DEZBATERE PRO SI CONTRA HOMESCHOOLING dupa decizia Danei Nalbaru de a-si retrage fiica de la scoala
- DCNEWS:
Dana Nălbaru, fosta componentă a trupei HI-Q, a luat o decizie care i-a uimit pe mulți români: și-a retras fiica de la școală. De tot. Acest gest este destul de greu de înțeles pentru părinți, poate și pentru profesori.
Micuța Sofia a mers trei ani la școală. Acum va învăța în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac, fără constrângeri, fără competiții impuse, fără note și calificative. În prima zi de ‘ne-școală’, fetița Danei Nălbaru a făcut primul curs de scenaristică, a stat două ore în fața calculatorului făcând matematică și altă oră învățând programare pe calculator la cursurile online Khan Academy.
DC News a cerut opinia unui specialist pentru a vedea ce efecte poate să aibă asupra copilului decizia de a-l retrage din sistemul de învățământ de stat. Prof. univ. dr. Geanina Cucu Ciuhan, directorul Minnie Psychological Center, ne-a explicat ce probleme pot apărea după această hotărâre a părinților.
“Un copil care nu interacționează cu alți elevi, în contextul de învățare, este lipsit de anumite abilități sociale pe care nu și le poate exersa așa cum ar trebui. Acestea se vor dezvolta, dar mult mai târziu și în altfel de contexte sociale. Copilul va fi lipsit de atmosfera de competiție care există într-o clasă. Concurența are efect benefic asupra dezvoltării copilului. Mulți spun că ar trebui să protejăm copiii, să nu îi punem deloc în situații care să le creeze frustrare, să se simtă confortabil în situațiile de învățare și este un lucru minunat, într-adevăr, doar că acest lucru trebuie să se întâmple cu moderație pentru că lipsa completă a comparației cu alți copii poate să ducă la scăderea semnificativă a performanțelor. Vorbim și despre o încetinire a dezvoltării lui cognitive, sociale, în planul comunicării”, a spus Geanina Cucu Ciuhan.
Întrebată dacă există avantaje în momentul în care un copil este retras din sistemul clasic de învățământ, aceasta ne-a spus: “Nu cred că am putea să vorbim despre avantaje. Mai degrabă, procedând așa, îi comunicăm copilului că este special, că este diferit de ceilalți copii. La început ar putea să se simtă privilegiat, să se simtă bine, încântat, dar apoi va porni în viață cu această idee care nu îl va ajuta. Nu poate trăi într-un glob de cristal tot restul vieții. La un moment dat, tot va trebui să se confrunte cu realitatea, cu modul în care funcționează școala, societatea și atunci nu facem altceva decât să întârziem dezvoltarea copilului”.
Prof. univ. dr. Geanina Cucu Ciuhan a explicat pentru DC News ce ar trebui să facă un parinte atunci când consideră că fiul său nu se poate adapta la sistemul de învățământ actual.
“Toți copiii au dificultăți în adaptare. Fiecare părinte își crește copilul cu empatie, căldură, îl învață lucruri frumoase și când ajunge la școală, se schimbă puțin lucrurile. Trebuie să respecte anumite reguli, să intre într-o anumită competiție, colaborare. Cu siguranță pot fi și anumite frustrări. La un moment dat, poate programa școlară este mai dificilă. Sunt anumite lucruri care trebuie reglate în învățământul românesc. Când un copil nu se adaptează acestui sistem, nu este cea mai bună soluție să-l retragem pentru că îl învățăm că atunci când nu reușește ceva… trebuie să plece din situația respectivă. Când un lucru nu va ieși cum își dorește… va abandona imediat”, a mai zis directorul Minnie Psychological Center.
“Copilului trebuie să îi comunicăm când există o problemă. Părinții se pot adresa profesorilor, psihologilor. Trebuie să ne activăm toate resursele pentru a rezolva problema. și să facem față situației. Nu trebuie să ne activăm resursele pentru a fugi de situația în cauză”, a adăugat specialistul.
„Fără constrângeri, fără competiţii impuse, fără note sau calificative”. Sunt principalele motive pentru care Dragoş Bucur şi Dana Nălbaru şi-au dorit ca fiica lor de 9 ani să nu mai înveţe la şcoală, ci acasă.
O decizie pe care cei doi părinţi spun că au luat-o după ce s-au documentat în privinţa sistemului homeschooling şi au vorbit şi cu alţi oameni care au ales această metodă de educaţie pentru copiii lor. Dorinţa e ca fiica lor să se dezvolte în propriul ritm şi să înveţe să facă în viaţă ce îi place cu adevărat.
„Ce m-a determinat pe mine să iau această decizie? Ea. Potenţialul ei. Mi-am dat seama că sistemul de învăţământ, acesta organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în faţa altora că şi cât ştiu, că şi cât au învăţat, este depăşit de vremurile pe care le trăim. Nu consider că a învăţa e un lucru greşit, dimpotrivă, cred că este esenţialul pentru a avea o viaţă frumoasă. Consider, însă, că felul în care învaţă copiii în şcolile din ziua de azi naşte în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumuseţea interioară. Am vrut că ea să nu piardă această frumuseţe, să o las să se dezvolte în ritmul ei, să capete încredere în ea însăşi, să înţeleagă că singur îţi poţi depăşi limitele, să înveţe să facă în viaţă ceea ce îi place cu adevărat, să nu-i fie teamă niciodată să o ia de la început, să fie independenţa, să nu-i dicteze nimeni direcţia în viaţă… Aş vrea să nu îi fie frică să spună nu, să-i ajute pe ceilalţi şi să se bucure de viaţă cu adevărat. Încerc să nu proiectez (deşi mi-e greu să n-o fac) viitorul ei, ci să o ghidez atunci când are nevoie. O las pe ea să-mi spună sau să mă facă să-i înţeleg nevoile şi mă supun acestora. Pentru că ea e altă persoană, cu alte nevoi decât ale mele, cu propriile trăiri şi alegeri. Când scriu despre Sofia nu spun că ceilalţi copii sunt mai puţin buni, că e greşit a merge la şcoală, nu lovesc în profesori sau mai ştiu eu ce alte interpretări ar putea cei cu rele intenţii să dea. Spun că EA nu s-a adaptat sistemului clasic de învăţământ într-un mod armonios şi că alegerea noastră are de-a face cu felul în care sistemul a afectat în sens negativ copilul NOSTRU. Atât. Nu e mai mult. Nu e o luptă de convingere dusă cu nimeni ci o dorinţa de a ne ajută fiica să aibă o viaţă frumoasă şi plină de lucruri bune”, şi-a motivat decizia Dana Nalbaru.
Ministrul Educaţiei: Poţi avea dificultăţi pentru că nu ai o diplomă care e acreditată
Deşi admite că sistemul de învăţământ din România nu poate oferi aceste lucruri, Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, atrage atenţia la legislaţia neclară în privinţa sistemului de homeschooling. Prin urmare, pot apărea probleme legate de înscrierea la liceu sau facultate, din cauza cursurilor care nu au fost echivalate ori a diplomelor nerecunoscute.
Actorul Dragoş Bucur anunţă astăzi că îşi retrage fiica de la şcoală şi o introduce într-un sistem de homeschooling. Cum priviţi acest sistem?
Mircea Dumitru, la emisiunea „În faţa ta”:
„Nu ştiu foarte bine cum funcţionează acest sistem în România în momentul de faţă. Ştiu că a început mai demult. Am avut câteva discuţii cu persoane care doreau să folosească sistemul pentru copii şi m-au intrebat, înainte de a fi ministru. Deci ar trebui să mă interesez şi să văd nu numai teoriile, ci şi funcţionarea lor exactă în România şi cadrul legislativ în care funcţionează. Cu siguranţă că există şi aspecte pozitive, dar există şi riscuri pe care ţi le asumi ca părinte. Aspectele pozitive sunt, aş zice, evidente, pentru că există o anumită libertate de a alege subiectele, educatorii pe care vrei să îi ai, cu cine anume faci anumite activităţi care sunt foarte agreate de copilul tău şi cred că asta face şi familia respectivă, a domnului Bucur. La acest lucru se gândeşte.
Există exemple istorice celebre de oameni care au stat acasă şi au fost educaţi până în momentul în care au ajuns la universitate şi au fost genii în domeniul lor. Un exemplu este Bertrand Russell care a fost educat în familie, acasă, înainte să meargă la univesitate.
Riscul este că atâta timp cât în România nu există o legislaţie clară care să îţi definească o rută de trecere din homeschooling în sistemul public formal de şcoală, care sunt condiţiile de a accede din home schooling în gimnaziu, liceu, universitate, poţi să fii în situaţia ca, odată ce ai terminat patru sau opt clase în sistemul şcolarizare acasă să nu poţi să te întorci în sistemul public. Să ai dificultăţi pentru că nu ai o diplomă care e acreditată, un număr de credite, ore.”
Ştiţi că acest gest al soţilor Dana Nălbaru şi Dragoş Bucur este practic şi un vot de blam la adresa sistemul de educaţie din România. Spun că acest sistem este unul cu constrângeri, cu competiţii impuse, cu note şi calificative?
Mircea Dumitru:
Nu şiu exact care e motivaţia până la capăt, însă am o anumită simpatie pentru unele dintre criticile pe care Bucur le aduce şcolii. De pildp, această idee pe care am mai prezentat-o de câteva ori de când am preluat portofoliul de ministru al Educaţiei. Evaluarea elevilor trebuie să fie una de factură strict cantitativistă, adică după numărul de teme, după caracterul foarte repetitiv al multora dintre ele.
Irene Oprescu este unul din puţinii părinţi din România care au ales educaţia în sistemul homeschooling. Ea a explicat la Digi24 de ce a ales acest sistem de învăţământ pentru cei doi copii ai săi, de 12 şi 14 ani:
„Am ales să nu îi dau la şcoală, pentru că se dezvoltă mult mai bine în homeschooling. Eu vreau ca ei să fie fericiţi.
Homeschooling e despre faptul că nu îl integrezi pe copil într-un anumit sistem rigid, ci că poţi să îl trimiţi la cursuri. Au zile clare pentru matematică, avem cursuri de dans, de pian, de canto, astea sunt bine stabilite în program. În rest, fiecare studiază la libera alegere – 2-3 ore, să citească, să facă informatică. Nicio zi nu seamănă cu alta. Dacă acea activitate trebuie să aibă loc, nu poţi să lipseşti, dar dacă e vorba că nu vrea să citească asta e – ne jucăm Trivia – e tot educaţie. Studiază şi singuri.
Intenţionează să urmeze o facultate, probabil în afara ţării, dacă vor vrea aici, au libertatea de a alege”.
La rândul său, profesorul de matematică Adrian Enache a recunoscut că şcoala are anumite carenţe, în sensul că nu îi învaţă pe copii că au un rost în viaţă şi nici că aparţin unui grup. „Nu reuşim să facem un grup al nostru, aşa cum fac alte naţii”, a spus Adrian Enache. El a subliniat însă, că ar fi curios să ştie de la cineva care a plecat din sistem ce anume face greşit, ca profesor.
Observ ceva agitaţie datorată deciziei Danei Nalbaru şi a lui Dragoş Bucur, care şi-au retras fiica de la şcoală.
Nu înţeleg absolut deloc spaimele apocaliptice ale amicilor mei 🙂
Am destui prieteni care fac homeschooling cu copiii lor, iar rezultatele sunt foarte bune. Numai Europa ideologizată mai este încă tributara acestui mod industrialist, ultracentralizat, de educație.Putem ieşi puţin din paradigma revoluţionară a “iluminării maselor”, în care geniul şi golanul fac exact aceleaşi cursuri standardizate, cu ore puse absolut aleatoriu una după alta, cu meditatii, ore si ore de lecţii acasă, şi ies aproape toţi cu diplomă de Bac, fără să le fie dat un rost în viaţă şi fără să ştie să facă nimic, fiindcă sunt deprinşi cu memorizarea mecanica şi cu powerpoint-ul?
Mai mult, şcoala omoară spiritul critic, atunci când nu îl deformează iremediabil, întrucât corporatocraţia globalistă, exact ca şi partidul comunist, nu are nevoie decât de rotiţe la sistem.
Deci, fiţi calmi 🙂 Homeschooling-ul există în toată lumea normală (mai puţin în câteva din statele ideologizate ale UE) și cu valori conservatoare încă vii.
În ceea ce privește tema homeschooling-ului, aș avea și eu vreo două observații.
Dacă privim școala strict din perspectiva socializării, sigur că există și alte posibilități de a-ți socializa copilul: în cartier, în parc, în parohie, etc. Din acest punct de vedere, cred că rolul de bază al școlii e să transmită elevilor cunoașterea pe care n-o pot dobândi de la părinți pentru simplul motiv că părinții nu stăpânesc suficient de bine subiectele în cauză: matematică, literatură, gramatică, biologie, istorie, ș.a.m.d.
Or aici ajungem la esența problemei. Inevitabil, homeschooling-ul devine din ce în ce mai greu pe măsură ce copilul înaintează în vârstă și materia devine mai complexă. Cineva din lista de prieteni spune că homeschooling-ul e o soluție binevenită, dar doar pentru clasele 1-8. Însă eu nu știu câți părinți din România sunt capabili să predea și matematică, și gramatică, și istorie și fizică la nivelul la care le-am studiat eu în clasa a opta. Pentru a putea face asta, părinții respectivi fie trebuie să fie foarte bogați și foarte educați, fie trebuie să fie doar foarte bogați, astfel încât să-și permită o cohortă de meditatori.
Cu alte cuvinte, exceptând cazurile de inteligențe extraordinare, care reușesc să își aranjeze un program de muncă flexibil și se descurcă doar cu patru ore de somn pe noapte, homeschooling-ul, cel puțin începând cu învățământul gimnazial, reprezintă o opțiune doar pentru oamenii bogați. E de înțeles de ce aceștia apelează la el. Invers, atunci când homeschooling-ul, cel puțin de la un nivel încolo, devine o soluție la îndemâna părinților, a tuturor părinților, asta înseamnă că de fapt avem o problemă cu sistemul de învățământ, al cărui nivel calitativ a scăzut foarte mult.
Așadar, orice credem despre homeschooling, e important de subliniat că el nu reprezintă o soluție socială, ci cel mult o opțiune personală, accesibilă în mod real doar unui număr extrem de mic dintre concetățenii noștri.
În fine, dincolo de problema “tehnică”, a transmiterii cunoașterii, în condițiile în care, repet, rostul fundamental al școlii ăsta este, nu să-ți socializeze și/sau ideologizeze copilul, ceea ce mă îngrijorează pe mine este un dublu fenomen la care asistăm. Pe de o parte, niște minorități active foarte vocale, și care dispun de o vizibilitate mult peste gradul lor de reprezentativitate reală, au tot mai mult tendința de a pretinde, pentru ele, dreptul de a configura spațiul public. Abuzând de argumente gen tirania majorității, în numele dreptului sacrosanct al individului, și al datoriei statului de a-l implementa fără să țină cont de particularități culturale și istorice, de structurarea subsidiară a vieții sociale și de dimensiunea ei organică, acești indivizi cultivă un climat deloc propice unei conviețuiri sociale normale. Invers, constat și o contra-reacție la acest tip de atitudine, în sensul unei tot mai puternice tendințe de sectarizare.
Iar această sectarizare este potențată de o lipsă tot mai accentuată de încredere în instituții și reprezentanții lor. Pe de o parte, pentru marea masă săracă a acestei societăți, instituțiile publice au intrat într-un colaps total, lăsând milioane de oameni în situația de a se “auto-organiza comunitar”, de a face home-schooling, și multe alte activități în rețea, ceea ce înseamnă de fapt no schooling. Invers, deși în general se plâng de cheltuielile publice excesive, cei din clasa de mijloc au o raportare tot mai pretențioasă, tot mai individualizată și mai client-oriented față de instituțiile publice, de la care așteaptă să se comporte ca niște privați în raport cu clientul. Iar când așteptările nu le sunt satisfăcute se retrag, evident, în spațiul privat.
Partea îngrijorătoare este că dispar tot mai mult premisele unei conviețuiri sociale reale și normale, acel consens social care face posibilă unitatea unei societăți cu diferențele ei cu tot. Există o exacerbare tot mai mare a diferenței individuale și de grup și o pretenție ca ea să devină normativă pentru societate. Dacă nu, fie te reclam la Barnevernet, la CEDO, fie mă retrag, în privat, în munți, în eul meu interior, etc.
In ciuda a ceea ce cred psiho-pedagogii cu masterate luate pe vremuri, pe Neogen si Hi5, mai nou, cu doctorate pe facebook, copiii nu-s niste robotei produsi in serie, astfel identici, ci sunt de o superba diversitate. In ei, adultul de maine, pentru cine poate sa vada, arunca lame fine de sclipiri, aidoma diamantului nativ, abia descoperit si zgariat nitel, ca sa-si dezvaluie natura, inainte de slefuire. Ca si in cazul celei mai pretioase pietre, care se sparge si se transforma in nisip de carbon daca este gresit prelucrata, cea mai marunta greseala transforma posibila impinire viitoare a copilului, inflorirea lui ca adult, in nisip de ratare, daca mijloacele de cladire a sa sunt gresit alese, nepotrivt aplicate.
Am inteles din comentariile si reactiile la ultimul eveniment care a ratutit facebook-ul, ala cu privire decizia unei doamne relativ cunoscute mediei de a-si educa copilul in sistem “home”-d`ala, ca romanii, in marea lor majoritate stiu sa-si educe si sa-i edifice pe viitorii adulti care sunt copiii lor. In general ratati si mediocri in meseriile lor, da, eu sunt unul dintre ratati, pentru nu traiesc din ceea ce mi-ar placea sa traiesc, ci din cu totul altceva, romanii astia stiu, in schimb, ce este bine nu doar pentru copiii lor, dar si pentru copiii altora.
Ei bine, eu sunt produsul unui fel de ‘home”-d`ala, chestia care m-a impiedicat sa nu ma ratez la absolut, ci doar sa ma ratez cumva misto,
Tot ceea ce stiu realmente folositor, atat din domeniile culturii generale, cat si din unele specialitati, multicele, stiu fie de la tata, care intre doua super-meritate batai m-a invatat chestii fabuloase prin metode unice, care ma faceau sa ascult cu gura cascata, fie in urma eforturilor proprii, in urma a ceea ce am citit singur acasa si in biblioteci.Repet, nu imi amintesc nici macar o sigura informatie utila sau interesanta invatata la scoala, mai putin alfabetul si tabla inmultirii.
Din clasa a doua am copiat tot, dar tot-tot, la toate lucrarile, ca sa trec clasele, inclusiv pe la cateva facultati, ca sa am timp sa citesc ceea ce ma pasiona, simteam ca ma intereseaza si ca imi va trebui in viata. Scoala nu ma facea decat sa-mi pierd timpul, sa-mi manance nervii si energia, sa ma oboseasca fara nici cel mai marunt folos, sa observ defectele semenilor mei si sa ma scrbesc prematur.Drept pentru care, chiuleam cam 1/3 din numarul orelor, aveam cam 250-270 de absente anual, timp in care am vazut mii de filme si am citit mii de carti. Cliseul cu socializarea este doar o frectie, esti cum te-ai nascut din perspectiva asta, intro sau extrovertit, asta nu se invata sincer, decat cel mult se poate deprinde doar la nivel de aparenta, de teatru ipocrit-cabotin, eu m-am nascut vorbaret, trancaneam prietenos de luam maul oricui, inainte de a ajunge macar la gradinita dar, in esenta, imi era perfect in solitudine de mic, colegii toti mi-au fost de o absoluta indiferenta, mi se parea ca reactia in card cu ei ma plaseaza in randul ovinelor, paradisul copilariei mele nu are nici cea mai vaga legatura cu ei, ci cu starile si trairile mele pe cont propriu.
Ceea ce ma interesa si stiam ca imi este util am citit cu creionul in mana. Spre exemplu, toata geografia pe care o stiu, o stiu din Jules Verne, din jurnale de calatorie si din memorii. Ceea ce citeam si inca nu aflasem cautam pe o harta imensa, agatata de tata in camera mea, exact in scopul asta, harta pe care m-a invatat de mic sa o citesc: “Invata, tata, tot ce este pe harta asta, nume si locuri, dupa care tot ceea ce vei citi te va bucura, vei avea impresia ca redescoperi locuri stiute”.
Cand am ajuns prin anul 2000 la Paris, stiam orasul cu ochii inchisi, din Mauger(Langue et Civilisation Francaises), din Balzac, Hugo, Dumas si altii.
Este drept, pentru asa ceva, pentru a-ti prii sistemul asta, “home”-d`ala, iti trebuie o anumita structura si un anumit parinte, si nu trebuie sa ai nimic din ceea ce se numeste spirit gregar in tine, mai mult, sa respingi turma, gastile, sa fii o structura individualista.
Daca fata doamnei respective are o asemenea structura si daca parintii ei sunt unii “d`aia”, de care trebuie, ii prevad un viitor stralucit, departe de banal si ratare.
- EVZ/ Al. Racoviceanu: Homeschooling. Cât avem voie să experimentăm pe copilul nostru?
Joi seara, după o zi destul de tâmpită – care, culmea, tocmai îmi demonstrase că nu dețin adevărul absolut în niciun domeniu! – am citit știrea despre Dana Nălbaru, Dragoș Bucur și decizia lor de a își retrage fetița de la școală și de a trece în regimul de homeschooling.
Mărturisesc două lucruri: primul e că ei doi îmi sunt simpatici, fără să-i fi întâlnit vreodată, dar, acum aproape 8 ani, când ni s-a născut primul copil, ne-a ajutat mult un cd cu experiențele trăite de ei când li s-a născut fetița. Acum aud că exact fetița care ne-a făcut să înțelegem că în viața noastră nu vine un extraterestru trăiește o viață care mie mi se pare extraterestră.
Al doilea lucru de mărturisit este că știrea m-a iritat. Nu mă bag în viața nimănui, dar am simțit că nu e drept, că decizia lor seamănă cu un abandon școlar, redefinit printr-o denumire trandy. Aveam să aflu, chiar în orele care au urmat că greșeam din nou. Nu dețin adevărul absolut, dar am făcut ceva ce nu cred că au făcut mulți dintre cei care-și dau acum cu părerea.
Apoi am citit despre homeschooling. Chiar am stat în noaptea de joi spre vineri și am citit despre chestia asta și am înțeles că există homeschooling în multe locuri din lume, cei mai mulți părinți care au ales această metodă de a-și educa fii sunt din SUA – în alte țări e interzis, cum ar fi Germania – dar la noi e cel mult un EXPERIMENT, departe de a fi legalizat.
Există o asociație a persoanelor interesate de extragerea copiilor din școlile normale – fie de stat fie private – dar practic, în 2015, erau cel mult 500 de familii care practică efectiv educarea copiilor acasă. Unii spun că ar fi doar 200. Numărul este oricum foarte mic. O astfel de familie, Curcubet, practică metoda de 16 ani (!) cu toți cei 4 copii ai lor. Susțin că au reușit și sunt inițiatorii organizației.
Problema e că la noi nu se echivalează studiile de acasă, decât indirect. Copilul – ca să nu fie declarat în abandon școlar, dar și pentru a îi emite cineva o diploma la sfârșitul anilor de studiu – e înregistrat la o școală-umbrelă. Adică face clasele prin corespondență. E un termen care pe mine mă sperie. Nu doar experiența absolvenților de pe la noi ai universităților care practică asta, ci și informațiile de tot felul privind diplome, doctorate honoris-causa sau titluri nobiliare cumpărate din străinătate mă fac să fiu circumspect.
Aici trebuie spus că oamenii ăștia nu fac ceva ilegal, practic copiii sunt înscriși la o școală. Doar că nu o văd niciodată, nici părinții, nici copilul.Echivalările sunt dificile, mulți din toată lumea preferă să rămână doar cu diplomele școlilor-umbrelă sau caută facultăți care să le permită accesul.
Nu toate școlile acceptă elevi ”home-școlarizați” sub umbrelă și nici toate universitățile nu îi acceptă fără un bacalaureat. Atunci, mă întreb, particip la acest experiment, dar cu ce cost pentru recunoașterea muncii copilului meu? Unii văd avantaje, eliminarea competiției, alegerea materiilor. Eu nu le consider avantaje, dar e o treabă de percepție.
Socializarea – absența colegilor cu care împarți bune și rele, nu doar cei pe care-i vezi la un curs de tip after-school – este o problemă greu de rezolvat în condițiile în care restul copiilor din jurul tău au alte probleme, alte preocupări. OK, de undeva poate că trebuie început, dar vrei să fie copilul tău primul? Eu nu aș risca. Și oricum nu în numele cuiva drag, care nu-și poate exprima decizia.
Apoi e problema unui membru al familiei, cel mai probabil unul dintre părinți, care supraveghează această activitate. El e ”scos din producție”. La început e bucuria că descoperi lucruri noi, că te dezvolți odată cu copilul tău, dar… cât reziști cu 3 profesii: educator, părinte și meseria ta? Unii poate vor reuși. Mi-aș dori ca Sofia Danei să reușească, măcar pentru că acum 8 ani am privit-o și am știut că și fetele mele vor fi frumoase.
În fine, tot citind despre subiect, pentru că și eu am niște nemulțumiri legate de sistemul de învățământ de stat de la noi, am găsit parte din motivațiile din alte țări: alienarea școlii normale de valorile creștine, avalanșa educației sexuale. La noi, motivațiile ar putea fi exact contrare.
Asta a fost doar o constatare.
În final – m-am întins prea mult pentru o simplă postare de blog – spun că (nu legal, ci moral) e o limită până la care ne putem supune copilul la un experiment.
Asta cu întrebatul copilului dacă vrea să meargă la școală sau nu… pe mine dacă mă întreabă cineva mâine dacă vreau să stau acasă sau să merg la vreuna dintre munci, aș răspunde răspicat…
PS: Argumentul că unele dintre școlile normale românești arată ca niște cocine, cu haznale în curte sau pereți crăpați de frig sau căldură nu e valabil. Familiile care practică această metodă nu provin – cel puțin în marea lor majoritate – din astfel de medii, ci sunt familii în care cel puțin unul dintre părinți chiar poate educa.
“Titi Rapidu
O tampenie homescooling-ul.o tampenie inventata de unii mahari de prin statele ultradezvoltate care s-au gandit sa le ofere o alternativa copiilor lor pe care nu-i ducea mintea sau fitele sociale la scoala normala.Homescoolingul e valabil DOAR pentru cei care au toata baza pusa deoparte de parinti,adica,bani,case afaceri,mosii,firme si care au nevoie DOAR de o asa zisa scoala,pseudoscoala,ca sa zica ca au si ei educatie.Facand-o asa usoara,practic jucandu-se,considerandu-se intr-o vacanta continua,beizadelele bogatilor erau impacati psihic cu ideea ca ,chipurile,fac o scoala si,totodata,erau tinuti departe de derapajele frecvente in lumea lor ca alocoolismul juvenil,drogurile sau sexul patologic.Asazisele scoli alternative sunt doar de fatada pentru a satisface o pleiada de progenituri ale unei paturi sociale bogate peste masura,bogatii obtinute nu ca urmare a educatiei,asta in mod sigur.Este o greseala sa urmezi aceasta pseudoscoala fara sa ai in spate o avere considerabila.caci eventuala realizare sociala a copilului DOAR de pe urma acestei “scoli” tine strict de parinti SI NU DE BAGAJUL DE CUNOSTINTE ACUMULAT si oricum, nu cred ca depaseste 0,5 procente ca sanse.E la fel ca la google,facebook,etc,unde angajatii lucreaza de parca sunt in vacanta.programul lor este permis fiindca firma are in spate un cont imens,iar sustinerea acestei armate de angajati e un efort financiar minor raportat la eventualitatea in care unui SINGUR angajat ii […] la o aplicatie cu care castiga,firma,miliarde si astfel isi recupereaza investitia in turma de angajati,si are si un profit remarcabil.Ideea e ca,ma repet,fara un spate fianciar imens,nici o firma nu-si permite un astfel de program pentru angajati.Cu homescooling-ul in schimb,problema este mai grava,fiindca nu urmareste profitul ca cei de la facebook,ci doar aparenta sociala unei educatii,promovata,ma repet,de cei bogati.Ar fi o greseala sa fie implementata SAU PROMOVATA si celor care nu-si permit DIN PATURILE DE JOS,sau care nu au spate financiar.Oricum,din punct de vedere educational,aceasta “scoala”este un zero.Pe acelasi principiu,am putea recunoaste alaturi de homescooling si “scoala vietii” sau “scoala strazi”,unde la fel copii sau adolescentii fac ce le place,dau frau imaginatiei,sau fac ce-i reprezinta fara constrangeri si fara note.SI AJUNG UNDE AJUNG.Asa ca,mai lasati-o cu scoala alternativa.Daca tineti la copii vostri,daca aveti constiinta ca doar prin educatie un copil e realizat,trimiteti-l la o scoala normala si tineti-va de el sa invete,ca asta e singura cale verificata de a evolua si de a se realiza si nu mai alergati dupa cai verzi pe pereti cu aceste gaselnite importate din tara tuturor posibilitatilor.La ei merge,ca au cu ce,noi avem doar copii si creierele lor.Asa ca protejatii voi,CA PARINTI,ca vad ca vitelor din ministerul invatamantului li se rupe-n doua .DE FAPT,ATAT II DUCE MINTEA PE CRETINI. “
Scoala iti aduce:
1. Un grup social format din parinti si elevi care va fi esential in maturizarea copilului.
2. Un profesor care va invatat copilul diverse notiuni, mai bine sau mai putin bine, in functie de pregatirea lui, caracter.
3. O experienta de viata fenomenala pe care nu o poti gasi in alta parte.
4. Un cadru organizat, profesionist care rezolva cat de cat o problema: a pregatirii generale teoretice a mintii unui copil.
Fiecare scoala si clasa este o experienta diferita. Nu poti sa faci o generalizare pentru ca experienta ta a fost oribila (pentru ca pot fi si experiente de felul asta).
Insa pot fi si experiente absolut fenomenale, cu oameni dedicati, maturi emotional, iubitori de copii, care iti dezvolta copilul si care sunt cu adevarat parintii de la scoala ai copilului tau.
Eu de exemplu pot spune ca invatatoarea copilului meu este un fenomen, ceva ce rar gasesti.
Un om cu caracter, iubitoare de copii, ferma cand trebuie, ingaduitoare, care intelege nivelul lor si lucreaza cu ei cat pot ei. Exista si astfel de exemple la superlativ.
Si pe unde am trecut, la cresa, gradinita si scoala am avut exemple la superlativ.
Poate m-a ajutat Dumnezeu sa nimeresc unde trebuie… pentru ca am auzit si povesti de groaza.
Sora mea, care traieste in strainatate, si-a inscris fetele la o scoala internationala cu limba de predare engleaza. O scoala frecventata inclusiv de copii de diplomati, deci foarte buna. La un moment dat, cand cea mare era in clasa a 6-a sau a 7-a, iar cea mica a 4-a sau a 3-a, pentru ca taxele erau foarte mari, a inscris fetele in sistemul de stat. Fetele erau mult prea avansate, se plictiseau si nu le placea deloc, asa ca le-a inscris la o scoala umbrela din Elvetia parca. Rezultatul a fost ca cea mare a dat bacul la 14 ani sau 15 ani si era gata de facultate anul trecut, iar cea mica si-a dat examenele de clasa 8-a, cam cum ar fi capacitatea noastra, la 11 ani. Si cand au fost in Romania isi faceau temele si le trimiteau pe email la scoala lor, iar sora mea e doctor in biochimie si sotul ei profesor universitar, deci nu le-a fost greu sa le pregateasca la stiintele exacte si presupun ca fetele s-au priceput foarte bine si la celelalte materii. Pe cea mica, din cauza ca a dat-o la cresa cand era prea mica, nu a mai putut sub nicio forma sa o convinga sa mearga la gradinita, asa ca sora-mea a facut online un curs Montessori de educatoare (nu stiu daca si de invatatoare) si a adunat o mica trupa din cartier, cu parinti fericiti ca pot sa duca copiii la gradi aproape (adica la sora-mea acasa) si sa invete si engleza. Mamicile ii aduceau legume de acasa si sora mea era happy, iar din cauza celei mici a mai ramas doar cu un job part-time, la care a renuntat acum complet din cate imi dau seama. Si in ziua de azi face ore de engleza cu copiii mici din cartier, iar in meseria ei ramane la curent prin sotul ei cu care a colaborat mereu la publicatii si munca de laborator si din cand in cand mai pune un patent de substanta la dosar si poate si la portofel. Eu am hotarat sa n-o mai dau pe asta mica la gradinita si am adus sa stea la noi niste rude apropiate cu trei fetite, cu care se joaca genial fetita. Ocazional o sa largesc trupa si o sa fac si eu engleza cu cativa prichindei, ca sa iasa un folos un pic mai mare din toata treaba. Si am si invatat-o pe a mica mamoasa, ca sa stea sub influenta mea, nu a tot felul de cucoane si oameni care au niste convingeri fara nicio legatura cu Dumnezeu si care ar vrea sa bage si altora pe gat parerile lor despre viata. Cu homeschooling ar fi mult prea complicat, cred, dar deja stiu si scolile din oras care trebuie evitate pentru ca trebuie sa decartezi prea mult la invatatori si profesori, asa ca sper sa ma pot feri. Geniali mi se par parintii maramureseni care lucreaza in strainatate sau alti parinti care si-au dat fetele la seminarul de fete de la Prislop, ferindu-le cel putin de consumul de tutun, alcool sau droguri. Pacat ca nu avem un seminar de fete mai aproape, ci doar o scoala ortodoxa cu taxe mari. Dar bine ca exista si ea. Poate la Cebza ar putea sa infiinteze Parintele si maicile un Seminar de fete, ca sa avem si noi unul in judet.
http://republica.ro/homeschooling-ul-pe-intelesul-tuturor-am-fost-o-zi-la-ruxandra-de-un-an-si-jumatate-isi-educa-acasa-cei
http://www.dcnews.ro/pedagog-celebru-dana-nalbaru-gest-dramatic-parin-ii-se-revolta_516251.html
@admin
Cu privire la al doilea link indicat mai sus, eu cred ca sistemul homeschooling nu e gandit pentru Australia sau muntii din Norvegia din moment ce este atat de la moda in SUA, de exemplu. Eu acolo am cunoscut o familie cu 3 copii care nu i-au dat pe cei mici la scoala, ci ii educau de acasa. Iar teoria cu competetia incurajata de sistemul de stat si care e laudata in alte articole e cel putin draceasca. Mama Sfantului Paisie Aghioritul nu il lasa sa fac intreceri cu copiii tocmai pentru ca duhovniceste aceste intreceri sunt destructive. Umfla doar mandria si uiti sa te raportezi la Hristos, asa cum ar fi pe placul Domnului, si incepi tot mai mult sa te raportezi la oameni. Eu cred ca nu e nimic rau in acest sistem si poate este folositor unora. Nu vad de ce i-ar deranja pe altii. Eu imi aduc aminte cu groaza de gradinita, mai ales ca am mers de 7 ani la scoala si pe la 5 ani deja citeam si ma plictiseam de moarte cu ceilalti copii. Ultimul an am chiulit mereu cu tupeu. Ca sa nu mai spun ca la scoala inca de pe vremea mea se copia ingrozitor si ma trezeam ca cei care copiau aveau note mai mari decat mine uneori. De facultate nu mai vorbesc. Preferam sa-mi las doua-trei examene pe toamna ca sa pot invata decat sa ajung in halul ala de inselare precum majoritatea colegilor care copiau la fiecare examen si care, dupa ce luau nota mare pe fituicile lor, mai credeau si ca au luat notele pe merit. Practic, decat sa-ti alunece copilul pe o panta gresita, mai bine sa se remarce la Dumnezeu si sa aiba timp si de suflteul lui. Conditia ca un parinte sa isi inscrie copilul la o scoala umbrela este sa stie si el ceva despre scoala si cu ce se mananca ea. Pe mine nu cred ca m-ar tine curelele, dar n-as avea nimic impotriva altora.
https://www.youtube.com/watch?v=rWrdAGChqTo&feature=youtu.be
Cred ca ,parerea mea ,comentariul lui Alexandru Racu,a fost cel mai aproape de adevar.Iulian Capsali,NU.
http://www.familiaortodoxa.ro/2014/09/04/homeschooling-made-in-romania/
http://www.evz.ro/se-vorbeste-deja-despre-un-trend-global-de-abandon-scolar-parintii-occidentali-care-au-decis-sa-le-ofere-copiilor-o-vacanta-permanenta-prima-lor-destinatie-a-fost-romania-galerie-foto.html
Oricum elitele se pregatesc intotdeauna in mediu privat.Asa a fost dintotdeauna !
https://www.youtube.com/watch?v=rllRXvTcfQQ
https://www.youtube.com/watch?v=6ThzS53KmSs&t=143s
https://www.youtube.com/watch?v=7m-mfZq4B0c
Homeschooling presupune si unschooling, si are toata gama de invatat sau de neinvatat a materiilor care se invata in scoala, iar daca la o scoala particulara, mai ieftina, dai sa zicem 7000 de lei anual, atunci cu 325 $ pe an + 50 de $ doar la inscrierea copilului in primul an iesi mai ieftin, zic eu cu o scoala umbrela, incaz ca nu esti compatibil cu scoala de cartier.
Eu am citit mai demult despre subiect, dar nu pentru ca m-ar interesa sa inscriu copilul la asa ceva, ci pentru ca mi s-a parut interesant ca exista alternativa asta pentru cei care vor sa o aleaga, si ca sa mai scutur putin solzii comunisti de pe creier. Acum m-am mai uitat o data pe site-ul pe care l-am vizitat anul trecut sau acum doi ani si mi s-a parut si mai interesant.
http://homeschooling.urbankid.ro/2014/04/30/cat-te-costa-sa-ti-educi-acasa-copilul/
Mai jos un link cu o scoala umbrela ieftina si unde sunt inscrisi si copii romani, site care in curand o sa aiba si o versiune in limba romana si unde garantez ca nu sunt inscrise doar viitoarele elite:
https://www.westriveracademy.com/our-program/international-program/
Asupra subiectului a gasit cu cale sa se exprime si sotia Presedinteleui.
Calitatea sa stricta de cadru didactic nu ii permite sa inteleaga preocuparile si responsabilitatile unei mame ingrijorate in fata violentei cu care sunt agresati emotional si comportamental copiii, sub presiunea unor structuri incontrolabile, preocupate sa distruga esenta naturii umane inca din primii ani de viata.
Probabil ca si doamna Iohhanis are un consilier personal care o sfatuieste cum sa se imbrace, in ce medii sa isi exhibe alura sportiva si zambitoare si mai ales, cand sa isi dea cu parerea asupra unui subiect cu bataie politica, menit sa servesca intereselor distinslui sau sot.
Doar daca Bunul Dumnezeu va ierta ratacirile neamului nostru, vor scapa copiii romanilor de obligativitatea studierii “identitatii de gen”, in scoli. Prima doamna sustine indirect generalizarea acestor cursuri, pentru ca-i musai sa jucam cum canta Oculta.
Presedintele l-a primit in vizita pe Hollande, personajul sinistru sub care Franta a decazut moral mai rau decat decazuse sub Mitterand si al carui Ministru pentru Familii, Copil si Drepturile Femeii, Laurence Rossignol (sustinatoarea abolirii tuturor interdictiilor legate de prostitutie) a declarat public ca “copiii nu apartin parintilor lor”.
Singura cale de a feri copiii de flagelul depravarii promovat prin scoli, este instruirea acestora ,acasa.
Parintii cu mai multi copii admit ca homeschooling este un cosmar pentru ei!
Parents who admit: Home schooling our children was cruel (and a nightmare for mum and dad, too)
Sara Hanley, 31, from Oxfordshire, taught Lucy, 11, Max, nine, and Korben, six, at home for a year. It pushed her relationship with them to the brink
‘Frequently, one child would be interested and two would be bored. The age difference between them was an issue, too, as it was very difficult to tailor the lessons to suit all their needs.’
Eventually, Sara admitted defeat, in part because she needed to work more hours as a private nanny to contribute to the family coffers – and she says she will be forever grateful to her children’s old school for managing to squeeze her children in again when she pleaded for their help last May.
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-3550861/Parents-admit-Home-schooling-children-cruel-nightmare-mum-dad-too.html
http://www.karamazov.ro/index.php/polemici/487-homeschooling-intre-experi-i-umanitariti.html