Experiment: un rus traieste ca in secolul XI/ CUM A RENUNTAT UN MILIARDAR RUS LA VIATA MODERNA si s-a retras cu familia la tara/ “In premiera”: BOGATII CARE AU ALES SALBATICIA (video)
- RTV:
Pavel Sapozhnikov, în vârstă de 24 de ani, ia parte la unul dintre cele mai extreme experimente socio – psihologice din istorie. El încearcă să reproducă stilul de viață al strămoșilor săi ruși din jurul anului 1100, și practică un stil de viață ascetic, cu foarte puțin contact uman pentru întreaga durată a experimentului.
Proiectul a început în septembrie 2013 și ar trebui să dureze până în luna mai a acestui an. Ideea principală, după cum spune Pavel, este ca el să trăiască în replica unei ferme vechi, lipsit de orice facilități moderne sau comunicare. “Locuiesc singur în trecut”, a explicat el, potrivit OddityCenter.
“Project Hero” este creaţia lui Alexei Ovcharenko, de la agentia de event management “Ratobor”. Ratobor, înfiinţată în anul 2006, a realizat mai multe proiecte și evenimente exclusiv bazate pe experiențe istorice.
Alexei și Pavel au discutat despre proiect cu un an înainte de începerea acestuia. Împreună, ei au stabilit obiectivele – să facă observații semnificative în două domenii majore: istorie și psihologie. Ei speră să identifice schimbările sociale și psihologice de personalitate şi să descopere cât de important sprijinul altora pentru oamenii moderni.
Ferma în care trăiește Pavel este situată într-o pădure izolată. Acesta a fost construită folosind doar tehnologie care era disponibilă în secolul al XI-lea în Rusia, în conformitate cu descoperirile arheologice și etnografice.
Regulile agricole sunt destul de stricte – Pavel se foloseşte doar de instrumente autentice găsite în Rusia secolului XI. Pavel are un număr limitat de produse alimentare pe care le poate reolta, el fiind nevoit să îşi obțină propria hrană prin vânătoare și pescuit (singurele ocazii când i se permite să părăsească ferma). El are o interdicție totală privind comunicarea, cu excepția unei singure zi pe lună, când schimbă notiţe cu echipa de experți și oameni de știință care îi monitorizează progresul.
El are permisiunea să părăsească ferma numai în cazul unei amenințări reale la viața lui.
Pavel este un cetățean al lumii moderne, cu niciun fel de experiență anterioară de trai în astfel de condiții.
Un miliardar rus a renunţat LA TOT pentru a trăi ca Iisus Hristos VIDEO
A avut tot ce şi-ar putea dori un om. Faimă, bani, frumuseţe, putere. A candidat pentru preşedinţia Rusiei, a fost unul din cei mai respectaţi şi temuţi oameni ai ţării, a vrut să devină primarul Moscovei şi s-a luptat cu cei mai influenţi jucători de pe scena politică, dar a renunţat la tot ce îi oferea această viaţă.
Miliardarul rus German Sterligov şi-a luat familia şi s-a retras în munţi, într-un loc uitat de lume şi de Dumnezeu, în anul 2005, scrie ziaruldeiasi.ro. Acolo, German a început să trăiască cu adevărat-ca în vremurile biblice, spune el.
“Niciodată nu am dus o viaţă mai frumoasă, mai curată, mai bună. Am un trai împlinit şi interesant. Am regăsit fericirea şi iubirea în familia mea, am timp să vorbesc cu copiii mei şi cu soţia mea. Nici acum, când mă uit în spate, nu îmi vine să cred că am reuşit să părăsim Moscova. Cu tot ce înseamnă ea: bani, invidie, mercantilism, ostilitate. Acum, cu greu pot descrie starea în care ne aflăm. Se aseamănă cumva cu gustul îngheţatei: trebuie să o guşti prima oară ca să te îndrăgosteşti de ea”, spunea German Sterligov.
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit milionar.
In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau chiar omorati.
“In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea:«Impacheteaza, iar ne mutam». In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime”, isi aminteste Alyona. Tocmai din aceasta cauza, nu este de mirare ca oligarhii rusi angajeaza o armata de gardieni care sa-i protejeze. Alyona, a carei familie era apropiata cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urat dintotdeauna sa aiba servitori.
”Nu-mi doream straini in casa mea. Dar intotdeauna era o exceptie: bodyguarzii inarmati. Dupa ce ne-am mutat in Moscova, dupa o perioada petrecuta in Mayfair- Londra, am realizat ca acestia erau indispensabili. Eram foarte bogati intr-o tara in care majoritatea oamenilor nu erau avuti, iar oamenii de afaceri erau tintele favorite ale rapitorilor pentru a se rafui cu aceasta situatie. Era ingrozitor. Intotdeauna aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei”, a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a dat afirmativ din cap.
”Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o sclavie, din care, din fericire, am scapat”, a completat German. Pentru a scapa de amenintari, in era presedintiei lui Boris Eltin, multe cupluri bogate declarau ca s-au despartit si se afisau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atentia de la familia adevarata. Se prefacea ca nu mai suntem importanti pentru el si asa prevenea sa devenim tintele rivalilor sau a rapitorilor”, a confirmat Alyona.
Un factor important in decizia lor de a-si schimba stilul de viata l-a constituit infrangerea lui German in alegerile prezidentiale din 2004, cand invingator a iesit actualul premier rus Vladimir Putin.
Sterligov traieste acum intr-o casa mica, pe care o descrie ca fiind “o soba ruseasca, cateva ferestre, pereti si un tavan“. Are doua tractoare, un boldozer si o Toyota veche, desi pe timp de iarna la ferma se poate ajunge doar cu o caruta tarasa de cai. Ce mai apropiata casa se afla la 11 km distanta. Nu are electricitate si acum incearca sa se descotoroseasca si de telefonul mobil.
- VEZI SI: Cum să alegi libertatea
***
Data: 17 Aprilie 2011
Reporter: Yevgeniya Kironaki
Imagine: Andrei Captarenco
Montaj: Sebi Boteanu
În Rusia se naşte un fenomen: mii de ruşi bogaţi părăsesc oraşele şi se retrag în zone izolate, pentru a-şi duce viaţa cât mai departe de civilizaţie. Trăiesc in colibe, manâncă doar ce cultivă şi îşi cresc copiii în spirit liber. Pentru ei, banii şi cariera nu mai au valoare. Mai mult, sunt convinşi că în curând vom trăi toţi ca ei. O echipa a emisiunii “În Premieră” a petrecut câteva zile într un sat in apropiere de Siberia unul dintre cele 200 din Rusia ridicate de la zero de foşti bogătaşi.
Au fost profesori, ingineri, avocaţi, oameni de afaceri. Au avut bani şi cariere de invidiat. Dar într-o zi şi-au vândut casele, şi-au îngheţat conturile şi s-au retras în sălbăticie pentru a trăi ca la începuturile lumii. Constantin, călăuza noastră, a fost anchetator in miliţia rusească, dar la vară se va muta şi el în Alexandrovka, satul de la porţile Siberiei.
În Rusia sunt deja două sute de sate, construite de la zero de oameni convinşi că în curând, progresul se va întoarce împotriva noastră, iar lupta ne va fi fatală. Eduard e unul dintre ei. A lucrat in Occident şi a fost manager de talie internaţională. Acum locuieste in iurta, un fel de cort cu podea de lemn. Are doi copii pe care refuză să-i dea la şcoală de teama că sistemul ii va transforma in marionetele civilizatiei. Dar in Alexandrovka toti au studii superioare, asa ca David si Danila au de la cine invata.
Mănâncă simplu şi doar ce cultivă. N-au nici curent electric, nici apă curentă. Şi vara şi iarna se călesc cu galeti de apa aruncate peste ei, la temperaturi siberiene.
Iulia a fost profesor universitar de matematica. S-a stabilit aici impreuna cu sotul ei, care n-a mai suportat stresul functiei pe care o avea in domeniul constructiilor.
Cu totii vor sa traiasca in strictul necesar, fara bani si fara tehnologie.
Constantin, zis Samanul, a fost securist, dar acum e vraciul comunitatii. Isi vindeca pacientii cu rugaciuni, plante si ritualuri de imbaiere.
Alexandrovka pare sa fie unul dintre putinele locuri pe Pamant in care singurul guvernator e NATURA. E o lume libera, care te contamineaza. Asta s-a intamplat si cu noi, in cateva zile de filmare.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Referitor la acel experiment cu traitul ca in sec XI: dar de ce singur ? Singuratatea afecteaza psihologia cuiva. In sec XI oamenii nu traiau singuri, traiau in sate, in comunitati. Si chiar la o ferma izolata, ar fi avut sotie si copii. De aceea nu mi se pare concludent experimentul, creeaza niste conditii ne-reale. Ar fi trebuit sa reconstituie un mic, sat, cu cateva familii si case, cred.
Super tare! STIAM povestea dar de fiecare data o recitesc cu placere. Nu este singurul care a procedat asa. Avem romani care au parasit bucurestiul sau alte orase mari si si-au facut gospodarie la tara sau la munte. Si-au schimbat total modul de viata: ex:http://iulianai.blogspot.ro/ sau viatalatara.wordpress.com si mai sunt… Imi doresc sa-i urmez din mai multe motive: omul cu cat e mai aproape de natura e mai aproape de Dumnezeu, daca reusesti sa traiesti din altceva decat sa ai un serviciu, chiar daca asta inseamna munca mult mai grea, altfel reusesti sa-ti pui ordine in ganduri si in viata. Munca in natura te apropie de Dumnezeu si de semenii tai. Munca fizica e sfanta pt ca lasa mintea sa se odihneasca in Hristos prin rugaciunea mintii. Nu mai vorbesc de faptul ca reusesti oarecum sa te desprinzi de multe influente rele pe tine si pe copii tai, chiar daca nu de toate…iar urmatorul aspect ar fi educatia pe care poti sa o faci copiilor prin munca in echipa, in familie, si sa nu stea de dimineata si pana seara la o gradinita/ scoala/ afterschool, in timp ce tu esti la servici, iar lor sa li se bage in cap toate nenorocirile..
Sper sa fac si eu o schimbare, nu atat de radicala ca a rusului dar oricum mai aproape de idealurile mele. Daca reusesc o sa scriu despre ea ca sa prinda si altii curaj.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/11/05/criza-economica-bogatie-saracie-binele-din-rau-pretuirea-putinului-arhimandrit-vasilios-bacoianis/
Am fost asta vara prin frumoasa noastra tara. Avem o tara extraordinara cu bube multe, cu tarani puturosi, nesimtiti, cu manele, dar mai exista si ramasite( vezi taranii din accidentul aviatic din m-tii apuseni). Si nu e singura zona cu oameni minunati, gasim si in arges, in Deva, hunedoara(pe langa prislop) In tara fagarasului. Sunt locuri superbe ca peisaj cu oameni mult mai curati(nu perfecti) decat cei de la orase. De ce ne-om inghesui ca disperatii in orase cand criza ne lasa fara locuri de munca, autoritatile fara mancare sanatoasa, caci toata e plina de otrava, iar aerul este de nesuportat> ? De ce om sta sa nu avem timp de noi, de gandurile noastre si de familiile noastre> ? Ca oricum nici pensie nu o sa avem. Va spun eu de ce ca o traiesc pe propria piele. De frica. de frica de schimbare, de frica sa ne lasam in mainile lui Dumnezeu(si uite ce se intampla cand ne lasam in mainile oraselor si tehnologiei-accident Horea)ne e frica de nou si de schimbare, pentru ca asa am trait si asa am prins viata. Si nu in ultimul rand din COMODITATE. Este mai simplu sa mergi la servici si sa dai cu pixul. Serviciul si casa la oras ne ofera o FALSA siguranta a zilei de maine, plus o mandrie: Sunt Cineva. Bine a facut Dumnezeu cu evreii cand le dadea mana in desert, care se strica a doua zi. de ce facea asa, stim cu totii, ca sa se increada in El ca o sa le dea sa aibe ceea ce le era necesar vietii, sa aibe incredere in El absoluta. Hai ca v-am plictisit cu polologhia mea, dar macar asa v-am batut pe voi la cap, nu l-am mai batut pe barbatul meu. A scapat azi…:-))
Staţi liniştiţi că nu trăieşte ca în sec XII. Am citit şi e eu povestea acestei familii mai demult. Dispune totuşi de nişte înlesniri la care mulţi dintre ţaranii români nici măcar nu visează. În sec. XII nu exista aşa ceva…
Totuşi este de apreciat exemplul ţinând cont la nivelul lui şi de gradul confortului la care a renunţat, dar să nu exagerăm…
Traista cu merinte: “omul cu cat e mai aproape de natura e mai aproape de Dumnezeu” – Si eu iubesc naturam, dar nu cred afirmatia de mai sus. Pe Dumnezeu il ai in suflet, nu cred ca e mai mult in padure decat ope bulevard. e drept ca in natura e mai multa pace, nu te supara atat ceilalti oameni si t poti linisti, ruga mai bine, etc.
Mie ce fac acesti bogatasi rusi mi se pare un pic ciudat, sa nu spun extremist. De ce sa renunti la electricitate ? seamana cu secta aceea americana, amish. Petre Tutea spunea ca daca pe vremea lui Platon ar fi existat cai ferate, s-ar fi dus la atena cu trenul, nu cu magarul. Nu cred ca o anumita tehnica, de baza, este rea in sine. Rea e dependenta de electronica, cipurile, tehnica wireless, toata acessta nebunie cu internetul si ontrolul de la distanta al obiectelor, tehnica de identificare, de urmarire, biometria, propaganda prin televiziune etc. Dar o tehnica precum folosirea electricitatii in casa, anumite aparate care usureaza munca omului, medicina, nu sunt de lepadat. Tehnica in sine nu e rea, legile naturii sunt lasate de Dumnezeu iar omul nu face decat sa le descopere. Rau e cand le foloseste impotriva umanitatii.
Trăind în asemenea condiţii există un oarecare risc să deviezi într-un extremism sectant dar cred că se poate trăi la fel de bine şi fără să ai astfel de probleme, pentru asta însă trebuie să ştii să te integrezi să trăieşti mai “ţărăneşte”, or, dacă nu ai avut câtuşi de puţin, contact cu mediul rural e mai greu să te adaptezi la o astfel de viaţă.
După părerea mea cred că este adevărată afirmaţie cum că omul este mai aproape de Dumnezeu. Nu doar într-o aglomeraţie urbană dar şi în celelalte oraşe în general, orice om chiar şi un om mai duhovnicesc de ar fi, cu greu reuşeşte să trăiască netulburat sau să nu fie distras de cele duhovniceşte.
Pe când într-un sat sau cătun mai retras, omul este mai aproape de firescul lucrurilor, de simplitate, şi fireşte că este mai aproape şi de Dumnezeu. Oraşele civilizate şi tehnologizate cu tot felul de ispite şi provocări de care fie că vrei, fie că nu vrei, te loveşti până la urmă, sunt născocirea omului modern care s-a îndepărtat cu mult de viaţa simplă aşa cum a fost lăsat omul de Dumnezeu să trăaiscă pe pământ.
Am selectat câteva linkuri mai noi şi mai vechi despre satul românesc şi despre viaţa tăranului român ca o paralelă la traiul oligarhului rus:
Satul cu internet şi fără curent electric:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/sat-cu-internet-si-fara-curent-891432.html
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Raport+de+tara/Hunedoara/RAPORT+DE+TARA++Comuna+Batrana++Hunedoara++are+124+de+locuitori++doar+10+muncesc
In catunul Fagetel, atestat inca de pe vremea razesilor, mai locuieste doar o singura femeie :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/satul-cu-un-singur-locuitor-467438.html
http://80.86.107.140/Video/Stirile-Kanal-D-satul-cu-un-singur-locuitor/4508/#
Valea Cernei: Cheile Tasnei si incursiune in satele izolate Scarisoara si Inelet
http://www.bloguldecalatorii.ro/2011/07/valea-cernei-ii-cheile-tasnei-si.html
http://www.hailabord.ro/2012/01/singura-cale-de-acces-scarile.html
http://povestidangheorghe.blogspot.ro/2010/07/satul-agatat-de-o-scara-urcam-spre-cer.html
Satul cu patru locuitori:
http://www.youtube.com/watch?v=oVtsclb5tGE
Deşi nu au biserică, femeile nu au renunţat la credinţă. În fiecare duminică dimineaţa îşi pun straiele frumoase şi pleacă şapte kilometri pe jos:
http://www.impactreal.ro/Comanca-satul-uitat-de-lume.html
Satul cu case pustii:
http://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-video-povestea-satului-inmamurit-alun-tinutul-poveste-80-case-pustii-1_52c9b302c7b855ff563c7369/index.html#gallery_currentImage
Şi la noi există o mulţime de sate fără curent electric unde copiii îşi fac temele la lumina lămpii şi străbat uneori zeci de kilometri ca să ajungă la şcoală.
@ Pungescu
Sunt total de acord ca poti trai in mijloc la New- York si sa-l ai pe Dumnezeu in suflet mai mult decat un pustnic. Este plina literatura sfintilor de asemenea exemple(cum un calugar a cerut lui Dumnezeu sa-i arate daca este unul mai evlavios decat el si i-a aratat un cizmar)
Dar totusi noi nu avem taria unor oameni atat de intariti duhovniceste, si precum spune @ I. L. “Nu doar într-o aglomeraţie urbană dar şi în celelalte oraşe în general, orice om chiar şi un om mai duhovnicesc de ar fi, cu greu reuşeşte să trăiască netulburat sau să nu fie distras de cele duhovniceşte.
Pe când într-un sat sau cătun mai retras, omul este mai aproape de firescul lucrurilor, de simplitate, şi fireşte că este mai aproape şi de Dumnezeu”
In afara de aceste lucruri eu nu consider tehnologia rea si m-as folosi de ea din plin: electricitate, canalizare, gaze, scoala, masina de spalat, fier de calcat, pampersi, masina personala etc. Dar a locui intr-un sat unde esti aproape de firea lucrurilor, de naturalul tau de firescul tau, nu are cum sa nu te apropie de Dumnezeu decat daca esti deja un prea mare pevertit sufleteste. Linistea satului, non-alergarea lui in vartejul lumii, vederea zi de zi a minunilor lui Dumnezeu: pasari, animale, natura(caci toate Dumnezeu le-a facut bune) te indeamna la contemplare si rugaciune. Multe dintre nenorocirile noastre se intampla tocmai datorita departarii de natura si Dumnezeu
Nu e chiar ca in sec XI pt ca daca te uiti putin atent la prima poza vei vedea in spate o usa termopan.
un gand:
Sfantul Siluan a primit darul rugaciunii pentru Intregul Adam…pentru noi ceilalti, traitul in miezul durerii lumii (nu doar in comoditatea si luxul ei) poate fi un prim pas.
Am in memorie un cuvant al Parintelui Arsenie Papacioc :’nu e niciodata cineva din intamplare langa tine’…iertati