DE CE MOR ROMÂNII DE COVID? Cauzele uneia dintre cele mai mari mortalități din Europa între propaganda „POPORUL E DE VINĂ” și mult mai incomodele explicații ale DEFICIENȚELOR MAJORE ale sistemului sanitar, iatrogeniilor „eroilor din linia întâi”, precum și cazurilor de deces fabricate

Adevărul/ Cătălin Sturza:

Câteva întrebări simple pentru autorități, înainte de a da vina pe populația care „nu respectă regulile”

Raed Arafat, Guvernul și Comitetul pentru Situații de Urgență ne avertizează că urmează cel mai probabil noi măsuri de lockdown, deocamdată la nivel local. În timp ce autoritățile, o parte a presei și unii influenceri dau vina pe populația care nu ar respecta măsurile de protecție, pe „negaționiști”, Avocatul Poporului, chiar pe „religioși” pentru creșterea numărului de cazuri Covid.

Mai întâi însă un articol din The Telegraphi intitulat „The case for lockdowns is littered with dangerous logical fallacies” – argumentele în favoarea lockdownului sunt pline de erori logice periculoase. „Miniștrii au ignorat regulile de bază ale științei într-o încercare disperată de a demonstra meritele noilor restricții”, scrie The Telegraph.

Să vedem și părerile unor experți în boli infecțioase de la Harvard, Oxford și Stanford care semnează o scrisoare deschisă împotriva lockdownului, publicată pe unherd.com. „Cei care nu sunt vulnerabili ar trebui lăsați imediat să-și continue viața în mod normal”, scriu Dr. Martin Kulldorff (Harvard University), Dr. Sunetra Gupa (Oxford University) și Dr. Jay Bhattacharya (Stanford University Medical School). „Cea mai umană abordare de a echilibra riscurile și beneficiile când vrei să atingi imunitatea de grup, este de a le permite acelora care au un risc minim de deces să trăiască în condiții normale pentru a-și clădi imunitatea în fața virusului prin infecția naturală și de a-i proteja pe cei care au riscul cel mai mare. Numim asta Protecția Concentrată.” Scrisoarea celor trei experți o puteți citi la acest link.

Trei întrebări cu privire la situația din România

În ceea ce privește creșterea numărului de cazuri, încercarea de a găsi „vinovați de serviciu” ar trebui precedată de întrebări despre ce au făcut guvernul și autoritățile în aceste luni de pandemie.

1. Unul dintre cele mai de succes modele pentru oprirea pandemiei de coronavirus este Taiwanul. Cea mai importantă măsură luată de Taiwan a fost închiderea granițelor și carantinarea celor care intrau în țară, pentru două săptămâni – lăsând viața să decurgă în rest normal; detalii aici. Autoritățile din Taiwan au făcut asta încă din luna ianuarie. La jumătatea lunii iulie, în Taiwan se înregistraseră, în total, 451 de cazuri de Covid-19, și doar 7 morți asociați cu coronavirusul (!); mai multe detalii la acest link. Când s-au luat măsuri similare, în România, în ceea ce privește traficul la frontiere? Când s-a hotărât (în cele din urmă) carantinarea celor care intrau în țară? Și cum a fost respectată această carantinare?
2. Una din măsurile luate de Coreea de Sud foarte din timp a fost suplimentarea numărului de paturi ATI și construirea unor spitale de campanie, pentru a proteja spitalele normale – și pentru a nu avea de suferit pacienții cu alte boli. Ce măsuri s-au luat, în România, pentru suplimentarea numărului de paturi la ATI, în cele nouă luni de când durează pandemia? Cu câte paturi a crescut acest număr, dacă el a crescut? Celor care vor zice că „trebuie și medici pentru ATI, nu doar paturi”, li se poate răspunde: soluții există, din moment ce sud-coreenii au reușit (mai multe detalii la acest link). S-ar putea, de exemplu, tripla salariul medicilor voluntari la ATI, pentru trei luni sau șase luni. Iar începătorii ar învăța de la seniori sau specialiști. A încercat cineva să discute măcar despre o astfel de măsură, în atâta amar de timp?
3. Cât despre transformarea spitalelor din România în focare covid sau pacienții care au sufeirt și murit deoarece nu au avut acces la servicii medicale de bază (pentru cancer, diabet, etc) – ține cineva măcar socoteala acestor pacienți? Pe parcursul lunii septembrie, România a avut una dintre cele mai mari rate de mortalitate Covid din Europa, și multe articole din presă au pus acest fapt pe seama tratamentului sau a infecțiilor nosocomiale, și nu a Covidului. Câte vieți s-ar fi putut salva, câte astfel de situații s-ar fi putut evita prin deschiderea din timp a unor spitale „de campanie” doar pentru Covid? Vorbește cineva, chiar și acum, de o astfel de măsură?

„Oamenii sunt de vină”?

Nu mai vorbesc despre alte lucruri bătătoare la ochi: ce sens are, de pildă, să închizi teatrele și sălile de spectacol, dar să lași descise păcănelele și cazinourile? Cum se poate justifica, în vreun fel, o astfel de măsură, din punct de vedere medical? (între timp înțeleg că s-au închis și păcănelele; poate deoarece „omisiunea” îi revoltase pe mulți, fiind prea bătătoare la ochi?)

Pare cusută cu ață albă și „apocalipsa” covid post-alegeri. Oare cum au reușit „autoritățile” să controleze proporțiile pandemiei fix până în momentul alegerilor, asigurând pe toată lumea că nu există nici un pericol să mergem cu mic, cu mare în secțiile de votare? Inclusiv pensionarilor li se spunea că pot merge la vot fără să existe, practic, vreun risc. Și apoi, brusc, totul sare în aer după ce se numără voturile și se anunță rezultatele finale ale alegerilor? Eu susțin, fără rezerve, dreptul democratic al oamenilor de a vota; însă foarte mulți își pun în aceste zile aceeași întrebare, care se leagă de atitudinea autorităților, și nu de dreptul de a vota.

Este cel puțin ciudat și faptul că se folosește aceeași narativă pe care am tot auzit-o în cele nouă luni de pandemie: „Oamenii sunt de vină”. Deși putem vedea cu ochiul liber, când vedem din casă, tot mai mulți copii cu mască până și în aer liber, la locurile de joacă sau pe trambulinele din parc. În autobuz, la metrou, în trenuri toată lumea poartă masca în mod regulamentar, deși chestiunea eficienței protecției oferite de măști împotriva virușilor este în continuare una foarte dezbătută și contestată inclusiv în planul studiilor științifice (un metastudiu de pe site-ul Center for Disease Control aici; alte studii științifice în British Medical Journal; la Cambridge Univeristy Press; și un meta-studiu al International Society for Influenza and other Respiratory Virus Diseases; un studiu detaliat al unui profesor de la New York University la acest link). Așadar, la modul empiric, oricine iese din casă și se uită în jur poate observa că românii respectă regulile, uneori chiar cu asupra de măsură.

Decizii bazate pe studii și fapte științifice, sau pe simple opinii?

Cele trei întrebări numerotate mai sus pornesc de la măsurile luate de alte state lăudate în presa internațională pentru eficiența cu care au încetinit sau oprit pandemia Covid. Care, puctual, puteau fi aplicate, sau măcar discutate la modul serios și în România.

Ca să nu mă întreb: vorbește cineva, la nivelul autorităților, despre argumentele aduse în articolul de mai sus din The Telegraph? Sau despre argumentele celor trei prestigioși profesori de la Harvard, Oxford și Stanford, care se opun măsurilor arbitrare de carantinare generală? Sau le bagă sub covor pe toate, catalogându-le drept „conspiraționisme” – înlocuind în mare parte datele științifice și discuția științifică cu simple opinii? Și acoperind, convenabil, lipsa de coerență și competență cu atacarea unor „oameni de paie” și oportuni țapi ispășitori?

Lucian Davidescu/ România Curată

De ce românii mor de Covid când alte nații supraviețuiesc? 

Greu să dai iar vina pe popor pentru pandemie după ce l-ai chemat la vot „în număr cât mai mare” și tocmai te pregătești să-l chemi din nou.

Așa că se caută urgent un noi suspecți de serviciu să plătească pentru incompetența administrativă: chelneri, cârciumari, artiști… orice, numai să nu zică lumea că nu luăm chiar nici o măsură.

Dar totuși… chiar nu merge așa! Adică tot în punctul zero suntem?

În primăvară, poporul a acceptat tot felul de restricții, majoritatea bezmetice, în ideea că sistemul sanitar se va pregăti. Probabil singura care a avut și efecte, evacuarea bolnavilor ne-critici din spitale ca să nu se îmbolnăvească acolo, a asigurat câteva luni de acalmie. Timp în care trebuia să cumpărăm ce-i de cumpărat și să învățăm ce-i de învățat – fie din experiența proprie fie din a altora care au trecut prin asta puțin înaintea noastră.

Acum, aflăm că paturile ATI tot nu sunt destule și vedem că mortalitatea a scăzut mult mai lent decât în alte părți și a ajuns astfel aproape pe primul loc în Europa.

Mai aflăm (din date care au început să fie publicate abia în urmă cu trei săptămâni) ce era ușor de intuit de la început – că majoritatea focarelor sunt în „centre rezidențiale pentru copii sau vârstnici” (49 de focare cu 1200 de cazuri confirmate doar în ultimele două săptămâni) și în „unități medico-sanitare” (46 de focare cu aproape 500 de cazuri confirmate).

Chiar și între județe, diferențele sunt uriașe. Avem 5000 de decese din 137 de mii de cazuri depistate, ceea ce înseamnă o mortalitate de 3,7%. Însă la Cluj cifra coboară la 1,3% pe când la Bistrița ea ajunge la 6,8%.

Harta de mai sus este o reprezentare grafică a datelor brute furnizate de INSP (aici excelul cu cifre și calcule). Cifrele sunt desigur influențate de momentul și intensitatea izbucnirii focarelor, de gradul de acoperire al cazurilor reale prin teste, de rigoarea diagnosticului de deces și de migrația cazurilor grave dintr-un județ în altul. Totuși, poate fi de ajutor pentru a fi identificate locurile unde procedurile sunt mai bune și unde sunt deficitare.

Ceva nu e în regulă! Sunt locuri unde lucrurile merg rău sau foarte rău și nici cârciumile închise, nici măștile purtate în aer liber, nici dojana permanentă la adresa unor oameni care chiar fac ce li se spune – nimic din toate ăstea nu rezolvă problema.

Ne aflăm aici: tot mai mulți infectați…

…și tot mai multe decese.

Ce ne propunem mai departe? Ce au obținut (că și-au propus sau nu) alții?

Pentru început, performanța dubioasă a Chinei, pe care nimeni n-a reușit să o replice, de a eradica virusul…

Graficul cu decesele nici măcar nu e disponibil, se presupune că e pe zero… dacă n-o fi de-a dreptul pe minus… Să trecem mai departe, că aici nu prea există concluzii sănătoase la cap.

Cazul Ungariei arată exact reversul. Au scăpat de primul val însă l-au luat în plin pe al doilea.

Totuși, decesele nu sunt mai multe decât au fost în primăvară. Ceea ce înseamnă o rată de mortalitate mult mai mică.

Iar din punctul ăsta de vedere, Ungaria nu mai e vreo excepție.

În majoritatea țărilor Europei de Vest care au fost lovite primele, a venit și valul 2. Doar că lucrurile arată cu totul altfel de data asta. În Franța, cu un număr dublu de cazuri față de astă primăvară…

…decesele sunt de 10 ori mai puține.

Adică o mortalitate de 20 de ori mai mică. La fel în Marea Britanie…

…virusul este de nerecunoscut!

La fel în Spania, Italia, Germania, Olanda, Belgia, Norvegia, Finlanda, Danemarca…

Există un al doilea val de infectări, da, dar nu neapărat și de decese.

În Suedia e altfel. După un prim val violent, pe care ei îl pun pe seama deficiențelor din sistemul de îngrijire al vârstnicilor iar alții îl pun pe seama lipsei lockdown-ului, al doilea val pare că nu a venit încă.

Decesele zilnice sunt aproape de zero.

Dar se știe că suedezii sunt disciplinați și reci și păstrează în mod natural distanță atât de mare că nici măcar de măști nu mai au nevoie…

Alt loc unde graficele arată un val doi foarte modest este Belarus.

Desigur, datele furnizate nu sunt de încredere și sunt probabil falsificate masiv. Totuși, țara merită probabil ceva mai multă atenție științifică decât i se acordă. Prognozele pe baza cărora s-a făcut lock-down în toată lumea prevedeau, în scenariul cel mai pesimist, că în lipsa oricăror măsuri va fi infectată 80% din populație iar decesele pot ajunge la 1%. Bielorușii nu sunt nici disciplinați ca suedezii, n-au nici sistem medical performant și cu acces la resurse ca în Vest, doar un dictator care i-a supus unui experiment sinistru de supraviețuire și i-a transformat, fără să vrea, în grup de control.

Deci câte cadavre a ascuns Lukashenko? În lipsa datelor oficiale, s-ar putea face măcar estimări: fotografii din satelit cu gropile comune săpate, cantitatea de fum ieșită din crematoriile care ard zi și noapte, opozanți secerați din picioare la mitingurile de protest, mortalitate în exces în statistici pusă pe seama altor cauze… au totuși internet acolo, nu-i chiar Coreea de Nord. Estimările din primăvară sugerează că ar trebui să se îndrepte către 100.000 de decese. Unde au ajuns până acum? Cele mai recente știri despre subraportările din Belarus sunt tocmai din aprilie.

E adevărat că în Belarus populația vârstnică e mai redusă. Dar tineri mulți sunt și în Iran…

Unde sunt decese multe, confirmate și de pozele din satelit și de raportările lor oficiale.

Practic, doar cu țări ca Iranul se compară România de la egal la egal când e vorba de mortalitatea la zi.

Ce concluzii se pot trage din comparațiile de mai sus?

Unele lucruri probabil că nu se vor putea lămuri convingător prea curând. Altele încep să se limpezească.

Omenirea a fost luată pe nepregătite de o viroză nouă, atipică și care omora în feluri noi. Dintre epidemiologi, unii s-au repezit cu prognoze catastrofale, ca să fie acoperiți pentru orice scenariu (să ne amintim cum și la noi dr. Streinu-Cercel prognoza până la două milioane de români morți de gripă aviară sau cel puțin „un mizilic” de 20.000 de morți de gripă porcină). Dintre medici, unii și-au folosit tot arsenalul logistic fără discriminare, ajungând adesea să facă mai mult rău – cum a fost cazul cu ventilația mecanică, un malpraxis la scară mare (iatrogenie în termeni riguroși). Politicienii cuprinși de panică au deschis manualul de comunicare de criză la capitolul „dă vina pe popor”.

În timp, însă, lucrurile au început să se așeze. Au fost izolate persoanele vulnerabile din centrele de îngrijire. Medicii au învățat din experiența proprie și a altora, au îmbunătățit protocoalele de tratament, au cerut și primit ce le trebuia. Politicienii au citit și notele de subsol din manualul de spin-doctoring, unde scrie clar că tacticile de eschivare funcționează doar pe termen foarte scurt după care trebuie să-ți asumi responsabilitatea și să asiguri resursele necesare rezolvării problemei. S-ar fi putut mai bine, mai repede, dar până la urmă s-a rezolvat cumva.

Pe când ai noștri…  „s-ar putea să fim rugați să luăm măsuri mai dure”

Când tot ce ai e un ciocan, vezi peste tot numai cuie!

Din septembrie până azi, în România ai cel mai mare risc din UE să mori de Covid

Iată cum arată bilanțul Covid-19 în Uniunea Europeană de la începutul toamnei, reperul aproximativ al valului 2.

Cifrele sunt extrase și prelucrate (varianta excel aici) pe baza datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății pentru perioada 1 septembrie – 14 octombrie 2020.

România stă astfel:

Locul 3 la numărul efectiv de decese (1957), după Spania (3769) și Franța (2212). Totuși, cele două țări au populație de 2-3 ori mai mare și raportează fiecare de peste 5 ori mai multe cazuri, astfel că, ajustând la situația asta, suntem de fapt înaintea lor.

Locul 2 la fatalitate*, adică decese raportate la numărul de cazuri confirmate. La noi, rata este de 2,7%. Ne depășesc doar bulgarii cu 3,2%. Media UE în aceeași perioadă este de 0,7%. Însă bulgarii au mult mai puține cazuri confirmate chiar și prin raportare la populație – fie că s-au ferit mai bine fie că nu testează nici măcar cât noi.

Locul 1la mortalitate**, adică decese raportate la milionul de locuitori. Noi avem 101, Spania este pe locul al doilea cu 80, media UE este de 29.

*Fatalitatea este calculată prin raportarea numărului de decese la numărul de cazuri identificate din aceeași perioadă. Are trei rezerve metodologice majore.
– numărul real de infectați este necunoscut iar numărul celor descoperiți depinde de cât și cum se testează (v. CFR vs IFR).
– există un decalaj între raportarea primului test pozitiv și deces, care poate varia de la o țară la alta. Acest interval mediu nu este furnizat nicăieri iar plaja de variație este mare – poate fi o săptămână-două sau chiar mai mult dar poate coborî la o zi-două, sau, în unele cazuri, infecția este confirmată abia odată cu decesul sau chiar după.
– procedura de stabilire a cauzei decesului diferă de la o țară la alta, astfel că cifrele nu sunt mereu compatibile.

**Mortalitatea este calculată prin raportarea numărului de decese la un milion de locuitori. Față de fatalitate, primele două dezavantaje metodologice nu mai sunt relevante, al treilea în schimb rămâne. De aemenea, cifra este influențată nu doar de capacitatea sistemului medical ci și de răspândirea efectivă a bolii – unele țări stau mai bine doar pentru că s-au ferit sau au fost ferite mai bine de virus.

Lucian Davidescu (contul de Facebook):

România vs. UK

Englejii, oameni civilizați, respectă regulile! ‘r-ar mama lor de reguli: nu pupă moaște, nu dau masca sub nas, se spală pe mâini după pipicaca (ei 75% noi 84% da’ orișicât, pe aproape), nu stau bot-în-bot în cârciumi până dimineața…

Bă, da’ au un ghinion: 13 mii, 17 mii, 23 de mii de infecții noi pe zi!
O singură regulă nu prea o mai respectă. Aia că trebuie să mori. La fel ca la franțuji, olandeji, belgi – rata de fatalitate s-a prăbușit în valul 2 față de astă primăvară, de 10-20 de ori.

Românii cică nu respectă nici o regulă, dar au o lipsă de ghinion incredibilă – cu rate de infectare de două ori mai mici.

Băi, în schimb regula morții barem o respectăm cu sfințenie!

Azi, Belgia vs. România:

Spre deosebire de olandezi, care au luat măsuri puține, belgienii au avut printre cele mai dure lockdown-uri. Au și testat masiv, mai mult decât dublu față de români. Față de olandezi (50%), ceva mai mulți belgieni (60%) se spală pe mâini înainte de-a ieși de la toaletă, dar încă mai puțini ca românii (84%).

În primăvară, au fost una dintre cele mai lovite țări în primul val: 10 mii de decese (Suedia cu o populație doar cu puțin mai mică a avut sub 6 mii).

Ce vedem acum, în valul 2? Numărul de cazuri crește exponențial. Dacă „românii nu respectă regulile”, înseamnă că belgienii nu le respectă nici atât – cu ale lor de 3-4 ori mai multe cazuri la mia de locuitori.

În schimb, la fel ca francezii, olandezii etc., și belgienii se încăpățânează să nu mai moară. La un număr cel puțin dublu de cazuri, decesele sunt de 10-20 de ori mai puține față de astă primăvară.

Da, sigur, ei sunt mai sănătoși ca noi, au alt stil de viață etc. Dar asta nu explică nimic – tot mai sănătoși și cu alt stil de viață erau și în primăvară, când mureau pe capete.

Noi murim pe capete și azi… ce scuză avem?

România vs. Olanda

Populații comparabile. La ei, în ‘valul 2’, de două ori mai multe cazuri dar de cinci ori mai puține decese, deci mortalitate de 10 ori mai mică.

Ce îi „distinge” pe olandezi?

1. Regulile la ei au fost foarte relaxate de la început.Masca e recomandată dar nu obligatorie abia de luna asta, în magazine, în trei orașe.

2. Teste nu prea fac – rata de testare e doar cu puțin peste cea de la noi. (2,6 milioane de teste și la noi și la ei, atât că sunt la doar 90% ca populație)

3. Sunt nația europeană care se spală cel mai puțin pe mâini… chiar și după pipicaca: 50%. Românii… 84%.

Hai cu „poporul e de vină”!

LIBERTATEA:

Ce spun medicii după ce Tătaru a cerut explicații pe decesele COVID-19: “Dacă România ar ajunge la cea mai mare mortalitate din Europa n-ar trebui să mire pe nimeni”

Oamenii se tem să meargă la spital, chiar dacă au zile întregi simptome de COVID-19, spune medicul Andreea Moldovan, de la Spitalul de Boli Infecţioase din Braşov. Acesta este doar unul dintre motivele care pot explica rata mare a mortalităţii COVID-19 în al doilea val al epidemiei în România. “Poate că pacienţii nu sunt la fel de bine îngrijiţi, poate că iau infecţii nosocomiale din spital”, o completează internistul Cristian Băicuş, de la Spitalul Colentina.

În UE, România este a opta ţară ca număr total de cazuri de COVID-19 diagnosticate până în prezent şi a noua ca număr total de decese, spun datele Centrului European de Prevenţie şi Control al Bolilor- ECDC. (…)

“Avem mortalitate mai mare la orice boală, şi atunci de ce să facă excepţie COVID-ul?”  “Explicaţia poate fi că pacienţii ajung mai târziu la spital. Poate că nu sunt la fel de bine îngrijiţi, poate iau infecţii nosocomiale din spital. Cred că acestea sunt explicaţiile posibile pentru rata mai mare a mortalităţii în România.”– rezumă situaţia medicul Băicuş, profesor la UMF Carol Davila şi şeful secţiei de medicină internă Spitalul Colentina, spital suport COVID.

L-am întrebat pe internist şi de ce crede că în alte ţări rata mortalităţii a scăzut faţă de valul din primăvară, în vreme ce, în România, acest lucru nu se întâmplă. Avem şi o populaţie cu un număr mai mare de comorbidităţi, mai prost îngrijită. Suntem o ţară mai puţin civilizată. Şi atunci mortalitatea e mai mare pentru orice boală. Nu e o excepţie COVID-ul. Avem mortalitate mai mare la orice boală şi atunci de ce să facă excepţie COVID-ul? Cristian Băicuş

Dr. Băicuș crede că și infecțiile nosocomiale joacă un rol Nu este cunoscut în acest moment impactul infecţiilor intraspitaliceşti, dar şi acestea ar trebui luate în calcul de guvernanţi, mai crede medicul. 

“E posibil ca autorităţile să nu aibă date legate de infecţii nosocomiale. Probabil că la cei care ajung să fie intubaţi, mortalitatea este mai mare din cauza infecţiilor nosocomiale”.Din primăvară până astăzi, ţările europene şi-au adaptat protocoalele în funcţie de studiile publicate între timp şi ce-a mai arătat experienţa clinică. 

Tratăm cu Plaquenil și Kaletra, deși au fost scoase de celelalte țări! Internistul Băicuş mai punctează o problemă care ţine de o aliniere incompletă a protocoalelor din România la ghidurile internaţionale.  “S-a introdus cortizonul, s-a renunţat la antivirale gen Plaquenil şi Kaletra, pe care noi le-am menţinut în protocoale. Bine, pe primul loc e remdesivirul, dar cum remdesivir de multe ori nu ai, atunci scrie acolo să dai Kaletra. Or, dacă la remdesivir este posibil să aibă efect, Kaletra aproape sigur nu are. Şi Paquenil aproape sigur nu are. Despre dexametazonă e singurul medicament care ştim că salvează vieţi, în rest încă suntem într-o necunoscută.”

Dr. Andreea Moldovan: ”Sunt cu siguranţă şi infecţiile nosocomiale”

Dr. Andreea Moldovan, director medical la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov, crede că mortalitatea crescută în România, în al doilea val, are la bază mai mulţi factori, o parte datând cu mult dinaintea pandemiei, precum subfinanţarea cronică a sistemului medical. Este terenul pe care survine boala: o populaţie în vârstă, cu multe comorbidităţi, mai mult sau mai puţin tratate şi ţinute sub control. Sunt cu siguranţă şi infecţiile nosocomiale, care pot să apară pe parcursul evoluţiei unui pacient critic, intubat şi ventilat. Dr. Andreea Moldovan: Nu se face o raportare a infecţiilor nosocomiale separat pe cazurile de COVID-19. Spitalelor li se cere să raporteze ca şi până acum infecţiile nosocomiale când apar. Însă, dacă Ministerul sau INSP nu au datele centralizate şi la zi – după cum Libertatea a scris şi în mai, şi în septembrie –  este pentru că “nu mai trimit din teritoriu”, crede dr. Moldovan. Cineva trebuie să le colecteze, să le prelucreze, să le trimită, şi e toată lumea acum prinsă cu toate, încât nu ştiu cât de multă înclinare se mai dă acestui lucru. A fost o perioadă când se raportau mai riguros infecţiile nosocomiale. Acum poate mai puţin. (…)/ integral pe libertatea.ro

Pr. Petru Suciu:

Conf Dr Bodolea:

„Pacientul nu mai poate respira fiindcă plămânul nu oxigenează sângele. Atunci se introduce un tub în trahee, sub anestezia pacientului, și i se aplică câteva strategii de ventilație adecvată disfuncției lui. Pacientul nu este conștient, este sedat profund, uneori este chiar paralizat. I se administrează medicamente care îi paralizează mușchii în așa fel încât să poată fi ventilat așa cum dorim noi. Plămânul se umflă cu apă, se inflamează, iar zonele care primesc aer se lipesc unele de altele, dezvoltă atelectazii, cum spunem noi. Plămânul face parte din torace, în mare vecinătate cu inima, iar afectarea pulmonară afectează și inima. Din cauza faptului că trebuie intubat și ventilat mecanic, suferă și inima consecințe secundare. Poate scădea tensiunea, apoi se administrează alte medicamente pentru a ridica tensiunea, apoi este perfuzat cu lichide, dar fiindcă este inflamat primește mai puține lichide, ca să nu agravăm inflamația, ceea ce poate afecta în mod secundar rinichii. Pot fi afectate și alte organe. Virusul ca atare afectează aproape toate organelele. Nu este numai la nivel de plămâni, ci și la nivel de inimă, ficat, mușchi, sistem nervos central, este o boală generalizată. Dar faptul că afectează plămânul în mod grav produce hipoxemie. Hipoxemia afectează în mod suplimentar toate organele și pacientul dezvoltă în final insuficiențe multiple pe toate organele, de aici și gravitatea extremă a acestei boli.

Noi ce facem pe ATI? Susținem organele. Intubația și ventilația susțin plămânul, îl ventilează în presiune crescută. Intervin și speculațiile fiziologice, cum e pronolizarea. Asta înseamnă că pacientul este pus pe burtă. În felul acesta este mult mai bine oxigenat, câștigăm mai multă perfuzie și ventilație. Sigur, dacă nu reușim să-l detubăm repede și după criterii bine stabilite, atunci există riscul foarte mare ca persoana să se infecteze cu germeni pe care îi are în calea respiratorie. Germenii s-au născut pe noi și se pare că de foarte multe ori ne și ucid. Au fost primii care au apărut și sunt ultimii care vor dispărea. Riscul este mare pe ATI dacă nu se poate trata rapid infecția Sars-Cov-2, care produce o imunosupresie teribilă. Virusul distruge toate componentele de intervenție imunitară, celulară, umorală, atât pe partea de celule, limfocite, cât si pe partea de anticorpi. Atunci pacientul face infecții cu germeni pe care îi purtăm cu noi, iar in spitalele mari, în toată lumea asta, în orice Terapie Intensivă există germeni de spital. Oamenii mor cu infecții de spital pentru că sunt pacienți imuno-compromiși, care nu au imunitate, asta e marea problemă.”

Io las cu limbă de moarte că refuz intubarea. Așa ceva…

Antena3:

Imagini de coşmar în spitalele COVID. Bolnavii mânâncă parizer şi gem, de 10 lei pe zi, şi fac duş la o ţeavă ruginită

Epidemia de coronavirus scoate la iveală neajunsurile din sistemul medical! Ajunși la spital pentru a se vindeca, pacienții se lovesc de condiții igienice precare, dar și de o alimentație sub limita decenței. O spun cei care, în ultima perioadă, s-au văzut nevoiți să treacă pragul spitalelor.

După 9 zile de internare, o pacientă care s-a vindecat de coronavirus și-a strigat revolta stârnită de condițiile din spitalul timișorean de suport COVID.

Într-o postare ale cărei imagini vorbesc de la sine, femeia îi întreabă retoric pe mai marii țării dacă ar fi dispuși să facă duș în condiții mizere sau să primească o felie de parizer la micul dejun. 

„Pacienţii au nevoie de o dietă bogată în vitamine, în nutrienţi. Dar din păcate, din alocaţia de hrană, asta este tot ce se poate asigura de către firma de catering”, spune Adela Filipescu, purtător de cuvânt la Spitalul CFR Timişoara, locul unde a fost internată femeia.

În timp ce bolnavii se luptă pentru viață, iar unitățile sanitare sunt sufocate de epidemie, o asistentă a spitalului CFR din Timișoara și-a prioritizat responsabilitățile. În timpul orelor de muncă, angajata spitalului a fost filmată în timp ce joacă “Solitaire” pe calculator.

Altă unitate medicală, același dezastru

La Spitalul Județean din Sibiu, triajul pacienților are loc într-un fost chioșc dezafectat, unde se vindeau alimente de tip fast food. 

“Decizia conducerii de a transforma fostul chioşc în zonă de triaj pentru persoanele infectate cu noul coronavirus a venit pe fondul lipsei de spaţiu şi a creşterii număruilui de persoane confirmative pozitiv cu COVID-19. Este o soluţie temporară prin care se asigură un circuit care separă pacienţii confirmaţi de cei care sunt doar suspecţi”, a declarat pentru Antena 3 Decebal Todăriţă, purător de cuvânt la Spitalul Judeţean Sibiu.

În ultimele 24 de ore, la Sibiu s-au înregistrat 150 de noi îmbolnăviri – cele mai multe de la debutul epidemiei.

Hotnews:

Un bărbat cu COVID-19 a așteptat zece ore în curtea Spitalului Județean Sibiu / Manager spital: Doi medici infecționiști consultă peste 100 de pacienți

(…) “Ajuns la spital la ora 14.00 am ieșit de la medicul infecționist la ora 21.30. Am așteptat foarte mult până am intrat la medic, iar cei care au rămas, am înțeles că au scăpat dimineața (…) Cu toate că medicul a decis că pot pleca acasă, pentru a face asta avem nevoie de o decizie de la DSP, care ar fi trebuit să ajungă în două ore, după cum mi-au spus cei de acolo. La 12 și 10 minute noaptea m-au anunțat că nu mai sosește decizia și că trebuie să aștept până dimineața.

M-am supărat și am plecat acasă. M-am întors a două zi dimineață după decizie și am suportat mustrarea din partea doctorilor, dar n-aș mai fi putut să stau. Mi-a fost frig toată ziua, iar dacă aș fi rămas ar fi trebuit să aștept în față, afară. Ne spuneau că este cortul acela de triaj, dar ce să facă mai bine de 40 de oameni câți eram într-un cort cu trei paturi. Când am ajuns acasă a trebuit să stau în apă fierbinte ca să-mi revin. Eu nu mă mir că în România se moare din cauza asta. Eu n-am simptome, dar după ziua de ieri am ajuns să fiu răcit. Nu mă mir că suntem printre primele țări din Europa la cazurile de morți, dacă așa se face triajul la noi”, spune bărbatul.” (…)

Anghel Buturugă:

Tuta lui Dumnezeu, nu e vorba de a „mulțumi” pacienții, ci de a nu-i ține toată noaptea la 10 grade afară, de pildă. Și nu te mai plânge că sunt prea multe cazuri de infectați, că era limpede când s-a făcut legea izolării și carantinării că se va ajunge la blocaj.

„„Așa cum există acel container pentru registratură și preluat pacienți, da, am luat în calcul ca în locul unde este acum cortul amplasat și în care sunt puși pacienții COVID să fie adus un container care va fi încălzit, va avea spații de așteptare, astfel încât să putem asigura toate condițiile și să reducem timpul de așteptare, pentru ca toți pacienții să fie mulțumiți. De fapt, asta este ideea, dar trebuie să ne gândim că nu avem decât doi medici infecționiști care consultă. Gândiți-vă că ei au peste 100 de pacienți. Încep lista de la 6.00 sau 6.30 și o termină în jur de 12.30, 13.00, după care își pregătesc tot ce au de pregătit, după care consultă. Vă imaginați ce încărcătură și ce muncă este pe un medic infecționist și noi avem doar doi. Și de asta trebuie să ținem cont”, a mai spus Liliana Coldea.”

Ferește-te de hărnicia sociopaților și proștilor

Un studiu al Universității din Edinburgh arată că strategia lockdown ar putea ucide mai multe vieți decât strategia laisser-faire sau a imunizării de turmă. Studiul, estimativ, s-a făcut având în vedere condițiile de îngrijire sanitară din Marea Britanie.

Cu atât mai mult, zic eu, e valabil acolo unde instituțiile au deja o istorie a disfuncțiilor, abuzurilor, atitudinii anti-umane. Adică la noi. Instransigența sanitară într-un astfel de context nu poate duce decât la catastrofe umane. Instituțiile și oamenii disfuncționali puși să atingă scopuri absolute dau rezultate pe măsură.

Strategia aleasă de guvernul român, promovată de Arafat, Cercel și alți „experți” este nu doar falimentară, dar va duce, garantat, la multiplicarea vieților pierdute. Inepta lege a carantinării și izolării, care impune spitalizarea obligatorie pentru cel puțin 48 de ore a tuturor infectaților (indiferent de simptomatologie) nu poate duce decât la blocaj. Se întâmplă deja (vedeți cazul din Sibiu din postarea precedentă) și e abia începutul. Protocoalele absurde covid au făcut deja victime în rândurile celorlalți bolnavi.

Nu avem medicii, spitalele și decidenții capabili să aplice cu costuri reduse strategii hei rupiste de izbăvire de Covid. Drept consecință, vom avea stat polițienesc la greu care să compenseze din disfuncții și lipsă de personal. Vom avea coșmar în spitalele blocate. Vom avea țapi ispășitori (vă știți deja care sunteți). Mult mai puțină suferință ar fi fost dacă strategia aleasă ar fi fost chiar și aceea a delăsării totale. Măcar am fi murit cum apucam, nu în arest.

7est.ro:

Cum se fabrică morţii de COVID la Iaşi. Dezumanizare ca în vremea ciumei

Sistemul medical ieşean şi-a mai adăugat o victimă în malaxorul COVID. Una dintre victimele accidentului de la Leţcani, nu a putut fi îngropată creştineşte, cu slujbă şi familie la căpătâi, pentru ca medicii i.au scris în certificatul constatator al decesului că a murit de COVID, nu din cauza multiplelor traumatisme. Patronul victimei a prezentat testarea cu rezultatul negativ care fusese făcută cu puţin timp înainte de a surveni decesul, iar medicii au modificat la foc automat cauza oficială.Mortul fusese deja îngropat în sac de plastic şi fără slujbă creştinească. Mai lipsesc gropile comune şi rugurile acestui sistem criminal să îşi dea măsură totală a cinismului. Mărturiile unor astfel de atrocităţi voluntare au început să se înmulţească în spaţiul public, iar 7Est va prezintă o radiografie a situaţiei

Este un rău de neînțeles pe care nişte oameni în funcţii publice îl exercită asupra unor oameni inofensivi, în durere sau în incapacitatea de a se apară. Oameni ucişi în acte oficiale de cauze inventate, sunt forţaţi să plece din viaţă în saci de plastic, precum ciumaţii, fără slujbe şi familii alături, pentru ca nişte angajaţi ai statului fac jocurile murdare ale unui grup de interese de la vârful ierarhiei ţării. Este şi cazul unei familii din Belceşti care îşi plânge mortul, o persoană care s-a aflat printre victimele accidentului de la Leţcani de acum 2 săptămâni. Este vorba de unul dintre muncitorii aflaţi în microbuzul care îl transporta la locul de muncă din Leţcani. Imediat după accident a fost transportat la UPU Spiridon, acolo unde a fost declarat decesul, la foarte puţin timp după accident.

“Nici nu am avut timp să aflăm de accident, că am şi fost înştiinţaţi de faptul că a murit. Am fost la spital să-l ridicăm, să-l luăm acasă şi să facem lucrurile creştineşti ce trebuiesc făcute. Am rămas încremeniţi când am văzut pe certificatul constator al morţii că nu erau trecute ca şi cauză a decesului traumatismele suferite în accident, ci că era mort de COVID.A trebuit să îl luăm din spital în sac, să săpăm groapa pe repede înainte să să-l îngropăm. Preotul ne-a spus să-l punem în groapă, că vine şi el să-i facă o slujbă. Parcă nu a fost de ajuns modul violent în care a murit, a trebuit să-l îngropăm ca pe un câine”, ne-a declarat Alina P., una dintre rudele victimei. Au făcut încadrarea decesului la comandă

Ulterior măsluirii cauzei morţii acestei victime, cauza din certificatul constator al decesului a fost schimbată. Era, oricum, prea târziu. “Am vorbit cu patronul unde lucra fratele meu şi când a auzit că medicii au susţinut că nu a murit în accident, ci de COVID, a innebunit de furie. S-a dus la spital şi le-a făcut scandal. “Sunteţi nebuni, chiar nu aveţi nicio limită? Dacă l-aţi declarat mort de COVID, în mod normal ar trebui să bag toţi angajaţii în carantină şi să inchid firma. Cum e posibil să aruncaţi astfel de minciuni?. Mi-am testat angajaţii acum 2 săptămâni şi nu a fost niciun caz pozitiv”,a relatat ruda victimei.

Puşi în faţa acestei situaţii, medicii au dat înapoi şi au modificat cauzele decesului. Mortul fusese, oricum, îngropat în sac de plastic şi fără slujbă. Rudele au mai precizat faptul că certificatul constatator al decesului nu era însoţit de nicio fişă a vreunei eventuale testări anti-COVID. (…)/ integral pe 7est.ro