„REPRESIUNEA ÎNCEPE, E AICI, VA FI FĂRĂ PRECEDENT”. Carlson Tucker, Gleen Greenwald și Rod Dreher despre evenimentele din SUA/ Momentul ocupării CAPITOLIULUI de către suporterii lui Trump: pretextul pentru declanșarea unui nou „RĂZBOI ÎMPOTRIVA TERORII”, de această dată interne, îndreptată împotriva conservatorilor

REPRESIUNEA ÎNCEPE – emisiunea lui Carlson Tucker despre evenimentele din Capitoliu

Gleen Grenwald:

Violențele de la Capitoliu, Primejdia de după

De la Războiul Rece până la Războiul împotriva terorismului: prejudiciile cauzate de „soluțiile” autoritare sunt adesea mai mari decât amenințările pe care aparent sunt concepute să le combată.

În zilele și săptămânile de după atacul din 11 septembrie, americanii erau în mare parte uniți de groaza celor întâmplate, precum și de disponibilitatea lor de a susține represiunea și violența ca răspuns. Drept urmare, a existat puțin loc pentru îngrijorările cu privire la posibilele excese sau pericole ale reacției americane, darămite pentru a nu fi de acord cu ceea ce au propus liderii politici în numele răzbunării și securității. Trauma psihologică provocată atentatele la cele mai prețuite simboluri ale țării a întunecat rațiunea și a făcut astfel inutilă orice încercare de îndemn la reținere sau precauție.

Cu toate acestea, câțiva au încercat. Disprețul și, uneori, alte lucruri grave au fost îndreptate împotriva lor.

Pe 14 septembrie, Barbara Lee, membră a Congresului SUA, a îndemnat la prudență și a fost singura care a votat împotriva autorizării folosirii Forțelor Armate. Pentru aceasta a primit un număr imens de amenințări, mai ales în urma atacurilor din MSM (mainstream media), care o acuza de anti-americanism și  atitudine înțelegătoare față de teroriști, astfel încât a fost nevoie să i se asigure protecție armată.

Pătrunderea în Capitoliu a susținătorilor lui Trump a generat cu siguranță patimi politice intense și furie generală. Nu este greu de înțeles de ce: apelarea la forța fizice în protestele politice este întotdeauna lamentabilă, de obicei periculoasă și, cu excepția unor rare circumstanțe care sunt în mod clar inaplicabile aici, nejustificabilă. Era previzibil ca o acțiune de acest tip să ducă la decese. Surprinzător este că „doar” patru persoane au murit: o femeie neînarmată, susținătoare a lui Trump și veteran al forțelor aeriene, care a fost împușcată în gât de un ofițer de poliție și alți trei protestatari care au murit din cauze „medicale” nespecificate (unul ar fi murit din cauza unui atac de cord).

Capitoliul SUA este un simbol puternic și prețuit chiar și pentru americanii care sunt profund cinici în privința clasei conducătoare și a sistemului politic. Simbolul său de noblețe este adânc înrădăcinat în psihicul colectiv încă din copilărie, prin urmare nu este greu de înțeles de ce a privi o bandă de huligani invadând și defăimând atât Camera, cât și Senatul, fără niciun alt obiectiv identificabil în afară de exacerbarea nemulțumirilor, generează în mod reflex un dezgust patriotic în tot spectrul politic.

Este total deplasat să comparăm incursiunea de ieri cu atacul din 11 septembrie sau (așa cum a făcut senatorul Chuck Schumer) cu Pearl Harbor. Din toate punctele de vedere, amploarea și potențialul de distrugere al celor două evenimente se află în universuri complet diferite. Dar asta nu înseamnă că nu există învățături care trebuie desprinse din aceste două evenimente.

Prima dintre ele, faptul că atentarea la simbolurile naționale reprezentative – WTC, Pentagon, Capitoliul – dezlănțuie furia și teroarea mult dincolo de numărul de morți sau alte daune concrete. Acesta este unul dintre motivele majore pentru care evenimentelor de la Capitoliu li s-a acordat mult mai multă atenție și comentarii și vor produce probabil consecințe mult mai mari decât incidentele mult mai grave, cum ar fi împușcarea în masă din motive încă necunoscute din 2017 petrecută în Las Vegas care a ucis 59 de persoane sau tirul din 2016 din Orlando care s-a soldat cu 49 de morți la clubul de noapte Pulse. Spre deosebire de aceste oribile atacuri, un atac asupra unui simbol al puterii naționale va fi perceput ca un atac asupra statului sau chiar a societății în sine.

Există și alte lecții importante de analizat nu numai din atacul din 11 septembrie, ci și din terorismul produs ulterior pe teritoriul SUA. Una este necesitatea de a rezista cadrului coercitiv care cere tuturor să aleagă una dintre cele două extreme: faptul că incidentul este fie (a) nesemnificativ, fie chiar justificabil, sau (b) este un eveniment transformator radical, zguduitor, care cere un răspuns radical pe măsură al statului. (…)

Insistența mea de a analiza cealaltă parte a registrului – costurile și pericolele nu numai din cauza unor astfel de atacuri, ci și „soluțiile” implementate în numele opririi lor – nu au venit din indiferența față de aceste decese sau dintr-o viziune naivă asupra lucrurilor. A fost în schimb determinată de recunoașterea mea simultană a pericolelor generate de reacțiile autoritare de diminuare a drepturilor impuse de stat, în special imediat după un eveniment traumatic. Nu trebuie să ne angajăm în negarea sau minimizarea unei amenințări pentru a rezista în mod rațional fanatismului condus de frică – așa cum a insistat atât de elocvent Barbara Lee la 14 septembrie 2001.

Unul dintre primele atacuri majore asupra drepturilor constituționale fundamentale despre care am scris, a fost discursul lui Newt Gingrich din 2006, care sugera că, pentru combaterea terorismului,  garanția de liberă exprimare a Primului Amendament ar trebui „modificată”.

Ca avocat al libertății de exprimare și libertarian, am respins în mod natural noțiunea că unele idei politice ar putea fi considerate atât de periculoase de către stat încât să poată fi suprimate legal.

Este uimitor să privim azi cum fiecare strategie retorică folosită în Războiul împotriva terorismului pentru a justifica îngrădirea libertăților civile este invocată astăzi în numele combaterii Trumpismului, inclusiv exploatarea agresivă a emoțiilor declanșate de evenimentele de la Capitoliu pentru a accelera implementarea lor și a demoniza părerile diferite față de consensul rapid format. Aceeași metodă folosită pentru a ataca libertățile civile în numele terorismului este acum aplicată fără probleme – adesea de către cei care în ultimele două decenii au avut obiecții față de aceasta – amenințării reprezentate de „teroriștii suprematiști albi interni”, termen preferat de elite, mai ales după evenimentele menționate, pentru susținătorii lui Trump în general.

În multe feluri, evenimentele de la Capitoliu au fost un 11 septembrie al liberalilor (democrații americani – n.n.), întrucât chiar și cei mai raționali comentatori dintre aceștia recurg la cea mai dezaxată retorică posibilă.

La câteva ore de la eliberarea Capitolului, am auzit propuneri cu adevărat radicale de la numeroși membri ai Congresului. Senatorii și membrii Camerei care s-au opus certificării Colegiului Electoral sau au pus sub semnul întrebării legitimitatea acestuia ar trebui să fie acuzați oficial de revoltă și expulzați din Cameră sau chiar deferiți justiției, a susținut Cori Bush (Democrat), alți membri ai Camerei exprimându-și sprijinul. Chiar și acei protestatari neînarmați care au intrat pașnic în Capitoliu ar trebui, după cum mulți au susținut, să fie urmăriți de FBI ca teroriști interni.

Au proliferat apelurile pentru suspendarea conturilor de socializare ale instigatorilor și participanților la protest. Jurnaliștii și politicienii au aplaudat decizia Facebook și Twitter de a interzice temporar (între timp, definitiv – n.n.) președintelui utilizarea serviciului lor, iar apoi au aplaudat din nou când CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a anunțat marți că interdicția asupra lui Trump s-a extins până la inaugurarea lui Biden. Unii jurnaliști, precum Oliver Darcy de la CNN, s-au plâns că Facebook nu a mers suficient de departe, că este nevoie de mai multă cenzură în masă pentru vocile de dreapta (lucru care s-a întâmplat, oricum. Au început să fie interzise pe Apple Store și Google Play aplicația Parler, o rețea socială deschisă pentru conservatori, iar Amazon le-a închis serverele – n.n.). Argumentul lui Gingrich din 2006, argument radical cândva – că unele opinii sunt prea periculoase pentru a putea fi exprimate, deoarece sunt pro-teroriste și insurecționare – este acum înfloritor, aproape de un consens.

Aceste cereri de cenzură, online și oficiale, se bazează pe opinia mult timp discreditată, respinsă de multe ori, dar periculoasă, conform căreia o persoană ar trebui să fie trasă la răspundere legal nu numai pentru propriile acțiuni ilegale, ci și pentru consecințele discuțiilor protejate: adică acțiuni pe care le fac alții când aud o retorică inflamatorie.

Schimbarea completă a mentalității de acum doar câteva luni este amețitoare. Cei care și-au petrecut vara cerând să fie reduse fondurile poliției sunt furioși că răspunsul poliției la Capitoliu a fost insuficient de viguros, violent și agresiv. Cei care au cerut desființarea închisorilor cer ca susținătorii lui Trump să fie închiși ani de zile. Cei care, sub steagul „antifascismului”, au cerut concedierea unui editor de top din New York Times pentru publicarea unei opinii a senatorului Tom Cotton (republican) care susținea desfășurarea armatei SUA pentru a înăbuși revoltele din vară sunt astăzi furioși că Garda Națională nu a fost desfășurată la Capitoliu pentru a-i elimina pe susținătorii pro-Trump. Avocații Antifa lucrează la expunerea numelor protestatarilor de la Capitoliu pentru ca FBI-ul să-i aresteze sub acuzații de terorism.

Cei care susțineau astă vară că daunele aduse proprietăților private sunt neînsemnate, consideră ferestrele sparte de la Capitoliu act trădare, lovitură de stat. Nu trebuie să respingem aceste acțiuni lamentabile de la Capitoliu pentru a respinge în același timp eforturile de a formula termeni care sunt clar inadecvați: tentativă de lovitură de stat, insurecție, revoltă. Nu există nicio șansă ca cele câteva sute de oameni care au pătruns în Capitoliu să poată răsturna guvernul SUA – cea mai puternică și militarizată entitate din lume – și nici nu au încercat.

Poate că mulți consideră că este mai deranjant să-i vezi pe auguștii membri ai Congresului ascunzându-se de teama unei revolte decât să-i privească pe proprietarii micilor firme plângând în timp ce magazinul lor familial arde. Fără îndoială, reporterii care petrec mult timp la Capitoliu și care au o prietenie îndelungată cu senatorii și membrii Camerei sunt mai îngroziți, cu atât mai mult, de bandele violente din rotonda Capitolului decât cele de pe străzile din Portland sau Kenosha. Dar asta nu înseamnă că rațiunea nu este necesară pentru găsirea un limbaj temperat pentru a descrie cu exactitate aceste evenimente.

Există o diferență uriașă între, pe de o parte mii de oameni care se îndreaptă spre Capitoliu în urma unui complot planificat mult timp, coordonat, cu scopul de a prelua puterea permanentă și, pe de altă parte o mulțime impulsivă și mâhnită, mai mult sau mai puțin vânturându-se prin Capitoliu și apoi plecând câteva ore mai târziu. Faptul că singura persoană împușcată a fost un protestatar ucis de un agent armat al statului arată clar cât de iresponsabili sunt acești termeni.

De mult timp era clar că în era post-Trump mijloacele de informare în masă care doresc să-și mențină spectatorii fideli, dar și oficialii guvernamentali care doresc să își sporească puterea, vor face tot posibilul pentru a pune în lumină și a umfla amenințarea reprezentată de facțiunile de dreapta. Am spus asta de mai multe ori decât pot număra cel puțin în ultimul an.

Ca toate amenințările augmentate, aceasta are un nucleu de adevăr. Este adevărat că pentru fiecare facțiune, există activiști de dreapta plini de furie și care sunt dispuși să recurgă la violență. Unii dintre ei sunt periculoși (la fel cum au fost și sunt cu adevărat violenți și periculoși unii musulmani din epoca post-9/11 și unii nihiliști antifa).

Dar așa cum în cazul Războiul Rece și al celui împotriva terorismului, puterile draconice ale statului au fost clar planificate, antrenate și pregătite în numele opririi acestor crize, cealaltă față a monedei are ștanțate pe ea primejdii extrem de terifiante.

Refuzând a lua în considerare aceste pericole de teama de a nu fi acuzați de minimizarea amenințării, este tactica cea mai frecventă pe care avocații autoritari ai utilizării puterii de stat o folosesc. La mai puțin de douăzeci și patru de ore după invadarea Capitolului, se vede că această tactică este exercitată în mod ostentativ și în forță și cu siguranță va continua mult după 20 ianuarie.

Wall Street Journal:

Biden spune că rebelii care au luat cu asalt Capitolul au fost teroriști domestici

Președintele ales spune că susținătorii lui Trump care au atacat complexul legislativ erau insurecționiști, nu protestatari

WILMINGTON, Del. – Președintele ales Joe Biden a caracterizat mulțimea care a asaltat miercuri Capitolul SUA drept teroriști domestici, referindu-se la episodul de violență drept „una dintre cele mai întunecate zile din istoria națiunii noastre”.

„Nu îndrăzniți să-i numiți protestatari”, a spus domnul Biden în remarci de la Wilmington, Del. „Erau o mulțime revoltătoare. Insurecționisti. Teroriști domestici. Este atât de simplu. Este atât de simplu.”

Biden a dat vina pe președintele Trump pentru incitarea la violență, spunând că „a declanșat un asalt total asupra instituțiilor statului de drept”. Casa Albă nu a răspuns comentariilor.

[…] Biden a spus că intenționează să facă o prioritate din adoptarea unei legi împotriva terorismului intern și a fost îndemnat să creeze un post de la Casa Albă care să supravegheze lupta împotriva extremiștilor violenți inspirați ideologic și să sporească fondurile pentru combaterea lor.

Legea federală definește terorismul intern ca fiind acte periculoase și ilegale menite să constrângă o populație sau să influențeze guvernul. Deși acuzația [de terorism intern] poate fi acceptată în unele state, nu există nicio infracțiune federală generică. Terorismul intern acoperă intreaga gamă de ideologii extremiste, dar a fost predominant un fenomen de extremă dreaptă în ultimele decenii, potrivit cercetătorilor.

Biden a declarat joi că noua sa echipă din cadrul Departamentului de Justiție va fi una independentă. „Loialitatea voastră nu este față de mine”, le-a spus el nominalizaților săi. „In fața legii, a Constituției, a poporului acestei națiuni sunteți garanți ai dreptății”.

Judecătorul Garland a spus că revolta de miercuri a fost o reamintire că „statul de drept nu este doar o expresie avocațească”, adăugând: „Este chiar fundamentul democrației noastre”.

Dl Biden a spus că forțele de ordine s-au ocupat de susținătorii lui Trump care au încălcat și vandalizat Capitolul într-un mod diferit de modul în care au fost tratați protestatarii Black Lives Matter care au demonstrat împotriva nedreptății rasiale din orașele americane în timpul verii. „Știm cu toții că este adevărat”, a spus el. „Și este inacceptabil. Total inacceptabil.”

Poliția Capitolului a împușcat mortal o femeie în timpul atacului, potrivit oficialilor poliției, iar alți trei au murit în ceea ce șeful poliției din oraș a descris drept „urgențe medicale”. Poliția a declarat că 14 ofițeri au fost răniți și au fost efectuate peste 80 de arestări începând de joi dimineață.

The American Conservative/ Rod Dreher:

The Left’s Reichstag Fire (fragmente)

În 1933, la scurt timp după ce Adolf Hitler a preluat puterea, un comunist olandez ar fi declanșat un incendiu în clădirea Reichstagului german. Hitler a folosit acest fapt ca pretext pentru a începe să își însușească puteri dictatoriale.

Termenul „foc de la Reichstag” se referă în cultura populară la un eveniment, eventual o înscenare (istoricii nu au ajuns la vreo concluzie dacă focul Reichstag a fost sau nu declanșat de un comunist care a acționat singur, un comunist care a acționat alături de alții sau a fost o înscenare realizată de către naziștii) care servește drept pretext pentru represiune.

Dacă ajungeți acum pentru prima oară pe acest blog prin intermediul rețelelor de socializare, ar trebui să știți că am fost un critic acerb al mișcării Stop The Steal (susținătorii tezei lui Trump că alegerile au fost fraudate – n.n.) încă de la început – puteți căuta articolele mele pe acest site – și că sunt dezgustat și îngrozit prin cele întâmplate ieri pe Dealul Capitoliului. Ieri am prezis că stânga și establishmentul liberal vor folosi eșecul Puciului Burticilor de Bere ca pe o ocazie de a începe să pună în aplicare rudimentele unui sistem de credit social și, în general, să marginalizeze și să suprime discursul și oamenii de dreapta sau de centru. Ei bine, iată-ne în acest punct.

(…) Mă aștept ca America marilor corporații, provocată de activiștii de stânga, să întreprindă o epurare a tuturor angajaților care și-au exprimat public simpatia, pe canalele lor private de socializare sau oriunde, față de Trump, MAGA sau protestul legat de posibila fraudă electorală.

Acest lucru s-a întâmplat deja în unele spitale din cauza ideologiei de gen. Așa cum scriam în cartea “Live Not By Lies”:

„Dincolo de cancel culture (cultura anulării), care este reactivă, instituțiile încorporează în sistemele lor teste ideologice pentru a elimina dizidenții. De exemplu, la universitățile din cadrul sistemului Universității din California, profesorii care doresc să candideze pentru poziții de titulari trebuie să își afirme angajamentul față de «echitate, diversitate și incluziune» – și să-l fi demonstrat, chiar dacă asta nu are nimic de-a face cu specializarea lor. Jurăminte similare de loialitate corectă politic sunt necesare în cadrul școlior de top, publice sau private.

Testele de loialitate de facto față de ideologia diversității sunt frecvente în America corporativă. Un medic american născut în Uniunea Sovietică mi-a spus – după ce am acceptat să nu-i folosesc numele – că nu postează niciodată nimic care ar putea să pară fie și ușor controversat pe rețelele de socializare, pentru că știe că departamentul de resurse umane din spitalul său monitorizează angajații pentru a găsi dovezi de neloialitate față de crez progresist «diversitate și incluziune».

Același medic mi-a dezvăluit că ideologia justiției sociale îi obligă pe medici ca el să își ignore pregătirea și bunul lor simț medical atunci când vine vorba de chestiunea transgender. El a spus că nu este permis în cadrul instituției sale să sfătuiască pacienții cu disforie de gen să nu urmeze tratamentele pe care ei le doresc, chiar și atunci când un medic consideră că nu este în interesul sănătății acestui pacient.”

Să nu credeți că dacă aveți mulți ani de vechime sau o experiență valoroasă, acestea vă vor salva dacă departamentul de resurse umane al companiei sau instituției unde lucrați găsește dovezi că sunteți în acest moment sau ați fost vreodată un simpatizant al mișcării MAGA. Suntem pe cale să intrăm într-o isterie politică și morală pe steroizi, condusă de cei care dețin puterea instituțională.

(…) Diferența este următoarea: Trump și unii dintre suporterii săi fanatici au fost demascați. Știm unde duce genul lor de nebunie ideologică: la o mulțime care atacă Capitolul SUA în încercarea de a opri certificarea constituțională a alegerilor. Establishmentul va face acum tot ce-i stă în putere pentru a suprima orice este legat de trumpism – inclusiv vechiul conservatorism. Deoarece extremiștii de stânga au împânzit instituțiile statului cu simpatizanții lor, stânga va profita acum de dezgustul popular față de moștenirea lui Trump și va folosi acest moment pentru a-și consolida puterea.

Sistemul de credit social de tip chinezesc se apropie. Represiunea se apropie. Se apropie vinovăția prin asociere. Sper că mă înșel cu privire la acest lucru, dar sunt sigur că orice oportunitate reală pe care dreapta a avut-o să împiedice aceste lucruri a fost călcată în picioare de Donald Trump și de gloata sa, care erau dispuși să arunce totul în aer pentru a trăi după minciunile grupărilor QAnon, Stop TheSteal și MAGA din ultimele luni. Noi, cei de la dreapta, care nu am făcut parte din aceste mișcări, va trebui să plătim un preț foarte mare pentru ceea ce au făcut ei. Nu mă înțelegeți greșit: trebuie să luptăm din toate puterile împotriva acestui sistem și să sperăm că avem șanse de izbândă.

Cititorilor mei creștini le spun din nou: citiți semnele vremurilor. Suntem într-un moment Kolakovic. Părintele Tomislav Kolakovic, preotul croat căruia i-am dedicat cartea „Live Not By Lies”, a scăpat de naziști și s-a ascuns în Slovacia, în 1943. El s-a apucat imediat să pregătească biserica slovacă pentru persecuția despre care știa că o să vină. (…)

Sursă captură: https://www.aljazeera.com/gallery/2021/1/7/in-pictures-the-storming-of-the-us-capitol-building