“Sfoara și săpunul le aducem noi sau ni le dați dumneavoastră?”. CRISTI PUIU – un om liber denunțând ABUZUL DE PUTERE al celor care folosesc INJECTAREA FRICII și MECANISMUL ȚAPULUI ISPĂȘITOR la adresa cetățenilor. “Poate exista o dictatură globală? De ce nu? De fiecare dată când apare o opinie contrară, oamenilor li se pune PUMNUL ÎN GURĂ. Cred că lucrurile se vor rostogoli progresiv până în fundul Iadului” – INTERVIURI VIDEO (și text)

24-08-2020 24 minute Sublinieri

CAMPANIA ABJECTA DE LINSAJ SECURIST LA CARE A FOST SUPUS REGIZORUL – O CONFIRMARE IMPLICITA A ADEVARULUI DEMASCARILOR SALE – TRAIM INTR-O NOUA FORMA DE DICTATURA, DE COMUNISM REPRESIV!

Ziare.com:

INTERVIU VIDEO Regizorul Cristi Puiu: “In pandemie, cetateanul este scos tap ispasitor”

Un interviu cu regizorul Cristi Puiu, realizat de Daniela Rațiu:

Transcriere selectivă pentru Cuvântul Ortodox de C.I.:

„ […].

E atât de complicată povestea asta cu pandemia… Oamenii, după cum ai observat, imediat, cumva printr-un miracol, ajung să se ”caleze” pe fiecare situație nouă și să se comporte de ca și cum „băi, tată, eu la maică-mea acasă numai de pandemii mă ocupam!”. Și toți au păreri despre asta. Eu nu știu ce înseamnă povestea asta cu pandemia dincolo de faptul că trebuie să ne reconfigurăm modul de viață și existența în ansamblu ca urmare a deciziilor luate de oamenii politici, și noi trebuie să uităm de unde venim, cine suntem, să ne redefinim ca oameni. Și nu numai ca oameni. Și uite, dintr-una într-alta, am ajuns să ne comportăm ca niște vite duse la tăiere. Dar e foarte curios cum politicienii vorbesc despre măsurile pe care trebuie să le ia, pe care sunt cumva constrânși să le ia, vorbesc despre lucrurile astea ca despre niște lucruri pe care ei le-au făcut de când au ieșit de pe băncile școlii. Este prima dată când se întâmplă un eveniment de asemenea dimensiune în istoria planetei și ei vorbesc de ca și cum ar fi cochetat cu povestea asta ani de zile, ca și cum ar fi cunoscut situația asta și consecințele măsurilor luate cumva la milimetru. Asigurările care vin de sus în jos și tot ce se întâmplă, ce văd din când în când pe net – pentru că nu mă uit la televizor, dar din când în când pe net mai dai de o înregistrare parașutată pe youtube de undeva, de la un canal de televiziune – și-i mai vezi pe politicieni cum ne spun nouă ce e bine, ce e rău și cum ar trebui să ne comportăm. Și din perspectiva asta, măsurile pe care organizatorii festivalului TIFF le-au luat par a fi… naturale. Adică, dom’le, există acest virus, noi ne luptăm cu el, voi veți veni, ne vom comporta de ca și cum nimic nu s-a întâmplat, festivalul merge înainte, chiar dacă datele au fost modificate, cum s-a întâmplat și cu alte festivaluri de film, dar de data asta vă veți uita la filmele care vor fi proiectate în exterior cu masca pe față și așa mai departe.

Trebuie să spun din capul locului că n-am nici un fel de problemă cu măsurile de precauție pe care oamenii trebuie să le ia. Asta facem. Asta am învățat să facem. Sunt cei șapte ani de-acasă, te speli pe mâini în mod obligatoriu. Să vină cineva și să spună că nația asta nu e educată, nu se spală pe mâini…  Forte urât! Nu cred că-i așa. Apoi, da, cred că există derapaje și abuzuri și de ambele părți. Și puterea abuzează și derapează, și cetățeanul din când în când derapează, că de abuzat…

R: Când spui că cetățeanul abuzează, poate este o formă de presiune socială, pentru că, îți dai seama, practic în câteva luni a trebuit să schimbi tot în comportamentul social al oamenilor. Și apoi frica asta de a nu te contamina, frica de celălalt, celălalt devine un dușman al tău. E o schimbare foarte brutală de paradigmă. Ăștia sunt zorii unei lumi noi, Cristi Puiu?

CP: E foarte posibil. Problema este că povestea nu s-a consumat încă, prin urmare, concluziile nu pot fi încă trase. Acuma, dacă așteptăm să se consume și povestea, probabil că nu vom mai putea trage nici o concluzie, pentru că nu vor mai fi oameni care să tragă concluziile, sau urechi care s-audă ce s-a întâmplat în anul 2020. Cumva, așa, peste noapte, a dispărut respectul pentru aproapele tău. Dintr-o dată, tu ești corect pentru că porți mască, iar toate celelalte păcate, toate celelalte greșeli pe care le faci, le-ai făcut și le vei face îți sunt trecute cu vederea pentru că tu te-ai conformat, tu porți mască. Dar tu  ai făcut și faci multe greșeli. S-a vorbit ani de zile despre abuzurile pe care le-au făcut politicienii. Dintr-odată, în ultima vreme, în ultimii ani, 1-2, abuzurile aste au devenit abuzurile PSD-ului. În mod curios, dar noi știm că nu-i așa. Noi știm că sunt plini de păcate toți politicienii, indiferent de partid și că foarte multe lucruri nu tocmai cușer se petrec în interiorul acestor entități care se cheamă ”partide politice”. Și cumva, iată. PSD-ul nu mai e la putere, corupția a dispărut, corupții erau ei. Hmm, interesant! Dar a dispărut și conștiința. Și oamenii ăștia, cumva, poate c-ar face mai bine să se preocupe mai serios de ziua de mâine și de consecințele măsurilor pe care le iau decât de propriul lor confort. Mie-mi dă cu virgulă dintr-un motiv foarte serios. Dacă eu mizez pe popor și dacă eu sunt interesat să-l protejez de virus, atunci înseamnă, logic, că pe mine, putere, mă interesează să hrănesc relația cu poporul, nu? S-o protejez cumva, ca o consecință directă, pentru că vor veni și alte zile în care nu vor mai exista aceste epidemii și noi va trebui să ne punem la treabă și să rezolvăm problemele imediate legate de economie, legate de viața noastră de zi cu zi. Prin urmare, ar trebui să fac tot ce pot, tot ce-mi stă la dispoziție pentru a păstra o nație, un popor sănătos, nu doar la corp, dar și la minte. Acuma, din perspectiva asta, care sunt șansele ca această nație, acest popor, oamenii din perimetrul ăsta al României vor ieși sănătoși din această ”terapie” a fricii? Care este șansa ca eu, după o lună, două, după un an, să  mai am sau să-mi păstrez încrederea intactă în guvernanți? Nici una! Sau în mass-media. Mi se pare că mass-media și presa se sinucid. O să zică: „Asta e doar părerea ta, cei mai mulți ne ascultă”. Nu cred! Oamenii nu pun ce gândesc. Oamenii nu spun ce gândesc pentru că oamenii își protejează prezentul. Și atuncea vor evita să intre în conflict cu semenii lor, vor purta masca chiar dacă nu cred, vor face ce le zice Statul, chiar dacă nu cred pentru că vor căuta să se ferească de amenzi, se vor uita la televizor ca să citească printre rânduri ce le spune televizorul, pentru că în realitate, încrederea în presă și  în mass-media a scăzut, dar așa! Și nu doar în presă.

R: Crezi că e o culpabilizare foarte agresivă a omului de rând că nu poartă mască, că este iresponsabil, că merge pe litoral?

CP: În mod evident este o culpabilizare, dar mie mi se pare că e foarte aproape de mecanismul ăsta al țapului ispășitor lăsat să lucreze pentru că face treabă bună, nu? În momentul în care vinovați sunt oamenii, e ca și cum cetățeanul prepară la el în bucătărie virusul și-l aruncă pe piață. Nimeni nu este responsabil de felul în care se mișcă virusul, prin aer sau pe unde se mișcă ei. Da, te protejezi, dar uite, oamenii se protejează, am prieteni care se protejează și au fot găsiți pozitivi. „Aaa, păi nu s-a protejat bine!” Nu. Nu cred că poate fi formulată suspiciunea asta în mod onest. Pentru că, în realitate, sunt oameni care nu se protejează și care se îmbolnăvesc și oameni care se protejează și se îmbolnăvesc. Și asta o știu toți doctorii. De asta există voci, medici care pun sub semnul întrebării eficiența măsurilor luate. Dar de fiecare dată atunci când cineva pune un semn de întrebare și țintește eficiența asta a măsurilor luate, ajunge să fie pus la zid, să fie dat afară de pe rețelele de socializare sau youtube sau pe unde mai apar oamenii ăștia. Și în mod bizar, discursul politicienilor este centrat pe democrație. Păi, cum adică democrație? Dar de ce nu este hrănit dialogul? De ce nu sunt întrebați omenii?  Ei ar trebui să se ducă să bată la ușa fiecărui epidemiolog, om de știință, să-i invite, să-i cheme la discuții. Să-i cheme la discuții pe economiști, pentru că problema e serioasă. Să-i cheme la discuții pe profesori, cadre didactice. Copiii au de suferit. Copiii mei suferă și au suferit în perioada asta. Și nu doar ai mei, este evident, dar nu o să spun că mi se întâmplă și mie, adică se întâmplă sub ochii mei să văd asta.

R: Vorbești practic de cenzură. Tu spui de fapt că există o cenzură. Uite, am văzut o filmare care circulă, deși nu e în mainstream, am primit-o pur și simplu. Niște medici americani în fața Capitoliului sau pe undeva… Dar oamenii aveau niște discursuri absolut coerente și am trimis-o unei prietene. Întrebarea ei a fost: ”De ce nu vedem lucrurile astea? Vreau să [le] văd, chiar dacă sunt greșite sau chiar dacă sunt… Aș vrea să le văd.”  Crezi că cenzura, de fapt noi o știm, noi am trăit asta, crezi că acum e un instrument practic de control?

CP: Întotdeauna a fost. Acuma eu nu știu în ce măsură putem vorbi despre cenzură, adică privind evenimentele astea sumbre la care suntem martori, pe care le traversăm, pe care le trăim, nu știu în ce măsură putem vorbi despre cenzură. Știi că era vorba aia: ”Nu pune pe seama răutății ceea ce poate fi atât de ușor pus pe seama prostiei.” Acuma, dacă este vorba despre răutate, pentru că cenzura vine de pe versantul sumbru al vieții, nu are legătură cu lumina și căldura și dragostea. Cenzura înseamnă altceva. Știm cu toții ce înseamnă. Dacă cenzura există, atuncea există intenție rea, chiar diabolică. Dar dacă nu e cenzură și doar o expresie a cenzurii, o consecință a unor măsuri greșite, atuncea vorbim clar de prostie. Noi ne mișcăm între marginile astea: niște intenții rele, niște erori umane, niște intenții bune, pentru că sigur există și intenții bune în tot haloimăsul ăsta, și niște… să zic așa niște accidente fericite. Nu știu cum să spun. Ce vreau să spun este că sunt mai mulți factori care participă la confuzia creată de acest eveniment de dimensiuni care este pandemia mondială. Cred că este matematic imposibil de acoperit pentru un singur om. Concluziile la care noi ajungem sunt consecința recursului pe care îl facem în mod sistematic la informațiile pe care le deținem. Avem sentimentul că nu deținem suficiente informații și căutăm informații. Și cel mai repede pe net. De pe internet vin informații bune și informații rele, de-a valma. Va trebui să le cerni.

Acuma, și legat de medicii aceia care au vorbit, sunt ei oameni de bună-credință? Poate da. Spun ei adevărul? Poate da. Întrebarea este de ce nu-i auzim în mass-media, chiar dacă spun prostii? De ce? Pentru că dacă ei vin la televizor, or să inducă probabil nu știu ce stare în cetățean, astfel încât cetățeanul nu va mai fi disciplinat. Și în mod curios, s-au bucurat guvernanții de azi în momentul în care cetățeanul n-a fost disciplinat la revoluție! Că dacă cetățeanul ar fi fost disciplinat la revoluție, n-ar fi existat nici un fel de revoluție. Dar iată, 30 de ani mai târziu, e pus la zid cetățeanul pentru că este indisciplinat și pentru că îndrăznește să comenteze deciziile luate de cei care sunt la putere. E straniu, nu? Eu nu pot formula nici un fel de gând consistent legat de discursul unui medic.

De altfel, lumea în care trăim este o lume… dacă ea funcționează, sau cât funcționa înainte de pandemie, ea funcționa în baza încrederii reciproce. Eu te cred pe tine, că ești medic, atuncea când bat la ușa ta cu o problemă, și tu îmi dai mie niște medicamente. Tu, la rândul tău medic, îl crezi pe farmacist atuncea când îți spune că medicamentele astea sunt destinate tratării nu știu cărei boli, boala cu care eu am venit la tine. Și este așa un lanț al încrederii. Eu îmi trimit copiii la școală pentru că am încredere în cadrele didactice care se află acolo, la catedră și-și respectă menirea. Și-n plus, sunt și instruite. Ceea ce este iarăși discutabil. Mai ții minte când s-a făcut acum nu știu câți ani acest examen de confirmare pe post, nu știu cum se cheamă [titularizare – n.n.] și au fost destul de triste rezultatele acestor cadre didactice. E clar că învățământul s-a dus în jos. E clar iarăși că nu toți profesorii sunt slab pregătiți. În fine, lucrurile sunt foarte amestecate. Dar încrederea asta a dispărut. Și acuma vin politicienii… Dar de ce a dispărut încrederea? A dispărut încrederea pentru că, în primul rând, peștele de la cap se-mpute, iar politicienii au călcat în străchini în intervalul ăsta de 30 de ani, de foarte multe ori. Unii dintre ei și-au și mânjit mâinile cu sânge, da?  Vorbesc despre revoluție, despre mineriade și așa mai departe. Sunt responsabili pentru ce s-a întâmplat atunci. Nu sunt trași la răspundere și nu vor fi trași probabil la răspundere, cum se întâmplă destul de frecvent în istorie. Dar în momentul în care tu, de-acolo de la înălțimea tribunei tale de ales al poporului îl iei și-l cerți pe poporul ăsta amărât și deznădăjduit și-l tragi de ureche și-l faci responsabil pentru faptul că pune sub semnul întrebării deciziile pe care tu le ei, asta nu știu cum se cheamă, trebuie să fie inventat un cuvânt capabil să definească forma asta de tupeu al politicianului. Nu e ca și cum pandemia asta a aterizat peste noi, noi aflându-ne așa, într-o armonie deplină cu cosmosul și cu politicienii, și cu economia, și cu sănătatea, învățământ, cultură, sport, ce-avem. Suntem o țară care se descompune. Suntem o nație care se descompune din `89 încoace, se dezintegrează. Și-apoi vin ăștia noii, lupii tineri. Ăștia, noii ciocoi. Și te trag pe tine, cetățean, de urechi. Și spune cetățeanul ăsta nou că el a fost cetățean la revoluție. Nu știm pe unde au fost, prin ce hrube s-au ascuns sau dacă erau suficient de maturi cât să fie responsabili, să-și asume responsabilitatea de cetățeni, să  iasă în stradă, să spună NU dictaturii. Poate că nu. În orice caz, o parte dintre ei cred că nu, cred că erau cam tineri. Dar ei vin acuma și ne explică nouă cam cum stă treaba. Dar ei au ajuns acolo pentru că au fost aleși de cetățeni. Și atuncea de ce îl ceartă pe cetățean? Adică cetățeanul nu are probleme? Cetățeanul nu este afectat? Adică cetățeanul, în viziunea politicianului român de astăzi, este un fel de sinucigaș, inconștient, needucat, cum scuipă toți  pe rețelele de socializare, prin presă și pe la televizor? Adică nu chiar toți, dar aud chestia asta atât de frecvent… Dar dacă nu e așa, ce te faci? Și dacă istoria o să-i dea dreptate cetățeanului care pune sub semnul întrebării deciziile luate de puternicii zilei? Ce se va întâmpla? Va fi oricum prea târziu. Și dacă lucrurile o iau la vale, și dacă măsurile vor fi din ce în ce mai draconice? Și dacă țara asta va fi până la urmă încet-încet îngenunchiată definitiv? Și dacă  vor începe să zboare capetele de pe umeri? Și dacă vor resuscita poliția politică, la modul serios, stalinist? Ce va mai spune cetățeanul? Ce va mai spune politicianul? Până la urmă n-o să mai fie nimeni pe-aicea, știți, să vorbească. Habar n-am. Și zice lumea: ”Bă, dar ești cam pesimist!” Nu sunt pesimist. Mă uit la ce se întâmplă, la deciziile pe care oamenii le iau, la tonul pe care-l folosesc acești oameni care se adresează poporului, e ireal! Cum, cum e posibil lucrul ăsta? Cum să vorbești așa? (…)

[…]

Avem sentimentul de ceva vreme încoace că pe planetă se moare doar de Covid. Sunt oameni care mor de foarte multe alte boli. Nu auzim. Ni vu ni connu (n-am văzut, n-am auzit). Dar sunt oameni care au probleme foarte serioase de sănătate. Ce sentiment! Mă gândeam, cum e să fii bolnav, să ai o boală foarte serioasă acuma? Nici nu îndrăznești să deschizi gura, că nu te califici, n-ai covid,Pleacă, bă, de-aicea! Ce ai? Scleroză în plăci? Du-te, bă la culcare!” Nu se poate! Și nu vorbesc aicea doar despre oameni care duc după ei o boală grea, terminală, de ani de zile. Ci vorbesc și de toți ceilalți care au afecțiuni care le pun în dificultate viața de zi cu zi. Sunt oameni cu foarte, foarte multe probleme. Ca să zic așa, românul, OMUL s-a născut pacient, nu doctor. Și doctorii sunt pacienți. Toți, fiecare dintre noi avem o problemă de sănătate. Nu se poate, dacă n-ai covid, pleacă, bă, de-aici! Și dacă ai covid, ești stigmatizat. Ești un nasol. Să ne păzim de omul ăsta, are covid! Și poate că l-a luat pe acest covid pentru că n-a purtat masca peste nas. Dintr-o dată, bolnavul este vinovat de boala pe care o are! Demența la care s-a ajuns! Lipsa de empatie a oamenilor care se ocupă de problemele de sănătate! Vorbesc despre ăia care sunt în scaun la Guvern, nu vorbesc despre medici. De ăștia… Cum îl cheamă? Omar Hayssam?

R: Raed Arafat.

CP: Raed Arafat. Nu, serios. Și cum adică? Cum vorbești așa? Cum te adresezi așa oamenilor?

R: Da, ei, practic, ar trebui să gestioneze o problemă de sănătate publică, dar ei nu o gestionează decât urlând la oameni, făcându-i în toate felurile. Și atunci, normal că reacția este aceea.

CP: Dar de ce sunt oamenii vinovați? Adică politicienii în tot intervalul ăsta de timp, în 30 de ani de la căderea comunismului și-au făcut treaba? Oamenii ăștia care se află la putere și s-au aflat la putere pot  spune cu mâna pe inimă că și-au făcut treaba? Pot spune cu mâna pe inimă că n-au păcate? Cum îndrăznesc să vorbească așa? Poate că este o chestie culturală, nu? Poate că și ei sunt, nu, acești copii ajunși azi adulți, bătuți cu cureaua de către părinții lor, care și ei fuseseră la rândul lor bătuți cu cureaua, cu nuiaua, cu biciul sau mai știu eu ce și atunci probabil că nu înțeleg altfel, să se adreseze altfel decât așa, nu? Recurgând la bici. Poate, mă gândesc. Și atuncea ei n-au nici o vină. Vinovați sunt părinții lor. Sau cine? Bunicii? Nu. Și pe mine mă ia așa cumva de multe ori pe sus atuncea când vorbesc cu fetele și nu mă ascultă și-mi pierd răbdarea și… Pot înțelege derapajele astea, vreau să spun. Nu înțeleg constanța derapajelor. Când derapajele sunt constante, ele nu mai sunt derapaje, ele sunt normă. Ele nu mai sunt cazuri excepționale, ele reprezintă norma.

R: Pentru că această isterie probabil îi ajută pe politicieni să mai scăpăm de problemele care sunt de fapt economice, infrastructură, locuri de muncă și așa mai departe. Dacă urlăm toată ziua despre pandemie, scăpăm de acest…

CP: Probabil. Pe mine chestia asta mă duce cu gândul la un banc de pe vremea lui Ceaușescu. Ceva de genul: se strâng mai marii partidului foarte îngrijorați pentru că, iată, clasa muncitoare și-a pierdut spiritul revoluționar. Ce facem cu ei? Hai să-i stimulăm! Cum să-i stimulăm? Hai să le mai luăm din drepturi! Că poate se trezește în ei spiritul revoluționar adormit. De-atâte drepturi câte au primit, a adormit, lâncezește. Hai să ne ducem la cel mai mare sindicat al oamenilor muncii care este la Uzinele 23 August și facem cu ei experimentul ăsta. Se duc ăia acolo și le spun: ”De mâine veți munci 7 zile pe săptămână, 24 de ore pe zi, fără pauză, fără nimic.” Nicio reacție. Lucrurile continuă așa o săptămână. Ăștia, ”Băi, ăștia chiar n-au avut reacție, chiar au acceptat această măsură. Haide să mai strângem puțin cureaua.”  Se duc. ”Veți munci 7 zile pe săptămână, 24 de ore pe zi, vi se vor lua toate vacanțele și nu veți fi plătiți.” Nicio reacție. O săptămână așa în continuare. ”Băi, nu se poate, nu se poate, ăștia chiar nu au reacție. Să mai strângem puțin cureaua.” Și mai vin o dată și mai strâng: ”7 zile pe săptămână, 24 de ore pe zi, veți munci fără vacanțe, fără nimic, fără salariu și în fiecare sâmbătă vom spânzura la întâmplare pe câte unul din dumneavoastră.” Unul de-acolo ridică mâna sus. ”Iată, domnule, spiritul revoluționar se trezește! Da, spuneți, tovarășu’! ” Și zice: ”Domnu, am o întrebare. Sfoara și săpunul le aducem noi sau ni le dați dumneavoastră?”

Cine crede că povestea asta cu revoluția funcționează… Cine crede că există un “trigger” al trezirii, un declanșator al trezirii, se înșală. Dacă nu ești treaz, nu te trezești. Este aproape imposibil. Dacă tu nu te păstrezi pe tine treaz, nu. Adică nu există evenimentul ăla miraculos care cumva la unison îi va trezi pe toți oamenii din somnolență astfel încât oamenii să zică ”Gata, domnule! Stop! Hai să vedem cine, ce, cum…” Revoluțiile nu există. E o poveste asta, și cu revoluția română și cu toate celelalte. Revoluțiile nu există, sunt organizate, conduse, dirijate din interiorul cercului puterii, cercurilor puterii dacă sunt mai multe cercuri concentrice. Cetățeanul n-are nici o treabă, el este folosit în povestea asta, pentru că e nevoie și de halebardieri, nu?  (…)

[…]

Eu nu prea mă duc la festivaluri. Am mai spus-o, oamenii știu, și mai ales organizatorii de festivaluri, că nu mă prind decât extraordinar de greu. Îmi place să stau acasă, să stau cu ai mei. Când zic cu ai mei, aicea, în România. Așa cum sunt românii, te mai cerți cu unul, cu altul, dar nu e ca și cum țara asta ar fi compusă doar din brute. Și oare sunt chiar brute? Nu cred. (…)

Dacă ar fi să mă întrebi ce mă interesează mai mult, ce aș face mâine, mâine mi-aș lua o casă la țară și acolo m-aș închide. Și m-aș apuca de grădinărit. Și găini. Grădină, găini… Adică există ceva puternic în mine, irepresibilă dorință de a mă întoarce la lumea pe care am părăsit-o, copilăria petrecută la Botoșani printre găini și rațe și mâncam morcovul, îl scoteam din pământ și-l scuturam și-l mâncam direct și-ți mai crănțănea puțin pământ prin gură, roșia aia caldă de la soare ruptă din vrej și trăsnea de miros roșia aia. Știi, poate să fie un fel de bovarism, dar o s-o fac. Vreau să găsesc locul și gata. Nu mai, mi-a ajuns! Știi, ”la loc cu verdeață”. Adică mă pregătesc pentru vorba lui taică-meu: ”cooperativa Ultimul drum, ultima toaletă”. Cum zicea cineva, ”Domnule, cântecul de lebădă al lui Cristi Puiu”.  Am zis: gata, nene, ăștia m-au și pus în copârșeu. Dintr-o dată. Păi cântați-mi, nene, și prohodul, ce mai așteptați?! Aruncați-mă în groapă. Păi poate că asta mă așteaptă. Nu știu, dar asta aș face, o casă cu cerdac și cu găini și cu căței și cu pisici și cu mâțe și să trăsnească a bălegar (…) tot tacâmul…

***

EvZ – INTERVIU VIDEO/ Dan Marinescu:

Întrebări esențiale- Cristi Puiu: „Când vreodată, dacă nu în dictatură, artiștii cântau în cor?” (I)

EVZ TV. Regizorul Cristi Puiu despre viața online, forțată sau firească (II)

Cristi Puiu consideră că trăim zorii unei dictaturi mondiale. Oamenii politici de pretutindeni au profitat de această pandemie de coronavirus și s-au hotărât să ia o serie de măsuri restrictive, în vederea unui „viitor luminos”.

Cristi Puiu nu exclude o bună intenție a conducătorilor lumii în toată criza actuală. Cu toate acestea, însă, nu exclude existența unei „dictaturi globale” învăluită în bune intenții.

„Poate există o bună intenție a politicienilor și noi nu putem înțelege exact încotro se îndreaptă planeta. Prin urmare, ar trebui să acceptăm și să funcționăm în baza acestei încrederi. Să acceptăm, nu?, că clasa politică ne vrea binele, pentru că, iată, se întâmplă pe toată planeta, nu doar la noi, în România. Deci nu există niciun fel de pericol al dictaturii.

Deși nimeni nu spune că dictaturile stau între frontiere. Poate exista o dictatură globală? De ce nu?”, a spus regizorul și scenaristul Cristi Puiu, în cadrul emisiunii „Întrebări esențiale”, pe evz.ro.

„Într-o lume liberă, artistul este liber să își spună opinia”

Cristi Puiu vede această dictatură globală, tocmai în faptul că economiile s-au oprit și, mai ales, în blocarea evidentă a informației, a libertății de exprimare.

Libertatea de expresie este blocată, de fiecare dată când apare o opinie contrară, oamenilor li se pune pumnul în gură. În momentul în care lumea în care trăim ajunge să fie guvernată de oameni care dețin adevărul absolut, ar trebui să ne punem niște semne de întrebare foarte serioase. „Cum se face că ăia care dețin adevărul se află în vârful puterii, în vârful piramidei?Nu există așa ceva.

Și mai sunt întrebări. Vorbesc de domeniul meu, strict, acuma.Când vreodată, dacă nu în dictatură, artiștii cântau în cor? Nu există! Într-o lume liberă, artistul este liber să își spună opinia. Să se manifeste. Să submineze prin discursul lui puterea, atunci când puterea calcă în străchini. Să se opună puterii atunci când puterea face abuz de putere.

Eu ce văd în jurul meu, nu în România, peste tot, artiștii care au vizibilitatea cea mai mare sunt artiștii care cântă în cor cu guvernanții. La noi este foarte evident. Ești cu atât mai artist, cu cât subscrii la deciziile luate de guvernanți. Și pentru că acuma guvernul este compus de către cei care sunt de partea bună a Forței, că nu mai e PSD-ul (ăla era rău, acuma e bine, suntem cu băieții buni), pare, nu?, că a început să bată vântul și pe strada artiștilor. Dar nu e așa”, a punctat regizorul.

***

Regizorul Cristi Puiu și dr. Adrian Marinescu, EXCLUSIV LA MARIUS TUCĂ SHOW:

Mediafax:

Regizorul Cristi Puiu, EXCLUSIV la Marius Tucă Show. ,,Dictatura este un lucru mult mai periculos decât pandemia!”

Invitat în emisiunea Marius Tucă Show, regizorul Cristi Puiu îţi explică ce s-a întâmplat pe scena de la TIFF, acolo unde discursul său a stârnit reacţii şi controntroverse aprinse în spaţiul public. Cristi Puiu susţine că nu avea de gând să ţină un asemenea discurs tranşant, chiar la proiecţia noului său film, ,,Malmkrog”, însă devoalează motivul care l-a determinat să aibă o asemenea reacţie.

,,Eram foarte supărat când am început să vorbesc la Cluj, ne-au ţinut jumătate de oră până să intrăm. Au fost mai mulţi factori: masca, frigul, tânțarii (…) Ştiţi ce mă deranjează la toată povestea asta? Frica din ochii omului!” povesteşte regizorul.

Regizorul a avut și un mesaj pentru autorități. ,,Cred că dictatura este un lucru mult mai periculos decât pandemia (…) Să coboare de pe cal şi să vorbească cu poporul. Să nu-i mai trateze pe oameni ca pe nişte vite. Opriţi-vă cu frica, frica, frica!”. Regizorul a mai declarat că îl sperie tot ceea ce se întâmplă în această perioadă, negăsind nicio rezolvare. ,,Mă gândesc la fetele mele şi nu am soluţie. Conceptul de afară a dispărut. (…)

Cred că lucrurile se vor rostogoli progresiv până în fundul Iadului”.

Cristi Puiu: ,,Televiziunile şi politicienii nu au făcut decât să injecteze frica în noi! De ce nu dau toate cifrele?” .

***

COMENTARIU Adrian Onciu: Linşajul domnului Puiu. Cristi Puiu

Filmul ”Moartea domnului Lăzărescu” regizat de Cristi Puiu şi premiat la Cannes povesteşte într-o cheie tragi-comică cazul unui pensionar bolnav, pasat de la un spital la altul de medici nepăsători, plini de cinism şi lipsiţi de omenie (da, există şi altfel de eroi).

La 15 ani distanţă, acelaşi regizor trece din spatele camerei direct pe scenă, în calitate de protagonist al filmului de scurtmetraj ”Linşajul domnului Puiu”. E vorba tot despre o comedie neagră, regizată de data asta de unul dintre cei mai cunoscuţi critici de film, CTP.

Sinopsisul pare inspirat din lungmetrajele de propagandă comunistă, la finalul cărora duşmanii partidului erau judecaţi pe repede-nainte, condamnaţi şi trimişi la reeducare, la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Pe scurt, în plină pandemie Covid domnu’ Puiu participă în calitate de regizor la un festival de profil, să-i zicem TIFF. Acolo este invitat să ţină un mic discurs înainte de proiecţia filmului său. Prezentatorul îl roagă să-şi pună masca, deşi domnu’ Puiu se află la mare distanţă de public, iar organizatorii festivalului îi lăsaseră libertatea de a alege. Lucru perfect normal. Nu reprezenta un pericol pentru nimeni, oricum ar fi ales.

Protagonistul nostru refuză masca. În continuare explică şi de ce: ”De mâine, am înţeles, la Cluj se poartă mască în aer liber. Ok, îmi pare rău pentru dumneavoastră, este un film de 200 de minute. Să staţi cu masca pe faţă să vă uitaţi la un film de 200 de minute este inuman”.

Dacă rolul domnului Puiu s-ar fi terminat aici, totul ar fi fost OK. Nu s-ar fi sesizat absolut nimeni. Doar că discursul a continuat cu un atac ”inadmisibil” la adresa guvernului. Un semnal de alarmă faţă de dictatura sanitară care înfloreşte zi de zi, ceas de ceas. ”Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe nişte vite. Da, există această problemă, există o epidemie, există un virus, dar tonul autorităţilor statului este inacceptabil”, a opinat domnu’ Puiu, în aplauzele unor ”hominizi cretini sau ticăloşi” (după aprecierea cunoscutului critic de film).

Povestea atinge punctul culminant la doar câteva cadre distanţă, când în acelaşi decor nocturn personajul principal îndeamnă publicul (fără pic de jenă!) la răsturnarea regimului, pur şi simplu: ”(…) Cred că absolut orice abuz trebuie amendat. Şi dacă n-o faceţi dumneavoastră, prin vot de data asta, n-o face nimeni”.

Wow! Asta da replică memorabilă, bună de pus în ramă, pe peretele oricărui propagandist al actualei Puteri. Mă întreb ce suflet de român dedicat guvernului Orban nu ar fi vibrat profund la auzul unui astfel de îndemn revoluţionar.

Cum ar fi, spre exemplu, CTP. Fără să stea prea mult pe gânduri, cunoscutul critic de film a desfiinţat prestaţia protagonistului, coborând-o la nivelul unui figurant din pelicule de categoria C, cu buget redus. ”Domnu’ Puiu a făcut o măgărie agitatorică menită să-i promoveze filmul. Dacă n-aş lua în considerare această posibilitate, ar trebui să îl consider pe domnul Puiu de-a dreptul idiot! (…) Ar trebui să alătur şi calificativul nesimţit la ceea ce a făcut domnul Puiu”, a punctat apăsat criticul CTP, din vârful buzelor sale de comentator universal, fidel conectat valului ideologic neomarxist.

Aşadar, avem o primă descriere completă, fără pic de menajamente, a prestaţiei actoriceşti a domnului Puiu: măgar, idiot şi nesimţit!Toate cele trei calităţi au încăput fără probleme în acelaşi personaj negativ, complet detestabil. O combinaţie nefericită între Fănică Patraulea din ”BD la munte şi la mare” şi Hannibal Lecter din ”Tăcerea mieilor”.

Dar asta nu-i nimic pe lângă lovitura de graţie pe care criticul de film i-o plasează domnului Puiu fix sub centură. „Oare ce gust ar avea laptele bovinelor care ar fi ţinute cu ochii pe filmul d-lui Puiu timp de 200 de minute?”,se întreabă CTP într-o postare pe Facebook, cu trimitere la Malmkrog, ultima peliculă a regizorului. Probabil că inclusiv criticul Florin Salam ar fi găsit o formă mai puţin brutală de desfiinţare a operei de artă pe motiv că iepuraşul din poveste nu poartă bască (a se citi ”mască”).

Linşarea domnului Puiu din scurtmetrajul omonim regizat de criticul CTP seamănă cu gestul unui securist bătrân şi obosit, surprins până şi el de brutalitatea cu care a fost nevoit să snopească în bătaie oameni nevinovaţi.

Lapidarea în public a regizorului Cristi Puiu la acest nivel mitocănesc, descalificabil, arată disperarea cu care regimul Iohannis se repede să le băge pumnul în gură persoanelor publice indezirabile. Persoane publice dispuse să condamne derapajele Puterii şi tendinţa guvernului Orban de a luneca spre dictatura de tip Beijing.

Fenomenul nu este singular, din păcate. Linşarea mediatică a oponenţilor regimului Iohannis în chestiunea pandemiei a devenit o practică a presei cumpărată la pachet, cu liderii de opinie incluşi. Sub pretextul ”Mor oamenii, dom’le!”, jurnalişti, influenceri, regizori, scriitori, actori, avocaţi, antreprenori, artişti, politicieni sunt supuşi rând pe rând oprobriului public dacă au tupeul să-i contrazică pe corifeii luptei cu pandemia. Cazul personajului Garcea de la Vacanţa Mare este un exemplu sugestiv de execuţie cu faţa la perete a duşmanilor poporului.

Filmul ”Linşajul domnului Puiu” are un mesaj foarte clar: cine îndrăzneşte să ridice capul, să critice guvernul Orban (Doamne fereşte!) şi măreţele lui realizări în războiul anti-Covid va păţi la fel ca regizorul Cristi Puiu, dacă nu şi mai rău.

Găsim noi la dosar vreun film lung şi prost, un concert nereuşit, o carte neinspirată sau măcar o postare pe Facebook nefericită, cu iz misogin.

p.s. Delimitarea pe care o promovează guvernul (şi implicit mass-media subordonată) împărţindu-ne în cetăţeni responsabili şi cetăţeni iresponsabili nu face decât să adâncească şi mai tare criza.

***

Mihai Gheorghiu:

Inamicul public numărul unu al regimului progresist: Cristi Puiu

Campania maoistă de înfierare a regizorului Cristi Puiu este de o rară abjecție. Se repetă episoadele de ură manifestată de agitatorii regimului progresist împotriva celor care au sprijinit public referendumul pentru definirea căsătoriei din octombrie 2018. Este absolut șocantă etalarea acestei uri demente a așa- zisei protipendade progresiste, a presei cumpărate cu 50 de milioane de euro, a trolilor de serviciu împotriva unui intelectual care își exprimă o opinie. Trăim o epocă abjectă condusă de manciurieni violenți.

Campaniile publice de înfierare sunt semnul inconturnabil al “noii normalități” alături de altele ca: cenzura totală, criminalizarea opiniilor profesionale, etatizarea minciunii, manipularea informațiilor publice, campanii publice de stârnire a panicii etc.

Mai jos, un fragment dintr-un interviu al regizorului:

“Discursul nazist care a dus la al doilea Război Mondial s-a dovedit un drum înfundat. Comunismul, cea mai mare oroare pe care a cunoscut-o omenirea de-a lungul istoriei, la fel. Noi, după 1989, ar fi trebuit să ne întoarcem la punctul din care să o luăm de la capăt. Și nu am luat-o de la capăt, pentru că trăim acum zorii unor ideologii noi și o viziune discutabilă despre lumea în care trăim. Textul (lui Soloviov -n.r.) este mai mult decât actual. Vorbind despre lumea de azi, din 2020, mi-e teamă că este vorba și despre lumea din 2300. Multe se vor schimba, dar nu vom scăpa de morbul utopiilor.

(…) Acum trăim într-un sos amestecat, într-o mare confuzie. Utopiile sunt în germinație. Ni se promite un alt comunism, asta este evident! Nu mai poți asuma lumea așa cum este – trebuie mereu să te poziționezi, ca o declarație de intenție, înainte de a face o afirmație. În zilele noastre, orice afirmație pe care o faci despre semenii tăi, față de dragostea de aproapele tău, se poate întoarce împotriva ta. Poți fi oricând catalogat ca rasist sau homofob, chiar dacă nici nu te-ai referit la așa ceva. Nici comunismul nu a atins nivelul ăsta de demență. Atunci, cenzura venea de la autorități; astăzi, cenzura este în capul tău”, este de părere Cristi Puiu, regizorul premiat din nou la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, după ce în 2004 obținuse „Ursul de aur” pentru scurt metraj.

***

Iulian Capsali:

BOTNIȚA DE FIER

În spatele scandalului din cazul Cristi Puiu, este interesant să observăm că se folosesc metodele securiste vechi, deja probate ca eficiență.

“Ce a făcut el nu trebuie să se mai repete” – au murmurat Marii Preoți ai Covidului. Și instrumentele contondente s-au pus în mișcare rapid.

Se poate face lesne o paralelă cu raportarea Sistemului (vechi?) la Paul Goma. Dar, să nu anticipăm.

Ce a făcut, de fapt, Puiu?

Cei care au văzut scurta lui introducere la film, au observat că tot ce i se reproșează este o manipulare mizerabilă.

E un negaționist al virusului?

Nici vorbă. Ba mai mult, a declarat publicului de la TIFF că poartă mască în spații închise, păstrează când e cazul distanța etc. Cine-l cunoaște, știe că este foarte precaut în privința bolilor, frizând ipohondria.

Ce l-a enervat de-a dreptul a fost pretenția gazdelor ca să vorbească publicului cu masca pe gură și nas în gradina unde s-a ținut premiera filmului său, ca și aberația ca publicul să stea afară și să poarte botniță vreme de peste 3 ore, cât durează filmul.

Pe lângă absurdul pe care l-a demascat, revolta lui s-a îndreptat asupra guvernanților care pun presiune și îi beștelesc permanent pe români, care aruncă pe cetățean întreaga responsabilitate cu disprețul învățătorului pe loaze. Care se comportă față de noi, poporul, “incalificabil”.

Nu e adevărat?

Uitați-vă la discursul scrâșnit – împungând cu degetul arătător aerul din clasa școlii ajutătoare – al lui Johannis; la șmecheria lunecoasă cu grăsime mesianică tip Arafat, care ne minte în față ca să ne salveze; la elocința de șef de birt în fața bețivilor emotivi a lui Orban; la discursul de Gâgă tâmp în fața cortului sanitar al lui Tătaru șamd – toți certând zilnic poporul prost și indisciplinat.

Cristi Puiu consideră că aceștia ne tratează “ca pe vite”. E greșit?

În Clujul lui Boc experimentul e dus și mai departe (purtatul măștii a devenit obligatoriu pe stradă), fapt care pune sub semnul întrebării și buna-credință a liderilor, și halul de obediență tâmpă a norodului.

Vai, dar cum e posibil, vin alegerile; avem cel mai responsabil guvern din istoria recentă!

Și dă-i și luptă cu iconoclastul Puiu, care a fluierat în biserica nesfântului Covid al XIX-lea cel Globalist, idol susținut de hipsterime și securiști.

Dacă tot am amintit inițial de Goma și de Securitate, să observăm cum este “lucrat” Cristi Puiu.

Atunci Pleșiță îl lua de barbă pe Goma și îl dădea cu capul de masă – acum Cristi Puiu e martelat de măciucarii din presă și reprezentanții “poporului binecredincios” cu toate adjectivele infamante, într-un proces cu public.

Puiu e doar un “idiot” dornic de publicitate.

Însă nu era suficientă acțiunea directă, pumnul în cap. Exact ca în cazul Goma, experții în dezinformare au aruncat în piața publică ideea că regizorul nu e talentat, nu are o operă valabilă, e o figură minoră dpdv artistic. Într-un cuvânt, e lipsit de talent, e nul.

Cine a trăit sub tirania lui Ceaușescu, observă similitudininea procedeelor foarte limpede.

Dacă romanele lui Paul Goma erau “slabe”, filmele lui Puiu sunt “plictisitoare”, iar în plus cum își permite să facă filme de atâtea ore? Cine e el? Un nimeni în drum dornic de reclamă.

Nu contează că cinematografele sunt închise și implicit filmul nu va avea distribuție, că filmele de autor, spre deosebire de cele comerciale, oricum au un public restrâns. La Puiu, critica timpului prezent e marketing, nu are cum să fie obiectiv.

Cîți cititori avea/are Goma? – și trebuie să recunosc că m-am lăsat dus de propagandă inițial, crezând că e un scriitor neimportant. Câți spectatori va avea vreodată un film-fluviu având ca bază cartea profetică a gânditorului rus Vladimir Soloviov, “Povestire despre Antihrist”?

Tocmai pentru că publicul este restrâns, curvele cu trese își fac meseria și “dovedesc” masei de semidocți că un asemenea artist nu are căderea să le deschidă ochii, nu are dreptul să fie critic cu autoritățile.

Un întreg aparat securistic plus imbecilii utili care fac oricum zilnic exces de zel, pus în funcțiune pentru un singur om care a spus ce crede în acest moment cu iz antihristic.

Dacă era neimportant ce a declarat public, dacă gândea în linia oficială impusă, asemenea revărsare de mizerie nu ar fi avut loc.

Astăzi, ca și ieri.

***

Gandul:

GÂNDURI BUNE. Cristi Puiu, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Mi-e teamă că ne îndreptăm cu pași mărunți și repezi către o dictatură”

Cristi Puiu este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a șasea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), regizorul vorbește despre temerile sale legate de perioada complicată prin care trecem cu toții și modul în care se raportează la conceptul morții.

[…]

„Ne îndreptăm cu pași rapizi spre dictatură”

Cristi Puiu: (…) Nu am putut să fac nimic. Am fost foarte, foarte trist și sunt în continuare. Mi-e teamă că ne îndreptăm cu pași mărunți și repezi către o dictatură.

Toți oamenii vor o etichetă. Nu sunt atât de deștept încât să pot pune diagnosticul în conformitate cu un index.

Nu există posibilitatea de a face lucrul ăsta încă. De cele mai multe ori din păcate oamenii realizează doar retrospectiv în ce s-au băgat. Nu vrei să vorbești pentru că nu vrei să-ți sară ceilalți în cap, iar celorlalți le este frică și lor și nu vor să creadă că lucrurile se duc în direcția aia, dar ne-am transformat foarte urât.

[…]

Ca să ne dăm puțini deștepți, o să zicem cam așa: în măsura în care inteligența artificială avansează către noi, oamenii, facem și noi câțiva pași către el. Întâlnirea o să se petreacă pe la jumătatea podului. Și oamenii și roboții și tehnologia se vor contopi și vom ajunge la vorba aia românească: „Orice lucru amestecat pute a c…t”. End of story. Dacă noi facem pași în direcția asta, asta mă tulbură, suntem atașați de computer, telefon, din trei pași ne instalează tot felul de device-uri și cum o să funcționeze?

O să funcționeze ca silicoanele. Oamenii sunt dispuși să-și facă operații ca să se facă mai frumoși în raport cu un canon livrat de revistele glossy. Oameni care habar n-au ce e frumusețea.

Oamenii intervin asupra propriului lor corp. Pentru că vor să fie frumoși. Dar ce se va întâmpla când ți se va spune că dacă faci tipul ăsta de intervenție creierul tău va funcționa mai bine, încet-încet omul și tehnologia își vor da mână și sentimentul că noi am câștigat ceva e mereu prezent. Dar uită-te aici: În acest obiect (n.r., telefonul mobil) se află secole de cunoaștere: matematică, fizică, chimie, informatică, tot ce vrei tu, în asta. Ca să ce? Ca să vorbești la distanță? Pe bune? Dar de ce nu era bună distanța? Dar ce avea scrisoarea? Dacă așteptai puțin? Dacă îți bătea inima în piept ceva mai tare când îți plecau cei dragi de acasă și nu aveai cum să-i contactezi altfel decât la un telefon fix, atunci când ajungeau la destinație…

„Sunt un nenorocit de anacronic”

Cristina Stănciulescu: Ești retrograd.

Cristi Puiu: Un nenorocit de anacronic și retrograd.

Cristina Stănciulescu: Anacronic și bătrân.

Cristi Puiu: Foarte bătrân. Mai bătrân de 53. Cred că e o prostie. Ne-am furat căciula și consecințele… Viteza e foarte mare, dacă noi decidem să punem azi frână, la cât avem la oră, ne oprim în juma de secol din demența asta.

Adică generația copiilor noștri va trăi normalitatea când va ajunge la vârsta a treia.

Cristina Stănciulescu: Perioada asta poate fi interesantă pentru un film? Poate fi o sursă de inspirație?

Cristi Puiu: Nu există perioadă neinteresantă și dacă gândești filmul așa în schema asta americană, atunci da, toate evenimentele de dimensiuni sunt oportunități, dar eu nu mă uit așa la filme.

„Mă gândesc zilnic la moarte”

Cristina Stănciulescu: La ce te gândești în fiecare zi?

Cristi Puiu: La moarte.

Cristina Stănciulescu: Cum te gândești la moarte?

Cristi Puiu: În toate felurile posibile. Nu mereu la fel, dar îmi fuge gândul, e aproape inevitabil.

***

 

***

Flux24:

VIDEO/ Marele regizor Cristi Puiu desființează măștile: NU dictaturii. Puterea ne tratează ca pe niște vite. INTEGRAL VIDEO DE LA TIFF 2020

Regizorul Cristi Puiu a ținut un discurs înaintea prezentării filmului său, Malmkrog bt Cristi Puiu, la Transilvania International Film Festival (T.I.F.F.). În intervenția sa, Cristi Puiu s-a declarat nemulțumit de obligația de a purta mască în spațiile deschise, dar a făcut și o analogie între cei care se opun restricțiilor și eroii care și-au dat viața la Revoluția din 1989, conform Educație Privată.

Discursul său a fost postat și pe pagina oficială a filmului.

Transcrierea intervenției lui Cristi Puiu, integral:

”(…) Câteva cuvinte, înainte de proiecție. Am muncit foarte mult la acest film, fără mască, am avut noroc. Uitați, stau, păstrez distanțarea socială, toate normele sunt aici. Ce o să vedeți aici pe ecran probabil că este o copie de lucru, dar nu filmul ca atare, ci subtitrarea, deci s-ar putea să existe încă două-trei greșeli, n-am apucat să-l corectăm, pentru că nu ne-am gândit că o să lansăm vreodată acest film, din pricina acestei pandemii mondiale. Filmul a ieșit în Franța, în săli de cinema, fără distanțare socială și fără mască, în interior, cum ar veni treaba, înțelegeți? Și ăsta este motivul pentru care eu nu particip la această poveste. Stau, distanțare sociale, iar de mâine am înțeles că la Cluj se poartă mască în aer liber. OK, îmi pare rău pentru dumneavoastră, e un film de 200 de minute, să stați cu masca pe față și să vă uitați la un film de 200 de minute este inuman. Și eu vă rog să plecați atunci când ați simțit să ieșiți că nu mai suportați, să plecați. Vă rog foarte mult!Și încă o chestie, pe care am spus-o deja de câteva ori. Dacă dumneavoastră sunteți aici și vă uitați la un film azi, este pentru că au existat niște oameni indisciplinați în România, în Decembrie ’89, și care au zis NU dictaturii. Înțelegeți? Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog. Nu să ne trateze ca pe niște vite. Da, există această problemă, există o epidemie există un virus, dar tonul autorităților statului este inacceptabil. Mi se pare extraordinar de mișto că la Cluj oamenii sunt disciplinați și atenți la toate detaliile astea, dar cred că absolut orice abuz trebuie amendat. Și dacă n-o faceți dumneavoastră, prin vot, de data asta, atunci n-o face nimeni. Dacă n-o facem noi, n-o face nimeni. Și știu că oamenii sunt speriați și respect și distanțarea socială și port masca atunci când intru în absolut orice spațiu închis. Dar, dacă mâine o să vă ceară dumneavoastră să mergeți în mâini, credeți-mă, o să mergeți în mâini. Pe Eroilor.”

 

Legaturi:

Regizorul CRISTI PUIU, reflecții amare despre „REGIMUL CÂINESC” și „non-sensul de talie cosmică” al DISTANȚĂRII SOCIALE și restricțiilor anti-covid. „Mi-e teamă că ne îndreptăm către o formă de TOTALITARISM pe care nu îndrăznim să îl denumim. Când vom ajunge să ne gândim o să ne gândim din puşcărie la asta”

CRISTI PUIU, “pictorul” cinematografic al INDUIOSARII, ovationat la Cannes pentru SIERANEVADA. Hipsterimea online a fost scandalizata de o PLEDOARIE PENTRU FAMILIE SI MATERNITATE A MARELUI REGIZOR, nedezlipit de fetita sa nici pe covorul rosu de pe Croazeta: “Cel mai important lucru pe care-l poate face omul pe pământul ăsta este să dea viață. Să fii mamă e o chestie enormă” (VIDEO)

Parintele MARIUS CIPRIAN POP: “Mai tare decat FRICA nu te leaga nimeni. Zicea parintele Arsenie Boca odata ca vor veni vremuri cand NE VOM PUNE CATUSELE SINGURI, de frica. Uite vremurile!” (VIDEO, TEXT)

NOUA ORDINE COVID. De la biosecuritate la totalitarism/ Filosoful BERNARD-HENRI LEVY: este reacția față de virus un triumf al PĂPUȘARILOR LUMII și o repetiție pentru un nou mod de a ARESTA SI ASUPRI oamenii?/ Covid-19 ca LOVITURĂ DE STAT

NOUL TOTALITARISM PATOLOGIZAT sau Bine ați venit în Minunata Nouă Normalitate

DR. VASILE ASTARASTOAE in dialog cu MARIUS TUCA si ION CRISTOIU (video, text). “Nu exista o alta dictatura mai grava decat DICTATURA POLITICO-MEDICALA, pentru ca pe o spoiala de stiinta se justifica orice masura”. CE S-A GRESIT FLAGRANT IN STAREA DE URGENTA, CE MASURI INUTILE SAU ABSURDE SE IAU IN STAREA DE ALERTA?

POMPILIU DIPLAN face deconstruirea riguroasa si DEMISTIFICAREA PSIHOZEI/MASCARADEI COVID-19, pretextul perfect pentru CONTROLUL TOTALITAR AL POPULATIEI: “Ca si cum comunismul chinez le-a zis tuturor: Drepti! Toata lumea, drepti!” – CANTAREA PANDEMIEI si “OIFICAREA” POPULATIEI (video, text)

OPINII #In-numele-Libertatii. CENZURA COVID, semnele intoarcerii in forta a POLITIEI GANDIRII, a TURNATORIEI GENERALIZATE si a jinduirii dupa “tatuci” salvatori. ASASINAREA DEZBATERII PUBLICE si linsajul vocilor alternative. GENERATIA “MARELUI INCHIZITOR”, pentru care LIBERTATEA celuilalt este un AFRONT/ “Cine hotaraste ca sunt STIRI FALSE? Cei care detin PUTEREA. Fix la fel cum, pe vremuri, Europa Libera era interzisa de comunisti”


Categorii

Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Pandemia de coronavirus/ COVID-19, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la ““Sfoara și săpunul le aducem noi sau ni le dați dumneavoastră?”. CRISTI PUIU – un om liber denunțând ABUZUL DE PUTERE al celor care folosesc INJECTAREA FRICII și MECANISMUL ȚAPULUI ISPĂȘITOR la adresa cetățenilor. “Poate exista o dictatură globală? De ce nu? De fiecare dată când apare o opinie contrară, oamenilor li se pune PUMNUL ÎN GURĂ. Cred că lucrurile se vor rostogoli progresiv până în fundul Iadului” – INTERVIURI VIDEO (și text)

  1. Eu cred asa( pt ca este doar o parere personala, si stim ca nu trebuie sa ne incredem foarte mult in eu cred… este foarte posibil sa gresesc, dar e bine sa luam toate posibilitatile in calcul), ca au dat varianta de virus slaba, ca un test global si nu numai pt acest lucru, ci si pt a dezbuna, a induce lumea in eroare, iar cand o mare parte din lume va crede ca e o mare mascarada si nu se va feri deloc si nu va avea nici o masura de protectie( cand spun masura de protectie nu ma refer la manusi , distantare sociala fata de prieteni, rude, masca etc , ci ma refer la un minim de bun simt , caci atunci cand stii ca bantuie ciuma nu faci baie de multime, esti mai cu bagare de seama)vor elibera pe cel aducator de moarte, unde vom cadea ca mustele, evident si dupa inceperea scolilor, pt ca isteria sa fie completa. In felul acesta ne vor anihila complet pe toti, inclusiv pe cei care nu sunt infricosati de moarte, caci atunci vor spune: na din cauza voastra, a celor cu teorii, care nu ati tinut regulile se intampla asta. De aia murim acum. Vom fi baricadati in case, de restul oamenilor care vor cere in numar mare , masuri draconice. Si eu care mai speram intr-o trezire a poporului roman….Dar nadejdea nu moare. Scapa cine poate.

  2. @ Alexandrina Merinde:

    De scenariul asta (cel mai) satanic ne temem si noi… Daca Dumnezeu le-a dat dezlegare completa inseamna ca trebuie sa ne pregatim de asta. Satanistul-sef din America isi freaca mainile si anunta cu nedisimulata satisfactie milioane de morti in valul al doilea, mult mai rau decat primul.

  3. Da,dar toate sunt in mainile lui Dumnezeu.Poate e mai bine sa ne omoare acum decat sa ajungem la cipuri..oricum eu incerc in fiecare zi sa ma gandesc ca poate fi ultima si sa ma port mai normal,din punct de vedere crestin…incolo..diavolul e peste tot si isi face de cap cat mai poate…
    ce ma deranjeaza e ca am inceput sa ma cert cu covizii speriati de bombe,adica ma enerveaza idiotenia,desi ii inteleg-frica de moarte e maxima atunci cand n-ai credinta si nu poti sa accepti ca exista o lume viitoare
    Oricum,parerea mea e ca pe unde ajungem..sa spunem ADEVARUL…

  4. @Alexandrina M……,
    cred ca al doilea val nu va diferi de primul,doar pluseaza ei pt.a marii frica.Altceva banui ca se va intimpla,cu mult mai cumplit,al treilea razboi mondial ,care se pregateste.TURCII SI GRECII ISI ASCUT SABIILE.DOAMNE AJUTA!

  5. @ Alexandrina Merinde Mie mi se pare ca scopul nu a fost uciderea oamenilor, ci INGRADIREA LIBERTATII! De ce atata efort? De ce sa faci proba, incercand prin toate mijloacele sa induci frica, pentru ca mai apoi sa mizezi pe lipsa de frica in fata celui de al doilea virus ucigas? Ce sens are? Nu era mai simplu sa lanseze virusul cu adevarat ucigas inca de la inceput si sa mituiasca cu aceiasi bani guvernele si presa pentru a ascunde efectele sub un discurs “e doar o gripa”, pana nu ar mai fi fost nimic de facut, virusul raspandindu-se indeajuns de mult incat sa faca ravagii?
    Daca ar exista si un alt virus, cu adevarat periculos, eu nu il vad decat ca pe varianta unui plan B, in cazul in care planul A esueaza, cu acelasi scop, acela de a baga si mai mult frica in oameni, pentru aceeasi INGRADIRE A LIBERTATII, acceptata de data asta cu mai multa “voiosie” si, mai ales, acceptarea vaccinarii. Abia asta ar putea insemna uciderea(probabil selectiva) a oamenilor, cu scopul micsorarii populatiei.

  6. Frica e de la diavol , deci cu cat mai multa frica , cu atat mai aproape de iad. Si cred ca rezultatele sunt mai bune daca cresti gradual sentimentul , nicidecum daca sochezi cu un eveniment infricosator. Daca socul nu reuseste , la ce vei mai apela pentru a induce totusi frica?!
    Aici nu e ca la “Ionuț şi lupul” , ci dimpotriva , servesti porții din ce in ce mai mari si astfel , cresti procentele celor cuprinsi de frica.

  7. Turcii au ciocnit un vas grec nu cu mult timp in urma. De asemenea, citeva submarine turcesti au fost depistate de greci prin radar. Daca nu ar fi sa stim de profetia Sfantului nostru drag Parinte Paisie, articolul ar fi un prilej de ris:

    https://www.helleniscope.com/2020/08/23/greek-military-tortures-turkish-submariners-with-blaring-sounds-and-beatles-song/

    Si de asemenea mai este vorba si despre “the useful idiots of America”, care nu pare ca vor sa mearga acasa in pace si vor sa distruga tot, ca sa creeze o societate dupa placul lor, una noua. Daca ar stii Istorie nu le-ar mai trazni prin cap sa fie “revolutionari”.

    Doamne ajuta!

  8. Pingback: Filosoful belgian Michel Weber despre PROIECTUL TOTALITAR al crizei Covid-19. „Dacă populația rămâne izolată în teroare, nimic nu va sta în calea CELUI MAI BARBAR REGIM din toate timpurile”
  9. Pingback: CE ASCUNDE NOUA CAMPANIE DE ÎNGROZIRE PANDEMICĂ prin PREDICȚII CATASTROFICE și GĂSELNIȚE ILOGICE, pe bază de „valul trei”, ”tulpină britanica mai contagioasă”, ”explozie de cazuri grave la tineri”? MARKETING AGRESIV pentru BLOCAREA S
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare