DE CE AM AVEA NEVOIE DE MACHIAJ SI BIJUTERII? CARE E ORIGINEA LOR SI CE PUTEM PUNE IN LOC?

23-11-2010 4 minute Sublinieri

Adevărul din spatele artificiilor de înfrumuseţare:

Virtuţile sunt singurele podoabe plăcute Domnului

de Eugenia GOLUB

Încă de la naştere luăm contact cu bijuteriile. Dacă vrem să ştim ce sex are un nou-născut, ne uităm la urechile lui, să vedem dacă are cercei sau nu. În treacăt fie vorba, părinţii nu fac un lucru creştinesc punând cercei fetiţelor încă din faşă. Când creştem, fetele privesc fascinate actriţele din filme, la cât de frumos sunt împodobite sau cum s-au transformat peste noapte din brune în blonde. Oare o femeie chiar are nevoie de astfel de artificii pentru a fi frumoasă? Fără o pereche de cercei sau un machiaj nu mai are feminitate?

Cu siguranţă, orice femeie reprezintă mult mai mult decât un astfel de artificiu de înfrumuseţare, numai că teama de a nu plăcea semenilor sau de a nu se simţi inferioară colegei de birou, care se machiază şi poartă bijuterii, o face să recurgă şi ea la astfel de trucuri.

Încă din cele mai vechi timpuri, femeile au simţit nevoia să se înfrumuseţeze prin diverse artificii, împodobindu-şi corpul cu felurite bijuterii, iar în Egiptul antic reprezentantele sexului frumos acordau o atenţie deosebită atât îngrijirii trupului, cât şi machiajului feţei. Multe dintre aceste trucuri ale machiajului şi îngrijirii pielii se păstrează şi în epoca modernă, regina Cleopatra fiind considerată un fel de pionier al tehnicilor de înfrumuseţare.

Originea păgână a bijuteriilor şi a machiajului

Cine a privit un atlas geografic sau o emisiune la televizor a observat că femeile din triburile africane sau aborigene care mai există şi astăzi în Australia poartă cercei în urechi, nas, buze, limbă, sprâncene şi au faţa vopsită. De aici putem trage concluzia că adolescentele zilelor noastre nu sunt deloc originale, cu asemenea obiceiuri ale piercingului. La unele popoare păgâne, femeile care erau împodobite cu bijuterii şi machiaj erau ridicate chiar la rangul de zeităţi sau erau puse în slujba unor idoli şi duhuri. Multe dintre podoabele popoarelor păgâne, dar mai ales din Egipt, se păstrează şi astăzi în muzee şi fiecare dintre noi a luat cunoştinţă de ele măcar din manualele de istorie. Aceste modele egiptene au fost chiar preluate cu succes de creatorii de modă contemporani: şerpi, motive solare, diferite păsări, animale şi plante cucerind publicul consumator de modă.

Aur pentru obiecte de cult

În Vechiul şi Noul Testament găsim multe referiri la podoabele feminine. Însuşi Dumnezeu a permis oamenilor să făurească podoabe:

“Iată, Eu am rânduit anume pe Betalael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din seminţia lui Iuda şi l-am umplut de duh dumnezeiesc, de înţelepciune, de pricepere, de ştiinţă şi de iscusinţă la tot lucrul, ca să facă lucruri de aur, de argint şi de aramă, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, şi de in răsucit, să şlefuiască pietre scumpe pentru podoabe şi să sape în lemn tot felul de lucruri” (Ieşire 31, 2-5).

Oamenii au înţeles însă greşit folosinţa acestor obiecte, ele fiind oferite pentru a se folosi întru slava lui Dumnezeu, iar astăzi ar trebui utilizate la pictarea icoanelor şi confecţionarea obiectelor de cult bisericeşti, şi nu pentru înfrumuseţarea femeilor.

Virtuţi, nu machiaj şi podoabe

În zilele noastre, oriunde ai merge, fie la piaţă, uneori şi în biserică, rare sunt femeile care să nu poarte podoabe şi să nu fie machiate. E firesc să ne întrebăm ce determină o femeie să-şi aplice machiaj sau să poarte bijuterii, indiferent dacă este tânară, mai în vârstă, bogată, săracă, frumoasă sau mai puţin frumoasă. Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul şi alte tehnici de înfrumuseţare? Primul motiv, şi cel mai frecvent, pentru care o femeie se împodobeşte este acela de a ieşi în evidenţă, de a se pune în valoare, iar un altul ar putea fi şi dorinţa de a-şi arăta condiţia socială şi materială bună, dacă ne gândim la multe reprezentante ale sexului frumos, care îşi pun pe ele o mulţime de bijuterii, care le fac să nu treacă neobservate.

Alte motive pentru care se machiază femeile ar fi să-şi ascundă imperfecţiunile tenului, fie că e vorba de semne ale unor boli de piele sau acnee, la cele tinere, ori semnele bătrâneţii, riduri şi pete, la cele trecute de prima tinereţe. Însă nu ne putem întreba de ce îşi aplică machiaj o femeie frumoasă şi tânără, fără imperfecţiuni ale tenului, pe care a înzestrat-o Dumnezeu cu trăsături armonioase. Răspunsul ar putea fi unul singur: în cazul acestora machiajul are rolul de a le înfrumuseţa şi mai mult decât sunt, de a le pune în evidenţă calităţile fizice, de exemplu frumuseţea buzelor, obrajilor sau a ochilor. Bineînţeles, cu toţii am văzut cazuri în care o femeie, printr-un machiaj excesiv şi nepotrivit, a reuşit să se transforme într-un fel de clovn de la circ, în nici un caz să fie mai atrăgătoare.

În timpurile pe care le trăim, femeia modernă pune accent foarte mare pe frumuseţe. Putem vorbi chiar despre un ritual al acestei frumuseţi. Există femei care alocă mai mult de jumătate din veniturile lor lunare pe şedinţe la coafor, la cosmetică, pe haine scumpe şi bijuterii preţioase. Cu siguranţă este mare lipsă de încredere în propria persoană, iar în spatele grijii pentru haine frumoase, tratamente corporale şi faciale şi podoabe se ascunde, totuşi, complexul de inferioritate şi teama de a nu plăcea.

“Împodobeşte-te cu fapte bune, cu blândeţe, cu bună-cuviinţă”

Femeile ar trebui să nu-şi pună nădejdea nici în machiajul şi bijuteriile lor, ci numai în propriile virtuţi. Cum frumos spunea Sfântul Apostol Pavel:

“Şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu”.

Ar trebui să luăm aminte la vorbele înţelepte pe care le spunea Sfântul Ioan Gură de Aur despre podoabele cu care se înfrumuseţează femeile:

“Nimic nu este mai păgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele şi a-ţi lipi inima de ele. Robia aceasta cumplită ajunge şi mai amară când îţi face plăcută robia. De care faptă se va îngriji vreodată cum trebuie, când va nesocoti grijile lumeşti cum se cuvine, o femeie care socoteşte că merită să se bucure când e legată cu aur? Cel care se bucură că stă în închisoare nu va voi niciodată să scape de închisoare. Tot aşa şi femeia aceasta; ca un prizonier de război, robită de această poftă rea, nu va suferi să audă cu dorul şi râvna cuvenită vorbindu-i-se de cele duhovniceşti şi nici nu va face vreo faptă bună. Care, dar, îţi este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?… Dar pentru fericirea cea adevărată, n-ai trebuinţă de asemenea lucruri. Voieşti, oare, cu ele să placi bărbatului tău? O, în loc de aur şi de mărgăritare, împodobeşte-te cu fapte bune, cu blândeţe, cu bună-cuviinţă”.

Sursa: Ziarul Lumina

Legaturi:


Categorii

Pagini Ortodoxe, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

65 Commentarii la “DE CE AM AVEA NEVOIE DE MACHIAJ SI BIJUTERII? CARE E ORIGINEA LOR SI CE PUTEM PUNE IN LOC?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Mirela:

    Multumesc. Dar nu merit(am)… Nici nu am vreun talent, si nici nu inseamna asta nimic ce spun pe langa puterea de jertfa si nobletea femeilor crestine, fie ele Marte sau Marii.

  2. ” …fie ele Marte sau Marii. ”

    Da , admin , intr-adevar , fie ele Marte sau Marii pentru ca , ambele laturi sunt mantuitoare daca stau intr-un echilibru dat de dreapta masura . O femeie crestina , creste copilul , il educa , are grija de casa cu tot ceea ce implica ( gatit , spalat , calcat , curatenie … ) , marea majoritate au si un job , participa regulat la slujba religioasa . Fie ca Bunul si Dreptul Dumnezeu sa le rasplateasca pentru dragostea ce ne-o poarta , pentru frumusetea duhovniceasca a copiilor bine crescuti si de foarte multe ori , pentru sfintirea ce se face barbatului lor prin credinta femeii . Dumnezeu sa le binecuvanteze !

  3. angelica,
    la biserica mergem sa ne unim cu Hristos, nu pentru altceva.
    Am multe prietene cu varste intre 23 si33 de ani si am constatat cu multa durere ca unele dintre ele confunda Biserica cu o agentie matrimoniala, uitand de singurul “lucru care trebuieste”, uitand ca Hristos ne cere sa cautam imparatia cerurilor mai intai si apoi, promite ca va adauga El si celelalte.

    admin 3,
    foarte, foarte frumos ati spus “nu totul este pervertit, nu toti oamenii sunt stricati”.
    Trebuie insa un pic de rabdare si Dumnezeu ni-i va descoperi.
    Spun asta, ca si dvs, din experienta proprie – am gasit oameni frumosi sufleteste acolo unde nici nu ma asteptam. Atata doar ca a trebuit sa ma silesc un pic sa le castig increderea si apoi mi-au devenit prieteni.

    Referitor la machiaj, bijuterii, etc., de multe ori sub aceste “masti” se ascund oameni care asteapta si ei sa ii descopere cineva.

  4. @ Ioana:

    Sigur ca da:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/24/file-de-pateric-cu-parintele-calciu/

    Increderea in om

    Tot felul de oameni s-au perindat pe la patul Parintelui: prieteni vechi sau oameni care abia auzisera de Sfintia sa, intelectuali cunoscuti si credinciosi anonimi, oameni de afaceri sau fosti politicieni, calugari si maici… Fiecare cu vorba si portul sau. De multe ori noua, celor care stateam langa Parintele, ne veneau ganduri de felul: “Ce poate sa intrebe acesta…? Ce nevoi duhovnicesti are el? Si tocmai acum, cand Parintelui ii este rau… Lasa, ca Parintele va termina repede cu el…!”.

    Insa Parintele nu doar ca avea aceeasi dragoste fata de toti, dar avea si incredere in omul care-i statea in fata. Iar aceasta incredere era simtita de celalalt si lucra in sufletul lui. Il facea sa devina mai bun, asa cum de fapt si era in adancul sau. In mod tainic, atitudinea Parintelui iti dadea o nadejde vie ca Dumnezeu te primeste si pe tine, cel cu chip inca urat, murdarit poate de multimea fardurilor vazute sau, in adanc, de alte patimi nevazute. Dragostea Sfintiei sale iti vestea ca Dumnezeu, Cel in care poate tu nu crezi inca, crede El in tine. Pentru ca fiind un om al durerilor, Parintele stia ca si pacatosii se mantuiesc, se pot mantui. Ca pocainta a deschis raiul si talharilor, si vamesilor, si desfranatelor…

  5. admin,
    foarte mult mi-au placut articolele dvs despre Parintele si mi-a fost de folos sa recitesc cele pe care poate le stiam, dar n-am putut comenta.
    Pur si simplu, Parintele Calciu ma lasa fara cuvinte (si asta nu e putin lucru, pt ca eu vorbesc foarte mult).

  6. @ admin

    Ce bine este sa vezi ca nu ai niciun talent, ca daca ai vedea vre-unul atuncea ti-ar fi pricina de mandrie. In schimb, ceea ce vedem unii la altii mai tine si de ochii sufletesti ai fiecaruia.

  7. Sfantul Marcu Ascetul:

    Cand vezi vreun gand că-ti făgăduieste slava omenească, să stii sigur că-ti pregăteste rusine.

  8. Si tot de la acelasi Sfant ascet:

    De ai fost înălţat prin laude, aşteaptă ocara. Căci zice : „Cel ce se înalţă pe sine, umili-se-va”

    Asa se intampla in cel putin 90% din cazuri… 🙂

  9. stiu ca discutia este despre machiaj si podoabe dar ea a ajuns si la alte chestii mai generale, relatiile barbati /femei.
    Si tocmai am vazut perpetuindu-se o foarte veche idee falsa pe care se bazeaza argumentatia: baietii isi aleg fetele pentru ca sint mai multi la noi in tara. NU, pe bune acuma, s-a deranjat cineva sa verifice statistic afacerea asta?!!
    Deci:
    Romania: In palierul de virsta 15-64 de ani raportul barbati/femei este:0.99/1 Adica practic egal. Si daca ne gindim ca sub 15 ani avem:1,05 (barbati)/1 (femeie), asta inseamna, exact ce am si spus mai sus, ca intre palierul de virsta 15-40 de ani, barbatii sint de fapt mai multi decit femeile (dupa 40 de ani le creste mortalitatea si d-asta apar cu puutin mai putini. Chiar si per total barbatii sint 48,8% iar femeile restul de 51,2%, adica diferenta este de doar 2,4%.Care diferenta este facuta dupa virsta de 60 de ani, numai ca oamenii nu prea se mai casatoresc atunci. Deci, exact in perioada cind se fac cele mai multe casatorii 18-40 de ani nici pe departe sa existe un surplus de fete!
    vezi aici:http://www.indexmundi.com/romania/demographics_profile.html si aici
    http://en.wikipedia.org/wiki/Demographics_of_Romania

    Ce sa mai zic de cazul Greciei unde este practic paritate, dar unde situatia este total diferita fata de cea a Romaniei….
    Dupa cum vedeti avem tendinta sa folosim “scuze” maltusiene pentru un comportament care n-are nici o scuza, dar nici macar astea nu se sustin faptic. Perceptia falsa este data de faptul ca sint mult mai putini baieti decit fete, dornici sa-si intemeieze o familie , si ASTA da impresia ca exista o mare disproportie numerica, cind ea este de fapt o disproportie de asumare a unor responsabilitati.
    Flagelul curviei la barbatul roman care isi inchipuie ca e un sport sa-ti isneli nevasta, o mindrie, o verificare a calitatilor de macho, in fine, ca e ceva “natural”, nu se repara cu exemple de genul celor de sus(vezi Anca H) care, orice-ar fi, ramin exemple izolate si nu solutii cu valoare generala si mai ales nu spun nimic despre prevenirea unor astfel de situatii. Ar trebui sa incetam sa ne imbatam cu apa si sa ne inchipuim ca marea noastra piosenie feminina este leacul tuturor pacatelor de care sufera barbatul roman.Si rezultatele nu se vad. De fapt, in mod ciudat noi(femeile din Romania) ne asumam responsabilitati dezechilibrate intr-un domeniu in care barbatul ar fi mai firesc sa si le asume mult mai mult decit o face acum,sa discute despre ele, sa se gindeasca la ele,(pacatul curviei este mare LOR problema, in fond, fara insa sa excluda responsabilitatea noastra, evident pe post de “fermecatoare” dar problema nu se reduce doar la “fustele scurte”). Insa pe de alta, uitam de un alt aspect in care femeile chiar au o mare parte de vina si de responsabilitate: educatia baietilor de mici. Daca aceasta educatie s-ar face nu in spiritul egoist in care se face acum la noi, macar o parte (cit de mica) din multa suferinta si tavalugul de pacate in care cade viitorul barbat va fi evitat, preintimpinat.

    Altfel, putem sa ne imbatam imaginatia (si mindria) cu exemple evlavioase,uitind ca solutia sta chiar in baietelul (sau fetita) de linga noi. E ca si cum te afli pe un munte si pornesti o avalansa pentru ca din neatentie sau nepasare ai aruncat o pietricica in locul unde sta scris mare: nu aruncati cu pietre. pericol de avalansa.Si dup-aia dai telefon la salvamont si-l informezi flegmatic ca trebuie sa vina sa salveze turistii de pe munte. Daca ii salveaza, atunci iata rezolvarea problemei: salvamontul. Daca nu-i salveaza- vina e a salvamontului! Scuze ca insist pe tema asta, dar am impresia ca din cauza acestor perceptii, din punctul meu de vedere, puternic distorsionate, se produc mari drame si caderi in pacate din care numai Dumnezeu stie citi reusesc sa se smulga (ca sa nu mai pomenesc de avort care este in strinsa legatura cu acest aspect).
    Sigur problema este mult simplificata pentru ca nu vorbesc de rolul mass-mediei, al culturii de masa, al presiunii sociale..Vreau numai sa atrag atentia asupra unei bucati din problema vasta care este relatia fete/femei- baieti/barbati, dar care mi se pare ca are un rol foarte important.

  10. @ petra,
    eu cand am adus in prim-plan, am adus doua realitati diferite.
    cei din Biserica, adica un crestin ortodox traitor e un idealist in fapta, care normal ca difera de cel care sta departe de Dumnezeu. Sunt doua cazuri distincte.
    Crestinul idealist e constient pentru ce traieste si iubeste ceea ce traieste, e din propriul imbold, oricate ar avea imprejur, tentatii pagane, el totusi iubeste ceea ce traieste si e stare sa mearga pana la moarte si dincolo cu acest idealism.
    Apoi, statisticile pot fi relative, era o chestie de “ochi”, am observat in toate mediile unde ma invart, serviciu, teatru, cinema, grup de prieteni etc… ca femeile numeric sunt mai multe in Romania.

    In ceea ce priveste problemele societatii fara Dumnezeu, atee, nu sunt specialist, sociologii pot da un feedback.
    Diferenta dintre puncte noastre de vedere se datoreaza trairilor diferite si de asemnea realitatile care sunt iar diferite, cea de ortodox traitor si cea atee.

  11. @ Petra (nepublicat, ca sa nu iasa alta cearta):

    Cred ca ai inteles gresit ce a scris Anca H., care sigur nu se referea la tine cu ateismul, ci la tipul “barbatului roman” pe care il descriai, deci la o categorie generica, majoritara, dar caracterizata de o mentalitate lumeasca.

  12. Cearta n-ar fi iesit. Nu aveam de gind sa explic de ce nu sint atee si de ce as fi eu ortodoxa. Nu sint chiar asa de sigura ca n-am inteles bine referirea ei. Oricum discutia e inutila. E probabil ca suferim amindoua de o defectiune a argumentarii clare.

  13. @ petra,

    o argumentare clara pe un subiect atat de complex, nu se poate face decat fata catre fata, iar cine nu are aceasta ocazia, fiecare sa-si intrebe duhovnicul.

    Va rog sa ma iertati pt mica neintelegere.

    Doamne ajuta !

  14. @ Petra:

    Daca am fi inteles ca Anca H. te-ar fi socotit atee, fii sigura ca nu am fi aprobat comentariul. Acum deja ne pui pe ganduri… Deci… ce anume ai vrut sa spui, Anca? Cine a inteles corect?

  15. @ admin,

    dupa cum am mai scris subiectul este destul delicat, as fi preferat sa nu fi mai intervenit, pentru ca are multe aspecte care pot fi dezbatute, dar in scris(nu e punctul meu forte sa sintetizez) sa cuprindem tot e destul de anevoios, pentru ca nu cuprindem tot.
    Totusi aceasta o sa fie ultima mea postare, pentru ca sunt f. obosita si prefer sa ma retrag.

    Eu am adus in prim-plan doua realitati, cei din Biserica si cei din afara Bisericii, traind cu moravuri fara de Dumnezeu.

    Ceea ce am vrut sa spun, ca de aici mai avem si partea din Biserica, cu toate categoriile de oameni, incepatorii sau unii incepatori care raman la stadiul de incepatori si nu mai vin la slujbe pe motiv ca au dezlegare de la preot ptr a face fapte bune, de intrajutorare (exact la misionariatul catolic), si cica care ii da dreptul sa inlocuiasca slujbele, intalnim tot felul de situatii si situatii acestea atipice, apoi sunt cei care trec spre pocainta, cei care se lupta cu patimile, cei care incep sa mai vada cate ceva, iar mai cad, se ridica, dar cu toate acestea vad si o stagnare, o dormire pe-o ureche, adica am facut “atat” si gata, pe cand, lupta crestinului stim ca este pana la moarte.
    Aceasta atitudine LAXA e vizibila in Biserica, nu se mai merge pe trairea autentica a crestinului ortodox si de aici apar o serie de probleme cu o paleta diferita, putem sa le spunem podoabe, machiaj, dorinta dupa firesc si nu dupa suprafiresc, care este de altfel menirea crestinului ortodox, sa tindem sa ne indumnezeim, sa incepem sa fim traitori.

    In ceea ce priveste educatia copiilor, cum amintea Petra, are rol important, desigur, dar mai este si reversul medaliei, cand majoritatea dintre noi am avut o educatie precara. Eu am avut probleme familiale foarte grele, in copilarie si toata adolescenta, dar nu am folosit niciodata acest aspect ca pretex de scuza ca nu sunt un adult matur sau un crestin ortodox asa cum ar trebui sa fiu, adica sa caut sa traiesc autentic, sa iubesc statornicia, stabilitatea, fidelitatea.
    Apoi pentru lumea laica, cred ca fiecare om are in constiinta lui, sadita de catre Dumnezeu, inclinarea spre bine, partea morala, dar daca ne inabusim constiinta, asta e deja un alt aspect, deci nu poate fi toata vina pe indoctrinarea si presiunea prin mass-media si alte medii.

    Apoi, cred ca femeia si barbatul devin unul si acelasi in casatorie si ca de fapt aceasta e si menirea casatoriei, ca sotii sa aiba acelasi ritm, dupa spusele Sf Ioan Gura de Aur. Iar eu am intalnit un om langa care sa simt acelasi ritm si in traire si in simtire si nu au existat contraziceri, ba mai mult, ne-am sprijinit. Desigur, ca sa gasesc acest om, nu a venit nimeni sa-mi bata la usa, sa-mi arate ceva frumos. Am cautat, m-am straduit si cu pronia lui Dumnezeu am gasit un om potrivit si acest om m-a invatat suprafirescul. Si bineinteles duhovnicul sau in primul rand dansul.
    Cred ca fiecare poate primi dupa stradania si dispozitia sufleteasca. Nu exista om sa nu caute si sa nu gaseasca, la Dumnezeu totul este posibil daca omului ii este de folos.

    Nu am cuprins tot, imi cer scuze, dar ma retag sunt franta de oboseala si astazi am avut o zi grea.

    Doamne ajuta, fratilor admin si Petra !

  16. Bun. Deci am inteles eu prost, apropo de partea cu ateismul. Imi cer scuze.

    In rest, n-ar mai fi de comentat decit…

    Post cu folos!

  17. Pingback: DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin "infrumusetare"
  18. Pingback: IPS Ilarion (Patriarhia Moscovei) e pentru folosirea "moderata" a fardurilor si a imbracamintii "atractive" de catre femei
  19. Pingback: Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
  21. Pingback: PARINTELE HOLBEA despre FRUMUSETE intre “MIRAJUL ESTETIC AL LUI ANTIHRIST” si transfigurarea fetei umane in CHIP si ICOANA a lui Hristos -
  22. Pingback: Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI -
  23. Pingback: CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea” pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare” -
  24. Pingback: PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului -
  25. Pingback: Predica despre IMBRACAMINTEA INDECENTA A FEMEILOR in Biserica a IPS Ieremia, Mitropolitul Gortinei: “Va cer sa placeti lui Dumnezeu prin imbracamintea cuviincioasa, astfel incat sa va fie auzite rugaciunile” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare