Cine spune ca nu mai putem trai pe datorie? AUTORII MORALI AI INDATORARII ROMANIEI
- Contributors [Cristian Socol]: Două analize punctuale în discursul preşedintelui. Şi o sugestie
România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Românii au fiecare în spatele lor 4.570 de euro datorie. Vorbesc şi de datoria privată, totul la un loc. Asta rezultă din raportul 27,9 miliarde euro total datorie la 21,41 milioane locuitori, cifra oficială a ultimului recensământ. Rezultă 4.570 euro, statul cu cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Datoria publică e circa de 1.000 de euro pe cap de locuitor. Asta înseamnă că noi avem posibilitatea să lăsăm moştenire o casă şi nu o datorie. Totul este să acceptăm că ceea ce fac cea mai mare parte a statelor membre UE trebuie să facem şi noi.
[…]
Ce ar mai trebui spus este legat de dinamica datoriei pe care un român a dus-o în spate. În decembrie 2004 aveam 1000 euro pe locuitor iar in 2008 aveam 2337 euro pe locuitor. Acum avem de 4,5 ori mai mult decat in 2004 si de 2 ori mai mult decat in 2008. Un plus de 48 miliarde euro imprumuturi din strainatate fata de 2008. Datoria externa a crescut de la 50 miliarde euro in decembrie 2008 la 97 miliarde euro in ianuarie 2012. (în 2004 aveam o datorie externa totala de 21,5 mld euro conform datelor BNR). Dinamica este îngrijorătoare. Scadenţa pe maturităţi este îngrijorătoare, presiunea datoriei pe termen scurt fiind destul de ridicată.
Că noi lăsăm o casă şi nu o datorie, m-aş mai gândi dacă o spun sau nu. Este corect că ţinta/intenţia de a avea deficite mici / surplusuri primare ne ţine în apropierea pragului de sustenabilitate pe datorie. Dar nu ştiu pe ce capacitate de corecţie a datoriei ne bazăm noi când în ultimii 20 de ani n-am avut decât în 2 sau 3 ani capacitatea de a genera surplus primar. Şi acela un amârât de 0,1-0,3% din PIB. În plus, sunt cîteva mine puse pe terenul anilor următori (arierate persistente, despăgubiri de 9 miliarde Ron, cheltuielile pentru PNDI plus ceva contabilitate creativă pe la administraţiile locale). Unde nu mai sunt atât de sigur este cum vom reuşi să menţinem datoria la un nivel rezonabil din perspectiva celorlalţi factori de influenţă asupra acesteia. Nu ştiu cum vom reuşi să menţinem sustenabilitatea când noi ne împrumutăm la dobînzi reale de 3% şi rata de creştere economică se mişcă în jurul a 1%. Nu ştiu cum vom putea menţine deficite mici în condiţiile în care cheltuieile legate de îmbătrinire vor fi din ce în ce mai mari în viitor. Nu ştiu dacă vom reuşi să stimulăm creşterea PIB potenţial, care s-a dus la jumătate în perioada post criză. […]
Nota noastra:
Cifrele sunt seci si rezulta din ele ca Romania s-a indatorat cel mai mult in aceste doua decenii in timpul mandatelor presedintelui Traian Basescu. Adica in timpul mandatelor celui care pretinde, astazi, ca nu mai e cazul sa traim pe datorie, ca nu mai avem voie sa ne imprumutam pentru a plati pensii si salarii. Sigur, nu e singurul responsabil.
Dupa cum se vede, o buna parte din datorie s-a acumulat pe timpul boom-ului consumist din anii 2004-2008. Pe atunci, consumul a fost incurajat prin politicile de credit extrem de relaxate permise de BNR, de genul “credit doar cu buletinul”, dar nu numai. Evident, consumul nu a ajutat economia romaneasca, ci a insemnat mai ales cresterea importurilor, adica am cumparat marfa din tarile europene exportatoare. Asadar, o buna parte din datorie, asa cum am mai aratat, a fost produsa de politicile Bancii Nationale, direct responsabil de acestea fiind “trilateralul” nostru de frunte, guvernatorul etern, Mugur Isarescu. Alte tari, ca Polonia, s-au ferit de astfel de excese ale creditarii. Rezultatul? Nu au ajuns la mana FMI.
S-a intamplat, ulterior, “criza”. De aici incepe, probabil, sa intervina puternic in ecuatie Traian Basescu. Pe atunci Romania avea, pe cap de locuitor, o datorie de 2337 euro, probabil tot cea mai mica din Europa. A ajutat la ceva tara? A reprezentat acest lucru o marja de manevra, un teren de negociere prin care sa nu ne vindem altora? Stim pe propria piele ca nu. Cea mai mica datorie din Europa nu ne ajuta in niciun fel: nu doar ca facem austeritatea cea mai dura din UE, dar ne mai si imprumutam la FMI, dubland datoria!
Ar fi trebuit ca aceasta datorie mica sa ne ajute, din doua una: ori sa aplicam pe propria “barba” austeritatea, fara sa mai intram in imprumuturi cu conditii inrobitoare, ori sa ne ajute sa negociem imprumuturi fara aceste conditii grele! Dar s-a intamplat de parca Romania nu doar ca nu a avut nimic de negociat, ci nici nu a vrut! Pentru ca asa s-a si intamplat – conducerea tarii, atat presedintele, cat si BNR, nu au vrut sa valorifice acest avantaj. Spusele presedintelui nu fac decat sa il acuze. Din cuvintele tale te voi judeca, sluga vicleana…
Am ajuns acum si indatorati si cu banii luati, si datori vanduti la FMI, si cu austeritatea cea mai dura din Europa. Scump am mai platit frigiderul luat cu buletinul!
Legaturi:
- Traian Basescu ne arata CAT DE BUNA ESTE CRIZA pentru… formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI. Cedarea de suveranitate este INSUFICIENTA!
- Presa germana: UE IL SUSTINE PE AUTOCRATUL BASESCU DIN CAUZA AUSTERITATII
- Rasteala IPOCRITA catre BANCILE STRAINE a lui Traian Basescu/ Romania, ”ELEVUL MODEL al FMI”. E de bine, credeti?/ BUGETUL 2012 – BUGET ANTISOCIAL: sacrificarea populatiei!
- AVEM IN ROMANIA TOATE INGREDIENTELE UNEI CRIZE MAJORE: interviu de exceptie despre halul in care BNR si FMI au adus Romania
- ILIE SERBANESCU DESPRE VINOVATIA BNR IN DEZASTRUL TARII
Si eu am observat ipocrizia satanica a lui Basescu. Aperent corect: Sa nu mai traim din imprumuturi!! Dar: 1.Cine a facut aceste imprumuturi? Basescu frate geaman cu masonul Isarescu, caci el si-a subordonat Guvernul si Parlamentul, deci nu poate da vina pe altzii. si 2.Cine a beneficiat de ele? Bancile straine si clica PDL, a se vedea comentariile lui Ilie Serbanescu de pe acest site. In procent infim, romanii.
Doamne, apara-ne de acest fatzarnic!!!
Foarte pertinentă şi limpede această analiză. Pt cine vrea să priceapă. Pt cine nu, probabil că Isărescu va avea un rol şi mai mare în tot machenşaftul numit România la (sub?) picioarele marilor bancheri. Să dea Domnu’ să nu fie! Da’ mai tb să facem şi noi ceva împotrivă, fiecare la nivelul său.