Ylenia, fiica disparuta a Rominei Power si a lui Al Bano, SORA SAU MAICA ORTODOXA LA O MANASTIRE DIN ARIZONA

9-07-2012 2 minute Sublinieri

Fiica lui Al Bano şi a Rominei Power, Ylenia Carrisi, descoperită anul trecut într-o mănăstire din Arizona, după circa 17 ani de la dispariţia sa, refuză să se întoarcă acasă, informează Mediafax.

Ylenia Carrisi, una dintre fiicele cântăreţului Al Bano cu fosta lui soţie Romina Power, a fost descoperită în iunie 2011 într-o mănăstire din Statele Unite ale Americii. Recent, autorităţile din New Orleans au confirmat că femeia descoperită anul trecut este Ylenia Carrisi, precizând însă că aceasta nu vrea să părăsească mănăstirea din Phoenix, Arizona, informează presa italiană.

Ylenia Carrisi, fiica cea mare a lui Al Bano şi a Rominei Power, are acum 41 de ani. La începutul anilor ’90 ea a renunţat la colegiul din Londra pentru a călători în jurul lumii. A început călătoria în America de Sud, iar după câteva luni a ajuns în New Orleans, unde i s-a pierdut urma. În ianuarie 1994, când a fost văzută pentru ultima dată, Ylenia Carrisi avea 23 de ani.

După îndelungi căutări care nu au dus la niciun rezultat, s-a crezut iniţial că tânăra s-a sinucis. O altă ipoteză a fost aceea că fata a fost răpită de traficanţi de droguri. O altă ipoteză a fost aceea că fata a fost răpită de traficanţi de droguri.

Veste-bomba pentru Al Bano si fosta lui sotie, Romina Power. Fata lor, pe care de 17 ani o credeau moarta, a fost gasita in viata. Acum, in varsta de 41 de ani, Ylenia, traieste intr-o manastire ortodoxa din Arizona.

Ylenia Carrisi, fata cea mare a Rominei si Al Bano, renunta la inceputul anilor 90 la colegiul din Londra, ca sa calatoreasca in jurul lumii. A inceput cu America de Sud, dar dupa cateva luni a ajuns in New Orleans, unde i s-a pierdut urma. In ianuarie 1994, cand a fost vazuta ultima oara, avea 23 de ani.

Parintii au facut atunci tot ce era posibil ca sa o gaseasca, vie sau moarta. S-a crezut initial ca tanara s-ar fi aruncat in apele raului Mississippi. O alta ipoteza a fost ca niste traficanti de droguri ar fi rapit-o.

De altfel in 2006, Albano nu mai credea ca fata lui este in viata. Iar in 2009, cand ne-a vizitat tara, dupa ce a acceptat sa fie ambasadorul Bucurestiului, artistul a vorbit despre durerea unui parinte care-si pierde copilul.

Asa ca vestea venita de la politia din New Orleans, ca Ylenia traieste, a picat ca un trasnet.

Ylenia, acum in varsta de 41 de ani, se afla intr-o manastire ortodoxa din Phoenix si nu vrea sa se intoarca in viata publica, a declarat seful politie din New Orleans.

Albano Carrissi, cantaret de muzica usoara si Romina Power au divortat dupa 29 de ani de casnicie, sustinand ca disparitia fetei lor i-a instrainat.


***

  • HARTA SI LISTA MANASTIRILOR INTEMEIATE DE PARINTELE EFREM IN AMERICA DE NORDAICI.

Despre si de la Parintele Efrem Filotheitul:


Categorii

1. DIVERSE, Parintele Efrem Filotheitul, Video

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “Ylenia, fiica disparuta a Rominei Power si a lui Al Bano, SORA SAU MAICA ORTODOXA LA O MANASTIRE DIN ARIZONA

  1. Doamne ajuta! Foarte bine ca s-a calugarit Ilinca (romanescul lui Ylenia), dar foarte rusinos si urat din partea ei ca nu si-a anuntat parintii de la bun inceput unde este. Ar fi evitat toata drama prin care ei au trecut: conflictele dintre parintii sai, divortul lor, traumele psihice a mamei sale…

    Macar atat era datoarea sa faca pentru cei care au crescut-o, educat-o si iubit-o: sa ii anunte ca traieste si sa nu-si faca griji pentru ea. Dar, pe Ilincutza a durut-o-n basca de ei si de toate. Nu i-a pasat deloc ca sarmanii ei parinti isi pot pierde mintile de atata ingrijorare, stres psihic si durere sufleteasca! Daca maica-sa facea un infarct si ar fi murit? Ilincutza ar fi avut-o toata viata pe constiiinta!!

  2. @ George:

    Tu crezi ca a facut ceva fara ascultare, o data intrata in manastirea p. Efrem?!

  3. a auzit glasul “urmeaza-mi Mie”….

  4. Se stie la ce manastire exact? Cea mult cunoscuta, infiintata de Pr. Efrem, este in Florence, AZ, langa Phoenix, dar este de calugari. In fine, parintele a infiintat multe manastiri in toata America.

    E greu de spus de ce nu si-a anuntat parintii. Poate ca a incercat sa-si pastreze intimitatea, dar parintii erau obsesivi? Pana la urma, poate a renuntat sa-i mai informeze. DOAR o ipoteza, ca sa incercam sa gandim si altfel inainte de a sari sa judecam dupa un sablon preconceput.

  5. De acord cu George. Cel putin odata depus juramantul calugariei, dupa aceea s-ar fi impus sa-si anunte parintii, macar o scrisoare sa ii anunte ca e in viata. Nu cred ca i s-a dat spre ascultare sa ascunda aceasta informatie parintilor. A pricinuit o suferinta enorma parintilor sai, caci nu e suferinta mai mare decat aceea de a-ti pierde un copil. Si chiar daca s-ar fi aflat unde este, nimeni n-ar fi putut trece peste voia ei, era majora.

  6. @ Mirela:

    Nu stii cum e la manastire, totusi… In principiu asa este, dar noi judecam fara sa avem datele problemei. O fiica de MARI vedete internationale – calugarita ortodoxa?! Si sa fie lasata sa ramana acolo, chiar daca era majora…

  7. “Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău şi va pofti împăratul frumuseţea ta”
    Acest verset pare ca vine in contradictie cu porunca cinstirii parintilor si totusi nu este asa! E vorba de uitarea vietii de dinainte, e vb de schimbarea omului in Om Nou, fara nicio legatura cu dragostea fata de parinti. Nu stim noi cate rugaciuni a inaltat ea pentru parintii ei… Nici nu stim ce va urma.
    Doamne, ajuta!

  8. Cred ca ar trebui sa fie un motiv de mare bucurie atat pentru parinti cat si pentru noi. Pentru mine a fost o mare bucurie dimineata cand am citit: copilul risipitor aflat si regasit in casa Tatalui. Unde altundeva?

    Ce bucurie mai mare pentru parinti si fanii lor? Dupa cum se vede i-a tinut Dumnezeu sanatosi sa-si gaseasca si revada fata sanatoasa si chiar mai bine decat ar fi putut spera vreodata. Poate nici nu a ajuns din prima la manastire, e posibil sa fi petrecut ceva timp prin locuri si intamplari grele si abia apoi sa fi gasit calea adevarata. Si poate parintii s-ar fi despartit si daca era fata lor langa ei. Dar suferinta prin care au trecut poate i-a curatit de multe pacate spre mantuire, si la rugaciunile fetei lor.

    Gustati si vedeti ca bun este Domnul! Cum ne cheama la El, chiar si pe vedete si prin vedete si pe fanii lor…

  9. Faptul ca politia a dat acest comunicat ar da de inteles ca autoritatile sunt ok cu decizia ei; nu reiese ca ar fi sanctionat-o in vre-un fel, ci mai degraba ca au actionat ca niste purtatori de cuvant ai ei. Scenariul unor parinti vedete, obsedati de propria imagine, care vor ca lucrurile sa iasa numai intr-un anume fel, nu mi se pare greu de crezut. De altfel, faptul ca disparitia fiicei i-a facut sa se desparta, nu prea are mult sens logic, dar altfel este tipic pentru un pretext de vedeta. Faptul ca tatal era convins ca fiica era moarta fara dovada sigura, iarasi nu are sens, ba chiar da de gandit — pe mine ma duce la ideea ca tatal pur si simplu nu ar fi acceptat posibilatea ca fiica lui nu ar fi dorit contactul cu el, ar fi preferat mai degraba sa CREADA ca ea a murit, sau, alta reactie tipica mai este ca dupa un timp, se prefera sa se inchida cazul pentru a nu se mai stresa ei insisi emotional, dar TOT fara sa stie ce s-a intamplat, de fapt. Oricum, de ce ai crede ca cineva a murit fara sa ai dovada? Raspuns generic: ca sa te afli in treaba. Nu vreau sa judec pe nimeni, dar nu e chiar atat de simplu sa analizezi un caz fara date precise, si chiar si atunci…Ca “trebuia sa-i anunte”, in nici un caz nu poate fi singura ipoteza, singurul bias de care putem da dovada; viata e mult mai complicata decat atat. (doar ipoteze)

  10. Admini,

    nu mai erau chiar MARI VEDETE internationale. Steaua lor incepuse sa se indrepte spre expirare…

    Nu cred ca e vreun duhovnic CU DREAPTA SOCOTEALA SI CU BUN SIMT pe lumea asta care sa-ti interzica sa iti anunti parintii ca te-ai calugarit. Atata tot, un minimum minimorum.
    Daca ar fi facut asta, poate ca ei ar fi inteles si s-ar fi evitat muuuulte probleme. Nu cred ca parintii ei erau atat de atei sau incrancenati impotriva religiei incat sa nu o lasa sa-si traiasca viata pe care si-a ales-o. Ei voiau doar sa stie daca mai e in viata. Atat.

  11. a fost un copil frumos. Sa speram ca traieste. Cat despre faptul ca nu si-a anuntat parintii… hm; nu stim noi ce drame se ascund in spatele zambetelor. E usor sa arunci cu pietre. Sunt de parere ca daca un copil e total atasat de parintii sai, le va vorbi despre orice. Iar daca e instrainat de ei, daca copilul e invatat sa-si poarte mai mult singur de grija, sau daca nu se simte in siguranta in preajma parintilor, atunci nu le va spune nimic. Nesiguranta in preajma celor pe care ii iubesti indeamna la fuga. Credeti ca acei copii care fug de acasa pt a dormi in canale sau parcuri o fac de bine? Nu putem noi sti de ce anume a vrut copila aceea sa scape. Ar fi bine sa traiasca si sa isi fi gasit linistea acolo.

  12. Florin M,
    citatul dat de dvs in opinia Bisericii se refera la Maica Domnului. Nu stim daca se aplica si aici.

    George,
    au fost fiice de imparati care au plecat la manastire fara acordul parintilor, si nu cred ca se poate spune ca duhovnicii lor n-au avut dreapta socoteala.
    Altfel, experienta mea personala ma face sa va dau dreptate. E cumplit sa nu stii despre copilul tau daca mai traieste sau nu. Nu stii nici cum sa te rogi pt el. Desigur, mi se poate spune ca la Dumnezeu suntem toti vii, si este adevarat aceasta, dar…nu toti suntem atat de puternici cand este vorba de copiii nostri.

    De la o prietena care traieste in Italia stiu ca pe posturile de televiziune italiene Romina a spus tot timpul ca ea nu crede in moartea fiicei ei – inima de mama! – ceea ce mi s-a parut extraordinar.

  13. @IoanC,

    Ca “trebuia sa-i anunte”, in nici un caz nu poate fi singura ipoteza, singurul bias de care putem da dovada; viata e mult mai complicata decat atat. (doar ipoteze)

    Ei, asta-i buna… ‘viata e mult mai complicata’, n-are legatura, si nu era o vorba de o ipoteza ci de un gest de minim respect pentru parintii care te-au crescut si care stii ca te iubesc, pentru a nu-i lasa sa treaca printr-un iad, al grijilor si al durerilor sufletesti foarte mari. Lipsa acestui minim gest reprezina a fost (din punctul meu de vedere) o mare cruzime. Singurul lucru pe care mi-l pot imagina ar fi acela ca poate la acel moment o fi fost foarte suparata pe parintii ei (poate i-a fost interzisa o anumita cale pe care ar fi vrut sa o urmeze, un baiat cu care ar fi dorit sa se casatoreasca, studii in alta tara, sau cine stie din ce motiv).

    @Emanuela,

    Cred ca n-arunca nimeni cu pietre aici. Ne dam si noi cu presupusul. Nu judecam, eu cel putin doar constat la rece aceasta situatie din trecut, caci oricum faptele sunt consumate.

    sau daca nu se simte in siguranta in preajma parintilor, atunci nu le va spune nimic. Nesiguranta in preajma celor pe care ii iubesti indeamna la fuga. Credeti ca acei copii care fug de acasa pt a dormi in canale sau parcuri o fac de bine? Nu putem noi sti de ce anume a vrut copila aceea sa scape.

    Ai vazut al doilea video? Sunt inregistrari din viata ei, si arata a fi fost un copil fericit, si o tanara fericita alaturi de mama ei. A fost crescuta in puf, nu cred ca a avut parinti violenti, are multi frati si s-ar fi auzit daca ar fi fost aceasta situatie. Parintii, in acest caz, nici nu si-ar mai fi facut atatea griji si nu ar fi presupus ca a murit, caci ar fi presupus ca din cauza ipoteticelor abuzuri fizice sau cine stie ce suparari din partea parintilor a fugit de acasa. Dar tocmai de aceea au presupus ca a murit, pentru ca stiau ca nu i-a lipsit nimic, si nu avea motive sa-si ia lumea in cap, si era si plecata intr-o calatorie in jurul lumii – caz in care te poti astepta la orice.

    au fost fiice de imparati care au plecat la manastire fara acordul parintilor, si nu cred ca se poate spune ca duhovnicii lor n-au avut dreapta socoteala.

    Nu de plecare era vorba, ci de aducera la cunostinta a parintilor ca este in viata (nici macar nu trebuia sa le spuna ca s-a calugarit), stiind ca acestia vor putea sa creada ce e mai rau.

    In orice caz, ea a avut de toate, a avut o situatie materiala foarte buna, renume, frumusete, parinti iubitori si o familie frumoasa, o viata buna si a renuntat la toate acestea pentru Hristos. Multa rasplata va primi de la Domnul…

  14. Mirela,
    nu va grabiti. Mai cititi o data comentariul meu. Am spus ca nu trebuia sa-si anunte parintii, sau dimpotriva?
    Cred insa ca nu trebuie sa amestecam aici duhovnicul. Mai ales ca are un nume mare in ortodoxie. Poate ca nici nu stia cine este cu adevarat cea care ii era fiica duhovniceasca.

  15. Emotionant cantecul lui AL Bano pentru fiica sa…

    Citind vestea asta, mi-am adus aminte de viata Sf. Astion, ce tocmai a fost praznuit ieri. El a fost fiu de mare demnitar, un tanar frumos si iubit ca lumina ochilor de parintii sai. Dar cand l-a intalnit pe Sf. Epictet si a aflat de Hristos, el s-a botezat si a plecat pe alte meleaguri alaturi de Parintele care i-a devenit invatator si calauza, pentru ca parintii sa nu-i stea cumva impotriva in noua viata dobandita.
    Multi ani parintii l-au cautat, dar nu au aflat de el. Dupa moartea cea muceniceasca, Sf. Astion i s-a aratat unui crestin de curand botezat, invatandu-l ce sa vorbeasca atunci cand parintii lui il vor cauta chiar in regiunea aceea. Manati de dragostea si dorul de fiu, parintii au ascultat ce le-a spus tanarul crestin, au aflat despre Hristos si despre adevarata Viata, li s-a aratat chiar si fiul lor si in cele din urma au devenit si ei crestini!

    Poate doar in aparenta seamana cele doua situatii, dar nu stim noi caile Domnului…

  16. Dupa aproape 100 de ani, rugaciunile cuviosului Iosif Isihastul mai lucreaza! Dupa noi ce va ramane?-rautati de tot felul, barfe, judecarea aproapelui, invidii, trufie si toate vor fi dezvaluite in fata sufletelor create de Dumnezeu la Judecata finala!

  17. Imi cer scuze ! Cred ca ar trebui sa staruim in studiul Sfintei Scripturii si al Vietilor Sfintilor, apoi sa ne dam cu parerea, cu atata ‘putere’ ! Ce-si pot dori mai bine si mai minunat niste parinti responsabili pentru sufletul lor…?…si al copilei lor… ? Minunat lucreaza Dumnezeu, in oameni, in lume, pentru mantuirea tuturor !

    O, OM! de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

    O, om, ce mari răspunderi ai
    De tot ce faci pe lume,
    De tot ce spui, în scris sau grai
    De pilda ce la alţii dai,
    Căci ea, mereu, spre iad sau rai
    Pe mulţi o să îndrume.

    Ce grijă trebuie să pui
    În viaţa ta, în toată,
    Căci gândul care-l scrii sau spui
    S-a dus … în veci nu-l mai aduni
    Şi vei culege roada lui
    Ori viu, ori mort, odată.

    Ai spus o vorbă; vorba ta,
    Mergând din gură-n gură,
    Va-nveseli sau va-ntrista,
    Va curăţi sau va-ntina,
    Rodind sămânţa pusă-n ea
    De dragoste sau ură.

    Scrii un cuvânt .. cuvântul scris
    E-un leac sau o otravă,
    Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
    Rămâne-n urmă drum deschis
    Spre moarte sau spre paradis,
    Spre-ocară sau spre slavă.

    Ai spus un cîntec, versul tău
    Rămâne după tine
    Îndemn spre bine sau spre rău,
    Spre curăţie sau desfrâu,
    Lăsând în inimi rodul său
    De har sau de ruşine.

    Arăţi o cale; calea ta
    În urma ta nu piere,
    E calea bună sau e rea,
    Va prăbuşi sau va-nălţa,
    Vor merge suflete pe ea
    Spre cer sau spre durere.

    Trăieşti o viaţă … viaţa ta
    E una, numai una,
    Oricum ar fi, tu nu uita
    Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
    Ori fericire pe vecie,
    Ori chin pe totdeauna.

    O, om ! Ce mari răspunderi ai,
    Tu vei pleca din lume,
    Dar ce ai spus, prin scris sau grai
    Sau laşi prin pilda care-o dai
    Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
    Mereu o să-i îndrume.

    Deci nu uita … Fii credincios
    Cu grijă şi cu teamă
    Să laşi în urmă luminos,
    Un semn, un gând, un drum frumos,
    Căci pentru toate, neîndoios,
    Odată vei da seama.

  18. @Mirela

    Eu nu am anulat bias-ul ca trebuia sa-si anunte parintii, doar am zis ca pot exista si altele. Faptul ca parintii o iubeau si o respectau cum se cuvine imi este necunoscut mie; as avea nevoie de dovezi, cat si ca nu s-au certat si ca fiica nu si-ar fi dorit intimitatea (iar parintii s-au opus, dupa care fiica poate a renuntat sa-i mai tina la curent — nu m-ar surprinde, am trait situatii in care pur si simplu nu mai avea sens sa continui o discutie pentru ca ceilalti nu inregistrau nimic, ci doar se tineau ca un scai de mine). De asemenea, nu imi este clar daca parintii nu au exagerat cazul disparitiei fetei si s-a ajuns ca ei sa se desparta si sa creada ca fiica s-ar fi sinucis aruncandu-se in Mississippi. Dar, ea a fost gasita la o manastire ortodoxa, ceea ce ii adauga la credibilitate f. mult, daca ar fi sa privim lucrurile si asa. In orice caz, nu stim, pur si simplu nu accept “ca trebuia sa-i anunte” fara sa stiu toate datele.

  19. Multi moralisti, dar totusi, una este sa judeci pe cineva cu rautate, si alta este sa constati niste lucruri de bun simt (sau care par de bun simt) si sa iti dai cu parerea nepatimas pe marginea lor. Nu orice constatare a unei greseli reprezinta o judecare (ca intentie cel putin). Eu am dorit sa comentez mai mult faptul in sine, nu atat persoana, caci nu asta era important. M-a starnit replica admin la comentariul lui George. Iar in ceea ce priveste invidia, daca as fi avut asa ceva, n-as fi adaugat la sfarsitul comentariului, ca ceea ce a facut Ylenia este cu totul deosebit, stiind ca oricine paraseste pe cei dragi si un trai bun (cu atat mai mult un om care are de toate pentru a duce o viata la care multi ravnesc) pentru Hristos, se face vrednic de multa cinste inaintea Lui.

    Dar ar fi bine sa punem si noi gandul bun inainte, sa nu mai vedem la ceilalti judecati invidioase, rautati, trufii, facand trimiteri la Judecata finala, caci riscam sa ne facem vinovati noi insine de judecare asupra aproapelui fata de care gandim acestea (si abia aceasta e adevarata judecata, si nu constatare). Nu spun acestea cu suparare, ci pentru a fi mai atenti, sa luam mai bine aminte la noi insine, sa nu avem si noi atitudinea fariseului (“eu nu sunt precum acest vames”). Altfel, oricand e util sa ne mai corectam uneori unul pe altul. Daca am face aceasta mai mult cu sfaturi directe si ceva mai multa iubire, ar fi si mai bine (pentru sufletul nostru).

    @Horas,

    Unii au si citit totusi Vietile Sfintilor si Sf. Scriptura. Eu una, nu-mi amintesc sa fi citit despre sfinti care sa-si fi parasit parintii fara sa ii anunte intr-un fel sau altul, pentru a nu-i lasa sa-i creada morti, mai ales in cazul parintilor iubitori. Poate exemple asemanatoare din Vietile Sfintilor sa fi fost in anumite conditii, cu parinti pagani, care desigur condamnau crestinsmul (precum in cazul Sf. Astion, de care vorbea cineva mai sus). Pentru ca aceasta dezvaluire la niste parinti pagani presupunea pe atunci multe riscuri, precum in cazul Sfintei Varvara, cand tatal pagan a condamnat-o la moarte pentru pacatul convertirii la crestinism). Dar nu era cazul lui Al Bano si Rominei, ei fiind totusi crestini, chiar daca catolici.

    In fine, cine stie cum au stat lucrurile… eu m-am pus in locul parintilor sai, afland despre durerea lor din trecut. Caci m-am gandit la urmatorul lucru: noi pacatuim fata de aproapele si prin orice suferinta pe care i-o producem, mai ales daca o facem fata de proprii parinti, care ne iubesc neconditionat si care si-ar da si viata pentru noi, si mai ales, provocandu-le o asemenea suferinta. Poate gresesc, dar eu continui sa cred ca e o greseala acest lucru.
    Iertare daca am ofensat pe cineva prin opiniile mele.

  20. @Mirela:

    Poate e o greseala, poate nu. Daca Domnul a ingaduit ca ei sa treaca prin acea suferinta, le-a rezervat si o bucurie pe masura atunci cand i-a gasit pregatiti sa o duca. Sa nu uitam ca toate sunt in mainile lui Dumnezeu si sa avem incredere si credinta ca ni Le randuieste cum stie mai bine spre mantuirea noastra si chiar a lui Albano si Romina.

  21. @ioana
    citatul “Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău şi va pofti împăratul frumuseţea ta” din Psalmul 44, al lui David, nu se refera doar la Maica Domnului, putand fi extins.

    Iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur:

    “6. Pe aceasta (6) văzând-o într-o astfel de stare, ţinută în adâncul răutăţii, goală şi diformă, neluând în seamă urâţenia ei, nici neagra-i sărăcie, nici mulţimea [şi mărimea] relelor, a primit-o [la Sine], arătându-i covârşitoarea Sa iubire de oameni. Şi o asemenea dispoziţie [iubitoare] o dezvăluie prin profetul [David], zicând: „Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău şi va pofti împăratul frumuseţea ta” (Ps 44, 12-13).
    7. Vezi, cum chiar de la început îi arată bunătatea Lui, învrednicind-o pe cea atât de nărăvaşă şi care se dăduse pe sine cu totul necuraţilor diavoli, să fie numită fiică? Şi nu numai aceasta, dar nici măcar nu-i cere vreo socoteală pentru greşeli, nici preţ de răscumpărare(7), ci doar o îndeamnă şi o cheamă să-şi plece auzul şi să primească îndemnul şi sfatul şi să uite cu desăvârşire ceea ce a făcut [până atunci].”

    Deci Sf. Ioan spune de Biserica, dar noi stim de ex. din Pilda celor zece fecioare ca sufletele noastre sunt asemenea mireselor care asteapta sa intre la nunta.

    Iar Sf. Macarie Egipteanul scrie:

    “Sufletul omului este mireasa lui Dumnezeu, a Mirelui ceresc. Toata viata noastra este o pregatire pentru aceasta unire mistica, contopire si unire cu Dumnezeu. Dar aceasta mireasa, sufletul, trebuie sa se sileasca sa placa Mirelui Hristos, cu nimic sa nu-L scarbeasca, iar trupul in care salasluieste sufletul trebuie si el sa fie demn de aceasta mare cinste, sa fie un vas curat al Duhului, caci este imposibila curatenia si sfintenia unuia fara a celuilalt.”

    Sunt cateva exemple din care intelegem ca respectivul verset are mai multe sensuri.

    @all
    Despre fiica celebrilor cantareti – daca judecam cu atata patima “greseala” ei de a nu-si anunta parintii, nu cumva noi ne iubim proprii copii un pic “gresit”? Nu dau cu parul, doar ma-ntreb. Pentru ca daca iubesti intr-adevar, atunci IERTI (o eventuala greseala). Si te bucuri de gasirea celui “pierdut” si nu-l iei la bataie atunci cand il gasesti, pentru ca in mod sigur nu-l vei tine prea mult acasa in felul asta. Iar daca acela este gasit in sanul Bisericii – nu stiu, ma-ntreb – oare n-ar trebui sa avem o mica retinere in a-l judeca?
    Observ ca unii au nevoie de “exemple” de sfinti care ar fi facut asemenea… Dar poate ca acesta este primul caz! Ar trebui sa ne impiedice asta in a acorda un minim credit celei in cauza si duhovnicului ei?
    Ma iertati, dar imi pare ca pierdem din vedere esentialul…

  22. Nu e nici primul caz si, probabil, nici ultimul.

    Observ ca se dezbat aici niste lucruri destul de sensibile, pornind de la destul de putine detalii certe (si se ajunge rapid chiar pana la a chestiona purtarea unor duhovnici precum parintele Efrem Filotheitul).

    Ma intreb daca va este de folos duhovnicesc sa purtati o asemenea discutie, in conditiile in care este destul de clar ca aspectele aflate in discutie tin totusi de anumite randuieli si chemari ale lui Dumnezeu care, cu siguranta, scapa mintii si inimii noastre cu totul nedesavarsite. Vad ca se si idealizeaza serios, si de o parte, si de cealalta…

    In finalul interventiei mele neavenite, as mai sublinia doar ca, uneori, Dumnezeu ii cheama si ii ascunde pe cei ai Sai, chiar si la acest mod total (care noua ne este smintitoriu, bag sama). Ce facem, ne apucam sa Il judecam noi?

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare