Grava sminteala a unui ieromonah-blogger care SUSTINE PARTENERIATELE CIVILE INTRE HOMOSEXUALI si HULESTE ORIBIL SI JOSNIC MEMORIA PARINTELUI IUSTIN
Iata articolele:
- Ieromonahul Firmilian:
Statutul juridic al homosexualilor
Juriştii spun că în prezent avem un vid legislativ cu privire la homosexuali şi că acest gen de relaţii trebuie totuşi reglementate cumva.
Problemele legale apar mai ales când un asemenea cuplu se desparte şi trebuie să-şi împartă averea.
Înţeleg acest lucru, dar cred că legislaţia trebuie să facă totuşi diferenţa între căsătorie (care se face între un bărbat şi o femeie) şi relaţiile homosexuale.Cred că pentru ei ar trebui găsită o formulă de tip parteneriat civil.
În acelaşi timp, cred că trebuie să ne gândim şi la protecţia copiilor şi să nu permitem propaganda homosexuală în spaţii în care au acces minori şi nici adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale.
Canonizarea diavolului
Pe net circula o înregistrare cu o persoană îndrăcită care declară că p. Justin Pârvu ar fi sfânt.
Problema e că prin vocea ei vorbeşte diavolul iar acesta e mincinos (aşa ne spune Hristos în Evanghelie).Aşadar, dacă diavolul l-a declarat sfânt, înseamnă că sigur nu e aşa.
De fapt, se vede şi din viaţa lui că nu a fost un sfânt, ci un criminal legionar.
Nota noastra:
E de prisos a spune ca ideile ieromonahului Firmilian Gherasim intra in contradictie flagranta cu cele ale Bisericii de care apartine. Problema majora cu aceste mini-postari calugaresti este mai ales caracterul lor evident de PROVOCARE. Nu poti sa nu te intrebi, legitim: oare ce urmareste, ce l-a “traznit” pe acest parinte sa arunce astfel de “bombe” abjecte: oare face jocurile cuiva, ori poate a suferit vreo tulburare personala mai demna de plans… sau care sa fie motivul acestor iesiri mai mult decat excentrice si scandaloase ale unui monah care, oricat de “original” s-ar dori, parea sa dovedeasca totusi altcandva, prin scurtele sale insemnari virtuale macar ca nu ducea lipsa de luciditate?
Pozitia BOR, atestata inclusiv de Sinod si punctata de interventiile publice ferme ale unor ierarhi, este clara fata de legalizarea uniunilor homosexuale, indiferent de forma pe care ar avea-o – adica, eventual, deghizate sub forma parteneriatelor civile. De altfel, asa cum a spus recent si IPS Laurentiu Streza, daca Biserica este impotriva concubinajului, cum ar putea vreodata accepta parteneriatele sodomite?! Dar nu ar fi nevoie, pana la urma, decat de putin bun-simt ca sa te gandesti cum, in plin scandal legat de asediul fara precedent al familiei si al Bisericii din partea celui mai agresiv si mai influent lobby sodomist, un calugar ortodox nu are alta grija decat de a se framanta pentru soarta… averii cuplurilor homosexuale si a unui pretins.. “vid legislativ” cu privire la acestia. Doamne, Dumnezeule!
Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane a fost clara si in ceea ce il priveste pe Prea Cuviosul Parinte Iustin Parvu. Sfintenia vietii (care nu se confunda decat de catre cei ignoranti sau eretici cu infailibilitatea) parintelui Iustin – pentru cine chiar nu a avut un cat de mic contact cu ea- a fost recunoscuta si cinstita nu de cel-rau (respectiva “marturie” mediatizata fiind, cu adevarat, chiar dincolo de aspectul sinistru, mai mult decat neinspirata teologic si duhovniceste – stiut fiind ca demonii nu graiesc adevarul cu scop bun si ca Mantuitorul, de parte a Se bucura de “marturisirea” lor, ii certa pentru a tacea si ii alunga), ci de sutele de mii sau milioanele de mireni, calugari si clerici care i-au trecut pragul inainte sau dupa mutarea la Domnul si care au dat “nor de marturii” despre puterea si roadele Duhului lucrator in Parintele Iustin. Ea a mai fost, pentru a convinge si pe cei mai sceptici, cvasi-unanim atestata si de aprecierea primita de la multi alti mari si batrani duhovnici romani si teologi cu nume bun din toata lumea, inclusiv de un numar considerabil de mitropoliti si episcopi romani, cat si de platformele mediatice apartinand Bisericii noastre, dedicandu-i-se ample materiale comemorative. Tocmai toata aceasta stralucire orbitoare de slava pune si mai pregnant in evidenta monstruozitatea si rautatea intunecata a oricarui atac de acest fel.
Prin sintagmele “canonizarea diavolului” si “criminal legionar”, calugarul Firmilian se situeaza, ne temem, chiar sub orice limita de normalitate si rationalitate, coborandu-se in sordidul celor mai joase infamii, cu atat mai mult cu cat atacul vine tocmai dupa adormirea Fericitului Parinte Iustin. E dreptul lui (pana la urma, vorba parintelui Proclu, “fiecare unde vrea: care la iad, care la rai, cultul e liber!”) sa nu-l fi placut pe avva Iustin in timpul vietii, sa nu il considere un om sfant, dar sa ajungi de aici la astfel de icnete sinistre de ura gratuita este… o OROARE. Nemaivorbind de faptul ca, in felul acesta, ieromonahul cu pricina isi insuseste intrutotul atitudinea si limbajul anchetatorilor comunisti si se identifica, practic, cu toti prigonitorii si tortionarii bolsevici care l-au judecat si chinuit pe blandul Parinte in anii 50, Ierom. Firmilian savarsind acum inca o data, in duh cu aceia, condamnarea sa, tocmai cand se arata la orizont semnele negre ale repetarii anilor `50…
Daca ar fi macar un oarecare mirean lipsit de judecata, nu ar merita bagat in seama, insa este vorba de un ieromonah ce isi emite opiniile sale public, pe internet si, poate, influentand si pe alti ucenici sau credinciosi care ii viziteaza manastirea. De la cine are binecuvantare (daca are) ierom. Firmilian? Stiu mai-marii sai ce sminteli si otravuri grozave propaga prin intermediul blogului sau?
A propo de demonizati si de demoni, dar si de vorbele memorabile ale Batranului Proclu din aceiasi Munti ai Neamtului, simtim nevoia sa incheiem tot prn cuvintele acestuia:
“Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului… Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-au inceput. Ii mare nenorocire amu. Cine s-a trezit n-are altceva [de facut] decat sa planga”
Doamne, iarta-ne, pazeste-ne si ne miluieste pe toti!
Legaturi:
- PAUL GHITIU despre un atac absurd al lui MARIUS VASILEANU la adresa parintelui Iustin si a Bisericii, in a doua zi din Postul Mare
- Evenimentul zilei agita, in continuare, marota fundamentalismului BOR, atacandu-l pe parintele Iustin si pe… patriarh. Raspunsul Biroului de Presa Patriarhal
- “Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas? Reflectii despre scandalul provocat de cantecul legionar de la man.Petru-Voda
- CORECTITUDINEA POLITICA NEO-STALINISTA NU UITA SI NU IARTA. Despre o initiativa legislativa menita discreditarii si interzicerii reabilitarii detinutilor politici fosti legionari
***
- “Universul credintei” (TVR) – editie dedicata PARINTELUI IUSTIN PARVU (video): “SARUTUL DE RAMAS BUN” (realizator: Rafael Udriste)
- PARINTELE IUSTIN PARVU. “Document”– Interviul lui Sorin Dumitrescu din 1997 (video)
- PARINTELE IUSTIN, in primul sau interviu, din 1991, luat de Maica Nina din Alaska: “Vedeti voi, noi am tacut prea mult, ne-am facut prea mult ca nu vedem sau nu auzim. Noi inca dormim”. VIATA IN INCHISORILE COMUNISTE
- PARINTELE IUSTIN PARVU – crampeie din memorialul patimirii sale in temnitele rosii. ARESTAREA, CONDAMNAREA, SUFERINTELE SI INVATAMINTELE DIN INCHISOARE. Ca sa atragi haita de caini, nu pui unul de-al lor sa urle?
- “E o vreme de pustiire a neamului!” – VECHI CUVINTE ALE PARINTELUI IUSTIN MAI ACTUALE CA ORICAND/ Parintele Iustin – sfaturi catre maicile de la Diaconesti, in 2003 (VIDEO): “Nu trebuie sa ne temem! Cand va veni tavalugul de distrugere a crestinatatii, se va intra in matca, nu scapa nicio manastire!”
***
- PARINTELE IUSTIN evocat la “In premiera” (Antena 3): “Am socotit sa fiu aproape de omul in durere”/ FERICITI CEI PRIGONITI – fragment (VIDEO)
- “Vai, ce de ingeri aici!” REPORTAJ INEDIT CU PARINTELE IUSTIN PARVU de la Petru-Voda (video)
- VIDEO: IPS Teofan la capataiul Parintelui Iustin/ PARINTELE IUSTIN A AJUNS, IN SFARSIT, SI LA TRINITAS TV, numai la adormirea sa intru Domnul…/ Marele duhovnic in REPORTAJUL “SFINTII INCHISORILOR” (pt “In premiera”, Antena 3)
- PARINTELE IUSTIN DESPRE MOARTE, JERTFA, PARINTI, TINERETE: “Vreti sa aveti oameni de incredere? Intai, NOI sa ne schimbam!” “Nu moartea e groaznica, groaznic e cand din ea nu intelege nimic cel care ramane in viata” (VIDEO)
- STROPI DE LUMINA DIN INVATATURILE PARINTELUI IUSTIN PARVU: “Noi suntem din ce in ce mai potrivnici unul celuilalt si EGOISMUL acesta in care traim e CADEREA noastra… Omul trebuie sa fie JUMATATE DRAGOSTE SI JUMATATE LUPTA si JERTFA pentru a pastra dragostea neatinsa de rau”“
- La plecarea Parintelui Iustin, duhovnicul sfintit prin patimire si jertfa tacuta. MARTURII CALDE DESPRE O FLACARA CARE A ARS PANA LA CAPAT DIN IUBIRE NEINTELES DE MARE PENTRU OAMENI
- PARINTELE JUSTIN – ganduri in ziua despartirii pamantesti. “Omul trebuie iubit. Dar ca sa-l iubesti, trebui sa-l intelegi”. CATI IL VOR SI URMA PE ACEASTA CALE?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Bunul Dumnezeu sa-l aiba in paza, ca multe si mari ispite si-a atras asupra lui!
“Sfântul Moise Arapul a profeţit zicând că în zilele cele de pe urmă ale veacului al şaptelea şi jumătate, viaţa monahicească se va defăima cu totul şi nu vor mai ţine socoteală monahii de mântuirea sufletului şi vor umbla prin mijlocul tulburărilor şi al gâlcevilor, întunecaţi, fără nici un folos şi leneşi, negrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiţi de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot aşa şi el are să ardă şi să pârjolească. Şi de unde s-a biruit, va birui şi el pe monahii cei leneşi şi defăimători.
Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult păcatul şi fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora şi vor petrece monahii prin mijlocul lumii şi a lumenilor fără frică, cu mâncăruri şi băuturi, amâgindu-se de poftele trupului prin deşertăciuni în necurăţie şi fapte ruşinoase.
În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi şi bătăi în Mânăstirile de obşte până la sânge, tot aşa şi în Lavre unde nu este de obşte, din răutatea unuia asupra celuilalt vecin al lui; şi pentru că s-au defăimat sfintele canoane şi nevoinţa cea duhovnicească, se vor pune Egumeni şi stareţi oameni neîncercaţi în fapta bună, fără credinţă, nepricepuţi, de nici un folos şi simpli nedeosebind binele de rău, leneşi, fără fapte bune, grijindu-se numai de cele pământeşti, purtându-se cu neruşinare în slujbe”.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/08/27/sfantul-moise-arapul-profetie-calugari-vremurile-din-urma/
Ar fi interesant de stiut , cine i-a dat binecuvantare sa vietuiasca singur . El parca apartine de manastirea Lainici unde KK tinea ”predici ”. Cred ca se cam joaca de-a pustnicia si se plictiseste…
Păcat de el. Da’ poate s-o întoarce din drumul pierzării şi n-o mai plânge de mila averii sodomiţilor.
Altă sminteală redivivus: http://www.antena3.ro/externe/intoarcere-in-evul-mediu-a-bisericii-catolice-decizia-fara-precedent-luata-de-papa-francisc-221520.html
ne puteti spune la ce manastire “functioneaza” acest ieromonah? sa ocolim ruta respectiva si sa nu ne “induhovnicim” de duhul lui.
@ Paul:
Vietuieste singur? Nu stim aceasta.
@ gherasim:
Schitul Locurele, adica tocmai locul unde a vietuit ani de zile un alt mare duhovnic tot “criminal legionar”, parintele Adrian Fageteanu…
Din alta postare reiese si ca e de acord cu exploatarea de la Rosia Montana.
Probabil ca in mass-media se va afirma, in legatura cu problemele homosexuali, Rosia Montana, etc.: “Intre ortodocsii din Romania, parerile sunt impartite.”, datorita ecestui euro-monah, smintind lumea in continuare. Pentru politicieni si pentru asemenea euro-monahi sau simpli credinciosi, sunt de parere ca trebuie re-introdusa rapid practica excomunicarii publice (Anathema!), declarare solemna a ne-impartasirii din acelasi potir, de catre ierarhi.
Acest om nu are nimic de-a face cu monahismul, prin care cei care se retrag din lume cauta sa fie aproape de Dumnezeu, pentru mantuirea lor si a altora. Orice crestin, cu atat mai mult un monah, nu are voie sa judece nici macar cu gandul, cu atat mai mult sa osandeasca cu voce tare, si inca pe un alt frate monah, cu atat mai mult cu cat acesta a plecat la Domnul, si nu au trecut nici 40 de zile de atunci. Un monah osandeste pe un parinte atat de iubit in tara noastra, si care a dus o viata sfanta, si a suferit in inchisorile comuniste, un parinte pe care Biserica, si prin crestinii de rand, si prin ierarhi il cinsteste, cum vine aceasta? Daca parintele a fost “criminar legionar”, atunci evident acesta ii considera pe sfintii martiri ai inchisorilor comuniste a fi “criminali”. Este mai mult decat revoltator si socant. Ori este sub acoperire, cu misiune, ori a cazut grav. Cata rautate sa ai sa declari asa ceva… si macar daca ar fi o iesire necugetata din rautatea inimii sale, dar faptul ca sustine si parteneriatele homosexuale, adica sustine ceea ce Biserica si Dumnezeu condamna, arata ca e sub influenta celui rau, a luat-o pe campii…
@carmen,
“multe ispite si-a atras asupra lui” – el deja a cazut grav. Daca nu se pocaieste urgent e vai de el…
Un infiltrat, probabil. Ca doar nu-i greu sa-ti lasi barba, parul creste, hainele de calugar stau si pe umeras.
Asa se nasc “calugari luminati” care sa lupte cu anacronismul si inapoierea din Biserica.
Carmen@
Bunul Dumnezeu sa-i aiba in paza pe cei pe care-i vaneaza acest lup. Pe el sa-l opreasca si sa-l intoarca din calea cea rea.
Mirela, e bine sa atentionam dar sa nu condamnam, pentru ca ispitele lui sa nu cada si asupra noastra. Gandurile de hula fata de cele sfinte in general, spun Parintii, vin din prea multa parere de sine si este o ispita tare greu de trecut. Cum judecatile Domnului nu sunt la fel cu cele ale oamenilor, spre sa-i fie spre folos faptul ca ideile lui au ajuns cunoscute de atatia oameni.
@Carmen,
Iarta-ma, dar nici n-o sa binecuvantez pe cei care ataca Parinti ai Bisericii si aduce sminteala sustinand desfraul homosexual. Acestia sunt lupi rapitori care trebuie demascati si necesita mai degraba o reactie ferma decat “Dumnezeu sa-l aibe in paza”.
Dincolo de aberatiile spuse de acest pseudomonah, nu inteleg acest “monahism” de tip nou.Observ ca este un trend printre monahii tineri.Au blog si activitate intensa pe facebook. Eu stiu ca de treburile cetatii ar trebui sa se preocupe in primul rand mirenii, ca unii care locuiesc in cetate,nu monahii.Daca monahii si-au lasat menirea lor pentru a carei ratiune s-a si “infiintat” monahismul,cine se va mai “ocupa” si de menirea lor? Singura diferenta dintre acesti monahi de tip nou si mirenii necasatoriti a ajuns sa fie doar culoarea hainelor si titulatura.Ma iertati daca am fost prea dur dar cred ca infiltrarea modernismului in monahism a adus mai mult deservicii pe termen lung.Multe manastiri au ajuns sa semene mai mult cu niste pensiuni cu toate facilitatile incluse atragand, prin confortul oferit, pretendenti al caror material spiritual a dus la scaderea calitatii monahismului actual.Cum sa se mai nasca parinti induhovniciti daca pt ei este mai important sa “isi exercite dreptul constitutional” pe bloguri si facebook?Ma iertati.
o fi acelasi ? ca are un anunt “matrimonial”
http://www.teologiepentruazi.ro/2008/02/16/blogul-ieromonahului-ortodox-roman-firmilian-gherasim/
@c2:
Da, e acelasi.
Intre timp, a dat si un fel de replica: http://my.opera.com/Firmilian/blog/precizare-2
Ce nu intelege (?) este ca obtinerea parteneriatelor, deci includerea notiunii de homosexualitate in acest sens in legislatie, recunoasterea ei juridica si acordarea de drepturi are ca finalitate tocmai stergerea distinctiei intre casatorie si homosexualitate.
“stergerea distinctiei intre casatorie si homosexualitate” – probabil ai vrut sa spui intre casatorie si parteneriat civil.
@Mirela:
Intre casatorie si relatiile homosexuale, de fapt.
Mircea,
Monahii trebuie sa stie ce intampla in lume, au fii duhovnicesti care traiesc – in lume – si, cum i-ar ajuta daca n-ar avea habar…
Desigur, foarte grav ce afirma acest parinte…insa el va da socoteala pentru aceasta fapta, la plinirea vremii.
Ca manastirile au “confort sporit”, este firesc, mai ales in marile orase.
Si-apoi, daca duhovnicul este plecat departe, pentru mult timp, sau are fii duhovnicesti peste Ocean, cum sa tina legatura cu ei, daca corespondenta clasica aproape nu mai exista?
Parerea mea este ca, monahilor ce traiesc in “confort sporit” cum zici tu, in special cei din marile orase, au mult mai multe ispite de la diavol, avand contact zilnic cu “lumea”.
Ti-ai judeca si Duhovnicul daca ar trai in manastire cu incalzire centrala si termopane? Posesor de telefon?
M-a intristat si felul ironic din Titlu: “ieromonah- blogger”, amintindu-mi de unu’ (Bichir parca…), ce avea asa expresii.
Sunt “ieromonahi-bloggeri” de ale caror postari, sfaturi, predici, ne folosim. Doar un exemplu: parintele Savatie Bastovoi.
Desigur, afirmatia parintelui Firmilian ramane condamnabila…insa si la noi este problema, ca ne smintim de faptele rele ale altora, la ale noastre chiar ne mai fiind atenti.
Daca ne-am ruga mai mult unii pentru altii, am intretine si inmulti legatura iubirii dintre noi.
MANDRIA, fratilor, sa luam aminte la dansa!
(Mie mi-a inspirat MILA, ceea ce a spus bietul “ieromonah-blogger” si am simtit ca este ispitit foarte!)
Iar ironia chiar ca nu-si are rostul!
Ma astept sa nu postati mesajul sau ma astept deopotriva la o replica dura, taioasa, amara!
Cu iertaciune,
Elena (o sora mai mare care si-ar dori sa se poata abtine, sa nu mai replice, chiar daca vede lucruri care o intristeaza)
Fie, Doamne, mila Ta spre noi!
@Elena
“Si-apoi, daca duhovnicul este plecat departe, pentru mult timp, sau are fii duhovnicesti peste Ocean, cum sa tina legatura cu ei, daca corespondenta clasica aproape nu mai exista?”
La fel ca Sf Ap Pavel. Cand el ca duhovnic al comunitatii a plecat departe, a lasat pe altii in loc, si el a comunicat prin rugaciune, prin 2-3 scrisori pana la sfarsitul vietii si prin vizite pastorale cand a mai miluit Domnul. Viata duhovniceasca nu scade din cauza lipsei mijloacelor tehnologice.
Nu e rau ca are telefon, internet, dar cel care publica pe net si are pretentia ca reprezinta Biserica, trebuie sa fie extrem de responsabil sa nu sminteasca, si daca sminteste, cei din jur trebuie sa-i atraga atentia ca sa nu se faca partasi smintelii lui. Si asta nu pentru judecarea lui, Dumnezeu sa-l miluiasca, ci pentru paza celor mici care se smintesc.
Si cu adevarat, monahul adevarat fuge de vorba multa, nu da anunturi matrimoniale: sunt la un schit pierdut in codru, dar nu va temeti ca m-ati pierdut, sunt gasibil cu ajutorul adresei de internet cutare, am timp berechet sa discut cu fiecare pe internet, sunt tare dornic sa-mi fac cat mai multi ucenici si ucenice, daca imi place de vreuna o invit in codru sa caute schitul in care ma aflu, daca nu ma multumesc cu discutiile pe email.
Grele ispite are monahul care cauta legatura personala in intimitatea emailului, necontrolat&nesupravegheat de nimeni afara de Big Brother cu orice necunoscut&necunoscuta.
E una cand discuti cu ucenicii duhovnicesti lucruri strict formale (stabilesti data spovedaniei, ai o urgenta si il anunti), acestea cu foarte mare atentie si retinere (La fel orice telefon, scrisoare) si cu totul altceva cand preotul duhovnic invita la discutii libere cu necunoscuti din orice parte a lumii. Acela cauta ceva cu lumanarea si nu gaseste.
@Elena Grancea
Ref. la “ironia” care v-a intristat, v-ati gandit totusi ca poate nu e vorba de nicio ironie, sau ca unele din lucrurile pe care le “vedeti”, poate, nu exista? 🙂
Doamne, ajuta!
Am vrut sa spun “acestea cu foarte mare atentie si retinere (acelasi lucru e valabil nu doar la email ci si la orice telefon, scrisoare)”
Cu-adevarat: Tacerea e de aur!
De-amu’, ma bate gandul sa tin “votul tacerii”! In codru’! Fara stick de net!
Florin M.,
Multam’ pentru zambet! Iti zambesc si eu, da’ nush cum sa pun iconul!
Salutari bucuroase tuturor si vichend linistit!
Ma mira ce spuneti aici despre Parintele Firmilian. Sincer, n-am avut timpul necesar sa intru pe blogul sau – nu stiam ca are asa ceva; dar il cunosc personal si marturisesc ca ma socheaza ceea ce scrieti despre el. Nu mi-as fi inchipuit ca ar scrie asa ceva… Deie Domnul sa nu fie asa !
@sale y pepe:
Pai e simplu de verificat si trist de adevarat. Blogul sau e public si revendicat foarte clar, ca si postarile respective, pe care a continuat, ulterior, sa le “intareasca” cu altele. Intre timp se declara de acord si cu exploatarea de la Rosia Montana si isi bate joc si de stramosii nostri, pe motiv de combatere a protocronismului…
http://my.opera.com/Firmilian/blog/
http://my.opera.com/Firmilian/blog/statutul-juridic-al-homosexualilor
http://my.opera.com/Firmilian/blog/canonizarea-diavolului
Doamne ajuta! Parintele Firmilian Gherasim, ma surprinde…Vietuind langa Parintele Adrian Fageteanu, o perioada de timp, ma asteptam la altceva…
Sincer regret si incerc sa inteleg…aceasta atitudine…Nu am raspunsuri…
Dumnezeu sa ierte!
Am intrat pe situl lui firmilian,la linkul cu canonizarea diavolului.Bietul om.Se pare ca nu stie ca diavolii spun majoritar despre parintele Iustin ca este criminal legionar,ba si unii evrei spun aceasta si cei asemenea lor.Ca sa semene confuzie si zapaceala,or spune si opusul…Tristul adevar este ca aceasta este parerea lui,a lui firmilian ( caci nu pot sa-l numesc parinte ) despre parintele Iustin,si-l ia pe diavol ca avocat si martor.
Doamne iarta-l si scoate-l de pe blog,caci sper ca nu stie ce face!
De acord cu Ingrid: monahismul si blog-ul personal nu prea fac casa buna. Eu stiu ca monahul se roaga pt sine si pt lume, in tacere si smerenie.
Povestea cu parintele Iustin este asa o gogomanie incat nici nu trebuie bagata in seama: orice ar face ei, lumina nu poate fi pusa sub obroc! In ziua de azi, cand contestarea sau ironizarea adevarului si a sfinteniei au devenit o moda, o iau mai curand ca o confimare in plus a sfinteniei parintelui Iustin!
Pe mine ma ingrijoreaza insa atitudinea unora dintre cititori (crestini, ortodocsi si practicanti, desigur!) care “nu inteleg” sa aiba mila fata de astfel de rataciti si confunda parerea de rau pt caderile aproapelui cu “binecuvantarea” data pacatelor lor. Si asta in conditiile in care tocmai ieri l-am sarbatorit pe Sf. Siluan Athonitul! Recomand, pt cei care au ratat momentul, citirea atenta a Acatistului lui.
@ doroteea:
Mai pot exista si monahi autentic misionari, nici asta nu ar trebui generalizat, desi nu sunt multe cazuri. A se vedea parintele Savatie, cel putin.
Adevarul e ca e cam greu sa simti mila, pentru ca impulsurile firesti sunt spre indignare serioasa cand vezi ceva atat de murdar. Si nu ai cum sa treci indiferent peste. Pur si simplu nu poti. Dupa un timp vine si mila, insa mila insasi nu inseamna neaparat pasivitate si resemnare in fata hulei. Realitatea e ca e foarte greu sa avem adevarata mila duhovniceasca (aproape de iubirea de vrajmasi) in astfel de cazuri, si nici aceasta nu ar trebui confundata cu alte inclinatii psihologice proprii anumitor firi. Insa e sigur ca cei care au ajuns de aici la injuraturi si ocari imunde sau chiar la amenintari (!) nu au nici ei vreo treaba cu Ortodoxia, asa cum, din pacate, nici acest parinte nu prea mai are. Si, din pacate, genul acesta prolifereaza astazi, mai ales pe net, unde nerusinarea, marlania impenitenta, calomnia si agresivitatea sunt la ele acasa. Iar in fata acestora iarasi te cuprinde… sila, nu mila. E o alta fata a raului dezlantuit in ziua de azi. Cu atat mi grava si mai perversa cu cat vorbeste (sau urla) si se afirma cu putere ca reprezentand Ortodoxia cea mai pura si stricta. Si care te impinge foarte des catre acea lehamite de asa “otodocsi” activisti cu mare priza la public, incat sa iti doresti sa iesi din toate, sa nu mai vrei sa auzi si sa vezi nimic.
A fost ucenicul Parintelui Adrian Fageteanu!
Parintele Adrian, avea un respect si o pretuire deosebita pentru Parintele Justin Parvu!
Sa-l ierte Dumnezeu !
@admin:
ehhh… asa e, nu trebuie sa imi spuneti asta mie, care si asa clocotesc de nervi cand aud cate si mai cate.
Tr insa sa avem grija, pt ca nu cu oameni ne luptam aici, ci cu demonii si duhurile care ii lupta si pe ei. Iar astia abia asteapta sa ne scarbim unii de altii si sa ne luam la harta si sa ne invrajbim.
Adica sunt de parare ca mai bine ai o reactie ferma si aspra in exterior – inclusiv una militanta, de ce nu – dar in interior pastrezi inima calda si ingrijorata pt raul care l-a incoltit pe aproapele. Spun asta din proprie experienta: am observat ca de fiecare cand judec adanc in inima mea (chiar daca nu reactionez neaparat in exterior, din lasitate sau din alte motive), o patesc: adica trec, mai devreme sau mai tarziu, printr-o ispita asemanatoare.
In schimb, cand gasesc “circumstante” celuilalt in inima mea, chiar daca in afara reactionez dur, el este mai degraba dispus sa se schimbe si sa accepte greseala. Si Dumnezeu ajuta, si lucrurile se descurca.
Acest calugar imi face mai mult mila decat sila, pt ca stiu ca NU E EL INSUSI cand spune aceste lucruri. Este acolo probabil un demon al trufiei care isi bate joc de el si de noi lansand astfel de ipoteze. Trufia e groaznica pt oricine, si deschide porti largi raului, dar pt ieromonahi cred ca e intr-adevar ceva teribil, ei sunt mult mai incercati. Omul ala probabil a cazut la un moment dat, si apoi caderile s-au tinut lant, iar acum e o simpla jucarie in ghearele raului care, prin el, ne intarata si pe noi.
F bine ca reactionam, este firesc, din partea mea ii putem sterge si o palma pe obraz, no probl, dar inima sa ne-o pastram miloasa! Mie mi se pare ca Domnul ar vrea sa reactionam cu curaj in exterior, dar cu mila in adancul sufletului. Si fara sarcasme! Este groaznic cand ne aruncam asa cu venin unuii altora noi, crestinii. Poti face glume, poti pune degetul pe rana acolo unde e minciuna, dar sarcasmul e altceva. Sunt niste nuante aici…
Si pe mine ma mai ia valul. Chiar, va rog, cand se intampla, puneti-mi botnita. Fara mila!
Nu-mi place sa intru in dispute legate de viata monahala. Respect BISERICA ORTODOXA ! In cazul de fata, ar fi bine sa se ia o hotarere…L-am cunoscut cand era in viata Parintele Adrian! Aceste afirmatii imi ridica multe semne de intrebare privind prezenta lui langa Parintele Adrian Fageteanu. Nu este vorba de sarcasm ci de o dezamagire personala, cunoscandu-l, vazandu-i comportamentul la plecarea spre vesnicie a Marturisitorului Adrian Fageteanu. Asteptam de la el sa scrie despre viata sa la schit, alaturi de bunul parinte.
Doamne ajuta!
@ doroteea:
Speram ca s-a inteles ca sila si lehamitea se refereau la alta categorie de subiecti decat ieromonahul respectiv.
@admin:
Da, am inteles, vorbeam in general, am inteles mesajul vostru.
Uite, ca tot veni vorba: @Maria, nici dezamagirea nu mi se pare atitudinea potrivita – a fi dezamagit presupune anumite asteptari initiale inalte.
Nu stiu, pe mine una nu ma dezamagesc calugarii cazuti in ratacire, ci mai curand ma doare pt ei, pt ca stiu cator presiuni sunt supusi si ca lupta e CRANCENA!
Tu crezi ca cei care au stat in preajma Par. Adrian au asigurat automat locul in Ceruri? Din contra, ei sunt SI MAI vanati si haituiti!
In fine, nu vreau sa fiu aprobata, ce vreau sa zic este ca vrasmasul e f puternic si trebuie sa fii FOARTE “strong” sa-i rezisti! Deci ca a cazut nu ma mira (dezamageste), ci ma intristeaza.
Si raman la parerea mea: blogul personal este pt monahism un fel de mers pe sarma. Tu poti sa faci bine emitand anumite pareri valoroase, dar in paralel te poti pierde prin parerea de sine. Nu ma refer aici la un caz anume, ci am in minte diverse pilde din Pateric cu frati inselati care, in afara, faceau impresie buna.
@admin:
aa, acum am inteles: da, intr-adevar, mi se paruse ca “sila” il include si pe acest parinte, asa e. 🙂
Da, am priceput, e vorba de “ortodocsii dezlantuiti” – aoleu, acolo CHIAR tr reactionat si “dat peste bot”!
Nu vreau sa duc mai departe acest dialog.
Cei care i-au cunoscut pe Marii Duhovnici ai Neamului Romanesc, au inteles…
Cat au fost in viata, mereu au fost “haituti”, asa cum sunt si acum…
“Dezamagirea” mea vine de la cei care nu au inteles nimic, traind alaturi de Stalpii Preainaltului!
Parinti ca, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu si Duhovnicul Neamului Romanesc, Justin Parvu, raman in memoria colectiva, neintinati de vorbe desarte…
Doamne ajuta!
@ Maria:
Bineinteles ca intelegem si suntem de acord. Observatia Doroteei era una mai degraba secundara, nu legata de ideea principala pe care ati transmis-o si cu care oricine ar trebui sa fie de acord.
Pe de alta parte, ceea ce incercam sa spunem noi era ca raul pe care il fac unii pretinsi ucenici sau “suporteri” ai cate unui mare duhovnic, prin ne-pilda si sminteala comportamentului lor ajunge sa fie mai mare decat cel al detractorilor.
Doamne ajuta! Aveti dreptate!
@admin:
pai normal: o cadere mare antreneaza mai multe pagube decat una mai “mica”.
Cum spunea Par. Paisie Aghioritul: sunt vremuri in care discernamantul este la mare pret!
@ doroteea:
Ca sa mai dinamizam si pagina duhovniceasca, principala totusi… o sa reluam acolo o parte dintr-un comentariu al tau, pentru a continua discutia si pe alte linii.
(PS: si total off-topic: Intre timp, ne-am lamurit si noi, si cu ajutorul linkului tau, si cu tot ce a mai aparut ulterior, legat de subiectul mortii copilului Ionut, pusa abuziv si manipulativ pe seama cainilor maidanezi, chiar daca nu ne-am schimbat si pozitia de principiu, independent de acest caz. Am redeschide subiectul, insa patimile sunt prea mari, deci si riscurile…).