MINUNEA REVELATA DE TEHNICA? O fotografie care ar surprinde lumina dumnezeiasca in timpul Liturghiei

8-06-2012 3 minute Sublinieri

Corina:

Acum cateva zile, fiind inscrisa pe un grup ortodox de discutii, am primit si eu pe e-mail aceasta imagine, care era insotita de urmatorul text:

Această fotografie a fost realizată în timpul Sfintei Liturghii, la o Biserică Ortodoxă. Atât preoții, cât și cel care a făcut fotografia nu au văzut nimic deosebit. Abia când filmul a fost developat, a fost vizibilă Lumina Dumnezeiască din Sfântul Potir.

Prin pogorârea Sfântului Duh, pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Harul Sfintei Treimi este, de fapt, Lumina necreată sau energiile divine prin care Hristos Se împărtășește Bisericii și credincioșilor. De aceea, Trupul și Sângele Dumnezeiesc răspândesc și împărtășesc Lumina Dumnezeiască. La Sfânta Liturghie cântăm: ”Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, Nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne”.

Si desi se specifica sursa imaginii ca fiind un blog, autorul lui noteaza faptul ca a fost primita prin e-mail. Astfel constatam ca transmiterea ei se face intr-un mod viral, necunoscansu-se sursa, si nici prea multe amanunte despre subiectii ei. Dar care este, cu adevarat, scopul raspandirii ei?

In cele ce urmeaza am sa preiau raspunsul pe care l-am scris pe grupul respectiv, cu privire la imagine, adaptand continutul si imbogatindu-l cu noi explicatii.

Eliminand in prealabil faptul ca suntem in plina epoca digitala si ca developarea filmului tine de trecut, precum si faptul ca ochiul uman este mult mai performant decat multe din aparatele din ziua de astazi (fara sa luam in calcul zoom-ul, aparatele cu infrarosii, etc.), ne vom opri pentru inceput asupra explicatiilor care insotesc fotografia.

Acestea sunt nepotrivite a fi luate in seama de un crestin care isi bazeaza credinta pe adevarul din Sfanta Evanghelie. Astfel se spune ca “atat preotii cat si cel care a fotografiat nu au vazut nimic deosebit” si ca “abia cand filmul a fost developat a fost vizibila Lumina Dumnezeiasca din Sfantul Potir“.

De aici se deduce ca acesti oameni care au fost prezenti la Sfanta Liturghie si in apropiere de Sfantul Potir (episcop, preoti, diaconi si cel care a fotografiat), nu au avut ochiul interior destul de curat, sau nu li s-a ingaduit sa vada lumina dumnezeiasca. Totusi, singurul care a surprins-o a fost tocmai aparatul de fotografiat, doar el fiind singurul “pe faza” pentru a reda aceasta lumina orbitoare. Acest lucru este de lepadat. Minunile se fac pentru oameni, si in general pentru cei care au nevoie de ele, iar Dumnezeu nu se foloseste de aparate de fotografiat pentru a se face vizibil oamenilor.

Daca ne uitam in Evanghelie minunile pe care le-a facut Hristos au fost strans legate de credinta oamenilor, si nu pentru a impresiona prin ceva spectaculos, nemaipomenit, asa cum fac magicienii. Minunile facute de Hristos au fost spre tamaduirea sufletului si a trupului. Or, in acest caz lumina care a cuprins Sfantul Potir si nu a fost sesizata de nimeni din cei prezenti ce rost ar avea, sa fie dezvaluita lumii intregi, mai tarziu, de un aparat de fotografiat?

Daca mergem insa mai departe si ne indreptam privirea spre invatatura ortodoxa, gasim la Parintele Dumitru Staniloae in celebra “Teologie dogmatica ortodoxa” ca “vederea lui Dumnezeu in lumina e mai presus nu numai de cunoasterea rationala, ci si de cea prin credinta” (Vol. 1, Pag. 140). Or, pentru ca un om sa ajunga sa vada lumina dumnezeirii ii va trebui multa rugaciune, curatia iubirii, si in general o astfel de viata care sa-l duca la comuniuna deplina cu Sfanta Treime. Ar fi o inselare sa credem ca putem sa shuntam ceea ce presupune o viata cu adevarat crestineasca, care duce la vedera luminii dumnezeiesti, cu un obiect precum aparatul de fotografiat, oricat de performat ar fi el.

In plus, ceea ce se interpune intre om si Dumnezeu nu poate fi decat pacat, diavol sau idol. Sfintii Parinti recomanda intr-un mod staruitor ca sa nu socotim dumnezeiasca nicio aparitie de lumina, si sunt bine stiute posibilitatile demonilor de a se infatisa in ingeri de lumina. Astazi insa, se pare ca dibacia diavolului este la zi cu tehnica, si poate castiga inselarea oamenilor prin metode moderne si ieftine. Sfantul Grigore de Nyssa considera ca, atunci cand luam drept Dumnezeu difeirte concepte-surogat sau aparitii, dam dovada de idolatrie, iar idolatria duce la moartea sufleteasca. Parintele Dumitru Staniloae explica ce intelegea Sfantul Parinte prin aparitii:

Aparitiile pe care trebuie sa le intampinam cu neincredere sunt “formele” definite, imaginile definite, fie ele chiar luminoase; ca atare poate fi considerata chiar lumina care poarta insusirile luminii fizice, sau e inchisa in anumite margini.

Lumina dumnezeiasca, asa cum se poate vedea in invatatura Sfantului Grigorie Palama, se subintelege totdeauna ca o manifestare personala a lui Dumnezeu cel personal. Conform pozei si explicatiilor insotitoare, aceasta lumina a dumnezeirii se face cunoscuta aparatului de fotografiat. Ori ce relatie personala poate exista inte lumea obiectelor si persoane, si mai ales Persoanele Sfintei Treimi? Putem noi oare, fiind crestini ortodocsi, sa credem ca am ajuns, sau vom ajunge intr-o zi, cu tehnica atat de departe incat sa-L facem sa incapa, fie si in parte, si sa-L “imortalizam” pe Dumnezeu in poza?  Oare nu cumva ajungem sa ne indepartam intr-atat de dreapta credinta incat sa clocim o erezie in sanul nostru, si asta chiar fara sa stim, caci doar ni se pare ca ne intarim in credinta.

De altfel, dintr-o perspectiva mai larga, as putea spune ca aceasta fotografie insotita de explicatiile respective, face parte din fenomenul EMO, in care se creaza o confuzie intre starile emotionale neduhovnicesti si starile duhovnicesti. Aceasta “epidemie EMO“, asa cum a fost numita, este menita sa creeze stari pietist-crestine si sa dea impresia ca omul se induhovncieste.

Insotita de cantarea din timpul Sfintei Liturghii: ”Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, Nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne”, fotografia pare sa ne intareasca credinta ca noi chiar am vazut aceasta lumina adevarata, un argument de netagadiut ca in Sfantul Potir se afla Trupul si Sangele Domnului.

Nu este rau ca oamenii sa constientizeze ca in Sfantul Potir se afla chiar Trupul si Sangele lui Hristos, cu atat mai mult cu cat astazi impietrirea inimilor parca este din ce in ce mai mare, si intervine o obisnuinta/indiferenta fata de cele sfinte. Pe de-o parte se indeamna la constientizarea acestui lucru, dar se pagubeste omul crezand in tot felul de dibacii fotografice, video, explicatii de tot felul, etc. aducatoare de moarte sufleteasca prin anestezierea lucrarilor crestinesti.

Astazi, cand informatia ne napadeste peste masura, este necesar parca mai mult decat oricand sa dam dovada de discernamant. Si in final sa nu uitam sa ne amintim ceea ce ne spune Sfanta Evanghelie: “Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29) si “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).


Categorii

Internet, New Media, Noile Tehnologii, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

63 Commentarii la “MINUNEA REVELATA DE TEHNICA? O fotografie care ar surprinde lumina dumnezeiasca in timpul Liturghiei

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mi se pare argumentatia cam slaba in unele puncte la acest articol.
    ‘Minunile se fac pentru oameni, si in general pentru cei care au nevoie de ele, iar Dumnezeu nu se foloseste de aparate de fotografiat pentru a se face vizibil oamenilor.’
    Pai si cei care au vazut fotografia nu sunt tot oameni, adica daca Dumnezeu face minune in fiecare Liturghie, transformand-o painea si vinul in trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos, de ce nu ar dori la un moment dat sa fie o minune vazuta si de oameni care nu merg la biserica sau de femei, cele care nu pot intra in altar? Pe logica autoarei, daca li s-ar da numai ochilor de preoti si diaconi, dascali sa vada o astfel de lumina pe masa altarului, atunci noi femeile am fi lipsite de vederea acestei lumini?
    Poate Dumnezeu a ingaduit sa apara doar pe pelicula lumina orbitoare pentru ca preotii si diaconii care oficiau Sfanta liturghie stiau ca e minune si nu mai aveau nevoie sa vada. De ce presupune autoarea atat de repede ca dansii nu au vazut pentru ca nu erau suficient de curati?
    ‘Daca ne uitam in Evanghelie minunile pe care le-a facut Hristos au fost strans legate de credinta oamenilor, si nu pentru a impresiona prin ceva spectaculos, nemaipomenit, asa cum fac magicienii. Minunile facute de Hristos au fost spre tamaduirea sufletului si a trupului. Or, in acest caz lumina care a cuprins Sfantul Potir si nu a fost sesizata de nimeni din cei prezenti ce rost ar avea, sa fie dezvaluita lumii intregi, mai tarziu, de un aparat de fotografiat?’
    E adevarat ca Dumnezeu nu face minuni pentru speactacol dar tocmai ca in timpul Liturghiei respective nu a fost spectacol, ca sa zic asa, poate ca a aparut pe pelicula ca un spectacol doar ca sa ii cheme si pe cei necredinciosi, care au nevoie ‘sa vada si sa pipaie’. Practic niciun mahomedan, evreu, indian, budist nu ajunge sa vada o masa de altar decat daca se increstineaza. Ori poate fi aceasta fotografie o curiozitate pentru ei, sa afle mai multe despre ce se intampla pe masa de altar crestina ortodoxa.

    In fine, eu cand am vazut fotografia nu am promovat-o mai departe, nu pot sa spun de ce. Insa recunosc ca atunci cand eram mai mica, altarul constituia pentru mine un loc foarte deosebit, in care nu pot intra decat cativa oameni si se intampla lucruri mari acolo. Un copilas de la noi d ela biserica, vazand ca parintele e imbracat in vesminte deosebite si ca tot timpul iese si intra in altar, i-a spus mamei ca este imparat ca in cartile de povesti. Si cand parintele a iesit din altar sa vina in sala de mese, care este mai mult profana, copilasul l-a intrebat: ‘Dar de ce ai iesit de acolo din casa ta?’.
    Si eu neajungand niciodata intr-un altar, m-am uitat la fotografiile care infatiseaza masa de altar si preotii care oficiaza Sfanta liturghie in jur cu o anume curiozitate, asadar nu vad chiar absurda ideea aparitiei luminii pe pelicula, pentru oamenii care nu intra in altar.

    Repet, nu am promovat fotografia dar nici nu sunt de acord cu multe din justificarile acestui articol.

    Parca prea vedem pericole in orice si ajungem sa traim cu frica. 🙁

  2. @Lena:

    Ideea principala este ca e straniu sa credem ca Dumnezeu lucreaza prin minuni fotografice, impersonal, in stilul atat de cunoscut si de viral “ia uite ce am surprins fara sa vreau cu aparatul meu de fotografiat” (iar aici intra orice, de la ozn-uri la omul zapezii si acum, mai nou, la lucruri inalte ce se petrec la liturghie). Minunile sunt, de fapt, o comunicare intre Dumnezeu si oameni, sau intre Dumnezeu si om, nu o “greseala” fotografica.

  3. nu stiu daca pe acest blog a aparut prima data fotografia

    http://frbenedict.blogspot.ca/2012/03/divine-liturgy-photograph.html

    insa blogul acela pare sa aiba articole duhovnicesti (zic si eu…)

  4. Viorel said…

    Fr. Benedict have you noticed how many visitors from romania?
    June 3, 2012 4:18 PM
    Fr. Benedict Crawford said…

    I have noticed! At the moment, most of my posts have been viewed around 40 to 60 times. As of June 3, 2012 (Feast of Holy Trinity), this post has been viewed 4,481 times. About 90% of views are from Romania, and most of the others are from Romanians living in other countries. A few views also from Serbia and Russia. Very interesting.

  5. Ideea este destul de simplă cu aceste lumini. Dacă citim din scrierile Sfinților Părinți, mai ales a Sf. Grigore Palama sau a Sf. Serafim de Sarov, aflăm că pentru a vedea Lumina harică e nevoie de a fi noi înșine în acea Lumină. Ideea că un aparat foto, sau aparat de filmat ar fi putut prinde pe film fantome, lumini harice, etc. este vorba iarăși de o spiritualitate new-age în care se consideră că cele spirituale ar fi materiale ( pentru că ceea ce e spiritual nu poate fi observat de ceva trupesc iar noi când vedem ceva spiritual de fapt vedem cu ochii duhovnicești și nu cu cei trupești ). Citim la Sf. Grigore Palama, cred, că acea Lumină harică ce o răspândea pe Tabor Hristos era tot timpul doar că numai atunci acei apostoli au fost în acea Lumină pentru a vedea Lumina lui Hristos. Astfel de poze sunt crezute de oameni care nu știu teologie. Aș sugera să se dea și citate din Sf. Serafim Rose când a vorbit într-o carte ( nu mai țin minte cartea ) tocmai de această idee că cineva a filmat fantome sau a înregistrat strigătele celor din iad, etc.

  6. Va felicit. Aveti o atitudine corecta.

    Asemenea imagini pot da startul sau crea precedentul pentru tot felul de curiozitati, de “aparitii marianice”, tocmai bune pentru atras pietistii care nu fac decat sa fie atenti la poleiala si nu la esente, ce asteapta “semne si minuni” in loc sa “creada si sa nu cerceteze”.

    Am un caz in familie ce e afectat de pietismul Oastei Domnului si in loc de discutii pertinente atitudinea sa e guvernata de “cum ar fi fost daca” sau “de ce am luat anumite decizii”, uitand circumstantele sau necesitatea ca tuturor sa ne fie bine, nelasand pe cineva in urma.

  7. Am primit si eu mai demult fotografia pe email. Nu am avut nici o reactie, deoarece fotografia, ca singura dovada, e o dovada incontrolabila. Minunile sunt intodeauna sigure, certe. Cand ne indoim de o minune adevarata, exista intotdeauna alte elemente colaterale care o adeveresc. Cei care gandesac la vederea lui Dumnezeu se gandesc insa prea departe, de fapt ceea ce s-ar putea vedea sunt aparitii ingerseti. Multa lume s-a invrednicit de vederea de ingeri, fara a fi neaparat persoane induhovnicite. Stiu ca circula si o alta fotografie realizata la noi in tara, la Niculitel, cu o raza de lumina care cade pe un calugar care citeste un acatist la strana (foto din anii ’90 sau dinainte de 1989 cred, deci nici vorba de curent EMO). Ambele fotografii pot sa reprezinte o stare reala in fapt, deci nu par a fi mincinoase. Dar pot sa fie si trucate, ca sa semene cu reprezentarea noastra despre ce s-ar petrece acolo, de aceea zic ca sunt incontrolabile. Nu pot sa fiu insa de acord cu opinia ca Dumnezeu nu Se foloseste de aparatele de fotografiat, asta e o judecata limitativa asupra puterilor si vointei lui Dumnezeu.

  8. As dori sa fac o paralela cu un articol deosebit aparut cu ceva vreme in urma tot pe blogul dumneavoastra si care reda printre altele minunea petrecuta la sfintele moaste ale sfintilor mucenici de la Niculitel, Zotic, Atal, Kamasie si Filip. Citez din articol:
    “Noaptea aceea a fost una de priveghi si rugaciune, pe parcursul careia calugarii de la Cocosu, de la Dervent si de la alte manastiri dobrogene au citit, cu randul, neintrerupt, Psaltirea. Pe la ora 2.00, fratele Gelu, de la Manastirea Dervent, l-a rugat pe cel care il schimba la rugaciune sa-i faca o fotografie pentru a pastra mai bine amintirea acelui moment.
    Nimic in jur nu prevestea ceea ce avea sa fie descoperit ceva mai tarziu.
    Cand filmul fotografic a fost developat, s-a putut observa o raza de lumina pogorandu-se pe langa calugar, strecurandu-se in interiorul criptei unde se aflau depuse cele patru racle cu moastele martirilor.” (Fotografia este parte din articol)

    Ma gandesc de asemenea si la cateva documentare legate de sfanta lumina, in care s-au putut vedea cu ajutorul camerei de filmat detalii care ar fi scapat poate ochiului.

    Cu smerenie si sfiala sa ne apropiem de tot ce se intampla in sfanta biserica, sa avem dovezi clare inainte de a emite vreo judecata, si asta pentru a nu cadea in pacat, caci Domnul poate misca sufletele in chipuri nestiute si greu de inteles.

  9. seamana cu minunea razei de la cripta sfintilor de la niculitel.in acel caz nu s-a mai pus problema autenticitatii,si tot cu aparat foto a fost facuta.nu vad de ce le-am trata cu masuri diferite.

  10. Fotografia este mai veche, din micile mele sapaturi arheologice am vazut ca a aparut prin ianuarie 2011, pe o serie de bloguri grecesti. E insa foarte posibil sa nu fie acestea sursa primara (dar oricum provenienta pare sa fie de sorginte greceasca).

    http://trelogiannis.blogspot.ro/2011/01/blog-post_866.html

    de aici, se face legatura la:

    http://proskynitis.blogspot.ro/2011/01/blog-post_5862.html

    apoi la:

    http://zpigikamchoir.blogspot.ro/2011/01/blog-post_14.html

    si aici urmele se pierd, pagina cu pricina nu mai exista, fiind cel mai probabil stearsa de autor.

    Nu cunosc limba greaca insa blogurile cu pricina par a fi destul de obscure.

  11. Problema trebuie pusa intr-un cadru larg si nu poate fi privita ingustand perspectiva la aceasta fotografie.

    In ultimii ani exista o adevarata proliferare a unui tip de sincretism intre (pseudo)stiinta si religie. Foarte pe scurt, i se acorda stiintei creditul de a putea demonstra sau argumenta credinta. Astfel apar din vreme in vreme tot felul de teorii pseudo-stiintifice, legate de savatii rusi care au demonstrat ca apa sfintita are o densitate optica de x ori mai mare decat apa chioara, ca dangatul clopotului sau rugaciunea omoara 90% dintre bacterii si alte asemenea experiente.

    Pentru a se putea face experimente asupra a ceea ce tine de energiile necreate (ce este sfant, har, etc) trebuie ca aceestea sa poata fi MASURABILE de catre aparatura facuta de om. Mai mult, trebuie sa exista o constanta a manifestarii acestor lucrari ale lui Dumnezeu, astfel incat masuratorile sa ofere aceleasi rezultate, iar experimentul sa fie repetabil si verificabil.
    In aceasta categorie a manifestarilor masurabile de aparate a lucrarilor lui Dumnezeu se inscrie si fotografia de mai sus.

    Ar fi foarte mult de discutat despre efectele acestor “dovezi” care ii bucura foarte mult pe cei din Biserica. Dupa parerea mea, indiferet de valoarea lor stiintifica, nu conduc la o intarire a credintei nimanui, ci dimpotriva. Credinta nu se poate baza pe astfel de “evidente” obiective, care, o data acceptate, nu fac decat sa o scoata din taina inimii catre un teren rational care o constrange si o ofileste treptat.
    Se ridica foarte multe probleme:
    – ce facem daca maine apar experimente care demonstreaza ca apa sfintita nu are acele proprietati sau ca fotografia e facuta de cei care vor sa rada de credulitatea ortodocsilor? Daca noua nu ne este cu nimic afectata credinta in acest caz, atunci de ce credem ca alti oameni vor dobandi mai multa credinta daca le prezentam astfel de date si dovezi?
    – presupunand ca este posibil si ingaduit, este evlavios sa masori lucrarea/energiile lui Dumnezeu?
    – Dumnezeu se descopera personal. Avem foarte multe marturii despre cum ucenicul nu vedea (uneori doar auzea) minunea care i se arata Avvei, fiind chiar langa el. Oare nu e macar neobisnuit ca astfel de “dovezi” se propaga otova prin mass-mailing si, vrei sau nu vrei, iti ajung in fata ochilor? Asa stim noi ca lucreaza Dumnezeu?
    – un “dumnezeu” masurabil devine un fenomen, iar nu o Persoana. Stiinta oricum foloseste impersonal termenul de energie, care pentru noi ortodocsii inseamna lucrarea unei persoane (si etimologic inseamna asta).

    Celalalt curent inrudit este al radiestezistilor,care masoara cu ansa (si cu ei insisi) intensitatea harului si a altor lucrari ale lui Dumnezeu. Este o nebunie si o erezie, dar macar pastreaza acea intuitie ca persoana este locul de intalnire cu Dumnezeu pentru fiecare om. Aceasta tendinta de obiectivare a lui Dumnezeu, spre a-L scoate dintr-o cunoastere personala inspre una obiectiva, masurabila, nu poate fi de folos nici necredinciosilor, nici celor credinciosi.

    Desigur ca nu putem limita puterea lui Dumnezeu de a se arata in fata ansei celor aproximativ 30.000 de radiestezisti din Romania (dupa declaratiile lor) sau a aparatelor savantilor rusi. Dar avem voie sa fim sceptici, sa ne bazam pe ceea ce Traditia ne invata despre lucrarile lui Dumnezeu si sa nu primim toate nazdravaniile.

  12. Un articol a Pr. Dan Badulescu ( Credinţa “dovedită/confirmată ştiinţific”? ) se incheie cu concluzia:

    “Credinţa nu are nevoie de vreo confirmare ştiinţifică de vreun fel, ceea ce nu ar face decât să plaseze lumea minunată duhovnicească şi apofatică a tainei în domeniul trupesc şi senzorial, raţional al omului căzut şi necredincios.”

    Integral aici: http://www.scribd.com/doc/72489609/Credin%C5%A3a-dovedit%C4%83-confirmat%C4%83-%C5%9Ftiin%C5%A3ific

  13. Dumnezeu nu se supara pentru “pacatul” nostru de a fi reticenti fata de “minuni”, “viziuni”, aparitii, caci prin Sfintii Parinti ne-a indemnat El Insusi catre prudenta. Cred ca toata dilema asta se rezuma la felul cum ar trebui sa ne raspundem la intrebarea: suntem noi oare vrednici de asemenea viziuni? In ce ma priveste, fug inspaimantata de asemenea poze, ca stiindu-ma profund nedemna de revelatii, impura si deci pentru mine, personal, este o inselare.

    Cat despre felul cum Domnul nostru a randuit revelarea Adevarului prin Stiinta, nu poate fi decat tot tipic “modului de lucru” al lui Dumnezeu: cu discretie si in mod parca firesc, dupa oarecare cercetari si truda, principiul al doilea al termodinamicii fiind cel mai elocvent exemplu, desigur ca nu sunt putine altele.

    Probabil ca cea mai mare minune este dragostea cu care ne mai rabda pe pamantul asta cu toate viciile si cum de nu am ajuns inca sa ne sfasiem intre noi. Nu o poza care poate inregistra o raza normala de soare cazuta dintr-un unghi anume, care sa produca un simplu efect optic, potentat de calitatile aparatului foto si speculat masiv pentru posibila inselare a noastra. Iar daca inselarea mea este aceasta, de a nu crede o minune adevarata, sunt cu constiinta impacata ca Dumnezeu o va trece cu vederea cel putin pe asta.

  14. Oare nu din Sfantul Potir nu impartasim cu totii cu trupul si sangele Mantuitorului nostru? De ce ne-am mira, de ce am contesta? Sunt atatea lucruri mai presus de fire care se intampla in viata crestinilor, asa incat nu cred ca ar fi necesar nici sa ne miram si nici sa cautam acel „ceva” de senzatie care fie autentifica intamplarea, fie o contesta.

  15. Poate Dumnezeu a ingaduit o dovada pentru cei ce contesta Harul din Biserica Ortodoxa?!?
    Exista multe astfel de fotografii care circula mai discret,ce-i drept,nu pe net,dar oricum trairea Sfintei Liturghii nu are nevoie de o astfel de dovada
    vizibila…Sa vina si cei ce contesta si sa participe…
    Iertare,
    Doamne ajuta!

  16. Desi nu-i apar pe cei care alearga dupa semne si minuni si sunt impotriva propagarii acestui gen de “dovezi”, totusi nu pot sa neg ca sunt multe moduri de a misca omul spre calea cea buna, cu conditia ca dispozitia lui sa fie cea buna.

  17. E adevarat ca putem fi usor pacaliti,dar nu stiu daca ar trebuie sa cautam explicati in absolut tot ce ne depaseste.Nu putem de exemplu sa ne explicam cum apare Lumina Sfanta la Mormantul Domnului.Pentru mine nici nu trebuie.Multumesc lui Dumnezeu,asa poate ne sustine pentru faptul ca am pastrat credinta cea dreapta…sau minunile sfintilor parinti.Nu pot fi explicate.Dar Dumnezeu a permis.Nu putem intelege cum,dar sunt oameni pentru care acest ajutor a fost o piatra putrnica la temelia credintei lor in care nimic si nimeni nu mai poate face o ruptura.Mie cartile Sf.Nectarie mi-au accentuat credinta.Apoi cu ani de zile in urma l-am descoperit pe Parintele Porfirie care m-a lipit si mai tare de Dumnezeu.Si dupa ce aproape terminasem de citit cele 8 carti aparute la un moment dat,am fost mahnita rau si am gasit asa multe ca nu am reusit sa le citesc inca pe toate…L-am decoperit pe Parintele Paisie Aghiritul,mai de mult pe Parintele Arsenie Boca si multe altele.Parca cineva imi scote in cale tot mai multi sfinti Parinti care ne ajuta inca si acum…e incredibil ce multi sunt.Dar poate stiti cu toti ceea ce scriu eu acum.

  18. Eu una stiu, una voi afirma: daca Dumnezeu prin sfintii sai ne-a prevenit sa nu ne incredem in aratari caci diavolul poate aparea si sub forma de inger de lumina, sa nu ne incredem in simturi, cum as putea sa cred mai mult intr-o poza al carei procedeu de fabricare nu il pot controla, mai mult decat ceea ce pot percepe personal “ex propriis sensibus”, cu atat mai mult cu cat simturile fac parte din firea cazuta si pot fi usor supuse iluziei, individual, colectiv, patologic sau nu?

    Nu contest ca pentru unii poza poate fi ziditoare, pentru altii prilej de sminteala, intre noi, care frecventam comunitati cat de cat induhovnicite in orice caz a reusit sa produca o controversa si nu stiu cat de folositor ne poate fi sa contestam, implicit, “fericiti cei ce NU au vazut si au crezut”… e o parere personala si mi-o asum. Va rog sa ma iertati daca va supara acest punct de vedere.

  19. “Viorel said…

    Fr. Benedict have you noticed how many visitors from romania?
    June 3, 2012 4:18 PM
    Fr. Benedict Crawford said…
    I have noticed! At the moment, most of my posts have been viewed around 40 to 60 times. As of June 3, 2012 (Feast of Holy Trinity), this post has been viewed 4,481 times. About 90% of views are from Romania, and most of the others are from Romanians living in other countries. A few views also from Serbia and Russia. Very interesting.”

    Hm… Fara nicio legatura (?!) dar parca am auzit ca romanii ar avea talent in a vota tot felul de Gogi mentalisti? …

  20. @Carmen
    Aveti dreptate. Probabil cea mai buna si lipsita de primejdii varianta este sa preluam cu simplitate acea fotografie si fiecare sa recepteze aceasta “relatare” vizuala dupa cum ii spune inima. Problema apare atunci cand aceasta fotografie vine la pachet cu un set de explicatii teologice (care ne “baga in ochi” ce anume vedem acolo), ca se raspadeste agresiv pe e-mail si ca se circumscrie unui curent destul de dubios. In ultimii ani abunda astfel de “dovezi”. Riscam sa ne obisnuim si sa traim minunile in acest chip impersonal si nu ne mai miste marturiile personale, prin care s-a raspandit credinta, care vine prin auzire.

    @Iulian
    Aveti dreptate, cele doua exemple sunt asemanatoare. Probabil ca dupa experientele din ultimii ani, in care la TV auzim de cruci in cartofii curatati de gospodine si de alte imagini aparute in igrasia de la baie, am fi privit mai circumspect si minunea de la Niculitel. Totusi, diferenta in cazul de la Niculitel este ca avem precizate cu exactitate locul si persoana care a rugat sa se faca fotografia. In plus, gasim si explicatia data fratelui Gelu de catre o persoana duhovnicesca, P. Petroniu. Acolo avem deja o relatare a celui implicat, raspunsul batranului pentru ucenicul care a trait intamplarea, iar toate aceste trairi personale integreaza fotografia intr-o minune, iar nu fotografia singura este minunea.

  21. Și eu am primit zeci de mesaje Fwd cu poza în cauză și am bănuiala că încă voi mai primi… Dar nu le-am trimis, nici nu le voi trimite mai departe. De ce oare?

    Catolicii idolatrizează ostia (azima rotundă) cu care fac și procesiuni „mamut” prelungind în plan liturgic și social erezia lor dogmatică ce constă în separația dintre Euharistia (ca Trup al lui Hristos) de pe pământ și Persoana lui Hristos din cer (dar și din Biserică). Logic și real așa și este la catolici, deoarece grația este creată și deci azima ține tot de ordinea firii (căzute), deci nu se ridică deasupra ei. Deci azima catolică (după Sfântul Grigorie Palama și toți urmașii lui în credința ortodoxă) este un simplu biscuite care nu se unește cu Persoana divină a Logosului-Hristos și, deci, nu este Trupul Înviat și Înălțat la cer al Dumnezeului Întrupat. Recomand a se citi și Tomul Bucuriei tipărit de Sfântul Antim Ivireanul în 1705 – cel mai cuprinzător tratat de Apologie ortodoxă contra ereziilor papaliste…

    Revin acum. Orice imagine fotografică surprinde la un moment dat în timp realitatea creată, sensibilă, din apațiu, deci încadrabilă în margini și contururi limitate. Ea nu ține deci de credință, ci de vederea oculară. Renunțarea la experiența comuniunii și a credinței în detrimentul vederii oculare este una din apostaziile omului care aleargă după „semne și minuni” individualiste și nu după iubirea lui Hristos și a semenilor, iubire care dilată spre infinit toată definițiile despre Dumnezeu.

    Poza din articol tinde să facă aceeași separație ca la catolici: Unul ar fi Hristos „imortalizat” în poză sub forma luminii și Altul ar fi cel nemuritor și supraluminos din cer, „spre care îngerii nu cutează a căuta”, sfiindu-se de atotputernicia și atotsmerenia Lui.

    Mai mult, în poza prezentată, lumina strălucitoare pare să nu li se adreseze celor ce participau și se rugau Mântuitorului Hristos în mod direct și nu o vedeau (conform atitudinilor lor), ci nouă, chipurile, celor ce peste ani de zile ne uităm la o imagine, fără absolut nici o pregătire sau rugăciune adresată direct Mântuitorului, și o vedem gratuit (ăsta e bonusul zeului Internet) și totuși ne „emo”- și „e”- duhovnicim în fața comploterului… Judecata care ne încolțește în mintea noastră de „adevărați creștini” e imediată: numai în unele altare strălucește potirul, eventual numai la rușii habotnici și antiecumeniști militanți, veezi?! Învățătura de credință a Bisericii ne lămurește că Mântuitorul Iisus Hristos este neîncetat cu Biserica Sa Ortodoxă, este unde sunt doi sau trei adunați întru numele Lui (în Adevăr și iubire adevărată, nu formală) și toate potirele din Liturghiile Bisericii strălucesc de slava dumnezeirii, chiar dacă nu sunt fotografiate sau nu se văd lucind în poze… Lumina necreată o văd numai cei smeriiți, smeriiți și jertfitori, și nu doar la Sfânta Liturghie, ci în toată vremea când iubesc pe Hristos și pe semenii lor. Numai așa putem înțelege fericirea Domnului Hristos: „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8). Iar asta înseamnă că ei văd inima fiecărui om ca un potir în care este Hristos, viu, smerit, dar și slăvit, primit și recunoscut de cei smeriți și iubitori prin credință și fapte bune, care și ei sunt apreciați de Mântuitorul Hristos cu cuvintele: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. … întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 34-40).

    În concluzie, poza de mai sus este mai degrabă o „minune a tehnicii”, nicidecum a credinței care presupune iubire prin ascultare de Dumnezeu și slujire a semenilor.

    P.S. Mă întreb: oare fotograful se va mântui (doar) pentru această fotografie sau pentru faptele bune din tot restul vieții lui? Și mai pun o întrebare: noi, care am văzut-o, ne mântuim doar pentru că vedem asemenea poze, articole și cărți pe net, sau pentru faptele bune din întreaga viață? Atunci, ce avem de făcut?

  22. Nu stiu daca e lumina harica sau nu, dar e fara indoiala o poza care arata ca potirul e … cel putin deosebit. Frumoasa poza.

  23. Da, poza este o minune a tehnicii explicabilă prin aceea că potirul fiind aurit reflectă lumina primită de la mai multe surse de lumină (becuri) din altar. De aceea reflexiile luminii bat în toate direcțiile.

    Totuși, e important să ne străduim a dobândi noi inimi de aur care să reflecte lumina lui Hristos spre toți…

  24. Eu nu-mi propun sa conving pe toata lumea, deci argumentatia mea poate fi vazuta ca fiind slaba sau mai putin, si in functie de masura fiecaruia de a o putea primi. A venit Hristos pe pamant si lumea s-a impartit, si atunci ce pretentie as avea eu sa ma fac inteleasa de toti?

    Si daca argumentele aduse de mine sunt slabe, atunci sa staruima mai mult asupra cuvintelor din Sfanta Evanghelie: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Deci e scris foarte clar ca [doar] cei care sunt curati cu inima vor putea ajunge sa-L vada pe Dumnezeu. Si aici bineinteles ca este vorba de energiile lui Dumnezeu, si nu de fiinta Lui, caci este scris: Nu vei vedea fata Mea; fiindca nu va vedea vreun om fata Mea si sa fie viu” (Ies. 33, 20). Deci, daca in aceasta poza lumina care a cuprins Sfantul Potir ar fi lumina dumnezeiasca, aceasta ar presupune ca ea ar fi vizibila pentru toti oamenii care dispun de simtul firesc al vazului, indiferent daca sunt sau nu curati cu inima. Prin urmare Dumnezeu s-ar contrazice, facand accesibila posibilitatea cunoasterii Lui de catre toti oamenii, indiferent de starea lor launtrica, putand fi raufacatori, buddisti, mahomedani, atei etc. dar care beneficiaza doar de simtul firesc al vazului. Si daca astfel este cu putinta, ce sens ar mai avea pocainta, nevointa, cautarea lui Dumnezeu? Ce sens ar mai fi avut intruparea lui Hristos, crucea si invierea daca ajungea doar ca El sa se faca vizibil prin astfel de energii luminoase, suficiente pentru ca oamenii sa creda?

    Mai departe sa mergem pe firul unei logici de bun simt. Cum nimeni din cei prezenti nu a observat lumina dumnezeiasca ce a cuprins Sfantul Portir, aceasta inseamna fie ca se uitau in alta parte, aceasta fiind valabil chiar si pentru fotograf (o fi apasat pe buton din greseala, sau se uita in alta parte in timp ce facea fotografia Sfintei Mese) fie ochiul trupesc, dar si cel duhovnicesc, nu a reusit sa vada aceasta lumina. Deci ochii n-au vazut, dar in schimb, in aparatul de fotografiat a avut loc aceasta minune – de a reda fizic ceea ce lumea prezenta acolo nu a putut sa vada. Ca sa se intample aceasta, intelegem ca in interiorul lui a avut loc o schimbare mai presus de legile fizice si chimice. Fiind un obiect, prin el insusi nu putea sa faca asa ceva, si atunci: fie a avut loc un fenomen, fie a fost o interventie personala. Daca a fost un fenomen, atunci poate fi chair demonstrat stiintific si este supus masuratorilor, cercetarilor. Daca a fost o interventie personala, cum nu a intervenit omul, inseamna ca: fie a intervenit Dumnezeu, fie o putere ingereasca. Cum ingerii sunt in voia lui Dumnezeu, mai raman cei care sunt cazuti, adica diavolii sa fi facut ceva. Daca diavolul a facut lucrarea aceasta noi nu trebuie sa-i dam crezare. Daca a facut Dumnezeu minunea atunci trebuie sa o fi facut-o cu un rost, cu un sens, si indiscutabil pentru om, pentru a-l aduce mai aproape de El, ca oamenii sa-L cunaosca pe Dumnezeu. In Sfanta Scriptura este scris: “Şi această este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”. (Ioan 17, 3). Or, avand in vedere acest lucru, se pare ca vesnicia omului poate sta chair intr-o apasare cu degetul pe butonul aparatului de fotografiat. Daca Dumnezeu alege sa se reveleze astfel, concluzia fireasca ar fi ca ar trebui sa facem mai multe fotografii ca sa nu pierdem minunile pe care vrea sa ni le arate. Ce sa mai vorbim de pierderile imense de minuni pe care le-a putut suferi omenirea pana la aparitia aparatului de fotografiat…

    Daca ajungem sa credem ca un aparat de fotografiat poate sa ne reveleze energiile necreate ale lui Dumnezeu, atunci calea este de a perfectiona aparatele de fotografiat, si aparatura in general, pentru a ajunge la o cunoastere mult mai profunda a lumii invizibile si a lui Dumnezeu in ultima instanta. In acest caz tehnica este idol, pentru ca este mai presus de Dumnezeu, din moment ce poate sa-L redea si sa-L faca accesibil muritorilor de rand, iar omul nu mai are nevoie de a se depasi, de a fi duhovnicesc, de a se curata launtric prin lacrimi de pocainta si rugaciune, pentru ca lumea spirituala i-ar fi accesibila prin tehnica.

    Dupa cum vad foarte adesea se invoca si alte aparitii luminoase. Pe langa raza din catacombe de la Niculitel, de lumina sfanta care se pogoara la Ierusalim la Pastele ortodox, se mai pot aduce si alte exemple, precum sfere luminoase sau piramide care se inalta in padurea Baciu (toate fotografiate!), un calaret galben-vanat ce apare in piata Tahrir din Egipt in momentul revolutiei egiptene, si care este asociat/identificat cu calaretul celei de-a patra peceti din capitolul al 6-lea din Apocalipsa, si inca multe altele de genul acesta care fac largirea subiectului la infinit. Putem insa sa le punem pe toate la un loc si sa consideram ca seamana doar pentru ca e vorba de lumini carora nu le gasim niste explicatii firesti? Oare cum am putea sa facem diferenta intre ceea ce este lumina cea adevarata si ceea ce este nalucire, inselare, sau mai stiu eu ce fel de minunatie fotografica? Ce altceva decat discernamantul, adica bunul simt duhovnicesc care ne spune ceea ce este bine si nu, ceea ce putem sa credem si ceea ce este de lepadat.

  25. Din pacate doamna sau domnisoara Corina, cea care a scris articolul sta destul de slab cu tehnica. Ochiul umana este capabil sa perceapa in jur de un milion de puncte in culorile rosu, verde, si albastru. Spectrul infrarosu si cel ultraviolet nu sunt percepute de ochiul uman. Cum lumina infrarosie are legatura cu temperatura si este strans legata de materie, ma voi referii la lumina in spectrul ultraviolet, mai exact Extreme Ultraviolet light, mai cunoscuta ca EUV. Din pacate sau din fericire doar NASA detine camere video EUV montate in telescoape spatiale sau pe statia orbitala internationala. Si acele camere EUV au inregistrat destule ciudateni in spatiul cosmic. La limita dintre lumina EUV si razele x se pot vedea multe lucruri de care nu suntem constienti. In mod natural oxigenul blocheaza lumina in EUV, astfel find foarte dificil de detectat realitati care pot fi aproape de noi fara a le putea capta prezenta. Despre filmele fotografice pe pelicula se cam cunoaste ca ar putea capta anumite instantaneie care in mod normal scapa vederi ochiului uman. Probabil ca din cauza diferitelor substante din care este alcatuit negativul filmului fotografic, acestea in anumite conditi pot surprinde o realitate mult mai complexa decat o percepem noi.

    Acuma sa presupunem ca fotografia este adevarata, daca se va face mult tam-tam pe acest subiect se risca pierderea relatiei normale pe care un credincios/a o are cu divinitatea. Sunt foarte de acord cu admin cat si marea majoritate dintre forumisti, ca astfel de minuni mai mult sau mai putin adevarate nu trebuie sa ne indeparteze de trairea noastra in Biserica. Este adevarat ca un crestin adevarat nu are nevoie de minuni ca sa mearga pe drumul lui Hristos, dar daca o minune se intampla fara voia noastra, ar trebui privita ca o mangaiere pentru unii, iar pentru altii ca o chemare.

    Din pacate nici diavolul nu sta de poamana, iar daca se intampla o minune care sa nu-i apartina, el pregateste atunci ispita pietismului exacerbat si altfel se straduieste sa-i tulbure pe credinciosi .

  26. “Fericiti ce nu au vazut si au crezut” – da, dar fata de cei care nu au vazut si nu au crezut, a crede dupa ce ai vazut este o optiune mult mai buna, nu credeti?

    Sunt unii oameni care nu cred pana nu vad (ma refer in general, nu la aceasta fotografie, ca principiu), iar (si) pentru acestia Dumnezeu in nespusa Sa milostivirea a facut si face minuni pentru multi. Doar ce imi vine in minte istoria cu imparatul pagan Amfilog, caruia Dumnezeu i-a descoperit in chip minunat ce se intampla in timpul Sfantei Liturghii, sau cand Dumnezeu i S-a descoperit lui Saul (inainte de a deveni Sf. Pavel), sau Sfantului Mucenic Eustatie, pe vremea cand nu era crestin, sub forma unui cerb cu o cruce luminoasa intre coarnele sale (toate acestea personal desigur, nu prin fotografie, dar arata ca uneori Domnul hotaraste ca omul sa vada mai intai si pe urma sa creada).

    Cu toata consideratia pt Corina, pe care o rog sa nu se supere ca o voi contrazice, nu sunt de acord cu ce sustine. Sa o iau pe puncte:

    “Acest lucru este de lepadat. Minunile se fac pentru oameni, si in general pentru cei care au nevoie de ele, iar Dumnezeu nu se foloseste de aparate de fotografiat pentru a se face vizibil oamenilor.”

    Totusi nu stiu daca suntem in masura sa facem niste afirmatii asa categorice. Caci, citandu-l pe Sf. Pavel “Caile Domnului sunt de-a pururi minunate si nepatrunse”, nu avem de unde sa stim cum alege Dumnezeu sa se arate oamenilor in anumite imprejurari ca sa putem afirma cu aata siguranta ca “Dumnezeu nu se foloseste de aparate de fotografiat”.

    pentru ca un om sa ajunga sa vada lumina dumnezeirii ii va trebui multa rugaciune, curatia iubirii, si in general o astfel de viata care sa-l duca la comuniuna deplina cu Sfanta Treime. Ar fi o inselare sa credem ca putem sa shuntam ceea ce presupune o viata cu adevarat crestineasca, care duce la vedera luminii dumnezeiesti, cu un obiect precum aparatul de fotografiat, oricat de performat ar fi el.

    Nu e asa. Lui Saul cum i s-a descoperit Hristos pe drumul spre Damasc printr-o lumina puternica si prin vocea Sa? Vederea Luminii printr-o viata sfintita devine deja normala, ea nu mai reprezinta o minune, caci atunci omul capata o vedere duhovniceasca. O inselare mi-e teama ca ar fi aceea de a limita optiunile lui Dumnezeu de a ne aduce pe noi la credinta.

    In plus, ceea ce se interpune intre om si Dumnezeu nu poate fi decat pacat, diavol sau idol. Sfintii Parinti recomanda intr-un mod staruitor ca sa nu socotim dumnezeiasca nicio aparitie de lumina, si sunt bine stiute posibilitatile demonilor de a se infatisa in ingeri de lumina. Astazi insa, se pare ca dibacia diavolului este la zi cu tehnica, si poate castiga inselarea oamenilor prin metode moderne si ieftine.

    “ce se interpune intre om si Dumnezeu nu poate fi decat pacat, diavol sau idol” – unde scrie totusi acest lucru? Doar ce imi amintesc de intamplarea din Vechiul Testament cand Dumnezeu a vorbit poporului printr-un magar… Parintii recomanda sa nu luam in considerare aparitiile luminoase care ne apar noua personal, pentru a nu cadea in ispita mandriei. Dar nu este acesta cazul, caci ce interes ar avea diavolul sa arate oamenilor o lumina care apare la o Sf. Liturghie? Nu ar face decat sa apropie pe oameni mai mult de Biserica (decat in situatia in care ar aparea autorul pozei ulterior si ar spune ca e un fals, ipoteza sugerata de admin, dar putin probabila, intrucat a trecut ceva timp de atunci). Nu stiu despre ce idolatrie ar putea fi vorba in cazul de fata. Totusi, nu e bine sa le punem chiar pe toate in aceeasi caruta, sa le masuram cu aceeasi masura, sa generalizam.

    Ori ce relatie personala poate exista inte lumea obiectelor si persoane, si mai ales Persoanele Sfintei Treimi? Putem noi oare, fiind crestini ortodocsi, sa credem ca am ajuns, sau vom ajunge intr-o zi, cu tehnica atat de departe incat sa-L facem sa incapa, fie si in parte, si sa-L “imortalizam” pe Dumnezeu in poza?

    Nu tehnica si obiectele il “imortalizeaza” pe Dumnezeu, ci El ni se poate descoperi si prin acest mod, prin obiecte. Totul depinde de Voia Sa, caci manifestarile Sale sunt nelimitate.

    “Si El, raspunzand, a zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga.” (Luca 19:40)

    Cat priveste riscul ereziei, a lua o falsa minune drept o minune nu e intotdeauna erezie, caci nu e ca in cazul Medjugorje, cand asa-zisa minune lasa mesaje. Ar fi cel mult un fals fotografic, un trucaj.

    dintr-o perspectiva mai larga, as putea spune ca aceasta fotografie insotita de explicatiile respective, face parte din fenomenul EMO, in care se creaza o confuzie intre starile emotionale neduhovnicesti si starile duhovnicesti. Aceasta “epidemie EMO“, asa cum a fost numita, este menita sa creeze stari pietist-crestine si sa dea impresia ca omul se induhovncieste.[…] dar se pagubeste omul crezand in tot felul de dibacii fotografice, video, explicatii de tot felul, etc. aducatoare de moarte sufleteasca prin anestezierea lucrarilor crestinesti.

    Adica, nu inteleg, sa dea impresia ca se induhovniceste cum? Asta s-ar fi intamplat doar daca cineva ar fi vazut cu ochii sai acea lumina, sa se creada vrednic. Si nu inteleg cum se pagubeste omul, caci cei care vad fotografia (spre deosebire de cum interpreteaza Corina aici) pot intelege ca e doar un mod prin care Dumnezeu a ales sa isi arate prezenta in timpul Sfintei Liturghii, si nu ca e meritul aparatului foto. Iar cat priveste EMO, in cazul minunilor sigure (precum icoanele care varsa lacrimi sau mir, sau ce s-a intamplat in biserica din Macedonia anul acesta de Florii, cand icoanele pictate pe peretii interiori se curatau singure), tot fenomen EMO se poate interpreta ca genereaza, de aceea putem gresi spunand despre toate ca sunt inselari sau trucaje. Riscam sa negam sau sa ignoram minunile pe care uneori Dumnezeu le face pentru noi, mai ales ca minuni in Biserica exista.

    @admin,

    Ideea principala este ca e straniu sa credem ca Dumnezeu lucreaza prin minuni fotografice, impersonal, in stilul atat de cunoscut si de viral “ia uite ce am surprins fara sa vreau cu aparatul meu de fotografiat” (iar aici intra orice, de la ozn-uri la omul zapezii si acum, mai nou, la lucruri inalte ce se petrec la liturghie). Minunile sunt, de fapt, o comunicare intre Dumnezeu si oameni, sau intre Dumnezeu si om, nu o “greseala” fotografica.

    De regula imaginile spectaculoase devin virale, cred ca si minunea icoanelor de pe peretii bisericii din Macendonia s-a raspandit repede pe net. Dar de unde stim ca “greseala” este greseala sau intamplare, nu putem fi siguri.

    Pentru a se putea face experimente asupra a ceea ce tine de energiile necreate (ce este sfant, har, etc) trebuie ca aceestea sa poata fi MASURABILE de catre aparatura facuta de om. […] In aceasta categorie a manifestarilor masurabile de aparate a lucrarilor lui Dumnezeu se inscrie si fotografia de mai sus.

    Orice fenomomen, chiar si o lumina de la Dumnezeu poate fi capturata de un aparat, daca Dumnezeu voieste aceasta, de aceea se numesc minuni. (Nu ca toate ar fi minuni.)

    presupunand ca este posibil si ingaduit, este evlavios sa masori lucrarea/energiile lui Dumnezeu?

    In acest caz insa e vorba doar de o poza.

  27. @Mirela:

    In privinta exemplelor din prima parte a comentariului: tocmai acel gen de minuni arata radical diferit fata de “minunea” fotografica si asta voiam sa si spunem legat de impersonalitatea ultimeia. Toate acele revelatii au fost, de fapt, o comunicare directa, vie, ca de la persoana la persoana, intre Dumnezeu si omul cu care Acesta a comunicat, prin semne, lumina sau glas.

    In cazul unei fotografii nu avem aceasta relatie directa si vie, PERSONALA. De aceea, nu poti folosi acele exemple pentru a respinge argumentarea Corinei, pentru ca nu despre astfel de aparitii era vorba.

    Diferenta fata de frescile din Macedonia sau alte icoane este ca, totusi, acolo exista si un substrat fizic. Aici avem doar o reflexie care se regaseste doar in poza, fara sa aiba corespondent.

  28. @admin

    da,cea de la niculitel e autentificata de P.Petroniu.Bineinteles ca prudenta se impune.Nu trebuie sa exageram in directia asta.

  29. @admin,

    “De aceea, nu poti folosi acele exemple pentru a respinge argumentarea Corinei, pentru ca nu despre astfel de aparitii era vorba. “

    Da, am si specificat ca nu de poza vorbeam, ci de “Fericiti cei care nu au vazut si au crezut” care se aducea ca argument.

  30. si eu am facut o poza cu telefonul era vorba de un parinte care binecuvanta si iesea din mana lui un fulger albastru. dar nu o public pentru ca la fel veti defaima. si ce ati defaimat? aveti grija.chiar de nu ar fi reala Nimeni nu va permite sa defaimati Potirul.si daca e adevarata ce raspuns veti da.fiti rezervati caci harul lucreaza si acum

  31. Exista o fotografie a Icoanei Maicii Domnului de la Sihastria Raraului,in care Icoana este luminata de o raza de lumina venita pe verticala.
    “Orice loc este un loc al prezentei si domniei lui Dumnezeu.De aici deducem neindoielnic,ca Domnul ne vede cu ochii icoanelor si ne poate vorbi prin gura icoanelor,ca si prin propria Sa gura.Crucea Domnului lucreaza in chip minunat,fiindca Domnul este in orice loc,numele Sau face minuni,icoanele Sale sunt facatoare de minuni si in orice imprejurare sunt locuri ale binecuvantatei,Sale prezente….Numele Mantuitorului,chemat cu credinta,face minuni,izgoneste dracii,stinge patimile,vindeca bolnavii.Prin harul Domnului si al sfintilor,cand ii chemam pe nume,se fac minuni.Si ce-ar fi de mirare?Toti stam in Duhul lui Dumnezeu,iar Duhul Sau este datator de viata,umple totul si prin Duhul Sfant sfintii fac minuni,fiindca numai Duhul lui Dumnezeu Ieste Duhul minunilor…Dumnezeu este pretutindeni in lume,dar mai cu seama in cer si in biserica….Nu intelegem in ce chip poate sta Domnul in Santa Impartasanie.Este o taina…Razele soarelui strabat aerul transparent care se contopesc,ca sa spunem asa,cu lumina,desi aceasta,ca un element subtil ce este,poate oricand sa il paraseasca.Apa de izvor,cristalul,sticla sunt de asemenea strabatute de lumini si se fac una cu ea.Numeroase corpuri capabile sa reflecte sau sa refracte lumina sunt scaldate sau stralucesc de lumina soarelui,sau a unei surse de lumina,primesc si caldura de la ea.Exact la fel si alesii neamului omenesc,sufletele dreptilor,devin penetrabile Luminii Dumnezeului Ratiunii,stralucesc de lumina Lui,se dizolva in ea.Intocmai si fiecare particica din Sfintele si Datatoarele-de-viata Taine,prefacute in Trupul si Sangele Stapanului Insusi este,tata,numai lumina,stralucire,caldura,viata.Nici cea mai marunta particula nu ramane neprefacuta in lumina si viata Dumnezeirii.Iisus Hristos a inviat si a iesit din mormantul pecetluit fara sa fi rupt pecetile.In acest chip intra Domnul si in sufletele credinciosilor,trecand prin trupurile lor,patrunzandu-le liber,nevazut.Asa intra si in casele noastre si nici un perete si nici un zavor(aparat de fotografiat,calculator)nu-L pot opri,ca unul ce nu cunoaste opreliste,nici margini.
    Sa nu uiti nicicand ca lumina sufletului,a mintii si a inimii tale vine de la Iisus Hristos.Lumina lui Hristos lumineaza tuturor,ii lumineaza si pe pagani”lumina spre descoperirea neamurilor”(Luca2,32)
    -Sf.Ioan de Kronstadt-Viata mea in Hristos-

  32. @ Gheorghita7

    Fraza pe care am scris-o este:”ochiul uman este mult mai performant decat multe din aparatele din ziua de astazi (fara sa luam in calcul zoom-ul, aparatele cu infrarosii, etc.)”.

    Afirmatia: multe dintre aparate presupune ca este vorma de o mare parte a lor si nu de TOATE aparatele din ziua de astazi, care pot avea anumiti parametrii mai buni decat ochiul uman. Si aici am dat ca exemplu zoomul aparatului (capacitatea de marire) care poate fi superioara ochiului uman, precum si aparatele cu infrarosii care permit, de exemplu, vederea animalelor cu viata nocturna pe timpul noptii. Acestea fiind doar cateva exemple, tocmai pentru a nu se generaliza afirmatia pe care am facut-o, si pentru a nu intra in detalii tehnice sau de anatomia si functionalitatea ochiului, care nu isi au locul potrivit in discutiile de aici.

    Totusi, pentru ca ai atacat acest punct, am sa mai aduc cateva lamuriri in plus. Ochiul uman este mult mai complex decat un aparat foto pentru ca cu ajutorul aparatelor foto nu putem decat fixa imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic, in timp ce oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei primite.

    Perceptia culorilor de catre aparatul vizual uman este complicata de faptul ca analizatorul vizual compara culoarea luminii reflectate de un obiect cu culorile luminii din mediu. Nu este suficient sa ne oprim la numarul de puncte de culori pe care ar putea sa le perceapa ochiul uman. De altfel nu acesti pixeli ne interesaza pe noi aici.

    Sper ca aceste mici precizari sa fie suficiente fara a fi necesara o demonstrare mai amanuntita asupra faptului ca ochiul uman este mult mai performant decat multe din aparatele de fotografiat, cu atat mai mult cu cat in exemplul pe care il avem, cu fotografia de fata, este vorba e un aparat analog destul de obisnuit si accesibil publicului larg, si nu unul digital cu feluriti senzori. Cu atat mai putin nu cred ca ar fi vorba de o aparatura NASA si de o fotografiere in timpul Sfintei Liturghii in imponderabilitate.

  33. “Sfantul Atanasie, cel care a pus bazele monahismului in Athos, discuta cu diavolii ca si cu niste cumnati. De cate ori apareau, diavolii ii strigau: “Ce ne dai de mancare, Atanasie?”. Sfantul nu-i lua in seama, dar o data, enervat, le-a raspuns: “Va dau bob fiert”, si diavolii au disparut. De atunci, a ramas in Sfantul Munte obiceiul ca pescarii sa arunce in mare bob fiert, inainte de a-si intinde mrejele. Cine nu face asa, nu pescuieste nimic. Se intoarce cu barca goala.

    Noi, monahii, nu trebuie sa ne plangem de greutati. Alta cale de mantuire nu exista. Se spune ca, infuriat peste masura, Sfantul Atanasie l-a prins pe diavolul care il chinuia cel mai mult si, bagandu-l intr-o oala, a vrut sa-l arunce de pe varful muntelui. Atunci a aparut Maica Domnului si i-a zis: “Lasa-l Atanasie, ca si asta e de folos”.

    Sunt multe taine in Athos.
    Multi pelerini care se ratacesc gasesc drumul cel bun, prin aparitia unui om care ii indruma, dupa care acesta dispare ca in pamant.

    La Iviru (unde se afla celebra icoana “Portarita”, cea venita pe ape), de hramul Sfintei Marii se clatina trei candele, iar policandrul se invarte in vazul tuturor, fara ca cineva sa-l atinga. Un calugar rus a pus mana pe una din acele candele si ea a continuat sa se clatine cu tot cu calugar.”

    http://www.formula-as.ro/1999/382/spiritualitate-39/spiritualitate-894

  34. Tocmai “spectaculozitatea” imi da de gandit. Mai ales ca parca fascineaza ochiul si asta mi se pare o cale usoara de alunecare. In ce, alunecare, nu as putea sa precizez clar… dar eu cred ca trebuie sa fim prudenti.

  35. @ Alexandra:

    Daca suntem deja, la scara planetara, in masa, deja in vremea, cand orice iluzie optica, orice lumina prelucrata tehnic sau orice inchipuire de lumina este luata drept “inger de lumina”, cat de aproape suntem de vremea cand ne vom inchina cu entuziasm minunilor atat de verosimile si de spectaculoase pe care le vor savarsi “profetul” mincinos al Antihristului si Antihristul insusi… Vai noua!

  36. @ soram:

    E vorba de o lumina naturala, ca si in multe alte fotografii foarte reusite, care au rolul doar de a sugera lumina harului si nimic mai mult.

  37. Faptul ca acest articol a aparut in Formula As nu ma face sa ma indoiesc defel de veridicitatea lui, dar nici sa ma trufesc pentru avantajul pe care il am fata de semenii mei. Doar sa ma bucur in liniste ca Dumnezeu lucreaza in mod tainic cu fiecare dintre noi.

  38. @ Lena:

    Din pacate, cred ca vedem prea putine pericole, fiindca nu cunoastem mai deloc legile duhovniceesti ale razboiului nevazut, pe noi ne supraestimam ca intelegere si discernamant, in ciuda formarii noastre foarte “amestecate”, in schimb subestimam mult de tot mijloacele vrajmasului (si ale slugilor lui de astazi care lucreaza cu mass-media, cu internetul, cu tehnica) de a ne insela, folosindu-ne slabiciunile. Daca i-am asculta pe Sfintii Parinti, cu avertismentele lor “exagerate”, am fi cu siguranta mult mai castigati… Cu atat mai mult cu cat se apropie momentul in care cineva se va arata si “va insela, de este cu putinta, si pe cei alesi”.

  39. @ Gheorghita 7, Mirela, Carmen si multi altii:

    Ar fi frumos, pe cat e posibil, daca ati incerca sa cititi cu atentie si comentariile parintelui Mihail Stanciu, si celelalte explicatii, suficient de amanuntite, ale noastre. Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte…

    Va multumim.

  40. @ Carmen:

    Bine ati spus: Dumnezeu lucreaza IN MOD TAINIC cu FIECARE dintre noi [in mod personal], iar satana si Antihristul lucreaza dimpotriva: IN MASA, IMPERSONAL, CU MULT SPECTACOL SI SCLIPICI ORBITOR.

    Daca vrem sa ne mantuim, mult ne-ar ajuta sa devenim receptivi la sfaturile Sfintilor si sa ne incredem mai mult lor decat propriului nostru gand furat de parerea subtire de sine… cum ca tot pamantul navigator pe net poate fi martor al unor minuni cu lumini si energii necreate… Doamne, ai mila de noi si ne invata sa ne vedem atractia spre inselare si sa ne curatim pana nu e prea tarziu, pentru a nu ajunge sa ne inchinam Antihristului, care va veni cu mari semne si minuni, si cu lumini coborate din cer…!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare