ONG-urile crestine protesteaza fata de asocierea numelui BUCURESTIULUI in campania de propaganda homosexuala GAY FEST/ Fostul ambasador american Michael Guest militeaza pentru CASATORIILE HOMOSEXUALE si impotriva INFLUENTEI BISERICII SI A DEFINIRII FAMILIEI TRADITIONALE
MICHAEL GUEST INVOCA “TIRANIA MAJORITATII” PENTRU A A DELEGITIMA PROMOVAREA DEMOCRATICA A CONCEPTIILOR TRADITIONALE
Către Primăria Generală Bucureşti
Scrisoare deschisă de protest
Adresată Primarului General al Bucureștiului, dl. Sorin Oprescu
Stimate domnule Primar General,
Asistăm cu surprindere şi tristeţe la uzurparea, de către agenții de lobby ai „minorităților sexuale”, a numelui capitalei Românei, București.
Față de anii trecuți, când cei în cauză își organizau manifestările sub denumirea onestă de „Gay Fest” (adică festivalul homosexualilor), anul acesta vom avea un „Bucharest Pride”! Adică, în opinia organizatorilor, un soi de festival al mândriei bucureștene!
Ca locuitori ai Bucureștiului și cetățeni ai României, vă asigurăm că nu ne simțim deloc mândri de astfel de asociere. Desigur, nu avem nimic împotriva exercitării dreptului la viață privată al nimănui; nu găsim însă nimic „privat” în a implica numele celui mai mare oraș al țării într-un astfel de eveniment.
Ne permitem să vă reamintim că pe stema municipiului București figurează icoana unui sfânt al Bisericii Ortodoxe – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care este și patronul spiritual al acestui oraș.
Cum poate fi asociat acesta cu un marș al lipsei de rușine? Sau cu declamarea de povești cu „familii” în care există „doi tați” și „două mame”? Sunt două evenimente care vor avea loc în spațiul public, în timpul Bucharest Pride. Cunoașteți pe cineva născut din doi bărbați sau din două femei? Noi nu!
Românii, ca oricare alt popor din Europa sau din lume, nu sunt definiți prin comportamentul lor sexual, ci prin setul de valori la care aderă. Ceea ce se promovează prin manifestări de tipul „Bucharest Pride” este incompatibil nu doar cu valorile creștinismului majoritar în România, ci și cu ale bunului simț minimal – însușire ce lipsește cu desăvâșire agenților de lobby homosexual.
De aceea, în numele tuturor cetăţenilor creștini, vă adresăm îndemnul de a vă delimita public de această asociere. Luați, vă rugăm, domnule Primar General, o poziție clară împotriva încercării „minorităților sexuale” de a induce în rândul cetățenilor majoritari ideea că „Bucharest Pride” este o manifestare a tuturor bucureștenilor.
Cu prețuire deosebită,
Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului (București)
Asociaţia Dascălilor din România (București)
Asociaţia Părinţilor pentru o Educaţie Sănătoasă (București)
Asociația PRO VITA – filiala București
Asociația Ortodoxia Tinerilor (Galați)
Liga de Utilitate Publică – LUP (București)
Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca (București)
Asociația „Cercul Studențesc Floarea de Foc” (București)
Asociația „Doamna Stanca” (București)
Asociaţia „Sfântul Grigorie Palama”
Asociaţia Civic Media (București)
Asociația Ortodoxia Tinerilor (București)
Asociația Familia Ortodoxă (București)
Asociația Tradiția Românească (București)
Asociaţia „Gaspar, Baltasar & Melchior” – Scoala Agathonia (București)
Asociația pentru Revigorarea Tradiției – ART (București)
Asociația Basarabii (București)
Asociația Hrisdoria
Asociația Tinerii Creștini Ortodocși
Asociația Civică a Tinerilor Creștin Ortodocși Români – ACTOR (București)
Asociația Christiana (București)
Fundația Sfânta Irina (București)
Asociația ROST (București)
Asociația Predania (București)
Asociația AMMA (Silvestru, București)
Alianța pentru Demnitate Națională (București)
Liga pentru Identitate Naţională (București)
- Adevarul/ Ioana Lupea: Discuţie cu Michael Guest despre parteneriatul civil
Saptămâna aceasta în Bucureşti se desfaşoară Bucharest Pride, un eveniment al comunităţii LGTB care se va încheia, tradiţional, cu parada de sâmbătă. Legea privind parteneriatul civil iniţiată de Remus Cernea se află încă dezbaterea parlamentului. Ce crede fostul ambasador al SUA în România Michael Guest despre ambele, l-am întrebat în urmă cu câteva luni când a trecut prin Bucureşti. Acesta este conţinutul discuţiei noastre.
V-aţi simţit discriminat de autorităţi în timpul mandatului dvs la Bucuresti?
Nu am simţit personal niciun fel de discriminare. Nu că m-aş fi aşteptat să mă confrunt cu aşa ceva, eram ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti şi oamenii cu care mă întâlneam mă tratau foarte bine. Au fost ocazii în care am auzit lucruri spuse în spatele meu referitoare la faptul că eram gay. Vă amintiţi desigur de atacurile publice împotriva mea proferate de Vadim Tudor şi de alţii ca el din acea perioadă, dar la care establishmentul politic a răspuns solidarizându-se cu mine şi şi-a cerut scuze pentru ce acesta a spus. Am călătorit prin ţară, uneori cu partenerul meu sau fără, oamenii erau foarte ospitalieri şi m-au făcut să mă simt bine primit, ca acasă.
Aţi vorbit cu autorităţile române despre prejudecăţile şi discriminările împotriva persoanelor cu altă orientare sexuală?
Câteodată au fost ridicate în prezenţa mea într-o manieră de susţinere, în special atunci când Vadim Tudor mă ataca public în scrisori deschise transmise presei. Ştiu că erau circumstanţe speciale şi că, faptul că eram ambasador al SUA îi făcea pe oameni să mă privească diferit pentru că eram aici să reprezint interesele ţării mele şi să cresc o relaţie bilaterală. Ştiam în ţară români sau alţi cetăţeni care erau gay şi care mi-au spus poveşti diferite despre cum erau erau discriminaţi. Eram conştient de aceste probleme.
Au vreo contribuţie politicienii români în hrănirea prejudecăţilor împotriva persoanelor cu o altă orientare sexuală?
În timpul mandatului meu era un astfel de politician, Corneliu Vadim Tudor, care încerca în mod deliberat să hrănească prejudecăţile populaţiei în această privinţă. Nu-mi amintesc să fi simţit ostilitate din partea altor politicieni, cu excepţia lui. Ca să fiu sincer, Vadim Tudor a încercat câteva luni de zile să-şi stabilească o întâlnire cu mine. Politica ambasadei era să nu ne întâlnim, la acest nivel, cu politicienii din partidul România Mare din cauza poziţiei acelui partid într-o serie de probleme, ci doar la un nivel mai scăzut. Dar atunci când i-a devenit clar că nu mă voi întâlni cu el, a început atacurile.
Este important să înţelegem că există o separare între stat, biserică şi societate
În parlament a fost depusă o iniţiativă de legiferare a parteneriatului civil, dar şi un amendament la Constituţie pentru definerea căsătoriei ca uniune între un bărbat şi o femeie.
Aş fi trist să văd că România adoptă o astfel de prevedere care să definească căsătoria. Am avut această dezbatere şi în Statele Unite mult timp. Dar gradual statele, unul după altul, acum cred că avem 15 care au adoptat legi care permit căsătoriile între persoane de acelaşi sex.
Căsătoria e importantă ca instituţie, nu este doar pentru scopul de a procrea, este angajamentul unui individ faţă de celălat. Partenerul meu şi cu mine suntem căsătoriţi acum şi am făcut-o ca să avem aceleaşi drepturi legale. Fie că este vorba despre un cuplu format din persoane de sex diferit ori acelaşi sex, societatea ar trebui să încurajeze cuplurile să fie împreună şi să se angajeze unul faţă de celălalt, iar dacă au copiii, să-i crească împreună. Scopul este să vedem căsătoria ca un factor de stabilitate şi de coeziune în societate. Suntem fericţi că ne-am căsătorit şi mândri că ţara noastră se îndreaptă în această direcţie. Spre deosebire de România, SUA permite ca dreptul la căsătorie al persoanelor de acelaşi sex să fie decis de fiecare stat, e un proces diferit, aici ar trebui să existe o lege naţională.
Ce credeţi despre social-democraţii români aflaţi la putere care nu susţin parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex?
Nu ştiam că nu-l susţin, îmi pare rău să aud asta. Este important să înţelegem că există o separare între stat, biserică şi societate şi nimeni nu trebuie să foţeze un membru al unei biserici să accepte ceva în care biserica aceea nu crede, dar toate cuplurile ar trebui să aibă aceleaşi drepturi şi privilegii şi responsabilităţi în societate, indiferent dacă sunt de acelaşi sex sau de sex diferit. Acum că sunt căsătorit plătesc mai multe taxe, dar este în regulă pentru că vrem să ne aducem şi noi contribuţia la fel care orice alt american căsătorit. Nu căutăm să obţinem nişte avantaje, ci să ne simţim parte a societăţii ai cărei guvernanţi respectă drepturile şi libertăţile individului.
Credeţi că biserica ortodoxă va avea ultimul cuvânt în această privinţă?
Este o întrebare pe care trebuie să o adresaţi guvernului dvs.
Pare să fie foarte influentă.
În toate dezbaterile care au avut loc în Statele Unite diferite biserice au fost. Fiecare stat a avut această experienţă, a fost o discuţie deschisă şi aşa trebuie să fie. Nu a fost o poziţie monolitică a bisericilor, ele au avut opinii diferite. Dar într-un final argumentul decisiv a fost acela că există o distincţie între căsătoria civilă şi cea religioasă. Dacă alegi să te căsătoreşti în faţa unui funcţionar public, biserica nu poate controla această instituţie.
Sunt persoane care spun că adoptarea unei legi pentru parteneriatul civil ar duce la creşterea prejudecăţilor, nu la scăderea lor.
Cred că ar trebui să li se explice oamenilor de ce anumite măsuri sunt necesare. Când eram aici România făcea eforturi să intre în Uniunea Europeană şi multe legi au fost afoptate fără să fie explicate oamenilor. Nu cred că aceasta este o practică bună. Trebuie să existe dialog între guvern şi cetăţeni. Aceasta este o chestiune de drepturi civile, de corectitudine şi egalitate între oameni
Aţi recomanda politicienilor români să adopte legea parteneriatului civil care ar acorda drepturi egale unei minorităţi cu majoritatea, chiar dacă majoritatea populaţiei se opune?
În US credem foarte mult în democraţie. Dar democraţia nu înseamnă că majoritatea dictează, unul dintre preşedinţii noştri John Adams a vorbit despre tirania majorităţii. Dacă ai o situaţie în care o majoritate poate dicta totul unei minorităţi atunci vei avea o societate inegalitară. De aceea orice democraţie, ca a noastră sau ca a voastră, ştie că sunt anumite probleme care nu pot fi supuse referendumului. Dacă în SUA am fi permis majorităţii albe să decidă problema egalităţii în anii 50 atunci minoritatea afro-americană nu ar avut aceleaşi drepturi azi.Chiar şi cei mai deschişi politicieni se gândesc că dacă votează o astfel de lege atunci vor pierde votul electoratului.
Atunci e o problemă de curaj, le e teamă că îşi vor pierde mandatele, poziţiile politice. Cred că politicienii trebuie să se ridice deasupra acestor interese înguste. Şi nu e vorba doar despre această problemă, sunt altele la fel de grele asupra cărora poiliticienii trebuie să decidă în fiecare zi. Trebuie să te gândeşti la interesele societăţii mai mult decât la mandatul tău sau la numărul de voturi pe care-l va obţine partidul.
Îi cunoaşteţi pe politicienii români. Au acest curaj?
Nu comentez. Am speranţa şi încrederea că politicienii români vor rezolva această problemă în aceeaşi manieră în care a fost rezolvată în Statele Unite în ciuda costurilor potenţiale şi dificultăţilor. Am mulţi prieteni nu doar printre democraţii americani, ci şi printre republicani care au susţinut dreptul persoanelor de acelaşi sex de a se căsători pentru că au înţeles că e o chestiune legată de drepturile civile.
Cum au dobândit politicienii americani curajul să adopte măsuri impopulare, poate vor reuşi şi cei din România?
Am observat România înainte şi în timpul mandatului meu de ambasador. Sunt mai multe probleme în această ţară la care oamenii merită răspunsuri directe de la autorităţile române şi merită să aibă un guvern care să spună “haideţi să identificăm priorităţile, haideţi să vedem cum facem, să mergem în ţară, să aducem oamenii împreună şi să găsim soluţiile cele mai bune”. Learshipul înseamnă să identifici care sunt cele mai importante probleme şi să construieşti coaliţii pentru a obţine rezultate. Ceea ce nu este cazul în această ţară în care polemicile politice par să domine tot. În SUA, republicanilor nu le place Obama şi luptă împotriva lui. Şi aici există lupte între guvern şi palatul Cotroceni şi numai despre asta am citit de când sunt aici. Diferenţa este că în Statele Unite avem dispute în privinţa politicilor publice, nu sunt doar lucruri rele despre Obama, sunt despre legea asistenţei medicale, mărimea guvernului, reformarea politicilor privind imigraţia. Deci întrebările sunt despre politicile administraţiei Obama.
Politicienii americani se ceartă pentru politicile publice, în România este vorba despre personalităţile lor. Şi când sunt despre politice publice, nu sunt cu adevărat despre asta, ci despre bani, contracte şi control. Nu există o dezbatere despre cum merge România înainte. Nu ştiu cum să-i faci pe politicieni să aibă curaj. Cred că în sistemul politic din România este mai greu să tragi la răspundere un politician pentru lipsa lui de leadership, cred că sistemul politic ca întreg nu încurajează această responsabilizare. Pentru a creşte economia, pentru o poziţie mai puternică a României în Uniunea Europeană, pentru întărirea relaţiei cu Statele Unite cred că este important ca politicienii să ia decizii asupra problemelor cui care se confruntă ţara acum, ca şi în urmă cu zece ani.
Companiile americane au un cod etic privind protecţia drepturilor omului, inclusiv a persoanelor cu o altă orientare sexuală. Ar fi posibil ca aceste companii care au afaceri şi în România să-şi asume public aceste valori?
Sper. Unul dintre lucrurile pe care le face Consiliul pentru egalitate globală, pentru care sunt consultant, încurajează companiile să puncteze în indexul corporatist al drepturilor omului care notează felul în care tratează forţa de muncă în funcţie de orientarea sexuală, dacă au politicile adecvate, politici de non-discriminare şi dacă se asigură că aceste politici sunt aplicate oriunde îşi defăşoară activitatea. Nu cred că ar face un efort foarte mare dacă ar publica pe websiteul lor o declaraţie de non-discriminare, aici sau în orice ţară ţară aşa cum fac în Statele Unite, Marea Britanie sau Franţa. Dacă ţara ta crede cu adevărat în aceste valori, atunci trebuie să fii destul de curajos încât să spui că le susţii pe deplin şi că dacă ai angajaţicu o altă orientare sexuală, te asiguri că au aceleaşi drepturi, aceeaşi protecţie ca orice alt angajat. O să-mi fac datoria, de la distanţă, să fiu sigur că lucrul acesta se întâmplă aşa cum am făcut-o în cazul companiilor implicate în Olimpiada de la Soci, din cauza legilor represive adoptate în Rusia împotriva persoanelor cu o altă orientare sexuală.
Nota noastra:
De observat si modul in care Michael Guest manipuleaza tema discriminarii rasiale a negrilor, in contextul argumentului “tiraniei majoritatii”. In primul rand, nu este deloc clar ca o majoritate a americanilor ar fi votat pentru un regim de segregare rasiala. In orice caz, un astfel de vot nu a avut loc, deci este falacios invocata chestiunea. Apoi, negrii se puteau casatori cat pofteau si puteau avea cati copii doreau. Nu de aceste drepturi erau privati, ci de anumite drepturi civice, pe care homosexualii de astazi, din Romania, le au demult. Nimeni nu cere ca homosexualii sa fie deprivati de drepturi politice, civice de baza, sau sa traiasca separati, in ghetouri, asa cum se intampla cu negrii. In chestiune se afla dreptul la casatorie si adoptie, care sunt pur si simplu ALTCEVA decat drepturile civice si politice, libertatile obisnuite si garantate pentru oricine. Casatoria si familia nu pot fi puse pe acelasi plan al drepturilor civice, pe scurt, ele fiind institutii sociale definite social si confirmate juridic.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Crestinii ortodocsi sarbatoresc Mosii de Vara si Rusaliile zilele astea.
Trebuia interzisa aceasta manifestare oribila.Ce face Biserica ?
Atat in legea veche, cat si in cea noua, Dumnezeu pedepseste astfel de pacate PUBLICE ca cele PROMOVATE la GAY FEST.
Dar, cine sa priceapa? Organizatorii Gay Fest sau cei care le aproba parada mai mult sau mai putin fatis?
Astfel, SA LUAM AMINTE, in ziua A SAPTEA din iunie, praznuim pe Sfîntul Sfinţit Mucenic Marcel, Episcopul Romei, şi cei împreună cu el, dintre care unul este Sfantul Chiriac diaconul, cu care incepe fragmentul…
(…)
“După uciderea Sfîntului Chiriac şi a celor cu el, Carpasie [un dregator al imparatului Maximian Galerie – nota mea] , cel numit mai sus, a cerut împăratului să-i dea casa lui Chiriac, cea de lîngă Termele lui Diocleţian şi pe care Diocleţian o dăduse lui Chiriac. Carpasie, intrînd în casa aceea, a găsit într-însa un izvor ales, pe care-l făcuse Sfîntul Chiriac, iar episcopul Marcel îl sfinţise şi, acolo, se botezau cei ce veneau la credinţa lui Hristos.
Carpasie a prefăcut casa acea în baie de obşte şi în locaş de desfrînare, spre batjocora şi dosădirea creştinătăţii. El singur adeseori se spăla acolo sau mai bine zis se întina, de vreme ce benchetuind cu tovarăşii săi, făceau urîte păcate trupeşti, el şi cei împreună cu el. Într-o vreme, poruncind să-i pregătească acolo ospăţ, a intrat cu nouăsprezece iubiţi ai lui să mănînce, să bea, să se spele şi să se desfăteze. Dar, pe cînd îşi săvîrşeau mîngîierile lor, îndată au căzut toţi morţi, ucişi de puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu. Iar ceilalţi cîţi erau în jurul lor, au fost cuprinşi de frică. Din acea vreme, au închis casa aceea şi nimeni nu îndrăznea să intre într-însa.”
SURSA ON-LINE: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-07-sf_marcel.html
Trist, trist, trist: “Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.”
PS: prin acest comentariu, nu doresc sa critic pe acei sarmani semeni ai nostri care, cu nitica smerenie, se lupta cat de cat sa scape de acest pacat…
Candva batranii de la tara aveau o replica pentru cei cu moravuri usoare:”SICTIR!”
Copii nu au nevoie de asa circ murdar ! Nu ii judecam noi ce fac ei acasa, de cand preferintele sexuale se arata copiilor?
Aceste nu pot face parte din drepturile omului. Societatea, fără morală, ruşine şi bun simț este bolnavă, beteagă, focar al promiscuității şi bâlciul nebunilor. A fost greu până la desființarea ruşinii. Acum toate cocotele, toți dezaxații au devenit impotanți, ,,deştepți”, egali şi mai presus de egali, celor normali. Ei nu luptă pentru drepturile omului ci ale demonului asupra omului (care i-a dat drepturi asupa sa). Pretind ce nu le aparțin. Au nevoie de copiii noştri, de relizările din muca noastră, de legile, drepturile şi cinstea nostră. Acestea se cuvin de drept celor ce țin rânduiala firii, nu celor ce o strică. Vai celor prin care vine sminteala.(De la accept, până la susținere şi aprobare).
https://www.facebook.com/bucharest.usembassy/photos/a.10150193798375454.427052.423979315453/10154290728725454/
U.S. Embassy Bucharest
Reprezentanta Comisiei Europene si ambasadele Australiei, Austriei, Cehiei, Danemarcei, Elvetiei, Finlandei, Germaniei, Irlandei, Israelului, Italiei, Marii Britanii, Norvegiei, Portugaliei, Olandei, Spaniei, SUA, Suediei si Ungariei sustin comunitatea minoritatilor sexuale. Drepturile omului reprezinta fundatia pe care se sprijina tarile democratice. – http://go.usa.gov/8HgA
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpa1/t31.0-8/p843x403/10452854_10154290728725454_5238858440786039598_o.jpg
“….prin acest comentariu, nu doresc sa critic pe acei sarmani semeni ai nostri care, cu nitica smerenie, se lupta cat de cat sa scape de acest pacat…”
Uimitor!
Ai vazut la “acesti sarmani semeni…”, smerenie si vointa clara de a parasi acest – pacat – strigator la cer? Sau mai degraba sfidare la adresa noastra, mergand pana la a afirma (cu multa siguranta):”Suntem uniti si nimic nu ne va opri!”.
Gandind tot asa, vom ajunge sa fim noi – marginalizati – sau exclusi din societate.
@ Sora cu nume scris cu caractere grecesti,
De unde stii ca unii semeni, biruiti ACUM de aceasta patima, nu se vor intoarce, totusi, pana la sfarsitul vietii lor pamantesti? Nu ai citit cazuri de homosexuali intorsi de la aceasta patima? Eu, da, despre cateva cazuri de homosexuali vindecati cu ajutorul unor parinti imbunatatiti. In plus, cum ramane atunci cu acel “uraste pacatul, dar iubeste pacatosul”?
Eu chiar cred ca exista homosexuali discreti, care se caiesc, care se lupta sa renunte la aceasta uraciune.
Sunt si alte pacate foarte mari. Iata, astazi praznuim un sfant al Bisericii (Sfîntul Mucenic Marcelin, Episcopul Romei)care a ajuns sa jertfeasca idolilor avand calitatea de episcop in functie! Apoi, PRIN MULTA POCAINTA (vezi linkul mai jos) s-a intors, a fost iertat si a ajuns si sfant!
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-07-sf_marcelin.html
Pe cei ce-şi recunosc căderea, se ruşinează şi măcar se căiesc de căderea lor, Dumnezeu îi primeşte şi biserica luptă pentru mântuirea lor. Nu este însă nici urmă de aşa ceva, ci de un atac demonic asupra firii, asupra rânduielii firii şi naturii umane. Ca justificare se aduce gradul înalt de civilizație (a căderii, a păcatului), ,,deşteptăciunea” cunoaşterea… (păcatului), ibirea narcisistă şi hedonistă. Chip şi asemănare a îngerului căzut, a balaurului ce-şi linge şi-şi înghite coada. ,,Mă voi sui şi voi fi asemeni celui Preaînalt” a voit Lucifer şi a căzut, ia aceştia vor să fie, (în spurcăciunea lor), deopotrivă cu Chipul lui Hristos, să li se oficieze taina căsătoriei, să aibă aceiaşi cinste, drepturi şi tot ce decurge din firescul ființei umane. Cuvintele grele au ca țintă duhul şi acțiunile lor, nu făptura lor robită demonic. A spune răului pe nume nu este răutate. Îl numeşti astfel, pentru că în acelea este şi-l cunoaşte firea.
@Ioan R.:
asa e cum spui. Acum vreo 8 ani, absolut accidental am dat de un blog al homosexualilor care luptau cu patima. Deviza blogului era ceva de genul ‘se poate’, adica poti sa scapi si sa duci o viata normala. Din pacate la vremea respectiva povestea asta nu capatase asa amploare drept care nu am dat atentia cuvenita, dar de rasfoit tot am facut-o si ceva mi-a ramas in memorie.
M-a impresionat: oamenii relatau acolo cum au ajuns asa. Pt. marea majoritate era vorba de un incident/accident biografic: fie un tata absent si o familie cu multe femei, de regula f posesive, fie o agresiune care a avut loc in copilarie. Erau si cazuri cu probleme native – de mici simteau o atractie nefireasca pt acelasi sex. Ce mi s-a parut interesant este ca realmente toti resimteau asta ca pe ceva nefiresc, de care chiar vroiau sa scape. Nu toti sunt asa, desigur, dar acel blog era dedicat celor care isi calificasera corect problema: BOALA. Iar acestia, da, se vede treaba ca exista. De fapt era de asteptat sa fie asa…
Era de asteptat sa existe, asa cum sunt unii betivi care recunosc ca nu e bine ce fac, dar boala de care sufera acestia este mai grava si se imbina cu o incapacitate de intelegere, pe care o au persoanele cu un viciu, cu o aroganta si tendinta de a deveni penibili prin gesturi in public, daca le zici ceva, sunt agresivi te persifleaza si nici nu inteleg. Majoritatea sunt orbiti de patima, cum este scris.
Azi lucrurile sunt mult mai grave si ar trebui sa vedem dimensiunea globala la care acesti stricati, actioneaza impotriva unei lumi intregi, neuitand sa priveasca cu ura mai ales pe crestini, considerandu-i in fel si chip, ajungand sa dispretuiasca ceea ce face biserica, sfaturile pe care le da, mai rau decat niste atei sau pagani. Ei cauta sa atraga pe cat mai multi in mocirla lor folosindu-se de mai marii lumii pentru a pune in practica o asemenea nelegiuire. Poate regreta ce fac, bine ar fi sa existe, trebuie sa uram pacatul nu pacatosul. Dar, deocamdata vad ca suntem mai agresati ca oricand, existand riscul ca generatiile viitoare sa invete chiar la scoala asemenea enormitati, ceea ce ar reprezenta cel mai mare rau care poate fi facut omului judecand dupa consecinte. Greu de crezut ca cine a cazut in aceasta patima mai are o tangenta cu biserica, deci ce poate fi mai rau decat sa atragi oamenii in acest mare pacat.
@Constantin:
personal, la experienta umana si de viata pe care o am, ma indoiesc ca activistii lgtb reprezinta pe TOTI homosexualii. Dimpotriva, acest grup a fost fabricat cu un scop care n-are nici o legatura cu drepturile homosexualilor, e un grup propagandistic in care se ‘pompeaza’ din greu. De fapt e un grup f mic, dar f vizibil si vocal si da impresia unei amplori in realitate inexistente.
Dar e adevarat ca ispiteste pe multi si multi sunt cei care vor cadea si le vor ingrosa randurile… probabil. Iar homosexulilor le legitimeaza deviatia.
Cd am citit blogul ala atunci, demult – cand, repet, problema nu capatase dimensiunile de azi, de-aia am si facut imensa greseala de a nu arhiva blogul undeva, azi ar fi fost de imensa utilitate! – stiu ca ce m-a frapat era starea profunda de nefericire pe care o descriau acei oameni care, la adapostul anonimitatii, descarcau un bagaj imens de acumulari magistral cosmetizate pana atunci. Ori nefericirea este un simptom al indepartarii de Dumnezeu. Atunci am inteles cu adevarat ca homosexualitatea este, intr-adevar, o boala, un rau. Fie ea si o boala nativa (ca exista si de-alea berechet…).
@ doroteea Vedem ca exista niste activisti, care mai degraba vor infestarea intregii lumi, cu apucaturile unei minoritati degenerate.
Ii intereseaza mai mult stricarea celor multi si pentru aceasta amplifica tocmai asa zisele drepturi.
Cred ca reprezentantii, nu sunt doar unii neutrii, care s-au gandit cum sa degenereze o majoritate si au gasit acest mod, dovada ca cei care au facut acele rapoarte in ue, chiar sunt unii declarati ca avand acest viciu mortal duhovniceste si care se folosesc si de conducatorii vremelnici.
Deci spuneai – “ma indoiesc ca activistii lgtb reprezinta pe TOTI homosexualii” cred ca ii reprezinta doar pe ei si nu si pe oamenii normali, cu care am putea spune ca sunt chiar dusmani.
Ai zis de acel site despre care eu stiam ca-i zice “speranta si vindecare pt homosexuali”, cum ca “azi ar fi fost de imensa utilitate!” si cred ca este acesta:
http://www.homosexualitate.ro/index.html#axzz347MPiOuX
Este scris in aceasta idee, de a arata ca se poate vindeca aceasta decadere, ceea ce nu e recunoscut de activisti, desi sunt multe cazuri de vindecati.
– “o boala nativa (ca exista si de-alea berechet…)”, ba bine ca NU EXISTA ASA CEVA, absolut nimeni nu se naste cu asa ceva, un copil care vrea la calculator si a ajuns sa fie dependent, nu s-a nascut cu aceasta dependenta, ci i-a venit mai tarziu odata cu “ideea proasta” a unora de a-l cumpara…. Nici un copil nu se naste cu ceva predefinit, mai ales de aceasta natura stricata.
Aceasta este tendinta actuala in biologie de a se da vina pe gene, si e o aberatie stiintifica, in loc sa fie vazuta patima, viciul, obiceiul rau, care noi stim ca trebuie oprit.
Priveste-i pe acesti nelegiuiti asa cum sunt prezentati si in Biblie si in invataturile ortodoxe, ca unii care fac o greseala imensa, iar daca ii mai atrag si pe altii in mizeria lor, ca niste impreuna lucratori cu diavolii cei uratori de oameni, atunci raul este inmiit. M-am gandit ca nu e pacat sa vorbesti asa despre acestia, asa se vorbeste si despre Arie, sau alti eretici… ce cuvinte se folosesc despre acestia si cei care i-au urmat.
Repet, exista niste activisti, care mai degraba vor infestarea intregii lumi, cu apucaturile unei minoritati degenerate si asta e un fapt grav..
@Constantin:
‘Repet, exista niste activisti, care mai degraba vor infestarea intregii lumi, cu apucaturile unei minoritati degenerate si asta e un fapt grav..’
Da, exact asta zic si eu, si nu cred deloc ca asa-zisii reprezentanti sunt neutri.
Nu era site-ul asta (pe care n-am apucat sa ma uit, ma bucur ca exista totusi asa ceva), era unul in engleza.
Nu are nici un sens sa mergi pe ideea ca nu exista si apucaturi native, crede-ma. Spun asta pt ca in momentul in care refuzam aceasta realitate le dam lor spatiu de contestare imens. Iti zic sigur ca exista astfel de cazuri, exact cum exista oameni cu boli native, unele chiar grele. De ce e asa, nu stiu… Banuiesc ca sunt pacate grele in famile care se concentreaza la un moment dat intr-unul din urmasi..nu stiu, chiar nu stiu. Am vazut cu ochii mei un astfel de caz, un baietel care de mic manifesta niste apucaturi bizare. In fine, nu intru in detalii. Sa stii ca omul nu se naste curat, asta e fals. Nu intamplator ne nastem in anumite familii, venim cu ‘programul’ respectiv. Nu degeaba sta scris ‘parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii’.
De acord in principiu altfel cu ce scrii, asta am zis si eu de fapt, cu amendamentul de mai sus.
Site-ul de mai sus contine mult informatii, multe luate din cele straine, o sa-l regasesti pe cel in engleza inclus aici.
Dar vai, ce amendament, parca s-ar rezuma la ideea de boala nativa. Eu chiar lucrez in pediatrie, nu exista vre-un copil care sa se nasca asa, ci mai tarziu poate chiar timpuriu, pot aparea aceste deviatii. Copii se mai joaca, se imping, alearga, dar nu au aceasta atractie. Una este nevoia de afectiune care nu are nimic murdar in ea, iar parintii trebuie sa acorde importanta copiilor prin comunicare. Aceste deviatii pot aparea prin unele camine de copii parasiti prin imitarea unui comportament, nu neaparat de acest tip, el vazand ca asa este luat in seama si iese in evidenta, daca spune si face lucruri iesite din comun. Iar la odraslele cu calculator din clasa intai poate aparea o asa tendinta din cauza imaginilor, reclamelor cu care sunt insotite asa zisele informatii de pe net. In orice caz, abuzul de imagini de aceasta natura prezente si in reclame, poate crea deviatii. Copii fara calculator dintr-un mediu sanatos de la tara, nu au aceste comportamente, dar cei care au pot ajunge la asa ceva… deci nu te nasti asa, sigur, aceasta e idea indusa de studii pseudostiintifice care vor sa aduca cauza raului la gena fumatului, gena violentei, ceea ce este cu totul contestat si de psihologi, ei aratand ca multe tendinte apar dintr-un mod de viata gresit, imbinat cu o dorinta nesanatoasa de placere, de a manca, a te uita la tv, la calculator unde si in jocuri apar tot felul de personaje, si cum cortexul prefrontal se inhiba drastic din cauza privitului pe un ecran, apare si inhibitia bunului simt. Este foarte buna cartea “Efectele televiziunii asupra mintii umane”
Deci ziceai “Nu intamplator ne nastem in anumite familii” stii ce este vorba asta? Motivul pentru care ne deosebim de sectanti, care vorbesc de predestinare, este ceva gresit si sa spui ca ai fost predestinat, toate si le face omul prin obiceiul care-l are. Daca mai citim si ce spune Sf. Nil Athonitul, vedem ca diavolii care l-au dus in aceasta greseala pe om, fug de el pentru a nu fi aruncati in acelasi foc, care este cel mai rau si arzator dintre toate.
Nu trebuie sa spunem aceasta vorba: Nu degeaba sta scris ‘parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii’. Pentru aceasta vorba care circula in poporul neascultator, a fost mustrat unul din prooroci si a fost intrebat de ce circula o asemenea expresie printre oameni.
La cata informatie negativa exista azi putem intelege lesne de ce au loc acele deviatii si anume pentru ca cineva vrea asta si induce acest lucru folofindu-se de mijloacele de difuzare in masa.
@Constantin:
O fi cum spui, stiu si eu… Totusi, experienta imi spune ca anumite talente dar si anumite vicii se mostenesc. Si ca suntem formidabil de diferiti, ca si florile, ca si plantele – fiecare cu talantii lui, fiecare cu slabiciunile lui.
Asta n-are legatura cu predestinarea, pt ca nu esti condamnat. Din contra, prin Hristos omul a devenit infinit recuperabil, in orice situatie s-ar afla – data sau provocata. Adica suntem aici tocmai de-aia, ca sa ne depasim prin Hristos neputintele (sa ne curatam necuratia, la asta ma refer) si sa ne inmultim talantii.
Asa vad eu lucrurile cel putin…
Constantin,
Aceste păcate sunt o consecință, nu o bolală nativă. Sfântul ap. Pavel arată cu precizie de unde vine şi de ce, (în epistola către romani). A crede, a explica şi a susține acele explicații motivaționale (ale celor ce luptă tocmai împotriva credinței), înseamnă a te îndoi de cuvâtul apostolului, a învinovăți firea, şi pe Dumnezeu. Credința este încredrea în Dumnezeu, nu în om, în teoriile omului şi înțelegerea lui. Observ, cum tot mai mult şi tot mai mulți ortodocşi se apropie, primesc şi popularizează (cu autoritate celorlalți), multe din cele ce aparțin interpretării minții omeneşti, pe care le pun logic în acord cu scriptura şi credința, trecând peste sfinții părinți promovând credința minții şi a logicii. O credință care cunoaşte şi impune forma, dar nu are conținutul.
Asta ziceam si eu aceste pacate apar in urma unor rele obiceiuri din lumea aceasta, a anturajului format din oameni care nu se feresc de pacat, dornici de placeri, care accepta fara discernamant mesajul din toate reclamele, videoclipurile, filmele, etc Nu te nasti cu aceste tendinte, nu poate fi codificat asa ceva pentru a fi transmis viitoarei fiinte, la acesti stricati parintii nu au nici o vina, sa le transmita ceva, ci toata mizeria asta din mass media cu care este “intampinata ” fiinta care vine pe lume.
Daca ai un copil iti poti face f. multe griji vazand in cate feluri este agresat si indemnat spre rau, mai ales daca vrei sa mearga pe o cale dreapta si crescatoare in dobandirea virtutilor, nu a viciilor.
@ doroteea ai vazut site-ul? Are multe informatii, e facut de cei care trimit buletinul AFR, la care sunt multi abonati, au fost publicate si aici unele actiuni ale lor de la liceul Cosbuc de ex.
@a-km:
unde scriu exact sfintii parinti ca ne nastem fara pacat? Iti reamintescdialogul dintre Mantuitor si Apostoli cu ocazia vindecarii orbului din nastere. Mantuitorul nu i-ar fi admonestat pe Apostoli daca varianta lor ar fi fost incorecta, nu a ezitat niciodata sa o faca! S-a multumit insa sa le spuna ca in cazul respectiv nu se aplica nici una din variantele lor – altfel posibile. Ideea pacatelor din familie mostenite de copii era de la sine inteleasa atunci. Cititi cu atentie rugaciunea copiilor pentru parinti. Este absurd sa credem ca ne nastem fara pacat cd, de la cadere incoace, firea omului s-a stricat! O astfel de interpretare este cea care se opune Scripturii!
Nu sustin ca toti homosexualii se nasc asa, din contra, marea majoritate nu, dar cred ca exista si cazuri – asta tot din relatarile lor de pe acel site si din ce am avut eu insami ocazia sa vad la un moment dat.
@Constantin:
nu din pacate, n-am apucat, n-am avut timp. Sunt insa extrem de curioasa, l-am arhivat pt a-l scotoci atent cd ma mai eliberez(adica am copiat link-ul).
Scriptura nu se contrazice. Dumnezeu pedepseşte adesea păcatele părinților în fii, dar nu cum înțelegem unii dintre noi. A face posibilă perpetuarea genetică a acestui păcat ar fi ca şi cum Dumnezeu însuşi ar voi să crească păcatul acesta în progresie geometrică şi cu alte cuvinte să facă omenirea întragă o Sodoma. Tocmai de aceea a arătat Duhul Sfânt, prin sfâtul ap. Pavel cum şi pentru ce cade omul în acest păcat. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Să nu ne grăbim să interpretăm ,,ştiințific” scriptura. Dumnezeu PEDEPSEŞTE, păcatele în fii nu perpetuiază genetic patima şi păcatul, deşi unora aşa li se pare. Adică anumite patimi ale părinților vor deveni proprii şi copiilor, pentru că asta au văzut, şi sub inflența acelor patimi au crescut. Pruncul ,,născut” din apă şi din Duh, este curat, dar o axiomă zice că ,, pruncul învață de la natură jertfa şi bunătatea iar de la om egoismul şi răutatea.
Orbirea este o pedeapsă nu un pacat perpetuat genetic.( vorbesc de argumentul ce l-ai adus ca justificare). Dumnezeu nu este nedrept.Nu mă aduce pe lume deja legat şi rob păcatului ca apoi să mă judece şi să mă condamne pe vdeşnicie. Desigur că negativele neamului meu se vor regăsi şi în mine dar ca pedepse pentru păcat nu ca păcat nefăcut dar preluat genetic.
@Constantin:
da, ceva de genul asta era si site-ul ala, dar cu mai multe marturii si conceput ca blog (se dialoga).
Site-ul este f bun. Il recomand calduros tuturor celor de pe aici care nu prea dau semne ca inteleg chiar limpede diferenta dintrre pacat si pacatos.
@a-km:
n-a spus nimeni ca esti adus pe lume ca sa fii conddamnat vesnic. Din contra. Ce sens are o discutie daca nu ne citim cu atentie mesajele?? Am spus: ‘omul e infinit recuperabil’
Sigur ca orbirea e o pedeapsa. Dar si patima se poate transmite. Dialogul cu orbul din nastere este mult mai profund decat pare, si la o minimala si elementara analiza logica naste multiple intrebari.
Vorbesti din pacate despre lucruri pe care nu le-ai aprofundat suficient – nici macar practic, din experienta umana. Nu vreau sa fiu malitioasa, dar sunt sigura ca la o auto-analiza onesta mi-ai da dreptate. Nu e in regula sa dai cu parerea asa, pur intuitiv, despre astfel de lucruri. Preocuparea de a le intelege e perfect norrmala, dar trebuie insotita in acest caz de un studiu mai adanc al problemei. Nu toata lumea are vocatie pt asa ceva. Pt unii ca noi poate ar fi mai bine a ne incredinta voii Domnului si ‘a iubi tacerea’…
Pentru a elimina orice dubiu, Doroteea, î-ți arăt nu unde scriu sfinții părinți, ci însuşi Domnul Iisus Hristos, în evanghelie:,,Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei,dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, s-a mâhnit şi le-a zis:Lăsați copiii sa vină la Mine şi nu-i opriți, căci a unora ca aceştia este, Împărăția lui Dumnezeu”. (Marcu, c10,v13,14)
Şi chemând la Sine un prunc,l-a pus în mijlocul lor şi a zis:Adevărat zic vouă:De nu vă veți întoarce şi nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. (Matei, c18,v2,3).
Oare mai trebuie amitit că Domnul a spus că:nimic necurat nu va intra în Împărătia cerurilor ?
@a-km:
hmm… Copiii au in general nevinovatie, si toti vedem asta in chipurile si zambetul lor, pt ca nu au experienta care ii ‘inraieste’ si nu au fatarnicie (ca si animalele de altfel).
DAR: firea copilului iese rapid la iveala inca de f mic, din primii ani de gradinita. Acolo deja se vad diferentele. Copiii pot fi deopotriva extrem de rautaciosi. Sunt frati care cresc exact in aceleasi conditii si sunt totusi f diferiti, iar lucrul asta sare in ochi din primii ani de viata, de la varste mai mici decat ale celor din textul evanghelic. Firea omului este cazuta, iar motivul real al inocentei copiilor este ca in ei s-a sters informatia (amintirea) pacatului, dar nu pacatul insusi.
Nu intotdeauna sunt preluate pacatele parintilor, dimpotriva, sunt chiar unele familii in care apare brusc unul (un nou-venit) care ‘rupe tiparul’, fie printr-o inaltime (smerenie, bunatate etc.) care pare a avea rolul de a ‘curata’ locul, fie printr-o deviere totala de la pattern-ul familiei, care tind sa cred ca are rolul de reechilibrare.
Crede-ma, subiectul e extrem de profund si nu merge pe ‘intuitii’, mai ales ca, din motive probabil intemeiate, Biserica s-a concentrat mai putin pe aceste lucruri, fiind mai mult orientata pe viitor decat pe trecut. Domnul Iisus Insusi a pus accent pe recuperare, pe insanatosire, pe ce trebie sa facem ca sa ne depasim conditia. Si desi ‘reteta’ e unica, efectele ei sunt f diferite, pt ca oamenii sunt f diferiti. Este de fapt o reteta de CURATIRE. Iar dupa ce cureti niste pahare murdare, ai ocazia sa constati ca fiecare ar forma, culoarea si modelul lui unic, irepetabil, si desi pui aceeasi ‘apa’ in ele (Duhul Sfant), arata si stralucesc totusi f diferit. Pentru ca Dumnezeu este variatie, culoare si viata, nicidecum rigiditate si cenusiu monoton (ma refer evident in primul rand la realitatile interioare) – ca dovada flora, fauna, natura in general.
In fine, iar divaghez, repet, subiectul discutat aici nu poate fi descifrat fara un studiu adanc, studiu care, daca am fi f smeriti si credinciosi, nu ne-ar fi poate necesar. Asa insa, pe unii ii ajuta dar pe altii ii sminteste. De-aia cred ca pur si simplu trebuie sa ne incredintam Domnului, cu smerenie deplina, practicand sistematic iubirea si respingand tenace tot ce duce la indepartarea aproapelui si la dezbinare. Dar fiind constienti ca purtam pacatul in noi, cu el am venit – daca eram curati nu aveam de ce sa ne nastem in acest loc (bine, sunt si exceptii, sunt oameni care de mici au curatenie si sfintenie in ei, ceea ce le anunta misiunea de ajutor si calauzire a celorlalti; toti putem si ar trebui sa ajungem la fel, dar marea masa o face prin experiente de ‘curatare’, care presupun contactul direct cu Raul, ca nu degeaba ne-am asumat ‘cunoasterea Binelui si Raului’).
(cd o sa am mai mult timp o sa caut niste texte mai relevante pe subiect)
,,Pt. Unii dintre noi ar fi mai bine a ne încredința voii Domnului şi’a iubi tăcerea’… ”
O să mă comformez. Însă îndrăznesc şi eu să avertizez că: mulți dintre noi alunecăm în capcana credincioşiei minții, nu a inimii unită cu mintea, credincioşie a minții, care ține riguros forma dar nu are un conținut consistent ca rod şi acumulare din Duhul Sfânt. Credința intelectuală este tot mai prezentă -şi tot mai virulentă- şi practică cel mai subtil sincretism, amestecând, lucrarea minții cu lucrarea Duhului Sfânt,punând sfinții părinți în egalitate cu intelectualii apusului,cu lucrări culturale cu formă ortodoxă… . Citându-i tot mai des şi mai mult pe autorii acestei forme de credință. Mulți se îndoiesc ei înşişi şi îi duc în îndoială şi pe ceilalți, aducând unei lămuriri duhovniceşti cât mai multe interpretări posibile şi alegând pe cele mai inteligent studiate intelectual. Cunoaşterea nu este de-ajuns, ba este înşelătoare, infatuatoare… , teoria este uşor de împropriat, dar… adesea (cel puțin) incomod de trăit. Timpul ce ar putea fi folosit pentru rugăciune şi cercetare de sine, este consumat în căuări pe net (în căutăre şi ,,studiu” a ce este ortodox) şi apoi transformat în argument personal şi adus prin link în dispute. Împărăția lui Dumnezeu nu este pe net ci în sufletele noastre. Mulți sfinți au fost analfabeți. Au ştiut puține dar prin acele câteva căi au păteuns în adâncimea Împărăției ascunsă în suflet, prin practicarea lor.
Voi ține seama de recomandarea făcută.
Copii se arată diferiți pentru că au daruri diferite şi unde darul este mai mic acolo golul este imedit umplut cu ce oferă, familia, anturajul şi lumea. Domnul arată clar curăția copiilor, ce să mai studiem, credem pd Cuvânt. A… avem cunoştința binelui şi a răului… da. Iată ce spune sf.Iisac Sirul în filocalia 10. Avem şi binele şi răul, dar nici binele nici răul nu poate decât să ne îndemne, nu să ne ducă la înfăptuire necondiționată. ex: ispita mă atrage în păcat, dar pentru al săvârşi trebuie să adaug voință proprie, unire cu ispita şi înfăptuire. Păcatul nu ze transmite genetic, se preia din practica familiei, anturajului, societății. Dumnezeu pedepseşte până la al patru-lea neam şi binecuvintează pâna la al nouălea. Cine crede, crede… cine nu se îndoieşte, face studii, ispiteşte…
@a-km:
recomandarea ma privea si pe mine, de-aia am zis ‘noi’. Ideea mea era: genul asta de subiect – ne nastem cu sau fara pacat, pacatul originar, legatura dintre pacatele stramosilor si noi etc. – este extrem de delicat si oarecum nebulor, Biserica s-a aplecat f putin asupra lui si Insusi Domnul Iisus nu pare a-i da o deosebita atentie, insistand mai mult pe ce putem face ca sa ne eliberam decat pe cauzele adanci ale problemelor. Este adevarat ca pentru imperativul cunoasterii e sine – care nu e oar socratic, ci si crestin – o astfel de abordare poate fi, pana ala un punct, necesara. Desi, repet, pana la un punct: pt ca una e sa stiu ce ‘boli’ am si alta e sa aflu DE CE le am. Cata vreme ne incredem in dreptatea Domnului, putem amana raspunsurile la intrebarile care ne framanta. Cred ca odata ajunsi unde trebuie, daca vom vrea, le vom afla.
Nu m-am intemeiat in ce am spus pe scrierile apusului, ci pe experienta mea umana, care experienta si eu constat cu uimire ca e maimare decat as fi crezut -asta probabil si pt ca sunt avocat, pe de-o parte, si oamenii tind sa mi se confeseze, dar si pt ca eu insami am urmarit dintotdeuna cu mare atentie oamenii modul in care functioneaza aceste legaturi cu experienta de viata si mediul de apartenenta. Am vazut cu aceasta ocazie, de ex, cum anumite ‘pacate’, dar si calitati, se preiau, se mostenesc, si nu doar prin puterea exemplului. In fine, nu am timp sa intru in detalii, dar, cum am zis,cred ca toti am vazut in copiii mici ‘apucaturi’, bune sau rele, ale parintilor, fara sa fi existat neparat un timp necesar asimilarii unor comportamente.
In al doilea rand, m-am bazat – din contra – pe textul Scripturii si pe Sfintii Parinti. Stii probabil, de ex, de Sf. Porfirie. El spunea de nenumarate ori: daca voi va veti sfinti, si copiii vostri vor deveni sfinti. Iardaca voi va veti ‘murdari’, si copiii vostri vor face la fel, chiar daca nu vd cu ochii lor respectiva practica a pacatuui, oricare ar fi ea. Ceea ce nu inseamna, bineinteles, ca suntem exclusiv ‘la mana’ parintilor – ar fi groaznic sa fie asa, mai ales la noi unde generatiile de o anumita varsta, cu exceptiile de rigoare, bineinteles, au dezvoltat niste tipare foarte strambe, de care cu greu se debaraseaza. Din contra, am observat de asemenea din practica procesul invers! Copilul incepe sa constientizeze si sa inceapa un proces de ‘curatare’ de care si parintii beneficiaza! Binele, ca si raul, se poate propaga. Iar in familie lucrul e cu atat mai mult valabil cu cat legaturile dintre oameni sunt f stranse. Sigur, depinde si de alegerea fiecaruia la un moment dat.Sunt unii care ‘pe limba lor pier’, si nu prea ai ce sa le faci. Te rogi pt ei, dar depinde si de vointa lor.
Deci in ce am spus nu am avut in vedere nici apusul si nici teoria, ci, din contra, pe Sfintii Parinti, Scriptura si propria experienta umana. Altfel, despre apus, asa e: imi mentin parerea ca atitudinea noastra de respingere in bloc, fara a face distinctie intre curentele politice, promovate de elitele conducatoare, si experienta umana si culturala, da, este si paguboasa si periculoasa, deopotriva.
@ doroteea “Vorbesti din pacate despre lucruri pe care nu le-ai aprofundat suficient – nici macar practic, din experienta umana”, care or fi alea, ce poti aprofunda cand e vorba de obiceiul pacatos al altora. Cei care vorbesc despre un lucru rau, nu au vreo tangenta cu el. Nu trebuie sa cazi ca sa vorbesti ca bautura nu e buna. Cred ca noi suntem detasati de asa ceva si vorbim doar teoretic, despre unele fapte.
Ideea era ca astia nu se nasc asa, nu poate fi invinovatit vre-unul din parinti. Dar daca odraslei i-a picat in mana ceva care l-a dus pe o cale gresita, sau a avut niste prieteni tampiti, asta s-a intamplat dintr-o influenta avuta mai tarziu. Toti au argumentat aceasta idee. In vechiul testament este scris de pedeapsa care poate fi transmisa copiilor din cauza parintilor. Oare obiceiul de a sta la tv, sau calculator, de a manca peste masura, e o pedeapsa? Nicidecum ci un obicei gresit datorat mediului. Copii stau intr-un mediu de unde pot lua niste obiceiuri.
Apropo de site, nici eu nu l-am urmarit, stiu cine il scrie si am incredere in felul de a argumenta, dar sper ca nu este folosit pentru a “intelege” idiotenia acestor redusi, cazuti in o asa mare greseala. E facut pentru vindecare si spre a arata ca acea stare de cadere nu e ceva permanent, cum debiteaza unii.
– “celor de pe aici care nu prea dau semne ca inteleg chiar limpede diferenta dintrre pacat si pacatos”. Pai eu sunt singurul care nu a inteles si vreau sa ma corectez, dar stau si ma gandesc, e oare asa o problema cu compatimirea cui nu trebuie, a celui care iti trimite copilul in iad…
– “conceput ca blog (se dialoga)” cu cine ma rog… cu astia, nu e nevoie sa te cobori la asa ceva.
– “la o auto-analiza onesta mi-ai da dreptate” in ce? sau insinuezi ca si altii au tot felul de patimi ?
– ” Nu toata lumea are vocatie pt asa ceva”, merci de remarca, ramane de vazut cine are. Aici s-au spus mai multe argumente dar ramane cate o idee care se perpetueaza. Draga Doroteea de aceste lucruri trebuie sa ne ferim ca si de “prieteniile rele”. Vorbim despre ceva mult prea grav ca sa mai fie loc de “intelegerea” cauzei acelor stricati. Un sfant cu vedere suprafireasca ar vedea diavolii cum ii tin cu inclestare sufletul, asta e cauza. Daca ai vedea cu cata aroganta si nesimtire se prezinta acestia, ai ajunge sa-ti fie sila de acest pacat iar de pacatos sa te feresti asa ca de o influenta rea.
@Constantin:
sa ma explic:
1. aia cu auto-analiza era adresata lui a-km si se referea la cu totul altceva :)), si anume suspectam ca el stie foarte bine ca in realitate nu a studiat in profunzime (nici teoretic nici practic) mecanismul de transmitere a pacatului (oricare ar fi el) din generatie in generatie, si nici trasaturile native (inclusiv cele rele) la copii; tot de acest subiect era legata si remarca cu ‘aprofundarea insuficienta’. Nici o legatura cu pacatul homosexualitatii. Daca urmaresti atent dialogul dintre a-km si mine o sa vezi despre ce era vorba (ne nastem sau nu pacatosi, asta era subiectul);
2. aia cu ‘vocatia’ cred ca tot pt a-km era si se referea la abilitatea de a intelege chestiunile mentionate la pct. 1 de mai sus. nu era o remarca peiorativa, ci o constatare: pur si simplu sunt lucruri pt care avem vocatie si lucruri pt care nu avem. Daca ar fi sa fac o lista a lucrurilor pt care eu nu am vocatie, de ex, ar trebui sa scriu pana maine…:)
3. era vorba de un dialog intre ei, era un blog al lor din cate tin minte, faceau schimb de experienta (evident, nu sexuala, ci legata de felul in care au resimtit durerea acestui pacat, cum s-au pricopsit cu el, cum s-au debarasat etc.)
Sigur ca obiceiurile nesanatoase si educatia precara pot lesne netezi rumul catre pacat, inclusiv acesta! Nimeni nu contesta asta. Era vorba insa de posibilitatea existentei unor cazuri deosebite, a unor inclinatii native. Repet, am vazut cu ochii mei cazul unui baietel f mic care ingrijora un pic parintii pt genul de comportament – proba rochite, se juca cu papusi etc.. Si era f mic, nu se punea problema statului la tv etc.. Cata vreme exista copii bolnavi din nastere de diverse boli fiziologice, nu vad de ce n-ar exista si astfel de deviatii native. De ce? Personal, nu stiu – asta discutam si cu a-km care, la fel ca tine, refuza aceasta varianta. Totusi, eu am vaut cum copiii, inca de foarte mici, sub 1 an, au manifestari proprii, f distinctive. Unii sunt violenti altii mai putin (chiar si cand sunt frati si au trait in acelasi mediu), unii sunt mincinosi fara nici un motiv, altii mint doar de nevoie in fine.. Deci despre asta era vorba.
In rest, nu m-am referit la tine cu distinctia dintrepacat si pacatosi, dar vad ca ar fi trebuit s-o fac :). Adevarul e ca nu sunt de acord deloc cu tonul asta la adresa unor oameni, oricare ar fi pacatul si patima dde care sufera. Unii se complac in stricaciune si ii va judeca Domnul pt asta, nu eu. Eu stiu doar ca trebuie ‘sa stau drept si sa iau aminte’. Altii se lupta cu patima – chiar, mi-am adus aminte, stiu un caz, un student la arhitectura. Pt acestia chiar nutresc compatimire.
Important este să-l credem pe Dumnezeu şi dacă este să ne îndoim, apoi să ne îndoim de noi înşine. Sodomia nu se transmite genetic. Genetic se transmit cele ce țin de gene Doroteea. Lupta noastră nu este cu carnea şi cu sângele, spune acelaşi apostol, ci cu stăpâniile întunericului din văzduhuri. Lupta cu duhurile răutății. Copii -spune Domnul-nu au nimic incompatibil cu Împărăția lui Dumnezeu. Unde-i gena sodomiei la ei, sau crezi că este compatibilă cu cerul?. Pă-i sodomiştii (şi demonii patimii),tocmai susține prin gura lor, că nu sunt vinovați ei ci Dumnezeu, că…cică aşa s-au născut. Nu este lipsă de îngăduință a nu accepta aşa ceva ci dorința de ai scăpa de auto-amăgire, de îmbrobodire şi manipulare a lor şi a maselor, pentru atingere a scopului. Sfinții părinți au înfățisat lumii Adevărul despre păcat, patimă, ispită etc. Genetica nu are date despre duh absolut de loc. Că unii copii calcă pe urma părinților milinetric spune că au acelaşi sol propice pentru cultura unui anume gen de patimi. Dar m-am întins mult prea departe. Mi-i de ajuns.
@ doroteea ti-as recomanda cartea lui Iov in cere se argumenteaza o situatie si poate ar fi interesant pentru tine ca avocat.
Mai continui cu cateva expresii nu conteaza cui sunt adresate.
-“nu a studiat in profunzime (nici teoretic nici practic) mecanismul de transmitere a pacatului”, cum sa studiezi asa un mecanism? Pe aia cu “practic” nu o inteleg oare crezi ca aici sunt stiinte exacte, sau macar ceva mecanic unde poti vedea o cauza. Vrei cauze, ar trebui sa vezi prin Pateric acele situatii care ar ingrozi un om, cand o multime de diavoli au posibilitatea de a tine si indrepta spre o directie gresita faptele unui om. Cine are acea privire suprafireasca daca nu niste monahi imbunatatiti care au scris ce au vazut. Aici nu e mecanism de transmitere ci unul de acceptare a unor patimi din care unii incearca sa iasa.
Vrei “discutii” legate “de felul in care au resimtit durerea acestui pacat, cum s-au “procopsit” cu el, cum s-au debarasat etc” , ce discutii sunt astea, sa stii ca a incerca sa intrii in legatura cu niste retardati, nu-ti face cinste, iar cautarea unor istorii in care au ajuns la asa ceva e descalificant, s-a resimtit asta din ce spuneai. Doroteea nu te cobora pana intr-acolo incat sa te minti pe tine ca vrei sa stii cum s-au “procopsit” asemenea fapte ii coboara mai jos decat animalele, de aceea e cam greu sa mai continui sa vorbesc ceva.
Nu poti sa studiezi in profunzime mai ales “practic” un asemenea mecanism nelegiuit, ce sa studiezi aici, cand stii ca e o tampenie. Acel copil care se mai imbraca ciudat face asta pentru a atrage atentia si a rade, dar nu e deloc atras de asa ceva, iar mai tarziu nu va avea aceasta pornire.
Trebuie inteles ca mai rau decat o patima, e ca cel mai abject lucru la care il indeamna diavolul pe om.
@Constantin:
‘Doroteea nu te cobora pana intr-acolo incat sa te minti pe tine ca vrei sa stii cum s-au “procopsit” asemenea fapte..’
– pai vad ca ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami! O_o Si, cu toate astea, exact asta imi doream. Asa cum atunci cand femeia care ma ajuta la curatenie sau bona copilului imi povestesc de barbatii lor betivi, iar eu le intreb cum au fost parintii acelora, iar ele imi confirma ca in familie a mai existat un tata sau un bunic cu aceeasi patima, si cum in multe si multe alte cazuri cd intelnesc oameni cu probleme simt nevoia sa ii intreb de viata lor si a familiei – dintr-o curiozitate poate nesanatoasa, poate nu – tot asa m-a interesat si aceasta problema (apropo: de blog am dat intamplator, cautad altceva; ceea ce nu inseamna ca odata ce am dat de el nu m-a absorbit. Evident, nu dintr-o voluptate erotica 😛 – oamenii dde altfel nu povesteau nimic de acest gen, vorbeau doar de atractii in termeni generali – ci EXACT din curiozitatea de a sti DE CE. De ce unii oameni ajung asa si altii nu. Aceeasi curiozitate este cea care ma face sa citesc atent biografiile criminalilor, sau ale anumitor politicieni, sau, pur si simplu, sa ii mai iscodesc dn cand in cand pe clientii mei si sa constat cu uimire ca ce fac ei au facut intr-un fel sau altul si parintii lor. Uneori ma intereseaza si mecanismul de realizare a averii, si acolo constati uneori tipare familiale. In general pe mine, da, ma intereseaza metabolismul pacatului. Si cred ca am capatat o experienta in materie. Dar poate ma insel.
Dar, probabil, ma mint si dv stiti mai bine ce e in adancul sufletului meu, domnule Freuud 🙂
– da, e un lucru abject, asa e. Si un lucru extrem de periculos deopotriva, intrucat TOT ce tine de sexualitate afecteaza de fapt sufletul, desi la o prima vedere ai zice ca nu e asa. Inclusiv barbatii care se duc la prostituate isi altereaza sufletul. Dar asta nu ma impiedica sa am mila de pacatos si sa nu ma indoiesc de puterea infinita a Domnului de a-l vindeca, oricarear fi pacatul lui.
Credința minții este una dintre cele mai subtile capcane. Crdința autentică nu se zideşte pe rațiune, pe abilitatea şi finețea adâncinilor raționale ci pe încredere. Credem în nebunia crucii, pentru că avem încredere în cel ce s-a răstignit şi a înviat din moarti. Cele cețin de credință nu se pot vedea şi verifica… ştiințific. Credem, pentru că avem încredere în Dumnezeu nu că îl înțelegem logic, rațional, ştiințific. Pentru mintoşi a făcut vrăjmaşul puterea îndoielii, logica cunoaşterii raționale, alternative ale creştinismului şi ale credinței drept măritoare… Pe multe le-a apropiat atât de mult încât s-a ajuns ca să găseşti elemente comune în toate. Deci ce vom face, vom dărui Coranul dar şi semn de frățietate ? Ori vom considera autorii creştini apuseni asemeni sf. Părinți ? Demonul l-a apropiat atât încât forma este aproape aceiaşi, dar este seacă, este aproape fără minimum de conținut. Cultura, arta deasemeni, are emoție, sentiment(efemer), trăiri înşelătoare de moment. Observ câtă bătaie şo aici pe logică, pe… încrederea în minte (până la urmă), nicidecum în Dumnezeu. Apare mereu câte un ,,Hmm..” la însăşi textul evanghelic. Deja ortodoxia are o ramură intelectuală puternică şi agresivă. După roadele lor îi veți cunoaşte. Credința azi = artă, emoție, cultură, sentiment. Toate le avem, dar înlăuntru… ? Sfinții părinți trăiau rugăciunea nu o recitau, trăiau arta şi cultura duhovnicească… găseau răspunsuri în biruința asupra patimilor nu în citerea despre… şi apoi studiul teoretic..
pt @a-km, dedicatie speciala:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/06/11/george-manu-procesul-marii-finante/
credeti-ma pe cuvant, incurcati borcanele masiv. Stiu ca nu e ok sa dau sfaturi, dar macar la atat va rog sa reflectati: vom da socoteala in fata lui Dumnezeu pt fiecare cuvant spus si afirmat fara o intelegere serioasa a lucrurilor in spate.
Mintea e un dar, ne-a fost data sa o folosim. De noi depinde cum o facem. Iar analizele – nu sunt toate mentale, cum f multi au impresia. Si inima isi face analizele ei.
In fine, pt mine – subiect inchis. Nu am vrut musai sa am utimul cuvant, ci sa va atrag atentia ca pt a face afirmatii categorice si generale, cu pretentii de adevaruri absolute, este nevoie de mult efort personal si de multa truda.
Daca incercam sa gasim o cauza a unor obiceiuri rele, asta se poate face cu mintea, asa cum ai fi in situatia in care un copil te intreaba o banalitate sau ceva de care nu vrei sa vorbesti si atunci trebuie sa dai un raspuns lumesc, despre ceva lumesc, observi ca ceea ce stiai si era clar acum trebuie sa redemonstrezi cuiva care poate nu prea te crede si atunci, tev casnesti sa explici. Astea e o situatie in care folosim mintea, iar credinta este incredintarea celor nevazute si marturisite de cei imbunatatiti, care acum au devenit aproape vazute in fata carora ne subordonam trairile si preocuparile. Cand cineva da o explicatie unui fapt trebuie sa folosim mintea, pt ca asa ne cer situatiile astea din lumea asta, in care demonstrezi de ce nu sunt bune niste emisiuni, de ce e gresit sa umblii imbracat cine stie cum, de ce nu e bine sa vezi un film violent, desi tie ti-e clar. Credinta o ai si toata viata urmeaza acestei vesti bune a apropierii imparatiei lui Dumnezeu, dar daca dai explicatie la servici de ceva, daca te intreaba cineva ceva legat de desertaciunea acestei lumi, atunci mintea trebuie sa explice acea desertaciune, ce sa faci, te lovesti in viata de acest gen de intrebari, situatii.
@Constantin:
cu minte sau fara, eu stiu un lucru: credinta mea – de care vorbiti atat – si Domnul meu imi PORUNCESTE: SA NU JUDECI. Si SA VEZI MAI INTAI BARNA DIN OCHIUL TAU SI APOI PAIUL DIN OCHIUL ALTUIA. Si imi atrage atentia ca intre farisei (buni cunoscatori ai Legii), leviti, preoti, locuitori ai Ierusalimului ce dreptcredincios, pe de-o parte, si talhari, vamesi, desfranati, pe de alta, de mai multe ori decat ne-am inchipui au intaietate exact cei din urma, in timp ce cei dintai se indreapta cu fruntea sus si pasi rapizi exact in diectia opusa celei in care au iluzia ca merg.
Nu stiu daca analizez cu mintea sau nu, dar stiu ca cea care judeca fara inima aici, aruncand invective de ‘stricati’, ‘mizerabili’ etc. nu sunt eu. Iar daca toate acele cuvinte nu ies din mintea voatra – pe care atata o repudiati – ci din inima voastra, cu atat mai rau. Exista un text in Scriptura si pentru asta.
Doroteea,
Nu ne ştim nici credința nici faptele. Am pus în discuție nişte aspecte, fiecare după cum le vede. Am spus nişte lucruri care le văd altfel. Am spus că nu cred în transmiterea sodomiei pe cale genetică. De ar fi aşa şi asta ar duce la predestinare şi mai ales la abandonul luptei pentru îndreptare şi mântuire.Am vorbit despre credința minții şi a inimii, în sensul că păzim forma dar nu se văd efectele. Credința trebuie să shimbe omul total nu modul de interpretare a unor lucruri ce intă în tipar. Sfinții părinți nu se bazau pe cele observate de ei (decât în parte), ci se rugau, lui Dumnezeu se nevoiau până primeau răspuns de sus. Cu alte cuvinte, îl socoteau pa Dumnezeu de încredere (mai mult decât pe ei). Toate scrierile sf.părinți sunt rod al duhului rugăciunii şi nevoinței nu observarea evoluției unor patimi pe linie genetică. Deasemeni spuneam că sunt citați, aduşi sau recomandați, teologi, autori laici… apuseni, ca egali ai sf.părinți,sau în locul lor, fără ca aceştia să fi arătat prin viața lor că au experimentat ei înşişi, au trăit şi împlinit acelea. Te bazezi pe ce ai observat şi faci ,,Hmm” la textul evanghelic. Deci consideri la fel de importantă observația şi concluziile tale. Doroteea, Dumnezeu nu este o mărime fizică ce dă acelaşi răspuns fiecăruia şi permanet acelaşi. Este autoritatea supremă şi dă răspuns şi acționează (în viața fiecăruia), după cum noi nu putem şti. Deasemeni, fiecare are voință proprie, libertate… unii sunt mai cinstiți în anume privințe, unii mai pătimaşi, unii indiferenți… etc,etc. Pentru unii se roagă poate cineva, alții au acceptat cele ce văd (în familie, sovietate,media), alții nu… nu mai continui. De ce te consideri judecată şi ameniniți cu judecata divină şi o arunci asupra noastră ? Am exprimat nişte opinii…
@a-km:
‘hmm’ nu viza textul evanghelic, ci interpretarea ta adusa lui (sau a lui Constantin, nu mai tin minte). Cum am mai spus aici, Domnul Iisus se referea la inima, nu la minte. Inima trebuie sa o avem de prunc, nu mintea. Si asta nu e interpretarea mea.
Iarasi am mai spus: sfintii parinti de care vorbesti nu au ajuns acolo asa deodata. Imaginea asta de om care posteste si se roaga neintrerupt intr-o camaruta dupa care incepe sa curga Harul peste el este idilica, simplista, nereala. Este suficient sa citim Vietile Sfintilor (inclusiv cei contemporami) ca sa vedem ca la astfel dde inaltimi s-a ajuns prin efort, experienta umana complexa, cultivare a mintii (nu neaparat prin lecturi, ci si prin experienta) etc.. Prezenta Harului e data si de intelepciune, capacitate de analiza si discernamant, nu doar de inainte-vedere si revelatie!
Habar n-am cum e cu transmiterea genetica, o fi cum spui, eu am exprimat o parere si, de altfel, imi pare rau ca nu s-a inteles, dar nu ma refeream la ‘gena’ in sensul fiziologic. Ceea ce mi s-a parut insa ESENTA acestor discutii este aceea ca unii invoca credinta si Harul pt a acuza (si pe pacatos, nu doar pacatul), iar altii invoca analiza si observatia pt a gasi circumstante atenuante (pacatosului, nu pacatului).
Cine o avea o atitudine mai ortodoxa dintre acestia, pana la urma?
(ps: a nu se intelege ca ma consider ‘inalta duhovniceste’ etc., ar fi absurd; a se intelege doar ca a gasi circumstante atenuante pacatosului si a condamna pacatul este atitudinea pe care o consider cu adevarat crestina si pe care chiar incerc sa o pun in practica)