumnezeu şi încălcând poruncile Sale. Aceşti oameni nu se raportează niciodată fundamental la Dumnezeu, ci doar la propriile lor interese şi dorinţe. Ei se folosesc de retorica religioasă exact aşa cum se folosesc şi de arme şi explozibili, doar pentru a-şi face voia lor. A te raporta la Dumnezeu în mod fundamental înseamnă a-L lăsa să lucreze în lume conform voinţei Sale, a nu judeca tu lumea, ci a accepta că El stabileşte cine trăieşte şi cine moare. Un om care îl mărturiseşte în mod fundamental pe Dumnezeu nu are nevoie să îi constrângă pe alţii pentru a dovedi justeţea poziţiei sale. Prin însuşi comportamentul său, făcând ascultare de Dumnezeu şi de poruncile Sale, el mărturiseşte adevărul credinţei sale.
Pentru lumea modernă un om care ascultă mai întâi de Dumnezeu şi mai apoi de raţiunile lumeşti este un fundamentalist, pentru că afirmă, prin însăşi această ascultare, existenţa unui fundament al existenţei sale altul decât propriul sine. Dar acest fundamentalist nu ar comite niciodată un act împotriva voinţei lui Dumnezeu, nu ar lua viaţa, supremul dar dumnezeiesc, nimănui cu de la sine putere. Cel care face asta nu se numeşte fundamentalist, ci ucigaş. Iar cel care ucide şi nu se căieşte, ba chiar se laudă cu crima sa, arată că nu îi pasă de nimic, că nu are nici un fundament în afară de propria părere de sine şi că se aseamănă nu lui Dumnezeu, în care nici nu crede, ci aceluia care de la început a fost ucigaş de oameni.
Legaturi:
- Ce mai zic expertii in terorismul ”alb” de extrema dreapta: STATUL AR TREBUI SA INTERVINA DACA INFLUENTA IDEOLOGICA A PARINTILOR AMENINTA BUNASTAREA COPIILOR
- VOCEA COMENTATORILOR referitoare la cazul atentatelor de la Oslo: “Aici se dorea a se ajunge!… CRESTINII SUNT VINOVATI” si: “Sa ne intre bine in capetele noastre seci ca APROAPELE ESTE TERORIST”
- NOUL “PERICOL” SI INAMIC PUBLIC MONDIAL: “FUNDAMENTALISMUL DE EXTREMA DREAPTA” SI… CRESTIN: “analistii”, “expertii” si politia ne “avertizeaza” ca s-ar fi nascut un nou avatar al terorismului, acreditand teza propagandistica ca Breivik nu este un caz izolat!
- (update) VIDEO: Atacurile din NORVEGIA si tema ESECULUI MULTICULTURALISMULUI in civilizatia occidentala: Se contureaza un portret ideologic al atacatorului. CE CONSECINTE GRAVE AR PUTEA GENERA CAZUL ASA-ZISULUI “FUNDAMENTALIST CRESTIN”?
La câteva zile după lectura 2083, parcă aşezându-se impresiile, aş tinde să-i dau oarece dreptate doamnei Blaga. Şi eu cred că masacrul nu e consecinţa ideologiei ci unui egocentrism demonic. Breivik ar fi ucis indiferent de motiv, doar pentru a demonstra că poate.
Din modul în care este construit şi scris acest material, mi se pare că a fost gândit aprioric a fi justificativ. Ori normal era, ca dezbaterea filosofică să ducă cumva spre concluzia “raţională” a necesităţii unui genocid. Să aibă niscaiva perturbaţii, cu atât mai mult cu cât se presupune că a fost scris într-o perioadă îndelungată, în care s-a pregătit şi autoîndoctrinat zilnic. Era deci normal să observăm un făgaş conceptual evolutiv printre rânduri, ceva care “să prindă contur”, să intuim o evoluţie pe parcursul celor 9 ani, iar nu să ne servească de-a gata un monolit de 1515 pagini.
Nu pare a fi gândit aşa. Mai degrabă, argumentele sociale, istorice, politice, au fost “aşezate” din punct de vedere al redactării, în acelaşi duh al minuţiozităţii, îngrijindu-se să nu scape nici un argument, nici o teză, nici un “Adevăr”. Exhaustivitatea tehnică a lucrării sale pare o măsură de siguranţă menită să descuraje pe cei ce ar propune o explicaţie simplă gestului său: “Din Trufie!”. A fost prizonierul propriului său orgoliu. Este o persoană de care şi-a bătut joc diavolul în cel mai umilitor mod, ori cel puţin aşa mi se pare.
Este interesant de observat cum vorbeşte şi cum detaliază în carte detaliile tehnice ale luptei cu poliţişti uzuali sau trupe speciale, despre superioritatea armurii sale, armelor sale, despre tactici de evadare sau de spargere a încercuirilor. Până la “martiraj”.. Genocidul nu trebuia să se oprească aici, predându-se, ci era planificat, să continue într-un mod Hollywoodian, să fie un soi de “supererou” cu superputeri, de neoprit. Nu a renunţat la acest vis al său, de a fi considerat “cel mai mare… Ceva” şi pentru că cel mai la îndemână i-a fost să fie (ne este să fim) ” Cel mai malefic” şi pentru că a conştientizat răul care îl face, şi-a FABRICAT o ideologie. Majoritatea nu pot admira, invidia “răul” indiferent de gradul său de comparaţie, iar el nu a dorit să se adreseze minorităţii, islamofobilor autentici, “de vocaţie” sau oricărei alte minorităţi. El a dorit ca MAJORITATEA, să-i recunoască în schimbul sofismului său artificial, dreptul de a fi considerat un înşelat/un idealist eşuat, dar totuşi idealist. Pe exact acelaşi calapod, atent construită, pe alocuri consistentă sau în orice caz, foarte bine documentată, asigurându-se că ar putea fi considerat dacă nu întru totul malefic, măcar neînţeles/înşelat, dar având un sâmbure de muştar bună intenţie, şi-a încropit ideologia. Diversitatea conceptuală a ideologiei sale, documentarea, argumentele sunt cel mai profund şi inteligent proiect de aporie pe care l-a putut transpune pe hârtie. Iar Sofismul în cauză este menit tocmai să îndrepte lupta în exteriorul său, un fel de scut relflectorizant.
Revin; nu cred că s-a predat ca să savureze victoria/reuşita. În toată cartea argumentează că e mult mai uşor de acceptat moartea decât o viaţă închis, anchetat. Este ultimul lucru pe care l-ar fi făcut acel Breivik care a scris cartea, iar eu nu-l pot citi decât ca o laşitate în faţa morţii. Predarea este pacum pentru el cea mai josnică umilinţă, căci se datorează fricii lui. Sunt ABSOLUT convins, că în faţa morţii sigure şi-a văzut propria înşelare, cât să renunţe la ceea ce pentru el, timp de 9 ani de zile, a REPREZENTAT PUNCTUL CULMINANT. El nu a luat steroizi, antrenat ani în arte marţiale, înfipt lame de cuţit (Ţăpuşa lui Dracula) în armura impenetrabilă de gloanţe compozite, ca să împuşte 50 de copii pe o insulă şi apoi să se predea. El nu se voia ucigaş de copii ci CAVALER JUSTIŢIAR. Insula era menită a fi ringul în care el ar fi murit de gât cu paznicii sistemului (system defenders, parcă îi numea). Aşa a gândit toată scena.
Sunt sigur că în răstimpul în care a aşteptat trupele speciale (aprox 30 min !!??!!), diavolul i-a arătat propria înşelare, tocmai în cea mai cruntă bătaie de joc pe care mi-o pot imagina. Ori, poate Domnul i-a arătat o rază de speranţă, să nu îl piardă şi pe el. Altfel NU ar fi renunţat la CLIMAXUL mult visat. Din acest motiv a şi clamat că speră/consideră că va fi ucis, tocmai a masca laşitatea sa de moment, pentru a ascunde că “nu i-a ieşit faza”. Că s-a predat şi că şi-a pierdut determinarea în punctul culminant.
Breivik va rămâne convins, calculat şi rece cât timp va fi “setat” pe modul combativ: în anchetă, în proces, în relaţia cu mass media. În lipsa unui interes exterior, va scrie cu siguranţă o nouă carte, în acelaşi efort de autoîndoctrinare/amăgire. Rămas singur, în faţa sufletului său, fie va înnebuni, fie se va sinucide: fie din pricina înşelării conştientizate, fie din pricina ruşinii “eşecului” de a nu se fi ridicat la înălţimea trufiei sale. Doar ortodoxia i-ar putea fi de leac, dar mă îndoiesc că s-ar putea rupe de lanţul trufiei cu care a fost legat. Îl văd până la sfârşitul vieţii sale un “activist” al unor iluzii care să nu-i lase răgaz să se privească în oglindă. Aşa cum spune şi în carte, fie va căuta să comită un nou atentat, ducând până la capăt ceea ce nu a reuşit prima dată, fie va justifica crima vreunui adept rătăcit care a ucis 1,2,3 persoane revendicându-se ideologic din scrierile sale. S-ar putea să se folosească însă alţii de tema atentatelor sale..
Sunt ferm convins, că după ce va trece această manie de a interpreta totul în cheie EXCLUSIV politică, părerea pe care am expus-o aici va fi împărtăşită de semnificativ de mule persoane. Nu neg fundalul unor frustrări politice, unei intenţii justiţiare, un climat propice apariţiei unor astfel de cazuri sociopatologice, dar la esenţa acestor evenimente tragice, stă doar un om care s-a lăsat posedat de diavol pentru a-şi satisface orgoliul/trufia neomenească. Asta ca să închei într-o notă profund habotnică, incorectă din punct de vedere politic, diferită şi improprie interpretărilor “sociologice” sau chiar “psihiatrice” de care vorbea doamna Blaga.
Iertaţi şi îngăduiţi, întru Domnul!
Pentru sustinerea multiculturalismului e de asteptat sa existe astfel de acte…nu poti lua un om dintr-o regiune,de alta religie sau convingere politica si sa il fortezi practic sa traiasca alaturi altul ce are convingeri diferite.Nu poti impaca varza si capra,pur si simplu nu se poate si las-o moarta! Multiculturalismul este o idee pur “europeana” in sensul Uniunii,si este o greseala,atentate vor exista mereu datorita acestei idei bolnave pana cand se va renunta la ea…
@Horia:
Pai tocmai asta incercam sa spunem, ca e absurd, totusi, sa spunem ca multiculturalismul a esuat dand ca exemplu atentatele din Norvegia. Acolo efectiv nu exista o problema cu imigrantii si nici cu musulmanii. Ca multiculturalismul este nepotrivit si fals, atat teoretic cat si politic, este demonstrat demult si chiar nu are nevoie de ”probe” de acest gen.
Foarte grav este insa daca mergeti pe acest fir cu totul ilogic:
Pai e ca si cum aprobati aceste atentate sau le gasiti o justificare ideologica! Nu, nu exista justificare ideologica pentru astfel de crime si este o capcana sa luam de bun scenariul delirant al lui Breivik. Singurii care au acest interes sunt chiar cei care vor sa instituie o lume a supravegherii totale a omului.
http://lib.store.yahoo.net/lib/realityzone/UFNnorwayMassacreSuspicious.html
Totul este un psy-op.
…………………..
”Here is the other point of a psy-op like this one. It’s easy to be Anders Breivik. Very easy, so we are told. It is not hard to buy fertilizer. It is not hard to buy 55 gallon drums. It is not hard to pour fertilizer into those drums and add diesel to them. It is not hard to load them into a van. It is not hard to drive a van. It is not hard to park a van. It is not hard to initiate an M60 fuse igniter. It is not hard to walk to a car you parked nearby yesterday or the day before. It is not hard to drive to an island. It is not hard to slaughter a crowd of unarmed young people on that island. Anyone can apparently do it, and so can you.
That makes you a potential terrorist. Indeed, here in lies the functionality of the psy-op.
All eyes are on you now.”
In legatura cu articolul adminilor eu am totusi obiectii :-), pentru ca mie chiar mi se pare ca acest gen de manifestari, desi nebunesti, au multa legatura cu “politica corecta”, si deci este greu sa nu fie “politizate’ in mod logic.
Cat priveste Evul Mediu, sigur ca nu existau “atentate teroriste” cu mijloacele si tehnica de azi, fiindca nici nu existau acestea atunci, si nici viteza informationala pe care astazi televiziunea si internetul o permit !
Evul Mediu era mult, sau cel putin la fel de sangeros ca si societatea planetara contemporana, atat la nivelul tarilor avansate economic, cat si al celor sarace.
Din pacate fiinta umana este predispusa, odata cu “caderea din Rai”, la primitivism, violenta, exacerbare a instinctelor. Aghiutza actioneaza in forta, iar discernamantul nu exista atunci cand lupti fara Hristos, sau impotriva Lui !
@Hrisanti:
Sper ca nu vom ajunge sa avem polemici legate de faptul daca albul e negru sau negrul e alb.
Deci: cand am spus ca terorismul nu e specific Evului Mediu EVIDENT ca nu m-am referit la aspectele tehnologice. Pe cale de consecinta, m-am referit la aspectele CULTURALE. Pur si simplul mentalul omului medieval era populat cu totul altceva decat este populat mentalul omului modern. Iar mental inseamna orice, de la elemente religioase la cele laice, de la structura a limbajului la structura formala logica, ORICE era ALTFEL ordonat, in alta ordine ierarhica, cu ALTA SEMNIFICATIE.
Datorita acestei paradigme diferite cultural si nu numai, terorismul ca ACT, EVENIMENT si FENOMEN nu are cum sa se produca in lumea veche. Si daca are cum sa se produca, rog exemple. Si, mai ales, argumentul major al nostru era ca in lumea veche nu existau SOCIOPATI. Si nu existau asa ceva cum sunt ATENTATELE. Atentatul e un act cu o anume semnificatie. Unde s-a auzit de o asemenea semnificatie in lumea veche?!
Evul Mediu era mult mai putin sangeros decat societatea contemporana. Avea pedepse mult mai terifiante pentru cel care era raufacator, insa asta e o cu totul alta problema decat uciderile in masa, executiile si gulagurile moderne. Iar acele pedepse erau atat de groaznice de ce? Tocmai pentru ca aparatul politienesc, cum l-am numi astazi, era extrem de … REDUS, si atunci se compensa prin aceste executii terifiante, publice, organizate ca un spectacol care atesta ca puterea monarhului este reala, chiar daca nu se facea resimtita peste tot prin camere de luat vederi, postere, uniforme, etc.
Cel mult se poate face o paralela intre haiduci si teroristi. Evident, o paralela care nu tine, pentru ca haiducii erau cu totul altceva decat teroristii moderni si, mai ales, cu totul altceva decat SOCIOPATII.
Iar sociopatia este un lucru ce se analizeaza din alt punct de vedere decat cel politic, adica RATIONAL, tocmai ca este un act profund irational! Si, in ultima si adevarata instanta, se judeca lucrurile duhovniceste, asa cum a facut-o, foarte bine, Laurentiu Gheorghe in articolul citat.
PS: chiar nu isi da nimeni seama ca a sustine ca multiculturalismul duce la astfel de atentate nu inseamna altceva decat a il lua in serios pe Breivik?! Iar consecinta logica (of, logica asta…) este ca astfel de idei, ca ale lui Breivik, pot duce la astfel de atentate. Prin urmare, sa se claseze!
@admin
Frate, nu vrea nimeni polemici :-), dar daca tu vrei sa-mi spui mie ca Evul Mediu era mai pasnic decat lumea de azi, atunci eu te contrazic, caci daca ne uitam in istorie Evum Mediu a fost la fel de macinat de lupte pentru suprematie, de scindare sau unire de principate, de crime si tradari, de imperii si de “revolutionari” ca si lumea de astazi. In plus a avut Colonialismul si Inchizitia…si in cadrul acestor “evenimente” ceva asemanator cu atentatele s-a produs. Probele le gasim in istoria oricarui stat (actual).
Ce inseamna “sociopat” ? Inteleg etimologia termenului, dar de ce crezi ca in lumea veche nu erau ? Pai discriminarea cetatenilor de rang 2 sau sclavia, atat in antichitate cat si in evul mediu, nu erau tot o forma de “sociopatie” ? Existau forme de sociopatie, doar ca, cu sabia sau otrava nu poti sa faci atentate in masa, erau ele la scara mai mica, dar construite pe aceleasi idei.
Sa ne intelegem, eu sunt de acord ca acel norvegian este un psihopat, si au fost (si sunt multi) de-alungul istoriei, care umbla liberi pe strada, ba chiar au si condus (si conduc) imperii, state sau armate, dar implicatia sociala, daca vrei, a psihopatiei lui este totusi data de niste realitati.
Nu cred ca putem sa negam cu desavarsire faptul ca terorismul, indiferent de cine este facut, este un rezultat al poiliticii globale.
Si de asemeni nu cred ca putem analiza un fenomen doar sociologic, doar rational, sau economic, fara sa-l raportam la politic. Tot ce se intampla intr-o societate, de la pretul painii si pana la cea mai simpla/sau complexa actiune sociala, culturala, spirituala tine de politica acelei tari.
In Evul Mediu nu exista aceasta “coordonare” pana la urma nefasta, pentru ca posibilitatile de comunicare, informatie erau mult mai precare si nu exista nici interdependenta economica si sociala care exista astazi.
In fine, nu mai insist, nu vreau sa propag ideea unei contradictii.
Ma iertati.
@Hrisanti:
http://dexonline.ro/definitie/sociopatie
http://dexonline.ro/definitie/terorism/53872
Rascoalele, haiduciile, imparatii sangerosi sunt cu totul altceva decat narodnicii, Al Qaeda si alde Breivik.
CERCURILE SE VOR RESTRANGE INCET INCET…FACATURI PESTE TOT CA SA SCOATA PE CRESTINI VINOVATI…SA PUNA IN CARCA LOR TOT CE SE INTAMPLA…MARI CRIMINALI… DE LA SIMPLE INSELATORII LA GENOCID…ISTORIA SE REPETA SUB OCHII NOSTRI … ESTI CRESTIN ESTI VINOVAT …OMOARA-L…FACATURI ,FACATURI, SI IAR FACATURI…SA NU UITAM ASPECTELE CUTREMURATOARE ALE INCHIZITIEI…MA DOARE CAPUL…PACE PESTE NOI…DUMNEZEU SA NE PASCA…AMIN