Europa in viziunea Rusiei: ESTUL UCRAINEAN RUS, ROMANIA UNITA CU MOLDOVA, UNGARIA MARE CU O PARTE DIN ARDEAL/ “Sfanta” Alianta a dughinistilor si nationalistilor europeni/ CINISMUL APUSEAN CONDAMNA UCRAINA/ Rusia avertizeaza Europa de Est si NATO

10-06-2014 19 minute Sublinieri

Primele refugiate ucrainene la Galati: “Ne este frică să nu înceapă războiul, ne este frică să nu murim pentru un conflict care nu ne priveşte”

harta-rusia-nwo

O hartă publicată în presa rusă arată cum unele aspiraţii expansioniste ale Kremlinului au devenit realitate, ridicând noi semne de întrebare cu privire la momentul în care au apărut planurile de anexare a Peninsulei Crimeea.

Acum doi ani, în presa rusă era rostogolită o hartă a Europei. Sursa era „Express Gazeta”, un cotidian tabloid care se face remarcat pentru titlurile senzaţionaliste. Harta ar fi fost elaborată, susţineau jurnaliştii ruşi, de „experţi în geopolitică” pe care nu-i numea, care ar fi folosit şi lucrări ale analiştilor Alvin Toffler, Zbignew Brzezinski şi Samuel Huntington.

Atunci, harta era considerată cel mult o încercare de a aţâţa spiritele naţionaliste în rândul categoriei de ruşi nemulţumiţi de declinul Rusiei în rândul puterilor mondiale. Acum, harta a fost reluată de publicaţiile internaţionale şi, deşi ea nu a suferit nicio modificare, o graniţă s-a schimbat categoric: cea a Ucrainei.

Aşa cum anunţa harta acum doi ani, Peninsula Crimeea a trecut înapoi la Rusia, de care a aparţinut până în 1953. Aceeaşi hartă delimitează estul separatist al Ucrainei, care ar urma să treacă tot la Rusia. După aceste schimbări, Kievul şi-ar pierde ieşirea la Marea Neagră, iar întreaga coastă de nord a acestaia ar cădea sub controlul Moscovei.

Aceasta ar fi însă doar una dintre schimbările de la graniţa Uniunii Europene. Treptat, tot mai multe state din vestul şi centrul continentului, „inima” UE, ar începe să se dezintegreze, roase din interior de tensiunile separatiste. Ruşii descriu astfel o Europă falită din punct de vedere moral şi economic, retorica fiind din acelaşi registru perfecţionat în timpul URSS.

Acelaşi discurs s-a putut auzi şi în ceea ce priveşte anexarea Crimeei şi criza din Ucraina: Moscova se prezenta drept un bastion al păcii şi securităţii internaţionale, în timp ce NATO este descris drept agresorul care înaintează nepermis de mult spre graniţele Rusiei. Astfel, declinul moral şi economic atrage scinarea pentru aproape toate marile ţări din UE.

Regatul nu mai e unit

Astfel, ruşii prevăd că scoţienii vor alege independenţa de Londra la referendumul din septembrie 2014, şi Irlanda de Nord dă curs chemării de a se alătura Irlandei ca parte a unui stat reunificat. Marea Britanie rămâne formată doar din Anglia şi Ţara Galilor.

Spania pierde Ţara Bascilor şi Catalonia

Nici mişcările separatiste din Spania, mult mai accentuate, nu rămân fără deznodământ în viziunea ruşilor. Madridul ar pierde controlul asupra Ţării Bascilor, dar şi asupra Cataloniei. Deja, în aceste regiuni circulă deja monede alternative, populaţia locală fiind nemulţumită de euro şi de criza care a izbucnit în zona euro acum trei ani. În plus, catalanii au votat deja într-un referendum local independenţa de Spania.

Franţa rămâne fără Piemont şi Alsacia

Bascii nu se limitează însă la pământ spanniol şi se extind spre nord, ocupând doar o zonă de coastă din sudul Franţei. Piemontul ar alege, iar Alsacia-Lorena ar reveni Germaniei, de care a aparţinut până la Primul Război Mondial.

Germania câştigă cel mai mult

Ajungem astfel la primul câştig teritorial al Germaniei care, după Rusia, bineînţeles, câştigă cel mai mult în noua ordine trasată de ruşi. Germania ar prelua şi Luxemburgul, iar jumătatea de nord a Belgiei ar trece la Olanda, în timp ce sudul rămâne independent, cu numele Valonia. Tot în favoarea Germaniei, Polonia ar pierde Pomerania, Silezia şi Prusia.

Liga Nordului ia jumătate din Italia

Felul în care „experţii în geopolitică” au desenat noua hartă a Italiei acum doi ani arată că, măcar la nivel politic, nu au fost exageraţi. Ruşii au tăiat simplu Peninsula Italiană la mijloc, de la Ancona la Piombino, iar partea de nord se va numi Liga Nordului, după partidul care tocmai a bifat o reuşită majoră la alegerile europarlamentare de la sfârşitul lunii mai.

Ungaria îşi vede visul cu ochii şi devine mare

Schimbările sunt majore însă în zona de graniţă a Uniunii Europene. România, Moldova, Ucraina şi Serbia ar urma să aibă alte graniţe. În primul rând, iar o parte din Transilvania ar trece la Ungaria, după cum îşi doresc extremiştii din Jobbik, şi el partid intrat în Parlamentul European.

România se uneşte cu Moldova şi are graniţă cu Rusia

România ar prelua însă Republica Moldova, dar fără regiunea separatistă Tranistria, care s-ar alipi Rusiei ajunsă astfel la uun pas de Delta Dunării. Şi regiunea Cernăuţi s-ar întoarce la România, iar nordul acesteia s-ar rupe şi el de Ucraina şi s-ar concentra în statul independent Galiţia, care ar prelua şi regiunea Helm de la Polonia.

Ce pierd ruşii

Nici bulgarii nu ies bine din planurile ruşilor. Ei ar urma să cedeze Burgasul, port de importanţă strategică, în favoarea Turciei. Spre est, Abhazia s-ar uni oficial cu Rusia, dar ar primi înapoi Oseţia de Sud. În mod straniu, ruşii desenează pe hartă şi o pierdere. Rusia ar renunţa la Caucaz, care s-ar transformat în emirat.

Noua Rusie de lângă noi

Imediat după episodul Crimeea, care astăzi pare mai degrabă uitat, analiştii internaţionali au început să atragă atenţia asupra tensiunilor separatiste din estul Ucrainei. În câteva zile, pro-ruşii cereau independenţa de noile autorităţi de la Kiev, pe care nu le recunosc. Criza continuă şi astăzi, în ciuda unui simulacru de referendum local organizat la 16 mai şi a alegerilor naţionale de la 25 mai. Separatiştii nu-l recunosc pe Petro Poroşenko, noul preşedinte, drept lider legitim.

Iar harta focarelor separatiste s-ar plia perfect pe aspiraţiile expansioniste ale Rusiei. În aprilie, după ce anexase Crimeea, iar criza din estul Ucrainei se accentua, Vladimir Putin readucea în atenţie sintagma „Noua Rusie”. Aş vrea să vă reamintesc: teritoriul care se numea Novorossiya pe vremea Imperiului Ţarist – Harkov, Lugansk, Cherson, Nikolaev şi Odesa – nu făceau parte din Ucraina, pe atunci”, spunea Vladimir Putin într-o sesiune-maraton de întrebări şi răspunsuri cu jurnaliştii acreditaţi la Kremlin.

Dacă vom conecta aceste puncte între ele, vedem nu doar estul tulburat de separatism al Ucrainei, ci întreaga parte de sud a ţării, de-a lungul coastei Mării Negre şi până la graniţa cu Moldova şi problematica regiune separatistă Transnistria, unde „forţele pacificatoare” ruse au fost mobilizate din 1994. Adică exact cum apare ea şi pe harta „experţilor în geopolitică”. Deocamdată, singura zonă care pare să se ralieze mai greu către înfiinţarea „Noii Rusii” este chiar Odessa, unde tendinţele separatiste s-au domolit în ultima perioadă. Oraşul a avut chiar şi o prezenţă ridicată la alegerile prezidenţiale. Şi Kievul a reacţionat însă diferit.

  • Hotnews:

Dani Rockhoff: Intalnire de taina, la Viena, a nationalistilor europeni si rusi. Dugin, ideologul lui Putin: Trebuie sa anexam Europa. Suntem sprijiniti de o coloana a cincea pro-rusa

Liderii Miscarii Eurasiatice au avut in 31 mai, la Viena, o consfatuire la nivel inalt cu populistii de dreapta, cu aristocrati si oameni de afaceri. S-a vorbit si s-au facut planuri pentru “salvarea Europei de liberalism si de lobby-ul homosexualilor”, relateaza trei zile mai tarziu Tagesanzeiger.ch.

Concomitent, comunitatea gay dansa in piata primariei din capitala Austriei, iar pe scena canta Conchita Wurst, “femeia cu barba”, in cadrul unui bal de caritate pentru pozitivii HIV si bolnavii de SIDA. Nationalistii au urzit in secret, fara a permite accesul mass-media la reuniune, despre cum ar putea crea o Europa a natiunilor, strans legata de Moscova, despre stoparea “lobby-ului satanic al homosexualilor” si restabilirea vechii ordini, date de Dumnezeu.

Tema oficiala a fost istoricul Congres Vienez, care in urma cu exact 200 de ani, prin fondarea “Sfantei Aliante”, a adus continentului “un secol al linistii relative si al echilibrului geopolitic”, cum s-a scris in invitatie. In realitate, s-a vorbit putin despre istorie si mult despre viitor, caci astazi europenii si crestinii s-ar afla “intr-o conjunctura istorica si geopolitica ce impune reinvierea spiritului Sfintei Aliante”.

Gazde ale intalnirii de la Viena au fost oligarhul rus Konstantin Malofeev si fundatia sa Sankt Basilius der Grosse [n.t. Sfantul Vasile cel Mare]. marion-dughinMalofeev a fost si moderatorul reuniunii. Alti invitati din Rusia au fost ideologul-sef al Miscarii Eurasiatice, Alexandr Dugin, ca si pictorul nationalist Ilja Glasunow. Din Franta au venit deputati ai Frontului National, Marion Marechal-Le Pen (nepoata a fondatorului partidului si a Marinei Le Pen), ca si istoricul Aymeric Chauprade.

Din Franta a venit printul Sixtus Henri de Bourbon-Parma, conducatorul Miscarii Carliste, o miscare catolico-monarhista, iar din Elvetia a venit Serge de Pahlen, director al unei institutii financiare din Geneva si sot al mostenitoarei firmei Fiat, Margherita Agnelli de Pahlen. Din Austria au luat parte la eveniment Heinz-Christian Strache, presedintele partidului populist de dreapta FPO [n.r. Freiheitliche Partei Osterreichs], vicepresedintele sau Johann Gudenus si vechiul politician FPO din Viena, Johann Herzog,

Din Bulgaria a participat Wolen Siderow, presedinte si fondator al partidului de extrema dreapta Ataka. Prezenti au fost si cativa extremisti de dreapta din Croatia, nobili din Georgia si Rusia, precum si un preot catolic. Oaspetele de vaza al reuniunii a fost Alexandr Dugin, publicistul de 56 de ani de la Moscova, co-fondator al Partidului National Bolsevic si ideolog principal al Miscarii Eurasiatice, scrie Tagesanzeiger.ch, precizand ca Dugin face propaganda pentru o alianta europeano-asiatica sub conducerea Rusiei: “Ideile sale au fost vizibile atat in cuvantarea presedintelui rus Putin, dupa anexarea Crimeei, cat si la constituirea Uniunii Eurasiatice dintre Rusia, Belarus si Kazahstan, la finele lunii mai”.

“Intr-o luare de cuvant televizata din luna aprilie, Dugin a propus ca Europa sa devina, prin mijloace pasnice, protectorat rusesc, pentru ca astfel sa se poata apara de casatorii homosexuale, de Pussy Riot si de ea insasi: <<Trebuie sa cucerim si sa anexam Europa. E o evidenta ca in Europa suntem sprijiniti de o a cincea coloana pro-rusa. Acestia sunt intelectuali europeni, care vor sa-si consolideze identitatea>>”, ar fi declarat Dugin, citat de publicatia elvetiana.

Autorul articolului din Tagesanzeiger.ch, Bernhard Odehnal, nu exclude posibilitatea ca Dugin sa se fi referit la unii participanti de la reuniunea vieneza, cum e “istoricul italian Roberto de Mattei, care a considerat ca tsunami-ul si cutremurele din Japonia sunt pedeapsa lui Dumnezeu, iar apusul Imperiului Roman este legat de toleranta sa fata de homosexualitate”, sau “bulgarul Siderow, al carui partid se considera pavaza impotriva marsului turcilor si evreilor in Europa”.

Odehnal mai mentioneaza numele lui Johann Gudenus, politician FPO si deputat in Senatul de la Viena, care “a fost primit la Groznii in anul 2012 de catre guvernatorul  lui Putin, Ramzan Kadirov, ulterior declarand ca nimeni nu a fost persecutat de acesta. In martie 2014, Gudenus a mers ca observator la referendumul nevalidat international din Crimeea. Nici acolo el nu a vazut vreo <<presiune sau coercitie>>. Gudenus nu a dorit sa raspunda la intrebarile adresate de Tages Anzeiger (TA) despre reuniunea de la Viena, replicand ca ar fi fost vorba o reuniune privata.

Konstantin Malofeew (39 de ani), organizatorul evenimentului, si-ar fi facut averea impreuna cu fondul de investitii Marshall Capital, creind si un fond de caritate pentru sprijinirea spitalelor, a scolilor si a bisericii ortodoxe. Lui Malofeew i-ar fi in primul rand importanta transmiterea valorilor ruso-crestine traditionale. Intr-un portret facut de Financial Times, el era descris ca “Rasputin modern”, care, printr-un calugar prieten, ar avea acces direct la Putin. Mass-media rusa il suspecteaza pe Malofeew ca ar finanta separatistii pro-rusi din Ucraina de Est.

Intrebarile adresate de Tagesanzeiger.ch biroului lui Malofeew nu au primit raspuns. Intr-un interviu acordat editiei in limba rusa a revistei Forbes, el a confirmat faptul ca Alexander Borodai, auto-numitul premier al “Republicii Populare Donetk”, ar fi fostul sau angajat. Malofeew ii ureaza acestuia “mult noroc” in viitoarea sa activitate, caci ceea ce se intampla acum in Ucraina “trebuie ca nelinisteste orice rus”.

Un alt participant la reuniune si admirator al presedintelui rus ar fi fost Ilja Glasunow, caruia, la vestea anexarii rusesti a Crimeei, “i-au dat lacrimile” de bucurie. Intr-un interviu la televiziunea de stat rusa, pictorul si-ar fi prezentat, acum cateva saptamani, operele sale monumentale cu eroi si sfinti rusi si ar fi declarat ca noua Rusie nu va putea fi ingenuncheata de nimeni. In opinia lui, vointa de fier a lui Putin ar fi o minune: “Simt o adanca satisfactie referitoare la credinta sa nestramutata si faptele sale in vederea unitatii poporului rus”, ar fi declarat Glasunow, citat de Tagesanzeiger.ch.

Si alti oaspeti din sala de ceremonii a Stadtpalais Liechtenstein l-ar fi laudat pe Putin
. Un vorbitor il vede considera “mantuitorul” si reincarnarea lui Alexandru Intaiul, tarul care a urzit “Sfanta Alianta” impotriva lui Napoleon pentru reintegrarea Frantei invinse in comunitatea europeana, neagreata insa la Congresul de la Viena. Iar Aymeric Chauprade, istoric in varsta de 45 de ani si proaspat europarlamentar, pare a fi un intelectual francez exact pe gustul lui Dugin. Chauprade sustine ideea unei Europe a natiunilor, strans legata de Rusia.

Tot in spiritul “viziunii duginiste” se inscrie si o alta reprezentanta a Frontului National, partid de extrema dreapta din Franta, Marion Marechal-Le Pen. Tanara de 24 de ani i-a atentionat pe numerosii domni mai in varsta prezenti sa nu uite tineretul, propunand un “Mars al Vietii” prin Europa, care sa atraga atentia si sprijinul Vaticanului, pentru ideile sale.

Intalnirea nationalistilor s-a incheiat cu un concert de muzica clasica si cu o receptie de gala. Opinia publica n-a fost informata asupra intalnirii, presa n-ar fi avut deloc acces la discutiile purtate in palatul din Viena. Intrarile au fost controlate de o firma de paza privata, participantii au fost obligati sa pastreze absoluta confidentialitate si nu le-ar fi fost permis sa fotografieze. Urmatoarea reuniune va avea loc, prezumtiv, in luna ianuarie a anului viitor, la Moscova.

Nota noastra:

Absolut bizara reactie la acest comentariu a avut-o unul din analistii de politica internationala, specialist pe spatiul rusesc, des citati pe subiect:

iata la ce-s bune site-urile nationaliste, conservatoare, ortodoxiste din Romania, ne pregatesc ca sa devenin parte a Marii Rusii... !!!! cum? in numele integrarii mai bune in Occident, in traditia iudeo-crestina, invocind teama de expansionismul moscovit si valorile umaniste occidentale, pe care insa nu dau doi bani…. Ei de fapt vor cu Putin, vor sa beleasca homosexuali, sa interzica avortul, sa ne interzica sa gindim cu capul nostru…

Asta da gandire paranoid-totalitara. Cei care se tem de expansionismul moscovit, poate chiar si cei care critica dughinismul (!), dar au marele pacat ca sunt… ortodocsi si nu inghit agenda LGBT  promovata generos (spre deosebire de amplasamentele militare) de SUA, pregatesc de fapt terenul pentru Marea Rusie!

Acesta este riscul propagandei paranoide a “dusmanului din interior” si a ideologiei ortodoxist-nationaliste promovate de Dughin si admiratorii sai. Ceea ce i-a scapat “perspicacelui” analist, dar nu si altora, mai in tema, ca Horatiu Pepine (vezi mai jos), este ca aceasta maioneza traditionalista este fabricata de Rusia pentru Occident, mai cu seama, nu atat pentru Europa Rasariteana. Caci pe-aici mai sunt unii care chiar stiu cu ce se mananca traditia si Ortodoxia, nu ca analisti ai neamului care in afara de sloganul “lumina vine – astazi – de la Apus” nu stiu altceva.

Dar nu traim deja vremuri in care a fi ortodox este echivalat cu a fi dughinist sau putinist? Pe cand ni se va cere sa renuntam la credinta ca sa fim buni cetateni euroatlantici?

Întrebări şi puncte cheie:

  • Apar semnale politico-diplomatice tot mai clare că Germania şi Franţa vor să treacă uşor peste „episodul Crimeea” din martie a.c., ca şi peste rebeliunea alimentată de Moscova din regiunea de est a Ucrainei, pentru a-şi normaliza relaţiile cu Rusia, pe baze contractuale;
  • Pentru Uniunea Europeană, devine pe zi ce trece tot mai evident că necompromiterea relaţiei comerciale imense cu Federaţia Rusă este mai importantă decât perspectiva occidentală a unei Ucraine revoluţionare, naţionaliste şi imprevizibile;
  • În declaraţii făcute practic simultan, miniştrii de externe german, Frank Walter Steinmeier, şi francez, Laurent Fabius, fie apreciază „schimbările considerabile” ale atitudinii Rusiei în ultima perioadă (?), îndemnând „Ucraina să fie precaută şi reţinută în acţiunile sale militare din estul ţării”[1] (?!), fie temperează elanul pro-european al Kievului, arătând că „Uniunea nu este pregătită să integreze Ucraina”[2];
  • Noul preşedinte ucrainean Petro Poroşenko este sfătuit de vest-europeni, în chiar ziua inaugurării sale, să aibă relaţii bune cu Rusia, după ce este evident că alegerile prezidenţiale anticipate au avut loc tocmai ca rezultat al debarcării unui preşedinte pro-rus, în urma Revoluţiei Euro Maidanului, soldată cu aproape o sută de victime;
  • Ucraina a pierdut meciul la masa verde. Destinul ei istoric de zonă tampon, între Occident şi Rusia, tocmai a fost reconfirmat, cu cinism, de vest-europeni, care nu au niciun interes să-şi deterioreze relaţiile economice cu partenerii de pe piaţa rusească, tocmai când mergeau mai bine ca oricând. La urma urmei, de ce ar face-o?;
  • Statele Unite vor încerca să aducă Ucraina cel puţin în NATO, dacă drumul Kievului spre Uniunea Europeană este un labirint fără ieşire. Propunerea americană se va lovi însă, din nou, de refuzul vest-european, la fel ca la Summitul de la Bucureşti, în 2008. Mai poate schimba America verdictul greu al europenilor faţă de Ucraina? Unii sugerează că da, precum Steven Pifer în altminteri excelenta analiză „Ukraine, Russia and the U.S. Policy Response”[3]. Personal, mă tem că nu. În fond, America are la această oră de oferit doar F-16 la mâna a doua (prin intermediari europeni, oricum foarte scumpe pentru economiile mici), ceva radare, câţiva interceptori anti-rachetă netestaţi, 600 de militari relocaţi din bazele vestice (Polonia cerea 10000!) şi mai ales exploatări de gaze de şist din belşug, dar nu plăteşte nimănui facturile, nu creează locuri de muncă, nu face investiţii masive în regiune, cu impact economic şi social major, iar cu cei un miliard de dolari anunţaţi de Obama la Varşovia, pentru infrastructură militară, nu se poate nicidecum concepe un al doilea Plan Marshall, pentru securizarea Estului Europei. „Too little, too late” cum s-ar spune în concluzie, referitor la mandatele lui Barack Obama. Poate viitoarea administraţie republicană să facă mai mult în Europa?;
  • Avansul partidelor eurofobe, radicale, naţionaliste şi populiste din aproape întreaga Europă de vest „obligă” (din raţiuni electorale interne) guvernele acestor ţări să renunţe la politica porţilor deschise şi la discursul pro-integraţionist în legătură cu republicile ex-sovietice din Parteneriatul Estic;
  • Republica Moldova ar trebui să înveţe ceva din lecţia dură a Ucrainei şi să privească mult mai serios, mai lucid şi mai rapid spre soluţia unificării cu România, după recunoaşterea inevitabilă a independenţei Transnistriei, practic ultima poartă spre Uniunea Europeană, disponibilă pentru Chişinău şi pentru ideea reîntregirii naţiunii române. Altminteri, declaraţia derutantă a premierului Leancă legată de posibilitatea de a rămâne activi şi în Comunitatea Statelor Independente[4], după semnarea Acordului de Asociere, respectiv aderarea la Spaţiul Economic Liber European, având în continuare relaţii economice speciale cu Rusia în cadrul C.S.I., nu poate fi înţeleasă decât ca recunoaşterea drumului politic închis spre Bruxelles.

*

Al doilea Război Rece pare pe sfârşite. Ucraina are, iată, un nou preşedinte (producător de ciocolată, ce ironie a unui destin amar!), Kremlinul l-a recunoscut ca legitim şi l-a apreciat, occidentalii au participat cu veselie la inaugurare, i-au transmis succes în negocierea unei relaţii amicale cu vecina Rusia, s-au scuzat că nu sunt pregătiţi să poftească Ucraina la masa lor şi au plecat.

Kievul a rămas cu datoriile la Gazprom, cu luptele sângeroase din estul ţării contra separatiştilor rusofoni, cu o situaţie economică dezastruoasă, aproape de faliment, fără peninsula Crimeea şi fără o perspectivă realistă de aderare la Uniunea Europeană. Nici scutirea de vize europene n-au apucat s-o obţină înainte de 25 mai, ca moldovenii, măcar să poată fugi tinerii mai repede de acolo şi să se poată salva în ţările „ospitaliere” ale lui Marine Le Pen, Geert Wilders sau Nigel Farage. Cercul s-a închis acum în jurul lor. Franco-germanii şi britanicii le-au alimentat iluziile în timpul Revoluţiei Euro Maidanului, apoi le-au întors spatele, când a venit vorba de „nota de plată”. Trădarea occidentală are totuşi gustul ciocolatei Roshen, ca o ieftină consolare.

Gata, prieteni, s-a terminat. Asta a fost totul. Ucraina a pierdut războiul. Povestea acestei revoluţii se va încheia tocmai atunci când credeam că, de fapt, abia începe. Va semna, desigur, pe 27 iunie Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, dar va pierde inevitabil controlul administrativ asupra regiunii estice Donbas şi mai ales nu va deveni, cel puţin la orizontul generaţiei noastre, stat-membru al Uniunii. Probabil, nici al Alianţei Nord-Atlantice, deşi America va încerca în perioada următoare să forţeze mâna franco-germanilor şi, la limită, nu este exclus să reuşească.

Timoraţi însă de valul contestatar din politica lor internă dar şi de spectrul pierderii relaţiei reciproc avantajoase cu Rusia, vest-europenii vor încerca să amâne sine die deciziile favorabile pentru admiterea Ucrainei cu drepturi depline în spaţiul occidental. Spuneam, într-un articol precedent, „să nu fim mai catolici decât Papa şi să lăsăm loc de Bună ziua în relaţia cu Rusia”[5], căci marile puteri apusene vor ajunge mai devreme sau mai târziu la o înţelegere cu Moscova (ca în atâtea alte situaţii din trecut, binecunoscute), că vor găsi o formă de convieţuire pe continent, că nimeni nu doreşte război efectiv, că Putin şi Rogozin sunt trecători dar vecinătăţile geopolitice nu etc. Iată, acel moment al unui nou aranjament politic şi economic ruso-european pare să fie chiar mai aproape decât mi-am imaginat atunci…

Pe fond, Putin a câştigat al doilea Război Rece (cel puţin deocamdată), chiar dacă nu ne place să recunoaştem acest lucru şi probabil nu o vom face, multă vreme de acum înainte. A blocat Ucraina în lupte interne şi i-a răpit Crimeea (adică exact ce şi-a propus), a abuzat de resursele strategice şi de puterea sa militară brută, cu toată „povestea” principială a diplomaţilor jurişti privind dreptul internaţional şi contestarea anexării în Consiliul de Securitate al ONU. Dreptul forţei a fost încă o dată mai puternic decât forţa dreptului, ca de atâtea ori în istoria acestui continent complicat.

Europa a fost redusă la tăcere, atât prin miza economică uriaşă a dependenţei de gazul rusesc, cât şi cu „ajutorul” indirect al Frontului Naţional în Franţa, al UKIP în Marea Britanie, al ascensiunii AfD în Germania, al FPOe în Austria etc., care fac astăzi din Uniunea Europeană un gigant cu picioare de lut. Franţa vrea să vândă până la urmă navele militare Mistral flotei ruse, în pofida criticilor americane şi poloneze. Germania nu doreşte să pericliteze interesele marilor sale companii prezente pe piaţa Rusiei şi nici nu are o alternativă realistă la gazul livrat prin Nord Stream. Nimeni nu face niciun sacrificiu, nici măcar economic, căci de trupe combatante nu mai e vorba demult. Nimeni nu mai riscă acum nimic în politica europeană, mai ales atunci când vine vorba despre zone gri precum Ucraina sau Republica Moldova. Voturile sunt tot mai greu de obţinut de către partidele din mainstream-ul vest-european, aşa cum s-a văzut recent la europarlamentare. Momentul pentru promovarea noilor aspiranţi la statutul de membri e cât se poate de nefavorabil.

Ceea ce pare astăzi o importantă victorie politică la Kiev este începutul unei lungi şi chinuitoare tranziţii economico-structurale, al unei dezintegrări teritoriale previzibile, al dezamăgirilor profunde ale populaţiei privind nivelul de trai, al aşteptărilor stânjenitoare la uşa cancelariilor occidentale pentru ceva mai mult decât frumoase cuvinte de îmbărbătare ori felicitări pentru curajul şi eforturile făcute.

Banii din Vest vor fi puţini şi vor veni cu „ţârâita”, în raport cu nevoile mari ale ţării. Consensul politic al pro-europenilor de la Kiev se va sparge curând, sub povara responsabilităţilor guvernamentale tot mai greu de îndeplinit, a ambiţiilor politice personale şi a lipsei culturii politice a coaliţiilor, prin care şi noi am trecut. Datoriile către Gazprom vor trebui oricum achitate, mai devreme sau mai târziu, căci vine o altă iarnă grea, iar noul preţ fixat de ruşi va fi mai mare, ca pentru nişte „pro-occidentali” ce sunt ucrainenii acum.

Europenii vor constata că guvernarea pro-UE nu e perfectă, că are probleme majore legate de corupţie, administraţie şi justiţie ineficiente, precum şi deficienţe în protecţia minorităţilor, probleme pe care le ştim dealtfel din regimul „portocaliu” Iuscenko-Timosenko. Entuziamul pro-european se va stinge treptat în mult încercata ţară iar Ucraina va ieşi discret de pe agenda occidentalilor, odată ce relaţia cu Rusia se va fi normalizat.

Lumea îi va cere la început lui Poroşenko „ciocolată”, apoi socoteală.

Nu este de mirare că SUA cultivă intens în aceste zile Europa de est, deoarece Vladimir Putin încearcă, în schimb, să seducă Europa occidentală. Aflat la Paris, unde are programată o întâlnire cu preşedintele François Hollande, preşedintele Rusiei a apărut miercuri seara la TF1, unde a evocat în termeni elogioşi politica suveranistă a generalului de Gaulle: „Generalul de Gaulle a încercat întotdeauna să apere suveranitatea Franţei şi pentru aceasta este demn de tot respectul”, a spus Vladimir Putin. El a făcut apoi o sugestie mai îndrăzneaţă, amintind „exemplul lui Mitterand, care vorbea de Confederaţia europeană cu participarea Rusiei” şi a încheiat spunând: „sper că nimic nu e încă pierdut în ceea ce priveşte viitorul Europei”. De reţinut este că preşedintele Rusiei a spus aceste lucruri imediat după ce declarase că se înţelege foarte bine cu preşedintele François Hollande, în ciuda faptului că vorbesc împreună prin interpreţi.

Ideea strecurată abil de Vladimir Putin este că Europa suferă de hegemonia americană, care o împiedică să-şi gândească în mod liber viitorul putin vs westpolitic din care Rusia nu ar putea să lipsească. De altfel el atacase frontal politica americană pe care o caracterizase ca fiind „politica cea mai agresivă şi cea mai dură” dintre toate marile puteri ale lumii.Noi nu avem aproape deloc forţe militare în străinătate, dar, în schimb, priviţi, peste tot în lume se găsesc baze militare americane, se găsesc trupe americane la mii de kilometri de frontierele lor, unde intervin în afacerile interne ale ţărilor gazdă, aşa încât nu ne pot acuza pe noi că violăm suveranitatea unei ţări”, a mai spus Putin.

În aceeaşi zi, preşedintele Barack Obama ţinuse la Varşovia un discurs în care condamnase Rusia pentru „manevrele sale tenebroase”, reafirmând susţinerea sa pentru noul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko: „Ucraina trebuie să-şi aleagă viitorul de una singură, în deplină libertate. Nu acceptăm ocupaţia Crimeei de către Rusia şi violarea suveranităţii sale. Orice nouă provocare din partea Rusiei nu va avea ca efect decât o mai mare izolare a acesteia şi noi sancţiuni”.

Mai târziu, la Bruxelles, în cursul serii, preşedintele SUA participa la reuniunea G7, unde au fost luate în discuţie sancţiunile suplimentare care ar putea fi luate împotriva Rusiei, în cazul în care nu se vor înregistra progrese. Totuşi reuniunea a fost dominată de reţinere şi prudenţă, cancelarul Angela Merkel declarând la conferinţa de presă: „Occidentul trebuie să verifice „o dată şi încă o dată” dacă s-au înregistrat progrese înainte de a trece la faza 3 a sancţiunilor.”

Am asistat şi vom asista în continuare la o asimetrie semnificativă: dacă Barack Obama se adresează în primul rând liderilor politici, căutând să-i coopteze într-o politică mai ofensivă faţă de Rusia, Vladimir Putin se adresează în primul rând opiniei publice. Cu trimiterile sale la suveranismul celui mai preţuit preşedinte francez, cu critica imperialismului american, Vladimir Putin încearcă să stimuleze sentimentele proruse care de la Mitterand încoace s-au mutat de la stânga la dreapta. Putin ştie că, în ciuda unor conivenţe cu liderii politici occidentali, la nivelul opiniei publice nu stă deloc bine şi că bătălia pe termen lung se va da pe terenul opiniilor şi sentimentelor populare. Relativ izolat de politicienii occidentali (a fost refuzat de G7, dar primit totuşi la Paris), Vladimir Putin face recurs la opinia publică.

În Est lucrurile stau destul de diferit. Aici Putin nu poate vorbi cu nimeni şi se pare că nici nu încearcă. Dacă ar fi să ne amintim de replicile grosolane ale unui apropiat colaborator al său, preşedintele Rusiei nu mizează pe simpatia românilor şi cu atât mai puţin pe a polonezilor. Unii îşi mai amintesc încă accidentul aviatic de la Smolensk, care, în ciuda versiunii oficiale, nu încetează să reactiveze vechi resentimente. Aşadar Estul a rămas terenul predilect al americanilor, care, aşa cum am văzut în aceste zile, par preocupaţi să reinventeze „Noua Europă”.

Extinderea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) spre Est ‘este contraproductivă’, a declarat, luni, ministrul afacerilor externe al Rusiei, Serghei Lavrov, în timpul unei conferinţe de presă susţinute alături de omologul său finlandez Erkki Tuomioja, informează AFP şi ITAR-TASS.

‘Încercarea artificială a NATO de a-şi continua expansiunea spre Est, ca şi cea de a continua să-şi întărească infrastructurile militare inclusiv lângă frontierele Federaţiei Ruse, este contraproductivă şi contravine angajamentelor asumate de ţările membre ale NATO’, a atenţionat Lavrov, citat de AFP.

Totodată, în opinia lui Lavrov ‘a nu fi membru în NATO nu împiedică stabilirea unei cooperări eficiente cu Alianţa, inclusiv în vederea contracarării de ameninţări comune’, informează ITAR-TASS. ‘Toate ţările membre în Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) au, de exemplu, un program de cooperare cu NATO destul de plin. Multe acţiuni se desfăşoară şi pe canale bilaterale, şi în cadrul Consiliului de Parteneriat Euroatlantic, iar să nu fii membru în NATO nu împiedică o cooperare eficientă în contracararea ameninţărilor comune pentru toţi’, a subliniat Lavrov, citat de agenţia de presă rusă.

  • Mediafax:

AVERTISMENTUL Rusiei: Vom reacţiona politic şi militar dacă NATO consolidează forţele în Europa de Est

Rusia va considera orice suplimentare a forţelor militare NATO în apropierea frontierelor sale drept “o demonstraţie a intenţiilor ostile” şi va lua măsuri politice şi militare pentru a-şi garanta securitatea, avertizează Vladimir Titov, adjunctul ministrului rus de Externe, citat de Interfax.

Declaraţiile intervin pe fondul tensiunilor dintre Rusia şi Occident din cauza crizei ucrainene şi după ce preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a promis suplimentarea ajutorului militar destinat statelor est-europene membre ale NATO.

“Nu putem vedea consolidarea puterii militare a Alianţei Nord-Atlantice la frontierele Rusiei altfel decât ca pe o demonstraţie a intenţiilor ostile”, a afirmat Vladimir Titov.

“Ar fi greu să vedem o consolidare substanţială a forţelor militare NATO în centrul şi estul Europei, chiar şi într-un sistem de rotaţie, altfel decât ca pe o încălcare directă a prevederilor Actului fondator din 1997 între Rusia şi NATO”, a subliniat Titov.

“Vom fi forţaţi să luăm toate măsurile politice şi militare pentru a ne garanta în mod credibil securitatea”, a insistat oficialul rus.

Răpirile se intensifică în estul Ucrainei, fiind vizaţi observatori străini, jurnalişti, preoţi

Arestările arbitrare şi răpirile au început să se multiplice în estul Ucrainei, fiind vizaţi în principal observatori internaţionali, jurnalişti, activişti politici proucraineni şi preoţi, informează AFP.

Cel puţin opt observatori ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa sunt ţinuţi ostatici de la sfârşitul lunii mai de separatişti proruşi.

“Răpirile au început în momentul izbucnirii rebeliunii. Numărul persoanelor reţinute ilegal se ridică la circa 200”, afirmă Maria Oliinik, reprezentanta organizaţiei pentru drepturile omului Prosvita.

Aceste persoane sunt deţinute de noile autorităţi autoproclamate în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk.

Un raport al ONU prezentat pe 16 mai relevă numeroase cazuri de crime, acte de tortură, alte tipuri de agresiuni fizice, răpiri şi acte de intimidare comise de grupuri separatiste în estul Ucrainei.

Raportul notează “creşterea îngrijorătoare a răpirilor şi actelor de detenţie ilegală care vizează jurnalişti, activişti politici, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale”.

REPORTAJ – Două ucrainence refugiate în România de teama războiului: Vrem să plecăm cât mai departe de Rusia, să ajungem în Australia

Două tinere din Ucraina şi-au lăsat familiile şi prietenii şi au cerut viză să vină în România, de teamă că în ţara lor ar putea să înceapă oricând războiul. Ele spun că au fost primite foarte bine de români, dar că vor să plece cât mai departe de Rusia, planul lor fiind să ajungă în Australia.

Elvira şi Crystyna trăiesc în prezent în Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Galaţi, unde au ajuns, în urmă cu câteva săptămâni, de teama violenţelor care zguduie ţara lor.

“Am venit aici pentru că în ţara noastră s-a creat o situaţie atât de dificilă încât pur şi simplu ne temem să mai trăim acolo. Ne este frică să nu înceapă războiul, ne este frică să nu murim pentru un conflict care nu ne priveşte. Noi suntem din Odesa, eu locuiesc în Belgorod, iar Crystyna în Iliansk şi am fost parcă urmărite de violenţele care s-au petrecut în ţara noastră”, povesteşte Elvira, în vârstă de 20 de ani.

Ea spune că a făcut facultatea la Kiev, apoi s-a angajat acolo la un call-center. La scurtă vreme după ce credea că poate fi pe picioarele ei, au început protestele şi s-a declanşat fenomenul “Euromaidan”.

“În luna martie, mi-am lăsat toate lucrurile acolo şi m-am întors la ai mei, în Odesa. Imediat au început şi acolo violenţele. Pe 2 mai s-au întâmplat acele lucruri îngrozitoare în Odesa, iar noi ne aflam prin apropiere. Am văzut ce s-a întâmplat… sunt lucruri de care nu vreau să-mi mai aduc aminte. Am făcut nişte fotografii la care nu am avut încă puterea să mă uit”, mai spune Elvira.

Cealaltă tânără, Crystiyna, de 23 de ani, spune că nu are rude sau cunoscuţi care să fi murit sau care să fi fost răniţi în confruntările de la Odesa, dar a auzit despre oameni care au dispărut şi despre care nu se mai ştie nimic.

“Încă nu ştim exact cine a murit acolo, deoarece multe corpuri nu au putut fi recunoscute din cauza arsurilor grave. Rudele, cunoscuţii noştri nu au păţit însă nimic grav, dar am văzut cum oamenii erau împuşcaţi pe stradă“, afirmă tânăra.

Ea povesteşte că, împreună cu Elvira, a cerut viză pentru a părăsi Ucraina, răspunsul în acest sens venind destul de repede, şi că nu a stat pe gânduri înainte să plece. În ziua în care au primit viza, cele două tinere au vorbit cu părinţii, care le-au spus că au luat decizia cea mai bună.

“Totul s-a produs foarte repede. Într-o zi ni s-a acordat viza, ne-am luat câteva lucruri cu noi… Observând în ce situaţie ne aflam, am fost ajutate să ne refugiem în România. Părinţii… ei s-au gândit la binele nostru, din păcate nu au putut să vină cu noi. Atunci când ne-am luat rămas bun, ne-au zis că nu o să ne vadă mult timp, dar vor şti că suntem în viaţă şi ne aflăm în siguranţă”, îşi aminteşte Crystyna.

Între Odesa şi Galaţi sunt doar 300 de kilometri, iar această distanţă este încă prilej de teamă pentru cele două tinere, dar şi de bucurie – sunt încă îndeajuns de aproape ca să prindă semnal GSM de la operatorul de telefonie mobilă din ţara lor. Astfel, spun ele, vorbesc destul de des la telefon cu părinţii lor.

“Am vorbit cu părinţii la telefon. Slavă Domnului că ne aflăm aproape de frontieră şi avem semnal! Ei sunt bine, iar apele s-au mai liniştit în regiunea noastră, dar oamenii încă trăiesc cu frica-n sân, nu prea ies din case… Nici aici nu suntem chiar aşa de departe de Odesa. Încă mă gândesc, încă mă adaptez aici”, spune Elvira.

Tânăra adaugă că este doar o soluţie temporară cazarea în Centrul de refugiaţi de la Galaţi şi că planul ei este să ajungă în Australia, pentru că România este totuşi aproape de Ucraina.

“M-am gândit şi mi-am făcut un plan, sper să-l realizez: vreau să plec în Australia. Mă gândesc că ruşii ar putea ajunge aici oricând”, spune Elvira, care menţionează însă că este pregătită să încerce să se stabilească în România, dacă planul său de emigrare în Australia nu va avea succes.

Cele două tinere afirmă că nu se aşteptau ca în România să fie primite atât de bine şi că, din acest motiv, s-ar putea stabili aici în cele din urmă.

“Aici am fost primite foarte frumos. Am fost uimită cu câtă căldură ne-au primit. Mă gândeam ce-o să fac printre străini, cum o să mă descurc cu o limbă străină, deşi o înţeleg un pic, deoarece acasă, la Odesa, avem cunoscuţi care vorbesc în limba română. Ne-am făcut aici, la Centru, chiar şi amici. Prieteni e prea mult spus, dar ne înţelegem foarte bine, avem cu cine să comunicăm, chiar dacă nu cunoaştem limba, vorbim prin semne. Toţi ne zâmbesc, gătim împreună. E o atmosferă prietenească aici. Amicii noştri de aici sunt din Siria, Bangladesh…”, spune una dintre refugiate.

Cele două refugiate din Ucraina au precizat că nu vor putea reveni în ţara lor în următorii doi ani.

La Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi se mai află, pe lângă cele două tinere, o a treia persoană din Ucraina, ajunsă aici în aceleaşi condiţii.

Numărul refugiaţilor din zonele tensionate ale Ucrainei ar putea creşte însă în perioada următoare, în condiţiile în care tinerii de acolo văd această metodă ca pe o poartă spre Occident. Odată ajunşi în România, fie că acest lucru se întâmplă pe căi legale sau nu, refugiaţi solicită azil şi intră astfel într-o procedură de acordare a acestui statut.

Pe tot parcursul procedurilor impuse de legislaţie, refugiaţii beneficiază de sprijin din partea statului român. Ei sunt cazaţi în Centrul pentru Refugiaţi, primesc hrană, dar şi alte beneficii. Ei au acces la asistenţă medicala gratuită, dreptul la muncă şi alte drepturi civile elementare. În plus, aceştia primesc 108 lei pe lună, bani de buzunar.

Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, de la începutul anului şi până în luna iunie au fost înregistrate 24 de cereri de azil din partea unor cetăţeni ucraineni, majoritatea fiind cazaţi în Centrele pentru Refugiaţi de la Rădăuţi şi Galaţi.

Conform sursei citate, în primele luni ale anului 2013 erau înregistrate 11 cereri de azil din partea cetăţenilor ucraineni.


Categorii

Dani Rockhoff, Rusia, SUA versus Rusia, Ucraina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “Europa in viziunea Rusiei: ESTUL UCRAINEAN RUS, ROMANIA UNITA CU MOLDOVA, UNGARIA MARE CU O PARTE DIN ARDEAL/ “Sfanta” Alianta a dughinistilor si nationalistilor europeni/ CINISMUL APUSEAN CONDAMNA UCRAINA/ Rusia avertizeaza Europa de Est si NATO

  1. Cât priveşte harta Europei 2035, este clar că este un fals de doi lei, făcută de cineva care nu se pricepe şi care nu cunoaşte realitatea de pe teren. De exemplu Ungaria şi România, li se dă ungurilor Banatul şi Crişana, dar nici de cum ţinutul secuiesc, adică zona HARCOV. Păi cum vine asta? Exact zona majoritară ungurească rămâne la România? Mă opresc aici că nu mai are rost să comentez erorile din harta cu pricina.

  2. @Gheorghita:

    Da, desi ramane ideea (Ungarie Mare). Nu e un fals, ci un instrument – precar – de propaganda.

  3. Nu stiam ca Prusia Orientatala a fost impartita intre Belarus Letonia si Rusia. Letonia a pierdut teritorii in favoarea Rusiei, dar asemenea Poloniei a recuperat masiv de la Germania; purificate etnic.

  4. Mi se pare ca este mai curand vorba de o reeditare a pactului Molotov-Ribetrop din 1938. Rusia doreste scoaterea Germaniei de sub ocupatie americano+UE+adevaratii stapani; ofera in fapt garantii pt independenta reala a acestei tari.
    Nu vine cu mana goala ci si cu niste teritorii ‘istorice’.
    La nivelul majoritatii clasei medii germane se constientizeaza starea de ocupatie si exista o stare de frustrare. In conditiile in care clasa medie germana scade numeric, strivita fiind de marile corporatii transnationale.

    Germania este insa prea bine controlata de masonerie pt ca manevra sa reuseasca.

  5. “Germania este insa prea bine controlata de masonerie pt ca manevra sa reuseasca.”
    Inainte de 1989 si Romania era prea bine controlata de securitate pentru ca orice manevra impotriva lui Ceausescu sa reuseasca. Cine a trait in Germania stie ca “La nivelul majoritatii clasei medii germane(eu zic la nivelul tuturor germanilor) se constientizeaza starea de ocupatie si exista o stare de frustrare.”
    Iar eu va spun ca pe un santier de constructii am auzit de la un muncitor german(prin anii ’90): germanii au pornit 2 razboaie mondiale si daca va fi nevoie vor porni si pe al treilea.
    Aceste stari de fapt sunt “seminte care germineaza si se ridica deasupra buruienilor”.
    In prezent ma exprim figurat, in viitor ma voi exprima in clar deoarece vor exista argumente in mintea celor ce receptioneaza mesajul.

    Doamne iarta, miluieste si ne mantuieste. Amin.

  6. si care ar fi cale a prin care s-ar ajunge la aceasta reconfigurare a granitelor europei?
    Politica? Economica? Militara? Sau o combinatie?
    Si o intrebare legitima si retorica, daca harta si planurile apartin rusilor, atunci nu cumva elitele lumii ii controleaza la fel de bine si pe ei si totul este o mare mascarada?
    Caci observ ca deja incepe sa prinda contur.

  7. Din cum văd ruşii harta Europei în 2035 se intelege ca au facut niste promisiuni importante Germaniei, Ungariei si Serbiei, dar nu si Bulgariei! Poate si de asta au acceptat Bulgarii incetarea lucrarilor la gazoductul South Stream. Totodata se observa ca rusii sunt foarte suparati pe Lituania, care a fost data in intregime Germaniei, si pe Ucraina, Polonia si Romania, din care au disparut largi portiuni. A aparut un stat nou, Galitia, care este patria evreilor galitieni, care erau mai umili si religiosi decat ceilalti evrei Askenazi. Majoritatea acestora au murit in timpul holocaustului.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Galician_Jews
    Avand in vedere ca harta a fost publicata acum doi ani, devine clara politica pro-rusa a Germaniei si faptul ca Ungaria este sustinuta de Rusia si de Germania pentru a ne lua o parte din teritoriu.

  8. “si care ar fi cale a prin care s-ar ajunge la aceasta reconfigurare a granitelor europei?”
    Calea este razboiul: cel politic cred ca a ramas in urma, acum este in plina desfasurare cel economic, iar cel militar a inceput din 09.11.2001 si se continua acum in Ucraina. Toti politicienii sunt papusi cu sfori trase de masonerie. Nu Rusia a pornit conflictele militare din Ucraina ci SUA prin cei ce injurau(fuck)UE. Acum SUA face orice ca sa determine pe Putin sa uzeze de dreptul primit in parlament: invadarea militara a Ucrainei pina unde crede ca este necesar. Masomeria nu actioneaza direct: determina pe altii sa actioneze asa cum “recomanda ea”(Obama, Putin si alte papusi).

  9. În mare măsură, este cam aceeaşi hartă care a apărut pe 25 august 1992 în Los Angeles Times, realizată de către William Braucher Wood – chief geographer, U.S. State Department – la acea dată.
    http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/World%20Report.jpg
    http://articles.latimes.com/1992-08-25/news/wr-6109_1_21st-century/2

    De asemenea, harta a reapărut – cu unele modificări vizând teritoriul României, în publicaţia franceză “L’Événement du jeudi” din octombrie 1992.
    http://pmcdn.priceminister.com/photo/461052830.jpg

    Nu e nici teorie a conspiraţiei, totul este real şi ăsta era planul, făcut deja de atunci, numai că încă nu a fost pus în aplicare…

  10. Si n-au dat rusii Stramtorile grecilor? Visul lor de sute de ani. Le lasa tot turcilor?! 🙂

  11. Declaratia lui Titov e cat se poate de grava si amenintatoare. Plina de avertismente. E linia rosie a rusilor.

  12. Harta e o mare stangacie. Nu rezista nici macar unei analize superficiale.

  13. Doamne Dumnezeule…….ce avertisment reiese din articol (ptr. noi) si ce scriu unii pe aici !!! Pai nu aveam dreptate cand spuneam Dorotheei ca iepuroiul este cu un picior in groapa dar el nu mai poate de grija marilor mamifere?? Mamifere care saracutele sunt conduse de ‘elite’ doar atunci cand vrem noi…..in privinta altor mamifere, acelea sunt clar satanice . Sau mai pe sleau , cand nu mai avem incotro si faptele dovedesc, rusii saracutii sunt unelte in mainile ‘elitelor’ si iaca asa atrocitatile facute de ei nu cad in spinarea lor ci a ‘elitelor’. Dar cand vine vorba de occidentali , dom-le, astia sunt antihristici de la vladica la opinca.
    Bun…..deci aici se discuta in general despre cat de buna sau nu e strategia rusilor, a germanilor si a nu stiu cui. Ma doare capul. Intreb si eu :
    – Macar pe acest sit, mai exista vreun roman adevarat PRO-ROMANIA care vede lucrurile din punctul de vedere al romanului simplu ? ca de pro-alte entitati mi s-a acrit pina peste cap….ma uit cum stau la pinda si napadesc de pe te miri unde, inclusiv de pe blogul lui Mandea Patitul.Ma intreb oare cu cate nicknameuri posteaza aici Vocea Rusiei ( ca este mai ieftin decat sa plateasca o gramada de trolli ) ??

  14. Prietene Marian exNorvegia
    Sa-mi fie cu iertare, te-ai inecat la mal. Ai citit 2 randuri din continutul site-ului si deja cataloghezi pe cei care comenteaza, mai citeste, rogu-te, mai cu rabdare..

  15. @marian ex……

    “Macar pe acest sit, mai exista vreun roman adevarat PRO-ROMANIA care vede lucrurile din punctul de vedere al romanului simplu ?”

    Nu!!!!! Nu ti-e clar? Esti singurul! Fiiiii mandru!!!!!!!!!

  16. Noi ne asociem cu americanii si asteptam sa ne apere si sa ne garanteze integritatea. Ca sa dovedim asta mai aruncam vorbe catre Putin, sau criticam ce fac rusii. Oare acesti americani chiar isi dau interesul pentru cineva. Din unele declaratii intelegem ca nu, desi noi i-am tot sustinut si eram singura tara unde se cultivau OMG si este promovata cultura lor (de proasta calitate si violenta) din videoclipuri, filme, etc Poate ca ungurii care colaboreaza cu rusii vor avea un ajutor mai mare. Noi gresim cand intoarcem spatele unora sperand ca asa facem impresie buna celorlalti si ca asa vom fi ajutati. Dupa cat se pare in cazul unui razboi o sa fim un teatru de operatii si atat. Mai rau e ca nu exista o politica de aparare, politicienii nu fac decat ce li se dicteaza si ar fi in stare sa tradeze pentru a arata ca, nu sunt nationalisti… grele vremuri vor veni, dar noi mai bine am lua in seama proorocirile legate de razboi si alte evenimente, acelea sunt adevarata harta pe care o luam in seama.

  17. Lucrurile se complica si in Irak

    http://www.gandul.info/international/ultimatum-dat-de-sua-jihadistilor-din-irak-ostaticii-turci-trebuie-eliberati-imediat-12741713

    Apropo de profetia facuta de Pr. Paisie legata de Turcia, implicata in razboiul mare care va veni.

  18. Pingback: ESCALADARI PERICULOASE. Ucraina si Rusia se acuza reciproc de INCALCAREA FRONTIEREI cu TANCURI. NATO pregateste “APARAREA UCRAINEI”/ Ambasada Rusiei de la Kiev – ATACATA de protestatari/ “JIHADUL” din Irak – executii in
  19. Pingback: CARE ESTE RELEVANTA REALA A LUI ALEXANDR DUGHIN? De ce propaganda euroatlantica are nevoie de mitul fals al IDEOLOGULUI “DIN UMBRA” ORTODOXIST? - Recomandari
  20. Pingback: “LOTUL DUGHIN”. Listele negre revin in actualitate. Potentiale “tinte” din Romania pe o lista atribuita ideologului rus DUGHIN - Recomandari
  21. Pingback: DUGHINISMUL – CONSIDERAT SECTA SATANICA DE BISERICA RUSIEI IN 2002. Lamuriri si puneri la punct intr-o polemica intretinuta superficial - Recomandari
  22. Pingback: CUM FACE RUSIA ”CURTE” ROMANIEI. Film documentar elogios al Mitropolitului ILARION ALFEYEV despre ”ORTODOXIA IN ROMANIA”, pigmentat cu teze neosovietice despre ”LIMBA MOLDOVENEASCA” (Video) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare