Interviu cu dr. Judith Reisman, cercetatoarea care l-a demascat pe Alfred Kinsey: PRIMUL SAU SCOP A FOST SA SCHIMBE MENTALITATEA OAMENILOR/ Vocile favorabile “NATURALIZARII” PEDOFILIEI se inmultesc/ TRANSSEXUALITATEA – O TULBURARE PSIHICA GRAVA/ De ce este nociva si impotriva vietii FERTILIZAREA IN VITRO/ Document de lucru SCANDALOS al SINODULUI FAMILIILOR de la VATICAN: “E o tradare fantastica fata de familii!”

23-10-2015 25 minute Sublinieri

Interviu al dr. Judith Reisman, profesor cercetator la Centrul Liberty pentru Protecția Copilului, Școala de Drept a Universitații Liberty (SUA), la emisiunea lui Carol Francis a televiziunii publice din Jamaica, „Cafeaua de dimineața”.

NOTĂ: Judith Reisman este cunoscută pentru munca sa de cercetare asupra teoriilor lui Alfred Kinsey (1894-1956), părintele „sexologiei” moderne și fondator al Institutului Kinsey. Acesta a făcut întreaga lume să creadă că încă de la naștere copilul este o „ființă sexuală”. În baza acestei pretenții, sprijinită pe cercetări pseudo-științifice asupra unor copii abuzați sexual de pedofili, s-a clădit teoria modernă a educației sexuale care afirmă că copiii au „drepturi sexuale” și că ei trebuie să beneficieze de educație sexuală cât ai de timpuriu întrucât ei tânjesc să aibă relaţii sexuale încă de când se nasc. Aceste teorii au favorizat răspândirea exponenţială a pornografiei şi a pedofiliei, favorizate prin modificarea drastică a legislației privind infracțiunile sexuale.

In aceasta dimineața, o avem aici pe autoarea a cinci carți, Judith Reisman, care a cercetat un spectru al erosului, de la sanatate la egalitatea de gen, și este, de asemenea, cea mai importanta voce   care vorbește despre efectele negative ale pornografiei. Ce v-a suscitat acest interes?

Ei bine, fiica mea, in varsta de 10 a fost violata de un baiat de la etajul de mai sus. Noi toți il consideram ca fiind fratele ei, un fel de frate, știți, cum se obișnuiește. Cand am cercetat ce anume a condus la acest fapt, am constatat ca tatal sau avea stive din revista „Playboy”, in dulap și baiatul le folosea, le utiliza. Nu spun „le citea”, ci le consuma. Baiatul il molestase și pe fratele sau și pe mai mulți copii din vecini. In ciuda acestui fapt, copiii nu au spus nimanui, nimeni nu a relatat nimic, nimeni nu știa nimic. Deoarece se considera ca era o „perioada de grație”, daca un baiat viola o fata și avea o diferența de varsta cam de trei ani, el avea 13 ani, ea, 10, acest lucru era „permis”… Vedeți, cam intre 3-5 ani, diferența de varsta. Așa am inceput sa ma interesez, ce era in revistele „Playboy”, ce insemna pornografia, și aceasta m-a condus la Alfred Kinsey. A fost o calatorie lunga și dureroasa, uneori, dar foarte-foarte importanta. Am urmarit efectele pornografiei de atunci. Efectele ei astazi sunt enorme.

Inainte sa continuam, l-ați menționat pe dr. Kinsey. Cine era dr. Kinsey?  

– Dr. Alfred Kinsey a scris cartea „Sexual Behavior in the Human Male” (Comportamentul sexual al barbatului), care a fost un best seller, in 1948, și „Sexual Behavior in the Human Female” (Comportamentul sexual al femeii), un alt best seller, in 1953. El e considerat parintele „revoluției sexuale”. Majoritatea tinerilor nici nu știu ca a avut loc o revoluție sexuala. Ei știu despre revoluția industriala, dar nu știu ca am avut și o revoluție sexuala, daca ne gandim unde ne aflam astazi din punct de vedere sexual. Ei nu știu istoria acestei tranziții. Kinsey a scris acele carți și toate legile noastre s-au schimbat, in baza a ceea ce a scris el.  Atitudinea noastra despre genul masculin și feminin, despre relațiile sexuale, despre relațiile sexuale cu copii (!), totul s-a schimbat. Asta pentru ca ceea ce spunea el era considerat un adevar, dar de fapt, el a mințit. Hugh Hafner (intemeietorul revistei „Playboy”) a citit ceea ce scria Kinsey, cand era la liceu. Era virgin pe atunci și dupa ce l-a citit pe Kinsey, a spus: „Toata lumea se distreaza, numai eu, nu”.

Ați spus ca Alfred Kinsey a mințit. Care au fost teoriile sale pe care le-a adus el in fața? Și cum ați descoperit ca el minte?

– Bine, i-am citit carțile. Se pare ca foarte multor oameni le place sa-l citeze, dar puțini i-au citit carțile.  Și in carte sta scris negru pe alb… (Voi ține o conferința pe aceasta tema la ora 18.00…) El are tabele, in una din carțile sale, tabelele 31, 32, 33, 34, in care spune chiar așa: „un copil de 5 luni a avut un orgasm” și el a cronometrat acest lucru.  Cu un cronometru. Apoi spune ca un copil de 4 ani a avut 26 de orgasme in 24 de ore și iarași e acolo un cronometru. Un copil de doua luni… Și acestea erau date inregistrate, DATE, scrise, chiar acolo. Și descrie ca un orgasm inseamna leșin, convulsii, țipete, plansete, ș.a.m.d. Da…, am citit toate astea… Și mi-am spus: asta nu poate fi decat un psihopat! Acest om trebuie sa fie un pedofil masochist. Și așa am inceput sa-i studiez „opera”.

Ce s-a intamplat cu Alfred Kinsey și cu cercetarile dvs. asupra „cercetarilor” sale?

– Bine, el a murit in 1957, dar exista un institut, care ii poarta numele la Universitatea Indiana. Inca mai este… Este Institutul „Kinsey”. Iar „cercetarile” sale sunt folosite bine mersi pana in ziua de azi. Influența acestora asupra legilor – care s-a produs din 1948, pana in 2014!  – exista IN LEGISLAȚIE. Schimba legile. Primul scop al sau a fost, de fapt, sa schimbe mentalitatea oamenilor. El a spus ca copiii sunt sexuali din naștere. A spus ca copiii pot avea relații sexuale cu adulții fara probleme. A afirmat ca femeile noastre și barbații noștri – era perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, scuzați-ma, cand eram destul de conservatori, și chiar eram – ca jumatate din barbați comiteau adultere și 27% din femei comiteau adultere. El spunea ca avorturile erau comune, ca 25% din femeile noastre faceau avorturi, chiar fiind casatorite. Stați puțin, unde erau copiii morți atunci, unde erau bolile cu transmitere sexuala atunci, unde erau depresiile din cauza activitații sexuale. El spunea ca orice fel de activitate sexuala nu duce la depresie…  Prin urmare, fa ce vrei, cu cine vrei, cu oricați oameni vrei. Caci nu exista repercusiuni, nu exista urmari. A spus ca a chestionat 4.441 de femei, scrie chiar in cartea lui asta, și nici una dintre ele nu a fost niciodata „grav violata”!… Poate una dintre ele!… Știu ca lucrurile erau mai bune atunci, caci am trait in acea perioada. Poate nu erau chiar atat de grozave. Și intreaga lume, la nivel global, l-a crezut. A fost finanțat cu bani de la Rockefeller. Acești bani au constituit fundamentul a ceea  ce se preda astazi in școli [educația sexuala]. Deci, acest om a avut un impact global, GLO-BAL.

Unul din lucrurile pe care le-ați menționat mai devreme este influența pornografiei. Ați spus ca, de fapt, pornografia altereaza structura creierului uman. Spuneți-ne mai multe despre asta.

– E foarte simplu: in trei zecimi de secunda, o imagine vizuala sau orice fel de stimul care intra in creier, aici, in partea din spate, merge direct in jos, la ținta, la organul sexual. Copiii nu au un creier dezvoltat. Creierul lor nu se dezvolta in termeni de abilitați cognitive, gandire, gandire raționala, planificare, judecata. Ei nu pot face asta pana la 21-25 de ani. Și știința creierului este clara cu privire la asta. Prin urmare, cand stimulam copiii astfel, și inca la varste foarte mici, cum facem noi azi in școala (ințeleg ca nu aveți prea multa educație sexuala in școlile din Jamaica), dar in Regatul Unit al Marii Britanii, in America, avem copii carora lise preda acest lucru in clasele primare. Li se spune ca nu exista nici o diferența dintre sexul anal, sexul oral și sexul natural intre un barbat și o femeie.  Nu numai ca acest lucru este minciuna, lor li se mai spune ca pot folosi prezervative, care-i ajuta sa se protejeze, daca le folosesc corect. Dar prezervativul nu a fost dovedit niciodata de catre Administrația pentru Medicamente și Alimentație (FDA) sau de orice alta organizație medicala solida de nivel internațional a fi sigur pentru relațiile sexuale anale sau orale, scuzați-ma. (…) Niciodata nu a fost aprobat, pentru ca nu funcționeaza. Pentru ca asta inseamna ca – ceea ce eu continui sa le spun oamenilor – oamenii, care in urma relațiilor homosexuale, bisexuale sau transgender au contractat o boala venerica, fie HIV/SIDA sau alte boli, in timp ce au folosit prezervativul, crezand ceea ce li s-a spus in recomandarea Planned Parenthood sau a oricarui altcuiva, pot iniția un proces colectiv in instanța. Daca au contractat orice tip de boala crezand ceea ce li s-a spus, anume ca pot avea acest tip de activitate cu prezervativ, in siguranța,  au fost mințiți.

Activați in calitate de  martor-expert pentru mai multe organizații. Credeți ca marturia dvs. de specialist a schimbat ceva in cursul revoluției sexuale?

– Eu cred ca a schimbat lucruri, chiar a schimbat. A avut efect. Cred ca atunci cand oamenii se intalnesc cu niște lucruri – identificate și de Ministerul de Justiție, cum ar fi: 48% din victimele sodomizate forțat sunt baieți sub 12 ani – acest lucru ajuta la schimbarea mentalitații oamenilor. Avem 14.000 de militari, barbați!, repet, barbați, care au fost abuzați sexual, forțați, 14.000 doar in anul trecut (2014 – n.t.),  militari. Acest lucru schimba opinii, daca oamenii afla acest tip de informații. Chiar acum, in Statele Unite ne confruntam cu fenomenul „hazing” (inițiere umilitoare la care sunt supuși novicii de catre cei mai mari, in armata, camine studențești etc. – n.t.), iar acum in licee, unele dintre aceste acțiuni fiind penetrarea anala a baieților de catre alți adolescenți. Și ei cred ca e amuzant… Impactul acestor acțiuni, asupra minții lor, asupra acțiunii lor, asupra corpului lor este enorm… Problemele sunt enorme. Situația casatoriei, prin urmare, e grava, de aici… E un atac clar asupra familiei. E un atac clar a ideii ca femeia și barbatul sunt doi oameni compatibili pentru uniune, e un atac asupra ideii ca copiii trebuie sa aiba o mama și un tata, asupra ideii ca cuplurile barbat și femeie trebuie incurajate sa stea impreuna, intr-o stransa legatura. In Olanda, spre exemplu, revista „Playboy” de acolo m-a dat in judecata pentru calomnie și defaimare. Asta pentru ca am spus ca ei produc pornografie infantila. Și, in Olanda, care nu este cea mai conservatoare națiune, cunoașteți, judecatorul a spus, Reisman are dreptate. Datele mele au fost corecte. Eu lucrez cu datele și ce spun datele exact acest lucru trebuie ințeles.

Cum ajuta cercetarile dvs. legiuitorii in ceea ce privește schimbarea in bine a legilor? Sau cum impiedica ele schimbarea legilor?

– Da, recent, am fost in Croația; și in Croația este atacata familia. In școli, a fost adusa educația sexuala, bazata pe filozofia lui Kinsey. Și Curtea Suprema din Croația a decis ca acest lucru nu poate fi predat in școli și au trebuit sa retraga materia din școli. A fost un caștig clar, și, știți, chiar sper ca am ajutat cat de puțin, precum și aici in Jamaica, in ceea ce privește sodomia și legile privind acest lucru.

Spuneți-ne mai multe despre vizita dvs. in Jamaica.

– Sunt foarte fericita ca am fost invitata aici, unde voi vorbi la o conferința. Voi vorbi despre intreaga istorie a lui Kinsey, cum a aparut filozofia sa și s-a dezvoltat intr-o mișcare mondiala. Voi vorbi despre efectul acestei filozofii asupra barbaților, femeilor și copiilor. Cred ca in felul acesta am ce oferi oamenilor de aici din Jamaica. La fel ca și in Croația, care este o țara mica, dar are un rol  important și Jamaica are un rol important in Caraibe și poate servi drept exemplu pentru restul țarilor din regiune și chiar poate rezista in fața marilor rele, care vin din America, spre exemplu, o țara pe care o credem  civilizata și avansata, și chiar nu suntem.

Ce pot face oamenii in mod individual, organizațiile ca sa schimbe ceva?

– Oamenii sa se alature Coaliției de aici care protejeaza și apara familia. E un grup puternic. E timpul nostru, a venit timpul pentru ca atatea lucruri sunt in joc. Oamenii se pot alatura, pot participa. Lupta va continua, nu s-a terminat, asta pentru ca nu Jamaica a inceput-o. Jamaica reflecta ceea ce oamenii cu bani eno-o-orm de mulți din afara au dorit sa se intample. E un efort comun al industriei farmaceutice, care face avere din vaccinuri, din Viagra, din avorturi și din toate celelalte lucruri asociate cu acestea. Iar organizațiile, companiile au multe in joc, daca acest lucru se intampla (legea privind sodomia din Jamaica). Este in joc chiar țara, sunt in joc copiii țarii și oamenii trebuie sa fie mereu in alerta. Sa fie in alerta pentru ca vor trebui sa dea seama in fața Creatorului…

Într-o conferinţă academică ţinută în luna iunie a acestui an la Universitatea Cambridge s-a afirmat că interesul pentru pedofilie este “natural şi normal pentru bărbaţi” şi că “cel puţin o minoritate semnificativă dintre bărbaţii normali şi-ar dori să întreţină relaţii sexuale cu copii, în timp ce e normal ca mulţi dintre bărbaţi să fie atraşi de copii.”

Aceste manifestări au fost discutate într-o conferinţă desfăşurată anul trecut şi care a avut ca scop dezbaterea clasificării sexualităţii în Manualul de Diagnosticare şi Statistică pentru Tulburările Mentale (DSM) – manual psihiatric conform cu standardele internaţionale utilizat în sistemul juridic pentru a stabili sentinţe.

Conferinţa, intitulată “Clasificând sexul: Dezbatere a DSM-5”, a adunat o serie de conferenţiari care au vorbit în favoarea sexului cu copii, cu alte cuvinte, în favoarea pedofiliei.

Asociaţia Psihiatrică Americană (APA), organizatoare a conferinţei, era indecisă dacă să clasifice hebefilia drept tulburare mintală. Hebefilia este atracţia sexuală faţă de copii aflaţi la pubertate, în general cei de 11-14 ani.

Acest subiect a fost dezbătut întrucât definiţia actuală a pedofiliei este raportată la pubertate, iar copiii trec prin această etapă la vârste mai fragede comparativ cu deceniile precedente.

Unul dintre participanţi, şi încă unul entuziast, a fost Tom O’Carroll – istoricul lui include: multiple abuzuri faţă de copii, susţinător fervent al legalizării sexului cu copii şi fost coordonator al organizaţiei Schimb de Informaţii despre Pedofilie”. “Minunat!”, a scris el pe blog după conferinţă. “Zilele acestea au fost unele dintre rarele momente în care am putut să mă simt cât de cât popular!

Cei de la The Telegraph au scris:

În urma unei lupte crâncene în cadrul Asociaţiei Psihiatrice Americane (APA) pornită de la propunerea de a include hebefilia drept tulburare în noua ediţie a manualului, decizia a fost împotriva acestei idei. Propunerea a luat naştere fiindcă pubertatea începe la vârste mai fragede în ultimul timp şi din această cauză definiţia actuală a pedofiliei – atracţie sexuală pentru copii încă neajunşi la pubertate – ar exclude un număr semnificativ de tineri.

Ray Blanchard – profesor de psihiatrie la Universitatea din Toronto şi cel care a coordonat activitatea grupului APA pe această temă, a declarat că dacă nu se găseşte o altă variantă de a include hebefilia în manual este totuna cu a spune că poziţia oficială a Asociaţiei Psihiatrice Americane este aceea că atracţia sexuală faţă de copii în pragul pubertăţii este normală.

Profesorul Blanchard a fost criticat de către un alt participant al conferinţei, Patrick Singy de la “Union College”, New York, care a spus că hebefilia ar putea fi folosită ca motiv pentru a reţine infractorii sexuali sub pretextul de “bolnavi mintali” în cadrul legilor din Statele Unite privind “agresorii sexuali violenţi” chiar şi după ce şi-au ispăşit sentinţa.

Dintre toate prezentările însă, cea mai controversată a fost probabil cea a lui Philip Tromovitch, profesor la Universitatea din Doshishape din Japonia, care a susţinut într-o prelegere asupra “incidentei pedofiliei” că “majoritatea bărbaţilor sunt probabil pedofili şi hebefili” şi că “interesul pentru pedofilie este normal şi natural pentru bărbaţi”.

O’Carroll, fostul lider PIE, a fost extrem de încântat şi a scris ulterior pe blogul sau că i-a însoţit pe profesorul Tromovitch şi pe un alt coleg la o recepţie după conferinţă. “ Conversaţia a decurs foarte bine şi s-a potrivit cadrului recepţiei de pe malul minunatului râu Cam”, a povestit el.

Bruce Jenner, marșuri peste tot, un serial in New York Times – se pare ca transsexualitatea este urmatoarea chestiune arzatoare a drepturilor sexuale. De ce? E ceva aici cu care trebuie sa fim neaparat de acord? Psihologul olandez Gerard van den Aardweg ofera cateva raspunsuri simple la intrebarile noastre.

MercatorNet: In zilele noastre Facebook permite oamenilor sa aleaga intre cincizeci și ceva de sexe. Care este problema in a permite oamenilor sa fie fluizi in sexualitatea lor?

Gerard van den Aardweg: Furia „genderismului” este o mitologie moderna a unui nivel intelectual scazut, pentru ca neaga realitatea evidenta a naturii umane. Nu numai fizic, ci, de asemenea, psihologic, omul se naște fie barbat sau femeie și nu ai nimic de „ales” in aceasta privința. Din cauza obiceiurilor proaste sau a tulburarilor mentale, masculinitatea și feminitatea unui numar relativ mic de oameni nu se dezvolta in mod normal, astfel incat ei nu pot sa se identifice sau nu se identifica cu propriul lor sex sau cu heterosexualitatea lor naturala. Aceasta este o chestiune a unei imaginații bolnave din punct de vedere psihologic, a unei imagini de sine inchipuite, deformate și nu a unei naturi biologice sau psihologice diferite masculine sau feminine.

Fantezia umana poate produce orice „gen” sau „identitate” falsa. De exemplu, pedofili iși imagineaza ca natura lor cea mai intima ii face sa fie atrași de copii. Pentru unii dintre ei, chiar violența sau sadismul intr-o anume masura este o parte naturala a acestei iubiri, ca și in cazul unor homosexuali. Alții iși imagineaza ca natura lor le cere exhibiționism, sadism heterosexual sau homosexual, masochism etc.

Unii oameni iși simt identitatea ca fiind reincarnarea unei persoane reale sau imaginare din trecut; alții pot fi confiscați de sentimentul ca sunt un animal, dupa cum a fost și cazul Cardinalului francez Richelieu, care simțea din cand in cand ca e cal și speria pe cei din jurul lui, lansandu-se in galop nebun și nechezand prin casa. La fel, este bine cunoscuta o gama larga de preferințe sexuale ciudate legate de „identificari” anormale.

Desigur, aceste exemple aparțin domeniului patologiei. Din fericire, 95% din persoane se identifica cu sexul lor psihologic și biologic natural și cu heterosexualitatea lor corespunzatoare. Cele peste 50 de „sexe” de pe Facebook sunt deviații, statistice și mentale. Transsexualitatea/transgenderismul este unul dintre aceste „exponate”. Prostia este, cu toate acestea, ca aceste persoane sunt prezentate ca normale, la egalitate cu instinctele biologice și psihologice naturale ale omului. Astfel, Facebook contribuie iresponsabil la coruperea și confuzia mintala, in special a tinerilor, cu privire la dimensiunea masculinitate-feminitate a naturii umane și a naturaleței heterosexualitații. In acest fel, joaca un rol in promovarea unei ideologii puternic anti-casatorie și anti-familie, ce controleaza cea mai mare a mass-media.

M: Numarul de persoane care se pretind a fi transgender, sau care pretind ca copiii lor ar fi transsexuali, a explodat in ultimii ani. De ce?

GVDA: A explodat oare cu adevarat? Aceasta a fost impresia privind homosexualitatea in anii 1960 și 1970, cand a devenit brusc mai degraba o mare problema. Este adevarat, mai mulți oameni decat inainte cu sentimente pentru același sex au inceput sa aiba o astfel de viața, dar s-a intamplat datorita mai ales publicitații copleșitoare de care s-a bucurat homosexualitatea, ceea ce a facut oamenii sa creada ca numarul homosexualilor a explodat. Cele mai bune studii statistice recente mai sugereaza ca acest procent este aproximativ la fel ca acum 100 de ani. Trebuie sa fim sceptici cu privire la impresiile create de mass-media.

Cu buna știința sau nu, acum o jumatate de secol era sprijinit elementul de propaganda a drepturilor gay, potrivit caruia cel puțin 5% din populație este homosexuala (chiar 1 din 10, dupa cum susținea in mod fraudulos Kinsey). Dar 2% este cea mai buna estimare. Oricum, atenția de astazi asupra transgender in mass-media occidentala este cu siguranța parte a unei campanii de a normaliza acest fenomen. Logica de propaganda este: cu cat mai mulți oameni cred ca sunt transsexuali/transgender, cu atat vor crede ca e ceva normal. In realitate, prevalența estimata de 0,1% din populație ce sufera de sentimente transgender ar fi deja o mare supra-estimare.

M: Persoanele transgender cred ca au sufletul de sex opus din frageda copilarie? Se naște cineva așa?

GVDA: Nu, in ciuda a catorva constatari vagi, multi-interpretabile și nereplicate, nimic nu indica originea biologica. Ideea de a avea sufletul de sex opus apare treptat in copilarie, in special in adolescența. In fanteziile lor, ei se identifica treptat cu sexul opus, ca intr-un vis cu ochii deschiși, dornici de a scapa de conștientizarea și frustrarea de a fi outsider-i, ca nu fac parte din lumea sexului lor.

Apropo, intensitatea acestei imagini de sine fanteziste de sex opus este de multe ori fluida. Mulți dintre cei care la un moment dat in pubertate au nutrit dorința de a-și schimba sexul au scapat spontan de ea, pe masura ce au crescut. Iar un studiu a constatat ca doar o treime din copiii pre-adolescenți care și-au respins cu fermitate propriul lor sex inca mai manifestau aceeași atitudine 10 de ani mai tarziu. Deci, paziți-va de intervențiile medicale care sunt ireversibile și de „terapiile” psihologice care afirma ca sunt in creștere tendințele transgender in randul tinerilor!

M: Este posibil sa-și schimbe cineva sexul? Daca nu, de ce unii oameni simt o disonanța intre identitatea de gen și trupurile lor?

GVDA: Nu se poate schimba sexul unei persoane. Așa-numitele operații de schimbare de sex nu inseamna altceva decat inșelaciune și auto-inșelaciune. Prin aceasta operație brutala, corpul este doar aparent transformat. De fapt, este mutilat.

Așa cum am spus mai inainte, sentimentele de disonanța intre identitatea de gen și corp se dezvolta mai ales treptat in copilarie și devin mai intense in adolescența. „Transgender” este termenul pentru persoanele cu sentimente extreme de acest tip, dar exista multe grade de intensitate și durata. Aceste sentimente sunt fantezii, care pornesc din nemulțumirea de sex din perioada copilariei. Aceasta nemulțumire are adesea de a face cu sentimentul copilului de a fi mai puțin apreciat din cauza sexului sau sau de a fi evaluat in special pentru comportamentul și interesele sale care sunt mai caracteristice pentru sexul opus.

De exemplu, persoanele transgender de sex masculin pot sa fi fost crescuți de o mama care a incurajat un anume comportament de fata in ei (și, uneori, și-a dorit ca baiatul sa fi fost fata), in timp ce tatal lor a fost distant sau nu a pus valoare sau nu a incurajat partea lui barbateasca. Nu rareori o femeie transsexuala dezvolta un comportament și atitudini baiețești sincere sub influența tatalui ei, cand mama ei a fost indepartata sau nu a stimulat dezvoltarea parții ei feminine. In alte cazuri, baiatul a vrut sa fie ca sora lui care era preferata parinților sai in timp ce el se simțea neglijat, și altele asemenea lucruri. Pot da aici doar cateva indicații.

Copiii pre-transsexuali au in comun cu copiii pre-homosexuali faptul ca au fost in mare parte non-conformiști ai genului și s-au simțit inferior in ceea ce privește masculinitatea sau feminitatea lor. A te simți inferior și mai puțin prețuit in ceea ce privește calitațile genului a condus la cultivarea comportamentului sau atitudinilor de sex opus. Mulți homosexuali se identifica intr-o anumita masura, cu roluri de sex opus, dar fara sa doreasca sa obțina corp de sex opus. Transsexualitatea barbateasca poate fi considerata, de fapt, extrema homosexualitații efeminate.

In plus, dorințele unui transgender de a aparține sexului opus este o obsesie nevrotica alimentata de sentimente neincetate de nemulțumire și inferioritate. Nu este niciodata satisfacut. Prin urmare, barbații care au fost operați pentru a deveni femei sunt in permanența preocupați de efortul de a dovedi super-feminitatea lor. Aceste persoane sufera de o nevroza severa, care rezista chirurgiei de schimbare de sex.

M: De ce sexul nostru trebuie sa fie fix și binar, daca avem la dispoziție tehnologie medicala ca sa-l schimbam? Cu siguranța ca „Eul real” este modul in care ma simt eu bine și nu doar corpul meu.

GVDA: Noi nu avem nici o astfel de tehnologie. Putem juca doar un joc ce se numește tranziție. Corpul nostru nu poate fi vazut ca separat de psihicul nostru. Barbația sau feminitatea noastra psihologica se potrivește corpului nostru masculin sau feminin cum s-ar potrivi o cheie in broasca. „Eul real” poate fi intr-adevar citit din genul/sexul corpului nostru. Transsexualii nu au trasaturi somatice de sex opus, nu au creier, hormoni sau gene anormale. Dupa cum am spus, este vorba de obiceiuri proaste și tulburari mentale care conduc un tanar sa-și imagineze un „eu real”, care, de fapt, este un „eu” fals, o iluzie.

M: S-au constatat rate ridicate de persoane fara adapost, șomaj și suicid la persoanele transgender. Nu este cumva din cauza stigmatizarii de catre oamenii ostili stilului de viața transgender?

GVDA: Transgenderii sunt neadaptați social, mai ales in relațiile lor private. A fost demonstrat cu prisosința ca o intervenție chirurgicala de sex nu le imbunatațește viața, nici starea lor psihologica, ceea ce este mai rau. Riscul de suicid in randul pacienților postoperatorii este chiar de mai multe ori mai mare decat la oamenii normali. Nu are nimic de-a face cu „a fi discriminat”. Cei mai mulți dintre ei nu sufera de tratament nedrept, ci au probleme relaționale, depresii, tendințe autodistructive și obsesii sexuale. Acești oameni sunt bolnavi emoțional și este scandalos ca societatea noastra „grijulie” și lumea psihiatrilor și psihologilor refuza sa vada lucrurile așa cum sunt, impingandu-i mai adanc in iluziile lor excesiv egoiste.

M: Exista vreun rau in faptul ca se permite copiilor din perioada de prepubertate sau adolescenților sa-și schimbe sexul?

GVDA: Toate relele asociate cu abuz penal asupra copilului.

M: Din experiența dumneavoastra, multe persoane transgender ajung sa-și regrete decizia?

GVDA: Da. Un punct pozitiv este faptul ca unii care iși regreta profund „ tranziția” și-au scris povestea sau țin un blog pe internet, pentru a-i avertiza și pe alții impotriva caderii in capcana ideologiei și industriei transgender fara scrupule. O autobiografie recenta care ar putea deschide ochii oamenilor care au in vedere chirurgia sexului este volumul lui Walt Heyer A Transgenderʼs Faith (2015).

M: Un numar de asociații medicale cunoscute au aprobat normalitatea transgender, inclusiv Asociația Psihologilor Americani. Activiștii transsexuali spun ca scepticismul dispare in fața practicii medicale acceptate. E adevarat?

GVDA: Asociația Americana de Psihiatrie (AAP) a renunțat la integritatea sa științifica in 1973, atunci cand a permis unui grup de psihiatri homosexuali sa-și impuna ideologia normalitații in cadrul ei, nu in virtutea argumentelor sau dovezilor, ci pur și simplu prin manipulare birocratica. De atunci a devenit treptat un instrument de propaganda pentru ideologia sexuala radicala, Alfred Kinsey fiind marele promotor. Treptat, toate deformarile și tulburarile sexuale sunt normalizate. Ne putem aștepta in continuare la mișcari progresive in acest sens. Buletinul Organizației Mondiale a Sanatații a publicat un articol in 2014, ce propunea declasificarea tuturor categoriilor de boli legate de „orientari” sexuale. Sistemul de clasificare a bolilor al OMS e probabil sa fie urmat de AAP și apoi de alte grupuri profesionale. In ceea ce privește OMS, se cunoaște ca aceasta organizație e condusa de reformatori sexuali radicali.

Este o intervenție chirurgicala de sex acceptata ca practica medicala? Permiteți-mi sa amintesc povestea primei clinici gender de la Universitatea Johns Hopkins, Baltimore (SUA), atunci cand aceste operații se efectuau cu regularitate incepand cu anii 1970. Clinica a fost inchisa dupa ce un studiu de urmarire a pacienților a precizat ca intervenția chirurgicala nu reușește sa vindece pacienții. „Problemele lor grave psihice” continuau.

Fara indoiala, rezultatul studiilor solide psihologice de urmarire pe termen lung a mai multor cazuri recente de tranziție nu vor fi diferite. Dar pentru astfel de studii se pare ca exista un interes scazut.

M: Unii medici compara disforia de gen, nemulțumirea fața de sexul propriu, cu anorexia nervosa sau bulimia, nemulțumirea cu cuiva fața de imaginea propriului corp. Este o analogie buna?

GVDA: Da. Similitudinea dintre aceste sindroame consta in nemulțumirea fața de imaginea propriului corp (vizualizarea sau reprezentarea propriului corp, care este o chestiune de imaginație), consta in natura obsesiva și nerezonabila, neadecvata a acestor puncte de vedere negative și consta in modul compulsiv, frenetic, prin care oamenii sunt afectați de aceste obsesii, incercand sa atinga idealul lor fizic iluzoriu, fara a ajunge sa fie mulțumiți vreodata.

Persoanele transgender se plang in mod compulsiv ca ar poseda un corp greșit. Ele continua sa protesteze fața de unul și același lucru, indiferent de orice intervenție chirurgicala sau de orice afirmare sociala a „noului lor gen” ce se poate produce. Daca el cauta relații de sex masculin, nu este mai puțin promiscuu decat barbații homosexuali. Toata viața lui se invarte in jurul pseudo-feminitații lui. El este excesiv de preocupat de sine, dar nu-și poate gasi sinele sau real.

M: Ca sa rezumam, ați putea spune ca disforia de gen este o forma de boala mintala?

GVDA: Transgenderismul/transsexualitatea este o tulburare psihica severa, cu siguranța.

Fertilizarea în vitro (FIV) nu este des menţionată în cercurile persoanelor cu orientare pro-viaţă, dar cred că este important să îi acordăm importanţa cuvenită, întrucât acest subiect afectează în mod direct mişcarea pro-viaţa şi are un impact profund asupra modului în care percepem demnitatea şi valoarea vieţii umane, fie că este vorba de copiii născuţi sau nenăscuţi.

Industria infertilităţii din Statele Unite a constituit o afacere prosperă timp de decenii, inclusiv afacerea donării de ovule. Tinerele sunt atrase să doneze ovule prin reclame care promit sume mari de bani, precum şi satisfacţia de a-i ajuta pe ceilalţi care nu sunt în stare să aibă copii. Însă, partea mai puţin mediatizată a acestui act aparent altruist ascunde înşelăciunea din spatele donării de ovule, tinerele fiind expuse unor metode periculoase de extragere a ovulelor care le pot afecta uneori pe tot parcursul vieții, supradoze de hormoni, practici medicale nesigure, lipsa informării în privinţa problemelor de sănătate legate de donarea de ovule şi, adesea, nu există niciun fel de monitorizare medicală a donatoarelor.

Îndemn pe oricine este interesat să afle mai multe despre riscurile şi pericolele donării de ovule să vizioneze documentarul Eggsploitation, un film care dezvăluie practicile din industria donării ovulelor.

La fel ca şi donarea de ovule, metoda fertilizării in vitro îşi are riscurile ei. Mulţi oameni au negat adevărul despre procesele dăunătoare şi distructive ale fertilizării in vitro, înlocuindu-l cu conceptul potrivit căruia FIV ajută cuplurile cu probleme de fertilitate, promovează creşterea şi importanţa familiei, permiţând astfel părinţilor să se bucure de un urmaş sau mai mulţi.

Dar toate acestea au un cost. Și nu mã refer doar la preţul ridicat, cuprins intre 5.000 şi 25.000 de dolari.

Iată câteva aspecte demne de luat în considerare şi care tind să treacă neobservate:

1.1 FIV promovează ideea de a se renunţa la embrionii umani care sunt „în plus″

De obicei, FIV presupune crearea mai multor embrioni umani pentru a creşte şansele de implantare a lor cu succes. Aceşti embrioni sunt mai apoi analizaţi pentru a se identifica posibile disfuncţii genetice, handicapuri şi, uneori, chiar şi un anume sex. Embrionii „nedoriţi″ sunt eliminaţi. De obicei, în uterul unei femei, sunt transplantaţi aproximativ patru dintre embrionii selectaţi. Dacă implantul a reuşit pentru mai mult de unul (sau doi) embrioni, medicul va elimina selectiv o parte din embrionii rămaşi. (Nadya Suleman supranumită „Octomom” a refuzat aceasta „eliminare embriogenică”, ceea ce a dus la naşterea de octupleţi). Însă, selectarea embrionilor duce la moartea micilor fiinţe umane pe criteriul sexului, handicapului fizic şi mental, precum şi în funcţie de numărul acestora. Toate acestea conduc la următorul aspect:

1.2 Procedura FIV promovează ideea că putem avea orice ne dorim, oricând şi oricum

Un articol de pe LifeSiteNews.com din luna iunie vorbeşte despre Anthony Caruso, un fost medic practicant al metodei FIV care a fost îngrozit când și-a dat seama că eforturile sale de a ajuta femeile în lupta cu infertilitatea aveau un impact negativ asupra felului în care era privită căsătoria şi a ideilor cu privire la copii. Caruso subliniază faptul că procedura FIV se opune caracterului altruist tipic unui mariaj şi unei familii, întrucât acordă unui medic practicant şi, în cele din urmă, unui cuplu controlul asupra unui aspect menit să fie un proces natural. Ideea aceasta poate fi întâlnită şi într-un articol de pe prima pagină din New York Times ce vorbeşte despre o femeie pe nume Jenny care îşi avortează unul din gemenii concepuţi prin FIV. Jenny spune că „dacă sarcina ar fi decurs în mod natural, nu aş fi renunţat la geamăn, întrucât simţi că aşa stă în firea lucrurilor şi nu vrei să i te împotriveşti″. Totuşi, „sarcina a prezentat un aspect atât de consumerist, încât a devenit încă un lucru pe care-l puteam controla″.

Ambele aspecte menţionate mai sus ilustrează următoarea statistică:

1.3 Procedura FIV conduce adesea la conceperea de embrioni multipli, ceea ce duce la avort selectiv după implantarea ovulelor, precum şi la o situaţie periculoasă atât pentru mama cât şi pentru copil atunci când numărul embrionilor implantați este nefiresc de mare

Am făcut referire mai sus la mama de octupleţi care nu a permis eliminarea unor embrioni aflaţi „în plus″. O altă femeie care a trecut printr-o o experienţă asemănătoare şi care a făcut-o celebră este Kate Gosselin. Din fericire, ambele mame au refuzat să îşi ucidă vreun copil, dând astfel naştere la octupleţi şi, respectiv, sextupleti. Suleman şi Gosselin nu au urmat deloc tendinţa curentă când era vorba de implantări multiple ce rezultau din FIV. Adesea, embrionii nedoriţi sunt distruşi, aruncaţi sau vărsaţi în chiuvete. În plus, o mamă însărcinată cu mai mulţi copii se află în mod firesc în categoria de sarcină cu risc ridicat. Astfel, chiar dacă o femeie pro-viaţă refuză avortul selectiv şi decide să păstreze toţi copiii creaţi prin FIV, asta va duce la o situaţie periculoasă pentru ea şi copiii ei.

1.4 S-a dovedit că procedura FIV conduce la anumite malformaţii congenitale atât fizice cât şi mentale

Illinois Right to Life a publicat un articol despre FIV, atrăgând atenţia asupra unui studiu realizat de New England Medical Journal, studiu ce a prezentat dovezi că acei copii concepuţi prin FIV au un risc crescut de defecte congenitale – dublu faţă de copii născuţi natural – inclusiv malformaţii ale inimii, dezvoltarea unui singur rinichi, anomalii cerebrale şi faciale. Studii efectuate de cercetători de la universităţile Johns Hopkins şi Washington University au arătat că acei copii rezultaţi din FIV prezintă un risc de şase ori mai mare de a dezvolta sindromul Beckwith-Wiedemann, sindrom ce cauzează malformaţii şi cancer. Acest ultim fapt ar trebui să ne facă să punem la îndoială moralitatea FIV.

1.5 Pregătirea pentru FIV presupune schimbări importante ale nivelului de hormoni, ceea ce duce la probleme de sănătate sau la amplificarea acestora

Multe femei necesită tratamente cu hormoni înainte şi în timpul FIV pentru a-şi pregăti corpul să accepte embrionul implantat. De obicei, nivelul de estrogen este ridicat la maxim în timpul procedurii FIV (după cum se întâmplă şi în cazul sarcinii) pentru a întări peretele endometrial al uterului. Există o multitudine de efecte chimice secundare care rezultă în urma terapiilor cu hormoni, însă chiar şi simplul fapt de a altera nivelul de hormoni poate avea urmări. Un nivel ridicat al estrogenului poate duce la cicluri menstruale neregulate, depresie, fibroame uterine, osteoporoză, pierderea memoriei şi infecţii.

Ţinând cont de toate aspectele prezentate, mişcarea pro-viaţă nu doreşte să risipească orice speranţă a cuplurilor ce încearcă să aibă copii. Întotdeauna toţi oamenii – născuţi sau în stare embrionară – merită respect, demnitate şi iubire.

Fiul meu cel mai mare, Gunner, s-a născut cu fibroză chistică şi se va lupta cu câteva probleme de sănătate pe tot parcursul vieţii. 97% dintre bărbaţii cu fibroză chistică sunt infertili şi, mulţi din ei, s-au născut cu sisteme reproducătoare insuficient dezvoltate. Infertilitatea lui Gunner îi va afecta viaţa, pe cea a viitoarei soţii şi a posibililor nepoţi cu care voi fi binecuvântată pe viitor. Multe persoane care suferă de fibroză chistică aleg procedura FIV pentru a lupta împotriva nivelului scăzut de fertilitate şi pentru a-şi întemeia o familie, dar procedura nu poate fi acceptată drept ajutor pentru a înlocui proiectarea naturală a vieţilor noastre.

O inovaţie majoră în domeniul monitorizării şi menţinerii sănătăţii reproducătoare a femeilor este NaProTECHNOLOGY (Natural Procreative Technology), o alternativă medicală şi chirurgicală care s-a a dovedit eficientă în tratarea infertilităţii, chisturilor ovariene, sindromului ovarului polichistic, pierderea recurentă de sarcină şi dezechilibrelor hormonale, asta printre alte probleme de sănătate. NaProTECHNOLOGY monitorizează sănătatea hormonală a femeilor la ciclul menstrual şi identifică anormalităţile în funcţionarea sistemului reproducător feminin, identificând problemele ce pot fi vindecate. Inovaţiile de ultimă oră asemenea NaProTECHNOLOGY precum şi resursele necesare şi educaţia în acest sens vor contribui în mare măsură la menţinerea sănătăţii reproducătoare a femeilor şi protecţia drepturilor copiilor nenăscuţi. Şi să nu dăm uitării opţiunea minunată, afectuoasă şi morală a adopţiei. Atât NaProTECHNOLOGY cât şi adopţia sunt alternative etice la pericolele şi problemele etice ale FIV.

Notă:

Fertilizarea in vitro: din 9.102 embrioni, 98,2% au fost distruşi!

Un studiu realizat în 26 de centre de diagnostic de preimplantare din Europa, Australia şi S.U.A., în perioada 1993-2000, la 886 de perechi care au recurs la fertilizarea in vitro, a oferit următorul rezultat:

– au fost folosite în medie 47 de ovule fecundate pentru fiecare naştere, deci pentru cele 162 de sarcini s-au fertilizat artificial 9.102 de embrioni;

– s-au făcut 132 de implantări. Dintre acestea, în 7 cazuri au fost făcute avorturi „terapeutice”, 9 copii au fost „reduşi” pe motivul riscurilor de sarcină multiplă („reducerea” înseamnă injectare în inima embrionului a unei soluţii de clorură de calciu care îi este fatală şi apoi extirparea lui din uter), iar alţi 2 au murit în timpul sarcinii;

– în final, s-au născut 162 de copii din123 de sarcini (multe fiind gemelare);

– deci, în total, s-au creat pe cale artificială 9.102 embrioni, dintre care s-au născut doar 162 de copii, un procent de 1,8%. Restul de 8.940 (98,2%) au fost distruşi înainte de implantare, o mică parte dintre ei fiind distruşi după implantare.

Dr. Claudia Kaminski, medic ginecolog din Germania, preşedintele mişcării „Dreptul la viaţă”

Infertilitatea feminină şi masculină nu are în cele mai multe cazuri motive genetice, ci dobândite. În prezent, ea este în creştere datorită avorturilor, creşterii cazurilor de boli cu transmitere sexuală, a folosirii pastilelor şi dispozitivelor contraceptive, a amânării vârstei de concepţie, a vieţii dezordonate şi plină de abuzuri. Fertilizarea in vitro nu rezolvă aceste cauze, ci întreţine iluzia că orice greşeli ar face omul cu trupul său, atunci când va vrea să aibă copii, aceştia îi vor fi oferiţi prin tehnică.

Traducere: Flavia Helmcinschi şi Alexandra Veveriţă

Dacă până acum câţiva ani toată lumea părea a fi de acord că există o oarecare diferenţă între un jurnalist sportiv şi unul de investigaţii, astăzi toată lumea scrie şi opinează despre orice. Drept urmare, de ce nu ar putea oricine vorbi cu autoritate despre toate problemele actuale precum oportunitatea vaccinurilor, dreptul la mutilare corporală voluntară, dreptul la suicid şi alte forme de barbarism post-modern?

Mass-media, cinematograful şi internetul s-au transformat, mai mult sau mai puţin voluntar, în focare de infecţie intelectuală în care este foarte greu să găseşti surse de informare „credibile”: ştirile sunt pline de publicităţi mascate şi forme de „linşaj mediatic”, filmele promovează anumite ideologii, iar internetul este locul în care dejecţiile intelectuale şi informaţiile vitale călătoresc cu viteza luminii.

Cine ne poate oferi bagheta magică prin care nebuloasa mediocrităţii aproape generalizată să nu pună stăpânire şi pe ultimii neuroni funcţionali?

Greu de spus şi greu de prezis! Probabil inteligenţa artificială (dacă va fi vreodată inventată) sau vreun cataclism mondial, probabil un om carismatic…

Până atunci nu ne rămâne decât lupta cu noi înşine şi cu avalanşa de informaţii mediocre despre nişte probleme cu adevărat cruciale pentru bunăstarea şi evoluţia noastră ca persoane şi ca specie.

Atâta timp cât trusturile media manipulează anumite informaţii la comanda unor ideologi sau parveniţi miliardari, atâta timp cât filmele sunt folosite pentru a schimba păreri şi nu pentru iubirea de artă şi de adevăr, iar internetul continuă să fie locul libertăţii absolute în care atât oricine se poate exprima, Bioetica o să fie mingea de ping-pong între manipulare şi mediocritate.

Indubitabil, jurnalele de ştiri o să continue să considere avortul mai puţin periculos decât o extracţie de dinte, cinematografia o să fie plină de filme în care doctorii morţii o să fie eroi post-moderni, iar internetul o să continue să furnizeze persoanelor deprimate reţete pentru sinucidere.

Probabil suntem prea slabi şi insignifianţi pentru a schimba soarta societăţii post-moderne, dar cu siguranţă suntem capabili să ne deschidem larg ochii minţii pentru a nu cădea pradă mediocrităţii şi manipulării contemporane.

Interviu acordat Gloria TV de John Smeaton, președintele Societății pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (Marea Britanie), cea mai veche organizație provita din lume, despre Sinodul Familiilor de la Roma (octombrie 2015) – Rezumat

Vă așteptați la o schismă după Sinod?

Ne aflăm în timpurile cele mai rele din istoria Bisericii. Ceea ce am văzut este un document operativ, Instrumentum laboris, care este baza discuțiilor din Sinod, după spusele Sf. Părinte. Însă acesta conține distrugerea legii morale referitor la familie, la sexualitatea umană și la sfințenia vieții.

Puteți da exemple cum Instrumentum laboris distruge legea morală?

Smeaton precizează că vorbește ca și laic chemat de Biserică să înțelegea cu toată reverența drepturile și datoriile sale în a vorbi, conform expertizei și competenței sale, în chestiuni grave despre comunicarea credinței și a moralei.

Tot ceea ce afirmă John Smeaton deja a fost comunicat. Acest Instrumentum laboris propune o înțelegere cu totul falsă despre conștiință și legea morală în problema contracepției, conform părinților sinodali. Noi știm din învățătura Bisericii (Castii connubi) că orice act contraceptiv este inacceptibil din punct de vedere moral.

Instrumentum laboris vorbește despre mijloace artificiale de contracepție fără nici o referire la învățătura Bisericii! Se vorbește despre fertilizarea in vitro fără a se ține cont că această costă un număr considerabil de vieți umane! Ca și cum indisolubilitatea căsătoriei ar fi doar un ideal, nu ceva pentru un catolic normal, pentru viața de zi cu zi. E aici o înțelegere complet falsă a mesajului mântuirii, care se adresează tuturor. Cristos n-a spus că mesajul său e doar pentru cei puțini aleși.

Și se vorbește despre ”elemente pozitive în concubinaj”. Ce mesaj e acesta pentru părinții care se chinuie să-și crească copiii arătându-le frumusețea castității și valoarea sexualității umane pentru căsnicie? Poziția propusă este una împotriva părinților, deoarece spune că ”familia nu este singurul loc în care trebuie să ne adresăm copiilor despre sexualitate”. Aceasta e complet greșit față de învățătura Bisericii! Părinții sunt primii educatori ai copiilor și ei trebuie să decidă dacă le trebuie ajutor din afară – dacă da, sub supraveghere strictă.

E o trădare fantastică față de familii! Sunt consecințele cele mai grave din istoria Bisericii!

E vorba de fundamentul culturii avortului! Asistăm la reînnoirea holocaustului. Episcopii vor fi responsabili pentru asta. Nu Planned Parenthood. Dacă păstorul își părăsește turma și o pradă lupul, cine va fi responsabil pentru aceasta, lupul sau păstorul? Nicidecum lupul ci păstorul. Episcopii vor fi responsabili pentru cel mai grav holocaust din istoria omenirii.

Îi lasă pe părinți complet fără apărare în fața organizațiilor pro-avort ceea ce înseamnă o degradare a drepturilor părinților!

Vedem acțiuni curajoase ale unor cardinali care vorbesc deschis despre manipularea Sinodului. În urma Conferinței de presă de deschidere a Sinodului a reieșit foarte clar că Sinodul va fi manipulat: în urma unei întrebări directe despre zvonurile referitor la manipulare, Cardinalul Baldisseri a recunoscut că există o comisie responsabilă cu asta și el însuși face parte din ea… Marele scriitor satiric Jonathan Swift n-ar fi putut inventa o farsă mai reușită…

Problema este că aranjamentele au fost făcute de Papa Francisc, care a aprobat toate documentele care conțin poziții eretice, după spusele unor episcopi lideri. Iar pozițiile și limbajul propus sunt complet împotriva credinței moștenite de la apostoli!

Unii episcopi se luptă pentru adevăr dar unde se află majoritatea episcopilor?

Există un clericalism în joc. Ei se gândesc la protejarea poziției lor mai degrabă decât la apărarea adevărului…În urmă cu 50 de ani nu a existat un grup de apărare a învățăturii Bisericii dar acum grupul acesta crește. De aceea oamenii au nevoie de discernământ în alegerea păstorului.

Există rumori persistente că Sinodul ar fi manipulat de grupuri gay sau de un sinod de umbră al iezuiților

Acestea s-au auzit de multe ori dar ceea ce îngrijorează este poziția Vaticanului.

Documentul se referă la sănătatea reproductivă. Nu trebuie să fii expert ca să știi cum e definită sănătatea reproductivă, adică e interpretată drept acces la contracepție și la avort.

Satana trăiește și e foarte activ în Vatican.

Vă așteptați la un fel de schismă în urma Sinodului?

Ținta tuturor acestor lucruri este sfânta euharistie. Ceea ce vor disidenții Bisericii este ca oamenii care îl resping pe Dumnezeu în viețile lor să poată primi sfânta euharistie, caută să distrugă legea morală. Primirea sfintei euharistii din partea acestor oameni este o desacralizare profundă – cea mai gravă din istoria Bisericii!

Ar fi un succes pentru catolici dacă Vaticanul ar lansa un document ambiguu, nici eretic, nici afirmând clar învățătura Bisericii?

Sunt încurajat deoarece Vocea Familiei anul trecut, această coaliție de 26 de organizații pro-life și pro-familie din cele 5 continente ale globului, este foarte activă și face declarații și adună semnături. Nu vrem să vorbim despre succes însă prin ambiguitate vom vedea distrugerea mai departe a inocenței copiilor, a vieții catolice. Cei mai prețioși catolici vor fi cei care vor fi cel mai tare afectați.

Episcopii africani au o poziție foarte puternică și au făcut declarații ferme precum ”țineți contracepția voastră și avorturile departe de continentul Africii!” Și ei știu ce înseamnă asta pentru că ajutorul umanitar este condiționat de introducerea accesului la avort și la contracepție.

Un prelat anul trecut a povestit că s-a dus împreună cu reprezentanții mai multor confesiuni la guvern și le-au explicat că nu vor putea legifera căsătoriile homosexuale pentru că este împotriva normelor de conduită din toate confesiunile, împotriva moralei creștine și … nu merge. Iar guvernul a acceptat. Când s-au publicat anul trecut concluziile Sinodului și s-a vorbit despre ”valorificarea orientărilor sexuale ale homosexualilor”, valorificare a păcatului de moarte! – guvernul a afirmat într-un document că ”nu vom fi în stare să rezistăm mai departe” … datorită ambiguității din documentele Vaticanului!

Inocența copiilor e cea mai periclitată, nu atât distrugerea vieții umane, ci cea a copiilor mei, a nepoților mei.

Ce anume faceți pentru a influența Sinodul?

Vorbim cu episcopii, deoarece avem o oarecare expertiza pe care le-o putem împărtăși. Ei nu au atâta timp să cerceteze toate acestea și de aceea ei prețuiesc analiza pe care le-o punem la dispoziție. Ei trebuie să se adune, să aibe o platformă unde să se întâlnească. Unul dintre motivele pentru care Sinodul este atât de manipulat este faptul că există acest ansamblu general foarte mic. Ceilalți sunt divizați în grupuri, iar noi le putem oferi oportunitatea să mai respire, să discute între ei. Unii sunt interesați să țină oamenii buni despărțiți unii de alții. (…)

Partea pro-alegere a dezbaterii despre avort înclină spre negarea faptului că avortul ar putea vreodată să aducă probleme femeilor. Ei tăgăduiesc răul pe care avortul îl provoacă femeii – problemele medicale, problemele psihice, înrăutățirea relațiilor cu prietenii și familia și distrugerea relației cu Dumnezeu.

Cântăreața Toni Braxton înțelege durerea unui avort. Nu numai că regretă avortul suferit, dar e îngrijorată și din pricina implicațiilor spirituale ce rezultă. Nu numai că avortul s-a dovedit a provoca o serie de probleme de sănătate mintală pentru femei, dar și probleme spirituale, precum faptul că femeile duc o luptă grea pentru a se ierta și pentru a găsi iertarea lui Dumnezeu.

Chiar și după 10 ani, bine-cunoscuta cântăreață de R&B se luptă să se împace cu gândul avortului pe care l-a făcut și cu luarea vieții copilului ei.

Din The Blaze:

La acea vreme, cântăreața necăsătorită era în mijlocul unui tratament anti-acnee, cu un medicament puternic (Accutane), care se spune că ar putea avea impact asupra fetușilor, când a aflat că e însărcinată cu copilul iubitului ei de atunci Keri Lewis, raportează New York Daily News.

În timp în relatările din carte ea recunoaște că avortul a fost determinat mai mult de dorința confortului decât de teama de anomalii, numeroase publicații spun că îngrijorarea cu privire la impactul potențial al medicamentului asupra fătului a jucat un rol important în decizia ei.

Braxton, care s-a căsătorit cu Lewis în 2001 și a divorțat în 2013, admite în noul ei volum de memorii, „Unbreak My Heart”, că a simțit o imensă vină după avort, mai ales având în vedere educația ei strict creștină.

Braxton a continuat să aibă copii cu Lewis, deși avortul a avut un impact profund asupra perspectivei ei. Ea a avut mai târziu doi fii – Diezel, 11, care este autist, și Denim în vârstă de 12 de ani.

Cântăreața se întreabă dacă autismul lui Diezel a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru decizia ei de a pune capăt sarcinii ei anterioare și dacă divorțul murdar al părinților ei și diagnosticarea ei în 2010 cu boala lupus au fost pedepse suplimentare.

Dumnezeu mă pedepsește pentru avortul făcut?”, scrie ea în carte, menționând că se gândește că a fost „pedeapsa lui Dumnezeu pentru faptul că l-am condamnat pe fiul meu la autism.”


Categorii

Avort, Cultura desfraului, Homosexualitate, Pedofilie, Pornografie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

6 Commentarii la “Interviu cu dr. Judith Reisman, cercetatoarea care l-a demascat pe Alfred Kinsey: PRIMUL SAU SCOP A FOST SA SCHIMBE MENTALITATEA OAMENILOR/ Vocile favorabile “NATURALIZARII” PEDOFILIEI se inmultesc/ TRANSSEXUALITATEA – O TULBURARE PSIHICA GRAVA/ De ce este nociva si impotriva vietii FERTILIZAREA IN VITRO/ Document de lucru SCANDALOS al SINODULUI FAMILIILOR de la VATICAN: “E o tradare fantastica fata de familii!”

  1. http://news.yahoo.com/clerk-opposes-gay-marriage-am-soldier-christ-213753709.html

    Este o evanghelica, dar uite ce spune:

    “They are going to try and make a whipping post out of me!!” she wrote in her response. “I know it, but God is still alive and on the throne!!! He IS in control and knows exactly where I am!!”

  2. Bine-nteles ca transeXualitatea este o boala psihica grava, iar eu as spune ca e una diabolica, iar pedofilia cea mai grava fapta din lume sa devina ceva firesc?Am citit din Paisie Aghioritul si spune ca traim Apocalipsa sub influenta directa a celui rau.

  3. Copilul creat in vitro este creat si din dragoste , unirea dintre barbat si femeie adica prin unirea dintre cele doua fiiinte anima si animus, sa rezulte un suflet nou si un om nou?Eu nu prea cred.Cand se concepe un copil se pune si suflet , dar la cel creat in vitro ce suflet se pune, sufletul de la Dumnezeu?

  4. Cu aceasta se confrunta oamenii de azi, crestinii avand mult mai multe motive sa vada si sa opreasca ceea ce se intampla, ei cunosc ca este un pacat grav ceea ce se impune asa, peste noapte, iar pacatul te trimite in iad, unde nu doreste nimeni sa ajunga, sunt totusi cazuri, chiar si unii necredinciosi recunosc ca au vazut o parte din iadul unde ajung sodomitii, desfranatii, binenteles o parte mult mai mica din ce stie un ortodox, apoi toti si-au schimbat comportamentul, dupa ce au fost readusi la viata pe patul de spital, gratie unor medici buni. Ceea ce se vrea sa se spuna in scoala impinge sufletele oamenilor spre acel loc nefericit.
    Oameni ca dna. Reisman sunt de mare valoare si reusesc sa opreasca ceva din valul acesta de nelegiuiri facute parca special, impotriva a ceea ce este considerat normal. Nu ar trebui oare sa o avem ca exemplu, incercand sa aratam si noi altora din nenorocirea ce se pregateste?
    Cum necum sa iasa niste oameni atinsi de o patima. Aceasta nu ii va lasa sa vada realitatea vremurilor actuale. Habar nu vor avea ca ce se intampla in scoala nu e bine, ce fac politicienii la fel, ce idei sunt vehiculate in filme, in muzica idem si vor vota aiurea dupa … CRITERIUL CARE REZONEAZA CU STAREA DE IMPATIMIT. frumusetea fizica, glumele care le debiteaza un politician,.imbracamintea, faptul ca stie sa cante, sau a jucat fotbal… Oamenii atinsi de o patima ce se vrea acum indusa inca din scoala, nu mai gandesc normal ci in termenii care satisfac acea patima. . Ajung sa arate o indiferenta si inconstienta fata de moralitate care presupune sa te detasezi de o placere in scopul atingerii unui tel mai mare, in scopul dezvoltarii sanatoase.
    Totusi nu suntem indemnati sa ne opunem in mod democratic unor idei ce se dovedesc a fi total nepotrivite pentru dezvoltarea unui copil. Cine ne indeamna sa ne opunem, ca doar suntem in democratie?
    Ar trebui sa spunem ca este datoria unui crestin sa afle si sa se opuna in dreptul lui, la ceea ce face rau aproapelui. Oare un comportament desfranat nu face rau si nu are consecinte dintre cele mai nefaste pt el si ceilalti pe care ii agreseaza? Nu e un motiv serios de a opri asa ceva?

  5. De citit: W. Cleon Skousen – The Naked Communist (1958)
    Cartea descrie cum stau mai exact lucrurile cu comunismul si mai ales „planul modern” al comunistilor care a inceput sa fie implementat din 1953 si contine 45 de pasi.
    (cap 12, „The Future Task – Current Communist Goals” p.260)
    download:
    http://www.fileshare.ro/e31969549

  6. Mai stranii decat orice sunt anumite formulare in care trebuie sa alegi “gender”, aici in USA.
    Si am vazut ca exista:
    -masculin
    -feminin
    -altul
    Aceasta optiune “Other” ii face pe unii sa creada ca acolo se incadreaza ei. Pana anul acesta nu erau decat doua optiuni: M or F.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare