De cosmar, dar adevarat: ECONOMISTUL-SEF AL COMPANIEI GOOGLE: “VA EXISTA UN IMPLANT PRIN CARE SA SE REALIZEZE CONEXIUNEA LA INTERNET PANA IN 2020″
Sunt un Cyborg si imi vreau deja implantul Google
The Atlantic, Arikia Milikan, 31 sept. 2010In completare la articolul in care seful Google, Eric Schmidt, raspundea unei intrebari referitoare la crearea unui implant Google, redam articolul care a generat intreaga discutie. Ideea cipului implantabil a fost lansata de economistul-sef al google, Hal Varian, iar perspectiva folosirii lui este prezentata aici de un autor care se considera deja un… cyborg:
Cu vreo nouă luni în urmă, eram într-o sală de conferinţe la sediul Google din Mountain View împreună cu şeful meu, Nate Silver şi economistul şef al companiei, Hal Varian, şi discutam despre Google-ul din anii 2020.
Cu o noapte în urmă hoinărisem împreună cu Nate şi cu un prieten din copilărie prin centrul oraşului San Francisco, gândindu-ne la ce întrebări să îi punem lui Hal în interviul nostru de a doua zi.
Eu lucrasem cu Nate ca asistent de cercetare la un proiect de carte care analizează previziuni şi predicţii într-o serie de domenii diferite. Deviind de la subiect, ne-am închipuit conceptul de Singularitate a Google – eventualitate în care cantitatea de informaţii cunoscute de Google depăşeşte cantitatea de informaţii care poate fi cunoscută. Am râs când Nate a desenat un grafic pe o bucată din autocolantul cu Hello Kitty al prietenului meu, ilustrând punctul de vedere teoretic în cazul în care s-ar întâmpla acest lucru.
În interviul din a doua zi, după o bună perioadă de 45 de minute de discuţii serioase cu privire la algoritmii de căutare Google şi noi proiecte dezvoltate în cadrul companiei, Nate a adus vorba despre Singularitatea Google. Lui Hal i-a plăcut acest concept, şi ne-am gândit la lucrurile care s-ar putea întâmpla în viitor cu Google, unul dintre ele fiind “implantul Google”, care ar permite navigarea pe internet doar cu ajutorul gândurilor.
Nate: Cum va arăta Google în 2020?
Hal: Acum căutăm informaţii pe Google de pe computer – desigur. De asemenea, şi de pe telefon. Aceasta este etapa următoare. Şi cred – lumea poate să râdă – dar cred că va exista un implant. Deci va exista, şi nu este vorba neapărat de Google, ci de Internet, va accesa reţeaua de informaţii.
Arikia: Treceţi-mă pe listă când se va întâmplă asta.
Hal: Vrei implantul?
Arikia: Îl vreau acum.
[râsete]
Hal: Da! Bun, vedeţi? Mulţi oameni spun asta. Cred că în 2020 veţi fi conectaţi în permanenţă la Internet. Veţi avea posibilitatea de a introduce informaţii, de a le extrage, veţi putea înregistra informaţii. Şi puteţi face toate aceste lucruri acum, înregistraţi această conversaţie şi o puteţi reda mai târziu.
Nate: Sigur. Dar credeţi că în curând, prin 2020?
Hal: 2020! E prea mult 10 ani! Uitaţi-vă unde suntem acum şi unde am fost în urmă cu 10 ani. Google are doar 10 ani. Deci, da, cred că da. Vom avea cu siguranţă un fel de interfaţă implant până atunci, după părerea mea.
Nate: Va fi nevoie de intervenţii chirurgicale? Sau de un fel de cască pe care o putem … Nu ştiu …
Hal: Nu ştiu nici eu.
Nate: Există oameni la firmă care se ocupă de acest lucru?
Hal: După câte ştiu eu, nu. Deşi sunt oameni care lucrează mereu la interfeţele pentru utilizatori, deci nu m-ar mira daca cineva s-ar gândi la asta. Sunt oameni care dezvoltă instrumente care să afişeze textul pe ochelari.
Apoi conversaţia s-a îndreptat spre alte subiecte cum ar fi The Cloud, Steve Mann şi căutarea în timp real. Aşa cum face mereu când un interviu captează atenţia, Nate m-a invitat să pun orice întrebare care mă frământă. Aşa că l-am întrebat pe Hal:
“O sa primeşti implantul?”
“Implantul!” A exclamat el cordial. “Da, vreau un implant! Şi vom vedea dacă va fi implantul Google.”
Să fiu bine înţeles: Acest lucru nu indică deloc faptul că există un implant Google sau gata să fie produs. Dar iubitorii de tehnologie de pretutindeni doresc o cyborgizare sporită. Kevin Kelly a scris recent: “cultura creează noi conexiuni în minţile noastre” (Cyborgi domestici, 9/6/2010), şi pentru unii oameni ca mine care au crescut în epoca de după dezvoltarea Internetului, acestea s-au creat deja.
Am avut primul meu computer şi conexiune la Internet în 1994, când aveam opt ani, astfel încât mintea mea în creştere a învăţat să navigheze simultan prin lumea fizică şi prin cea online. Unele procese mentale care erau la limită pentru generaţiile anterioare, acum sunt depăşite. Memorarea în masă este noua muncă manuală; contează doar interfeţele de navigare pentru utilizatori. Recunoscând modul în care internetul mi-a modelat creierul în aceste privinţe în perioada dezvoltării, m-aş putea considera deja un cyborg.
Când am terminat şcoala primară, folosirea scrisorilor pentru a comunica la distanţe mari era o practică arhaică. Când am terminat ciclul gimnazial, piratarea muzicii de pe Napster era ceva obişnuit, era o prostie să cumperi. La începutul liceului, era încă o practică standard să cauţi manual răspunsul la o întrebare arzătoare (sau pur şi simplu să fii mulţumit şi fără să ştii răspunsul). Vitezele de conexiune la Internet şi algoritmii de căutare s-au îmbunătăţit în mod constant în următorii patru ani, astfel că atunci când am început şcoala în 2004, a aştepta mai mult de un minut ca să primeşti un răspuns era o neplăcere de nesuportat şi se întâmpla doar în călătoriile cu maşina sau plimbările în natură. În vara dinainte de primul meu an de facultate a fost anul în care a fost lansat Facebook la 15 universităţi de elită, şi aproape fiecare relaţie formată în următorii patru ani era prefaţată de un potop de informaţii personale, intime.
Acum sunt mereu conectat la Internet. Rarele excepţii de la regulă îmi cauzează o anxietate cumplită. Lucrez online. Mă joc online. Fac sex online. Dorm cu smartphone-ul la poalele patului şi mă trezesc o dată la câteva ore să-mi verific email-ul în somn (ceva ce îmi place să numesc corespondenţă prin vis).
Dar nu este suficientă conectivitate. Tânjesc după o existenţă în care bateriile nu se termină niciodată, conexiunile wireless nu dau eroare niciodată, şi durata dintre o întrebare şi răspuns este aproximativ nulă. Dacă aş putea, m-aş conecta la fiecare oră din zi când sunt treaz, şi cred că o mulţime dintre colegii mei ar face la fel. Aşa că Hal, te rog grăbeşte-te cu acel implant Google. Nu mai avem răbdare.
Imagini: 1. “Cinema” de Benedit Campbell; 2. Muzeul Naţional de Sănătate şi Medicină.
“Am avut primul meu computer şi conexiune la Internet în 1994, când aveam opt ani, astfel încât mintea mea în creştere a învăţat să navigheze simultan prin lumea fizică şi prin cea online. Unele procese mentale care erau la limită pentru generaţiile anterioare, acum sunt depăşite.”
Eu am avut primul meu computer la 26 de ani si conexiune la internet la 31. Creierul meu s-a dezvoltat fara televizor (nu vedeam decit jumatate de ora pe saptamina sau maximum 1, 30 min/saptamina) pina la 15 ani. Dupa 15 ani ajungea cam pe la 1- max.2 ore pe zi iar in facultate practic deloc (cu exceptia vacantelor cind ma duceam acasa si inevitabil deschideam televizorul, desi chiar si atunci timpul era redus de plecarile pe munte si diverse calatorii de vacanta).
De citiva ani sint practic conectata prin forta lucrurilor la calculator si internet cel putin 4 ore pe zi. O resimt ca pe o enorma povara psihica si chiar fizica. Am dureri de cap mai multe decit de obicei. Dupa citeva ore de calculator am sentimentul ca am o pinza, o ceata pe creier. Daca situatia ar fi alta as renunta bucuroasa la calculator
Deci, stau si ma intreb, cum poate cineva sa-si doreasca implant? Oare ce fel de conformatie a creierului au de nu resimt efectele calculatorului? Sau poate, mult mai grav, nu reusesc sa mai faca diferenta intre o stare normala si una alterata…si atunci are dreptate fata asta care la 8 ani era cu calculatorul sub nas, sa se numeasca, cyborg….in carne si oase…inca. Asta mi se pare mie cel mai infiorator din acest articol
Vai,numai asa pot incepe ,cu: VAI VOUA celor ce ginditi asa! Daca n-ati gustat ce este meditatia la lucrurile lumii si rostul ei ,la felul cum e facuta ca sa ajungeti astfel la facatorul ei si in cele din urma la rugaciunea cea fierbinte catre Dumnezeu care te uneste cu Toti si cu Toate n-ati gustat nimic. Adevarat, zic unii, ca in acel stadiu mintea in linistea care coboara asupra ei totusi capteaza informatii incat reteaua Internetului este….rahat cu apa rece. Doar trebuie ceva sacrificiu si straduinta fata de celalalt mod DE CONECTARE (al intenetului) lucru care nu prea place.Fiecare are ce vrea…
Nu publicati! Este pentru voi. Un subiect interesant pentru un nou articol. De vazut clipul din articol.
http://www.antena3.ro/romania/oamenii-cu-greutate-ai-lumii-membri-ai-comisiei-trilaterale-se-intalnesc-la-bucuresti-111272.html
@Gheorghe Serafim: de ce sa nu publicam? 🙂 Anuntaseram si noi deja si urmarim cu atentie evenimentul, stirea de la Antena 3 fiind una din cele care au abordat intalnirea. Speram sa transpire informatii ceva mai relevante, in afara de frazeologia propagandistica si afirmatiile generale. Vom reveni cu analize saptamana urmatoare. Multumim!
MAI SUNT DOAR 5 ZILE IN CARE SA NE EXPRIMAM OPINIA LEGATA DE BULETINELE BIOMETRICE
Va rog sa nu uitati sa transmiteti sugestiile, parerile si propunerile voastre legate de proiectul de act normativ: Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România.
Scrieti la mail:legislatie@mai.gov.ro, până la data de 22 octombrie 2010.
Avem acum sansa sa ne exprimam opinia legata de biometrie si putem face sugestia de a se oferi alternative la toate actele biometrice, nu doar la buletin sau pasaport.
NU UITATI: MAI SUNT DOAR 5 ZILE!!!
Internetul, hmm … asi spune ca deocamdata este un rau necesar.
Este un fapt de necontestat ca televizorul, ca si internetul au intrat “organic” din pacate in viata noastra. Au devenit un fel de droguri care au creeat cea mai periculoasa dependenta. De ce? Pentru ca efectul nu se vede imediat ca la alte droguri, ci se vede pe o perioada mai lunga de timp, avand uneori urmari foarte grave.
Despre efectele televizorului asupra mintii umane a scris pe larg Virgiliu Gheorghe. Faptul ca ne uitam la televizor face ca sa se inregistreze o micsorare a nivelului activitatii corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care trec din starea beta in starea predominant alfa si delta. Emisfera stanga isi diminueaza mult activitatea, proces ce se desfasoara concomitent cu intreruperea partiala a puntii de legatura dintre cele doua emisfere. In acelasi timp, ariile cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt periclitate. Capacitatea noastra de decizie, de actiune si de gandire este mult diminuata. Nu ne mai apartinem in totalitate. Este important ceea ce vedem la televizor, dar poate mai important este faptul ca ne uitam la televizor, ceea ce ne „consuma” uneori cateva ore foarte pretioase din fiecare zi a vietii noastre. Televiziunea ne face sa ne raportam intr-un anumit fel la lumea care ne inconjoara, ne modeleaza comportamentul, perceptiile, gusturile, aspiratiile, in general universul de gandire. Capacitatea noastra de discernamant este incorsetata de alegerea unuia dintre acele „programe” gata fabricate, care ne sunt livrate de-a gata, si pe care, daca ne-am hotarat sa-l alegem, il acceptam asa cum este. Ne desfasuram asadar „libertatea” de a alege in spatiul ingradit al celor ce prezinta lucrurile asa cum vor ei, si nu asa cum sunt ele.
Cu internetul lucrurile se prezinta putin diferit. Ma refer la faptul ca internetul este o sursa de informare autentica, in care cenzura se manifesta mai putin. Capacitatea noastra de discernamant se poate manifesta mai deplin. Folosind internetul noi suntem cei care alegem ce, cum si unde sa vedem. Accesam site-ul pe care-l dorim, acolo unde avem certitudinea ca putem obtine o informatie cat mai veridica, fara filtre aditionale de distorsionare. Bineinteles ca internetul poate fi si o mare capcana in care cad cei al caror discernamant nu se manifesta, si care aleg acele site-uri dubioase si vatamatoare, sau care joaca „endless video games”. Repet, ceea ce accesam la internet depinde de propria noastra voie. Alegem liberi informatia de care avem nevoie.
A renunta la televizor este totusi mult mai usor decat a renunta la internet. Informatiile pe care le ofera televizorul se pot gasi si pe internet. Exisa si televiziuni on line.
Ce facem totusi cu internetul? Cum vom renunta la el in momentul in care se va pune problema sa o facem? Pai la fel ca si cu orice alt drog care da dependenta. Si fumatul da dependenta, dar au fost oameni care au renuntat la fumat. Se poate impartasi un crestin care fumeaza? Din cate stiu eu, nu. Este greu sa renunti la internet, dar nu imposibil. Deocamdata, pana la punerea in practica a acelui scenariu oribil, mai e ceva timp, pe care am putea sa-l folosim (re)gasind solutiile alternative de comunicare (telefon, posta, intalnirea cu persoana cu care vrei sa vorbesti), si de informare (ziare, reviste), asa cum faceau oamenii in perioada dinaintea inventarii internetului. Pentru ca va veni o vreme in care v-a trebui sa alegem, si acest moment ar trebui sa ne gaseasca pregatiti.
Foloseste la ceva sa ne comunicam iar datele personale prin “Scrieti la mail:legislatie@mai.gov.ro, până la data de 22 octombrie 2010”?
Ca am mai completat odata niste liste de care s-au folosit doar nu mai se stie cine.
@George
Da foloseste, pentru ca suntem datori a NU tacea. Nu suntem o masa de oameni care se lasa dusa de val, oricum. Noi suntem datori sa ne exprimam opiniile atat ca cetateni cat si in calitate de crestini si Dumnezeu oranduieste cum crede El mai bine.
Faptul ca datele noastre ajung cine stie pe unde nu conteaza, nu ai voie sa te feresti a declara ca cetatean ce gandesti si ca crestin sa marturisesti, caci asta inseamna frica si frica e de la….diavol.
Internetul…noi care am trait o buna parte de viata fara el ne vom adapta usor, ceilalti insa, vor fi disperati sa faca orice ca sa-l aiba.
Doamne! Trezeste-i la Viata pe toti oamenii.