Protestul dr. PAVEL CHIRILA fata de acordarea titului “Honoris Causa” lui JULIAN SAVULESCU/ Tot mai aproape de copilul cu TREI “PARINTI”/ Parteneriatul Civil a dus la OBLIGAREA oficierii in biserici a CASATORIILOR HOMOSEXUALE/ Experiment social: MAREA DEZBRACARE sau cumparaturi (inca) in chiloti/ CRIZA DE PSIHIATRI PENTRU CONSUMATORII DE DROGURI

13-06-2014 13 minute Sublinieri

Familie in deinen Händen

  • Cultura Vietii:

„Cazul” Julian Savulescu. Scrisoare deschisă adresată rectorului Universități București

Scrisoare deschisă către Universitatea Bucureşti

Domnule Rector,

Recent, Universitatea pe care o conduceţi a acordat titlul de Doctor Honoris Causa lui Julian Săvulescu.

Pentru a cunoaşte mai bine opera premiatului Dumneavoastră, Vă ofer câteva citate:

“Cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii… Mă concentrez asupra genelor inteligenţei şi a selectării în funcţie de sex” (Procreative beneficience: Why we should select the best children, J. Savulescu, Bioethics 2001, http://www.ncbi.nim.nih.gov/pubmed/12008767);

“Totuşi scopul publicaţiei Journal of Medical Ethics nu este să prezinte Adevărul sau să promoveze o vedere morală sau alta… Dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie” (http://blog.practicalethics.ox.ac.uk/2012/02/%80%9Cliberalsare-distgusting%E2%80%9D–in–defence–of–the-publication–of%E2%80%9cofter-birth-abortion%E2%80%9D);

“Convingerile religioase profesionale pot intra în conflict cu unele aspecte ale practicii medicale. Dar medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor” (J. Săvulescu, BMJ, 2, 2006);

“Putem schimba din nou definiţia morţii […] mutând momentul un pic mai devreme în procesul de a muri” (J. Savulescu, Death Fiction and Taking Organs from the Living);

“Eugenia liberală este orientată înspre beneficiul oamenilor testaţi voluntar şi pentru a le permite să aibă copii sănătoşi” (J. Savulescu: Hotnews.ro: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7516983-profesorul-julian-savulescu-niciodata-istoria-lor-oamenii-nu-au-avut-astfel-putere.htm).

Desigur, aţi înţeles din aceste mici citate curajul lui Julian Săvulescu:

eugenia liberală = beneficiul oamenilor;

moartea trebuie mutată ,,un pic mai devreme” pentru a lua organele;

,,dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie”;

,,medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor”;

,,cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii”.

Ca profesor universitar de bioetică, nu vreau să critic sau să comentez premierea. Este problema Universităţii Bucureşti. Ba mai mult, aşa vedem şi noi sistemul Dumneavoastră de valori.

Totuşi, Vă pun două întrebări – Dumneavoastră şi confraţilor universitari care au propus şi aprobat premierea:

1) Pot să înţeleg din această premiere că cei care l-au propus pentru Doctor Honoris Causa şi cei care l-au aprobat sunt în stare ei înşişi să-şi omoare copiii, dacă legea le-ar permite?

2) Cum aţi reacţiona sau proceda dacă peste un număr de ani un alt bioetician ar propune legiferarea dreptului studenţilor de a-şi eutanasia profesorii pentru incompetenţă sau transplant de organe?

Cu iubire şi sinceritate în Iisus Hristos – Dumnezeul creştinilor!

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

P. S. Vă rog transmiteţi premiatului Dumneavoastră să se bucure pentru faptul că mama Domniei sale nu a avut nici un motiv să-l ,,selecteze”, nici când a fost ,,embrion” şi nici când a fost ,,foetus”, şi să înţeleagă că viaţa este un dar de la Dumnezeul Unic al lui Israel, Cel slăvit împreună cu Fiul şi cu Sfântul Duh.

Sper să reacţioneze şi Facultatea de Teologie din Bucureşti, membră a Universităţii Bucureşti.

pavel chirila

Marea Britanie: Un pas mai aproape de „copilul cu 3 părinți”

Savanții britanici care consiliază autoritățile guvernamentale au decis că procedurile FIV (fertilizare in vitro) care ar putea fi folosite pentru a „crea” copii cu trei părinți nu sunt „nesigure” și au cerut trecerea la experimentarea pe embrioni umani, informează Daily Telegraph. Industria FIV zorește acum guvernul să adopte legislația necesară pentru această practică.

Autoritatea pentru Fertilizare Umană și Embriologie (The Human Fertilisation and Embryology Authority – HFEA) afirmă că a examinat date „voluminoase” și a ajuns la concluzia că tehnicile nu sunt „nesigure”, ba chiar că ar putea fi „potențial folositoare”.

În controversata procedură, nucleul ovulului și ADN-ul mitocondrial sunt luate de la două femei diferite, în cazul în care femeia care furnizează in-vitro-sursa-neipoprawni-plovulul are o afecțiune care alterează calitatea propriilor mitocondrii – structuri celulare care produc mare parte din energia necesară celulei. Tehnica, dezvoltată de cercetătorii britanici, este actualmente interzisă, dar susținătorii vor modificarea legii.

Noua procedură ar duce la „crearea” (în fapt, obținerea, dacă avem în vedere că crearea vieții este exclusiv atributul lui Dumnezeu – n. red. CV) de copii cu ADN de la 3 persoane diferite. Criticii au avertizat că s-ar putea ajunge astfel la copii fabricați „după rețetă”.

Guvernul britanic a demarat o procedură de consultare publică în luna februarie, deschizând calea către reglementarea acestor proceduri pentru uz clinic. Marea Britanie ar urma astfel să devină prima țară din lume care adoptă astfel de legislație.

Cele două tehnici implicate, transferul de lujer matern (Maternal Spindle Transfer, MST) și transferul pronuclear (Pronuclear Transfer, PNT) presupun înlocuirea mitocondriilor „defecte” ale unei femei cu cele sănătoase din ovulul donat de altă femeie.

Astfel, HFEA a confirmat rezultatele a două studii proprii anterioare, din 2011 și 2013. „Opinia grupului de experți este aceeași: că ambele tehnici a potențialul de a fi utilizate pentru pacienții cu afecțiuni cauzate de ADN-ul mitocondrial”, a declarat profesorul Robin Lovell-Badge.

Profesorul Peter Braude, de asemenea membru în comitet, a afirmat că există deja o listă de așteptare cu femei doritoare să beneficieze de procedură. Ministerul Sănătății a estimat inițial că doar circa 10 copii cu trei părinți genetici ar urma să se nască anual, dar că numărul ar putea crește ulterior până la 125 per an.

Copiii născuți astfel nu vor avea dreptul de a descoperi identitatea celui de-al „treilea părinte”.

Rusia: mai puține avorturi, mai mulți copii. Criza demografică, depășită

In 2013, in Rusia au fost facute peste 800 de mii de avorturi. Este o cifra mai mica decat in urma cu doi ani, cand au avut loc un milion de avorturi. Scaderea este si mai accentuata comparativ cu 10 ani in urma, cand numarul avorturilor era dublu. Cu toate acestea, și cifra din anul trecut este considerata mare de Ministerul rus al Sanatații.

Totuși, cifra nu reda situația reala a lucrurilor, caci nu ia in calcul datele de la clinicile private, afirma directorul adjunct al departamentului Ministerului Sanatații, care se ocupa de statistici, Oleg Filippov.

La sfarșitul anului 2013, experții deja prevedeau o cifra scazuta, practic un record al scaderii cifrei avorturilor, care, de obicei, depașea un milion. Oleg Filippov a prezentat situația la o reuniune a Comisiei Dumei de Stat privind legislația constituționala. Deputații ruși i-au amintit lui Filippov ca in acest moment un proiect de lege privind sancționarea clinicilor pentru avorturi ilegale se afla in faza celei de-a doua lecturi, ce va avea loc pe 18 iunie a.c. Potrivit acestui proiect de lege, medicul sau clinica ce vor incalca legea ocrotirii sanatații, vor fi amendați cu sume foarte mari. (Provita Media dupa doctorpiter.ru,  9 iunie 2014)

Din 2012 au intrat in vigoare in Rusia o serie de restrictii in legislatia avortului. De asemenea, familiile primesc subsidii si chiar parcele de teren dupa nasterea unui al treilea copil. Masurile au fost vazute ca reactii la grava criza demografică ce a afectat tara in primele 2 decenii dupa prabusirea URSS.

In urma acestor masuri, anul 2007 a fost primul in care numarul nasterilor din Rusia l-a depasit pe cel al avorturilor. Fertilitatea se siteaza la 1,7 copii/femeie, mai mult decat in toate tarile Europei centrale si de Est. Caderea demografica a fost oprita in 2009, iar 2013 a fost primul an in care populatia Rusiei a crescut prin spor natural cu circa 23.000 de persoane (sporul total fiind 242.000 de persoane, inclusiv imigratia). (Provita București)

Danemarca a fost prima ţară din lume care a legalizat parteneriatele civile pentru cuplurile de homosexuali și lesbiene, în 1989.

După 23 de ani de la primul pas, treptat, s-a ajuns acolo unde era de așteptat să se ajungă: la „căsătoria” religioasă homosexuală.

Iată cum a parcurs Danemarca pașii care se parcurg în timp, dar sigur, de orice stat care părăsește modelul căsătoriei naturale bărbat-femeie:

1989 – Legalizarea parteneriatelor civile indiferent de sexul partenerilor

1997 – Lege pentru interzicerea inseminării artificiale a lesbienelor

1999 – Lege privind faptul că persoana homosexuală poate adopta copilul natural al persoanei partenere

2006 – Anularea Legii pentru interzicerea inseminării artificiale a lesbienelor

2006 – Respingere a „căsătoriei” între persoane de același sex

2010 – Lege pentru legalizarea adopției de către cuplurile de același sex

2010 – Respingere a „căsătoriei” între persoane de același sex

2012 – Legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, care prevede obligativitatea bisericii de a oficia „căsătorii” religioase pentru cuplurile de același sex

Deși activiștii „căsătoriei” homosexuale declară la început că nu doresc căsătorii religioase și nu doresc adoptarea de copii, pas cu pas, exact aceste cereri ajung să fie satisfăcute de către stat.

Parlamentul a votat noua lege în privinţa căsătoriilor între persoane de acelaşi sex cu o largă majoritate, devenind astfel obligatoriu pentru toate bisericile să celebreze căsătorii homosexuale. Conform legii, preoţii pot refuza, dar episcopul local este obligat să găsească o altă biserică unde să se oficieze ceremonia.

Ca urmare, biserica are în acest moment două ritualuri de ceremonie. Cel tradiţional, pentru cupluri de sexe diferite, şi altul nou, pentru cupluri de acelaşi sex.

Milionarul Stig Elling, fost politician de extremă dreaptă, anunțând în 2012 că se va „căsători” cu partenerul lui, cu care era de 28 de ani împreună, a spus: „Ne-am simțit ca și cum am fi trăit în Evul Mediu. Suntem în 2012!”

Dar renunțarea statului de a proteja căsătoria naturală bărbat-femeie nu se va opri aici. Mai devreme sau mai târziu, sub același pretext, că nu mai suntem în Evul Mediu, se va solicita legalizarea „căsătoriilor” poligamice și poliamorice. Paradoxal, aceste practici au existat mult înainte de Evul Mediu, iar renunțarea la ele a fost înțeleasă ca un semn de civilizație.

  • Adevarul

pr. Eugen Tanasescu: Shopping în chiloţi. Îmbrăcare prin dezbrăcare

Ultimul răcnet în materie de marketing este shoppingul în lenjerie intimă. O năucitoare împletire între promoţie, reclamă gratis, senzualitate, compromis interior şi lipsă de pudoare. Aparent, câştigă toată lumea. Avantajul este însă doar al firmei. Paguba (dacă ne uităm atent) rămâne a clientului.

Ideea promoţiei Seminaked Party e simplă: primii clienţi care vin la magazin în lenjerie intimă se îmbracă pe gratis. Pare mană cerească pentru năvălitori în chiloţi: haine pe ales, primite gratis. Aşa că unii se aşează la rând de pe la 4 dimineaţa sau cu o seara dinainte. Ca la lapte, pe vremea comuniştilor. Fenomenologia rândului nu diferă mult între “atunci” şi “acum”.

Mană cerească” am spus? Vai…ce înşelare! E doar o ispită de marketing. În faţa ei, mulţi nu mai văd detaliile esenţiale.

1. Reclama gratis. Aparent, magazinul ar ieşi în pierdere. Să îmbraci câteva sute de oameni pe gratis, pare pagubă. Dar nu e aşa. Dincolo de faptul că se pot acoperi costurile prin adaosuri de preţ, cifrele de afaceri ale companiei arată că nu e nici o pagubă ci, dimpotrivă, investiţie în reclamă. Desigual (deţinut de Abasic SLU) are magazine în peste 100 de ţări, 3.800 de angajaţi, 330 de magazine proprii, 9.000 de magazine multibrand, 2.200 de concesiuni în mall-uri şi o cifră de afaceri de 701,4 milioane euro şi un profit de 77,15 milioane euro în 2012. Prin urmare, n-ar fi nici o pagubă. Însă prin “chiloţăreala” clienţilor, compania îşi asigură o reclamă gratis: se vorbeşte de eveniment în presă, pe stradă, pe reţelele de socializare etc. Insolitul atrage ca un magnet.

2. Senzualitatea. Cel mai puternic vector de marketing este senzualitatea, adeseori exprimată în forma sexualităţii şi erotismului. Întrebaţi-vă doar ce caută nişte fotomodele lângă maşinile de la un salon auto, de pildă. Angajatul promoteriţelor e ceva, dar şi mai şi e când dezbraci…clienţii, în beneficiul vânzărilor. Urmează apoi o reacţe în lanţ. Se vor găsi destui curioşi, potenţiali clienţi, veniţi să vadă “minunea“: clienţi în chiloţi. Aşa ceva e rar. Plus că, din câte am înţeles, vin destule tinere drăguţe, care “arată comercial”. Aşa că nu mai ai nevoie să angajezi promoteriţe, din moment ce le ai, pe gratis şi gata dezbrăcate, în uşa magazinului.

3. Compromisul interior. Toată ingineria de marketing descrisă mai sus n-ar avea succes dacă nu ar exista un aliat putrernic: predispoziţia omului la compromis. Îmbrăcarea “pe gratis” nu este chiar gratis. Trebuie să facă şi clientul ceva. Şi, ca orice afacere “respectabilă”, avantajul trebuie să fie al clientului doar în aparenţă. Numai din ce am văzut mai sus ne dăm seama că firma iese mai câştigată.

Contează însă care este compromisul pe care-l faci ca să te alegi cu ceva. În cazul de faţă, pentru nişte haine, clientului i se cere ceva aparent la modă: să fie nonconformist. Să încalce regulile sociale, cutumele, în privinţa rolului hainelor. Ar fi nepotrivit să vii în frac la plajă sau la ştrand, în şort la o întâlnire oficială şi în costum de scafandru la cinema. Căci hainele au şi o simbolistică a lor. Haina nu-l face pe om, dar spune cine este. Cum însă trăim epoca lipsei de identitate şi demnitate, lepădarea îmbrăcăminţii nu este decât o exprimare a acestora.

marea dezbracare4. Lipsade pudoare. Dezbrăcarea nonconformistă de haine se fundamentează aşadar pe ceva mult mai profund: dezbrăcarea de pudoare. Înfrângerea sentimentului de jenă, de ruşine, este adevărata dezbrăcare propusă aici. Lipsa de inhibiţii este însă şi elementul de bază pentru comerţul globalist-consumerist. De aceea se şi propovăduieşte masiv. Am mai spus-o şi altădată: consumerismul nu se face cu oameni echilibraţi, raţionali şi care nu au vicii. Dimpotrivă. Dezinhibarea, în special cea din zona intimităţii, este poarta prin care comerţul ne exploatează slăbiciunile fireşti, dar mai ales cele nefireşti. Dovezi găsim peste tot, dar mai cu seamă în zona celor dornici să-şi arate intimitatea în public. Nu sunt adeptul sobrietăţii exagerate până la rigiditate, dar nici nu pot aplauda invitaţia spre laxitate morală.

Unii ajung atât de lipsiţi de inhibiţii, încât ajung să meargă dezbrăcaţi total chiar şi la (ceea ce ei numesc) biserică, după cum am văzut prin presă.

Aşa că, oprindu-ne aici cu analiza Seminaked Party, constat doar că, din nefericire…poate fi şi mai rău de atât.

Dorian Furtuna: La cumpărături: azi în chiloţi, mâine – fără

PR-ul comercial a atins un nou obiectiv în persuadarea publicului naiv. A reuşit să sensibilizeze instinctul de consumator al omului de rând, demonstrându-ne tuturor cât de superficială este crusta noastră culturală şi cât de lejer poate fi ea abandonată sau dezbrăcată (ca să fiu mai în armonie cu subiectul vizat). Încă o dată, apelul la instincte a învins rezistenţa raţiunii (atâta cât o fi fost).

Mă refer la evenimentul „marei dezbrăcări”: Peste o sută de bucureşteni s-au înghesuit astăzi în magazinul Desigual din AFI Palace Cotroceni, purtând doar costume de baie sau lenjerie intimă, încercând să plece acasă îmbrăcaţi cu haine noi. Cel mai în vârstă participant la evenimentul din mall a fost un bucureştean în vârstă de 73 de ani care a plecat acasă tot dezbrăcat[i].

Dacă azi au ieşit doar în chiloţi, pe cine ar mai mira dacă mâine vor ieşi fără ei, de dragul obţinerii unui bun gratis. Sau, mai exact, de dragul satisfacerii unui instinct al achiziţionării, de influenţa căruia majoritatea nici măcar nu-şi dau seama. Şi în lumea orătăniilor, aruncarea unui pumn de grăunţe poate crea o busculadă şi o forfotă babilonică.

Năvala orătăniilor la un pumn de grăunţe aruncat poate fi totuşi înţeleasă. Tabloul colectiv e ridicol, dar gestul individual pare justificat; cu foamea nu e de glumit. În lumea oamenilor, lucrurile stau altfel, mult mai grotesc. Renunţarea la lenjerie e o mo[n]stră a modului în care se poate trece uşor de la ridicol la radical. Şi nu doar în comportamentul de consum. […]

Dacă doar o mică parte dintre cei 19.000 de consumatori de droguri de mare risc din Bucureşti s-ar hotărî să se lase de stupefiante, nu ar avea cine să-i vindece. În Capitală sunt doar 17 medici psihiatri specializaţi pe dependenţa de droguri, în sistemul public de sănătate.

Cu mâini tremurânde, Răzvan îşi ridică încet bluza de pijama, fixează acul stiloului injector pe adomnen şi apasă uşor. “Te ajut?”, îl întreabă medicul psihiatru Bogdana Lazăr. Nu e nevoie, Răzvan se descurcă. Are diabet de la 6 ani. Astăzi, insulina pe care tocmai şi-a injectat-o în sala de tratamente a Centrului de Evaluare şi Tratament a Toxicodependenţilor pentru Tineri Sf. Stelian” nu e singurul medicament pe care îl ia. Răzvan, dependent de heroină, e pe metadonă, vrea să scape de droguri. Din nou. E a treia oară când ajunge la Sfântul Stelian, pe mâna doctoriţei Lazăr, după ce a avut mai multe episoade depresive şi o tentativă de suicid. “Parcă are pupilele mult mai mici, nu?”, o întreabă medicul Lazăr pe asistenta-şefă, după ce tânărul cu pielea ca varul şi privirea înceţoşată iese din cabinet.

Pacienţii de la Sfântul Stelian par să se mişte în reluare. Mălin, 24 de ani, într-un halat de spital, cu părul răvăşit şi cu ochii pierduţi, o caută din priviri pe doamna doctor. “Aţi citit-o?”, întreabă rugător când îi întâlneşte privirea. “Nu, Mălin, o s-o citesc”. Mălin a scris o nuvelă. Are 24 de ani, trăieşte cu HIV de doi ani şi are tulburare de personalitate.

“Teamă de abandon, reacţii disproporţionate faţă de stimuli, automutilare, vid existenţial, mai multe”, înşiră doctorul simptomele lui Mălin, care şi-a injectat ani de zile heroină şi acum încearcă să scape. Heroina a ­dărâmat-o şi pe Mădălina, al cărei rând a venit acum la tratament. Intră pe vârfuri în sala de tratament şi se aşază timid. Are 29 de ani, dar silueta străvezie, tenul galben-gri şi părul vopsit roşcat aprins îi ascund vârsta.

Marijuana, ecstasy, “legale”, MDMA (un fel de ecstasy, un praf care se dizolvă în apă), ciuperci, cocaină, heroină. Toate au trecut, la un moment dat, prin corpul Mădălinei.

“Iarba e cea mai safe, ecstasy mă făcea să plutesc, heroina ţine multe ore, de la ciuperci vedeam mandale, nişte cercuri colorate, simţeam o bucurie pe care puteam să o dau şi la alţii, dar vedeam şi nişte oameni negri, răi, demoni, legalele îmi făceau rău”, turuie tânăra efectele care au ţinut-o în ultimii 10 ani departe de lumea reală. Episoadele frecvente de depresie au adus-o de patru ori la Sfântul Stelian.

“Drogurile cresc nivelul de serotonină din sânge, dar apoi scade brusc. Şi se instalează depresia”, spune pacienta, împrumutând termenii folosiţi de medicii pe care i-a văzut de atâtea ori în ultimii ani. Acum, starea de sevraj a tinerei e ţinută în frâu de doza zilnică de 40 mg de metadonă.drog anti

A ei şi a celorlalţi 40 de pacienţi internaţi, precum şi a celor 200 de tineri care vin zilnic la ambulatoriu pentru “porţia” de substitut.

Grija lor o poartă cei şase medici psihiatri ai spitalului. Ei stabilesc doza de metadonă pentru fiecare pacient şi încearcă, prin şedinţe de terapie, să îi aducă pe linia de plutire. Fără astfel de ajutor – şi chiar şi cu el, deseori – tinerii “recad”. Acesta este termenul medical care defineşte eşecul lor repetat de a sta departe de droguri.

Pacienţi care mint şi manipulează

La cei 33 de ani ai săi, cu trei ani la activ la Sfântul Stelian şi cinci de rezidenţiat la Spitalul Clinic de Psihiatrie ­„Alexandru Obregia“, medicul psihiatru Bogdana Lazăr nu şi-a pierdut entuziasmul. Are răbdare pentru pacienţii săi, îi ascultă, îi înţelege, nu-i judecă. Mai exact, pacienţi cu tulburări de personalitate, care mint, manipulează, au motivaţii ascunse, recad foarte uşor, sunt prea sensibili, vin din familii destrămate şi sunt urâţi de societate. Acesta e pacientul-tip cu care lucrează dr. Lazăr zi de zi.

“Dependenţa se consideră patologie psihiatrică. O boală cronică, cu recăderi, cu ameliorare, cu tot ce vrei. Deci ei sunt în primul rând pacienţi”, spune medicul. Minionă, cu părul negru închis prins la spate şi ochelari cu rame negre, groase, tânăra doctoriţă are un aer de învăţătoare.

Deşi e calmă şi are vorba dulce, Bogdana Lazăr ştie să spună şi nu. Ferm, fără drept de apel, le tine piept celor care speră că metadona, în doza potrivită, să-i ducă acolo unde îi duc şi drogurile.

“O cantitate mai mare de metadonă te face tot chiaun”, explică medicul de ce pacienţii ei ar face totul să o convingă să le prescrie mai mult. Trebuie însă găsit un echilibru: doza trebuie să îi facă oameni funcţionali, să nu fie somnolenţi, să poată vorbi, sta în picioare, dar nu trebuie să îi facă euforici.

Dr. Lazăr este unul dintre puţinii medici psihiatri specializaţi pe adicţia de droguri în Bucureşti. Deşi numărul consumatorilor este în creştere, numărul de medici a rămas constant: undeva sub 20.

“Nu mai sunt foarte mulţi. Mai sunt câţiva la Obregia, câte unul la cele câteva centre de adicţie”, spune medicul.

O explicaţie a numărului foarte mic de psihiatri specializaţi pe adicţia de droguri este ignorarea acestui domeniu încă din facultate, crede dr. Lazăr.

“I-ar trebui şi psihiatriei care se ocupă de toxicomanie o bucăţică din rezidenţiat, două luni, trei luni, cinci luni. Chiar dacă nu ar fi obligatorii. Fără, nu poţi să îţi faci o imagine. Îţi închipui că toxicomanul este un psihopat, că se droghează pentru că aşa vrea el, şi deci n-ai cum să lucrezi cu el,” spune Lazăr, potrivit căreia, în viziunea celorlaţi psihiatri, toxicomania nu este, de fapt, psihiatrie.

Medicul le transmite tinerilor psihiatri rezidenţi, care acum îşi aleg o specializare, să iasă din zona de confort, să deschidă ochii la realitatea din jur: “să nu mai ia de-a gata părerile altora, fără să se lovească ei de experienţa respectivă.”

La Spitalul Sfântul Stelian face gărzi, regulat, şi medicul psihiatru Teodora Ciolompea, coautor al cărţii “Terapia toxicodependenţei”. Nu are cabinet privat şi nici nu intenţionează să-şi deschidă unul.

„Această meserie nu se poate face pentru un profit. Ăsta este şi motivul pentru care mulţi doctori psihiatri stau departe de această specializare, a dependenţei de droguri. Cei care vin la noi să-şi ia tratamentul nu au bani nici de mâncare, nici să-şi ia o cartelă de metrou, în nici un caz de plata ­tratamentului de dezintoxicare”, ­spune medicul.

Deficitul de personal în domeniul toxicodependenţei are două cauze majore, crede medicul: teama, chiar repulsia medicilor de a lucra cu “drogaţi, cei mai mulţi de pe străzi, murdari, ca vai de ei” şi ignorarea de către autorităţi a acestui domeniu. “Sunt doar două spitale – Sfântul Stelian şi Obregia, câteva centre şi două-trei ONG-uri. Nici pe departe de ajuns pentru câţi consumatori are oraşul ăsta”, spune medicul.

Directorul Agenţiei Antidrog: „Ne vom lovi de o problemă”

Se ridică astfel întrebarea ce s-ar întâmpla dacă un procent mic, de 10 la sută, de exemplu, din cei 19.000 de consumatori de droguri de mare risc din Bucureşti – care au cea mai mare nevoie de metadonă şi terapie psihiatrică – s-ar decide să renunţe la droguri? Ar face faţă reţeaua de servicii medicale destinate lor?

Oficialii Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), instituţia care coordonează activitatea antidrog la nivel naţional şi e responsabilă pentru politicile antidrog, nu consideră o problemă numărul mic al medicilor psihiatri specializaţi pe adicţia de droguri. Cel puţin nu pentru moment.

Agenţia are în subordine trei centre de asistenţă integrată în adicţii, fiecare coordonat de câte un medic psihiatru.

„Putem să acoperim evaluarea psihiatrică şi de diagnosticare a beneficiarilor. Dacă va creşte numărul lor, cu siguranţă că va trebui să apelăm la mai mulţi psihiatri şi atunci cred că ne vom lovi de o problemă”, spune directorul instituţiei, chestorul de poliţie Sorin Oprea.

Percepţia medicilor psihiatri despre toxicomani şi fondurile puţine ar fi motivele care îi ţin departe de domeniul dependenţei de droguri pe specialiştii din medicină, consideră directorul ANA.

„Ce să facă un specialist în psihiatrie la Agenţie în condiţiile în care într-un cabinet de psihiatrie ar câştiga de nu ştiu câte ori mai mult?”, se întreabă, retoric, Oprea.

Psihoterapeutul Diana Şerban, angajată a Agenţiei Antidrog, cunoaşte în profunzime subiectul:

„Este mai simplu să lucrezi ori în sistemul de stat, ori să ai dublu, şi cabinet privat, decât să lucrezi cu consumatori, într-un centru ambulatoriu, ştiindu-se că toxicomanii sunt o populaţie cu care se lucrează foarte greu. Ai nevoie de foarte multe instrumente ca să rezişti. Într-un spital de psihiatrie faci vizita dimineaţa, faci de gardă, dai medicaţie şi ai totul sub control.”

Îngrijoraţi de această tendinţă, specialiştii Agenţiei vor să propună înfiinţarea unui departament specializat pe adicţie în cadrul catedrei de Psihiatrie a Universităţii de Medicină din Bucureşti. „Discuţiile sunt însă într-un stadiu incipient, nu vă imaginaţi că se va întâmpla mâine,” spune Şerban.

Astfel, pentru moment, “norocul” autorităţilor este că toxicomanii nu doresc vindecarea. Astfel, potrivit unui studiu realizat în 2012 de Fundaţia ­Romanian Angel Appeal, în parteneriat cu Agenţia Naţională Antidrog şi Asociaţia Carusel, 1 din 3 respondenţi nu a apelat la vreun serviciu medical în anul 2012. Autorii studiului au intervievat 417 consumatori de droguri injectabile, alţii decât cei din evidenţele spitalelor şi centrelor de dezintoxicare. Acelaşi document arată că 76,8% din consumatorii de droguri injectabile din Bucureşti nu au asigurare ­medicală.

DEFICIT. Psihiatrii, depășiți de situație

Dacă strategia Agenţiei Naţionale Antidrog va avea succes şi va aduce la tratament din ce în ce mai mulţi consumatori, medicii psihiatri din sistemul de stat care lucrează cu dependenţii de droguri ar fi total depăşiţi de situaţie:

Centrul de Evaluare şi Tratament a Toxicodependenţilor pentru Tineri „Sf. Stelian”– 6 medici psihiatri specializaţi pe adicţia de droguri.

Spitalul Clinic de Psihiatrie “Alexandru Obregia” – 8 medici psihiatri specializaţi pe adicţia de droguri.

Centrele de Asistenţă Integrată în Adicţii ale Agenţiei Naţionale Antidrog (CAIA) – 3 medici psihiatri specializaţi pe adicţia de droguri.

RISC. HIV şi TBC, pericole din umbră

Percepţia că toxicomanii stau undeva ascunşi şi nu reprezintă un pericol direct şi real pentru populaţie trebuie să se schimbe, arată specialiştii.

Prevalenţa HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile a crescut alarmant în România, de la 1% în 2008 la 53,3% în 2012, potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Romanian Angel Appeal, în parteneriat cu Agenţia Naţională Antidrog şi Asociaţia Carusel. În plus, conform Compartimentului pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/SIDA în România de la Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei Balş”, a crescut numărul de cazuri de transmitere a HIV prin administrarea de droguri injectabile de la 3% în 2010 la 30% în 2013. O altă tendinţă îngrijorătoare este că 12% din consumatorii de droguri injectabile infectaţi cu HIV au şi TBC. Tuberculoza, transmisibilă prin aer, poate ajunge mult mai uşor la populaţia generală.


Categorii

Avort, Cultura desfraului, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Sistemul romanesc de sanatate

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Protestul dr. PAVEL CHIRILA fata de acordarea titului “Honoris Causa” lui JULIAN SAVULESCU/ Tot mai aproape de copilul cu TREI “PARINTI”/ Parteneriatul Civil a dus la OBLIGAREA oficierii in biserici a CASATORIILOR HOMOSEXUALE/ Experiment social: MAREA DEZBRACARE sau cumparaturi (inca) in chiloti/ CRIZA DE PSIHIATRI PENTRU CONSUMATORII DE DROGURI

  1. (offtopic) http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17476758-dezbatere-despre-religia-scoli-gabriel-liiceanu-despre-cum-facut-patriarhia-guvernul-ping-pong-secretariatul-pentru-culte-functie-religia-ministrului-culturii.htm

    Se pare ca (in afara predarii religiei in scoli), si site-ul fratiilor voastre cam deranjeaza pe unii care se dau ‘telectuali, cum este marele (declarativ, si crestin-ortodox…) Liiceanu, care nu poate intelege (desigur ca nu poate pricepe ce spunea pr. Steinhardt sau pr. Calciu — aceia fiind si mari traitori, nu numai oameni f. bogati intelectual) cum poate fi cuvantul “razboi” asociat unui site ce reprezinta ortodoxia…

  2. Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe Dr. Pavel Chirila pentru atitudinea luata. Impresionant!

  3. Pingback: POVESTEA SOVIETELOR [film documentar - VIDEO]. Despre apropierea de “familie” dintre NAZISM si COMUNISM si uriasul EXPERIMENT SOCIAL al restructurarii societatii prin UCIDERE SISTEMATICA - Recomandari
  4. Pingback: EROTISMUL SI AVORTUL CA ARME DE DISTRUGERE SI CONTROL SOCIAL. Lectia Rusiei bolsevice/ Statele africane resping presiunile pro-LGBT ale SUA si Europa/ Viitorul Doctor Honoris Causa al Universitatii Bucuresti? Propunerea unui profesor de “etica”
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare