Interviu cu PARINTELE CEZAR AXINTE in Familia Ortodoxa: “TINERII SUNT LUPTATI AZI INTR-UN RAZBOI FARA PRECEDENT! Timpul va arata limpede in ce situatie dramatica se afla omenirea”

21-06-2014 11 minute Sublinieri

cezar-axinte

Tinerii sunt luptati astazi intr-un razboi fara precedent!”

Cunoscut avocat al vechii cetati a Tomisului, Parintele Cezar Axinte a renuntat la avocatura cea lumeasca pentru a-l apara pe om in fata ofensivei celui rau – sau, mai curand, pentru a se transforma intr-un avocat al lui Hristos in fata constiintei oamenilor, chiar si a celor care, din inselare, se lupta cu El. Implicat in special in lucrul cu tinerii si familiile tinere, Parintele Cezar ne-a spus cateva cuvinte despre ce putem face in zilele noastre ca sa nu ne pierdem copiii…

Parinte, sunt numeroase campanii in zilele noas­tre dedicate salvarii copiilor: de la diverse forme de exploatare si abuz pana la campanii impotriva violentei de acasa sau de la scoala… Ce ne facem insa cu copiii nostri, cei de langa noi, carora le-am acor­dat ingrijirea necesara pana la varsta la care au iesit din scutece, dupa care i-am lasat in grija gradinitelor si creselor, a televizorului si a Internetului— acesti co­pii abuzati prin insasi neglijenta noastra, oare nu au nevoie si ei de o campanie?

Cel mai mare abuz asupra copiilor este cel pe care nici nu-l intelegem, nu-l vedem, fiindca este atat de subtil, incat multi dintre noi nici nu-l intelegem ca abuz, ni se pare chiar ca o binecu­vantare pentru ei. Lupta esentiala, de fapt, nu este pentru a te vindeca de o boala numaidecat, de a invinge boala— ci de a invinge moartea. Degeaba facem orice fel de campanie, daca copiii nu pri­mesc „antidotul” impotriva mortii si a fricii de moarte. Atata timp cat parintii nu cunosc faptul ca batalia nu se duce numai in planul material, ci si in plan duhovnicesc, lupta nici n-a inceput sau e aproape pierduta.

Suferinta cea mai mare a copiilor si a parintilor, de fapt a lumii de astazi, este ca noi nu-L cunoastem pe Hristos, nu stim Cine este Hristos. Si, daca nu-L cunoastem, nici nu-L pri­mim, cu atat mai putin sa-L primim in forma cea mai desavarsita, in Sfanta Impartasanie. Asa ca, da!, o campanie care ar trebui dusa (si pe care ar trebui sa o ducem fiecare, de la parinti la preoti, de la apartinatori la pedagogi) ar fi aceea ca, pen­tru a putea rezista la agresiunea postmodernitatii, copiii ar trebui sa fie impartasiti in fiecare Duminica, daca ar fi cu putinta. Cei care nu vor cauta Sfanta Impartasanie si nu se vor impartasi des, si cu o randuiala minimala, vor innebuni. Vom asista la generatii de copii care vor ajunge tineri si nu vei putea avea cu ei nici un fel de di­alog, pentru ca vor fi intr-o „alta dimensiune”.

Exista si copii care se impartasesc Duminica de Duminica pana la o varsta, 12-13 ani, dupa care nu-i mai vezi la biserica…

E adevarat, dar noi stim foarte bine ca, odata ce ai avut partasie cu harul, odata ce ai avut partasie cu Iisus Hristos, exista in tine, acolo, un germene al vietii, un germene al luptei, al biruintei, si acela germineaza. Chiar daca, cres­cand buruienile, il coplesesc, la un moment dat Hristos este biruitor. Chiar daca exista o perioada de la 12-13-14 ani pana pe la 17-18 ani, cand ti­nerii se departeaza cumva de Sfantul Potir, totusi nu se pierde in inima lor amintirea dulcetii Sfintei Impartasanii. Si, mai devreme sau mai tarziu, ei se intorc. Mai mult decat atat, chiar daca ar fi sa fie cu totul coplesiti de ispitele lumii, de ispitele vrajmasului, faptul ca au avut acest exercitiu de mici, faptul ca au avut comuniune cu Preasfanta Treime ii ajuta sa treaca peste orice greutate. Ei se intorc. Proportia celor care se intorc in Biserica, se intorc la Sfantul Potir este foarte mare.

Pe cand invers, daca copiii nu sunt impartasiti de mici si nu cunosc ce inseamna viata Bisericii, nu au nici un fel de cunostinta despre ritmul vietii liturgice, doar printr-o minune se vor in­toarce in Biserica. Desi sunt botezati, foarte greu vor veni in Biserica — „convertiri minunate”, dupa cum spunea o doamna binecuvantata.

Deci cred ca proportia celor care se vor in­toarce este foarte mare, spre deosebire de cei care nu-L cunosc pe Hristos de mici, pentru care va fi cu adevarat o minune sa se intoarca in Biserica…

„Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii”

Cum sa-i intarim in aceasta constiinta, pentru ca nici Sfanta impartasanie nu lucreaza „magic” adica pur si simplu te-ai impartasit, l-ai dus sa ia „bomboana” de la biserica si el se sfinteste si ra­mane. Cum pot lucra parintii constiinta aceasta a copilului, a apropierii de Hristos, a faptului ca, intr-adevar, acolo e Trupul si Sangele, ca sa devina cat mai lucratoare Sfanta Impartasanie?

Adevarat ati spus. Este esentiala intrebarea. Scopul nostru nu este sa-i ducem cu sila la bi­serica pe copii, bineinteles, ci sa-i facem sa-L iu­beasca pe Hristos, iar aceasta nu se poate decat prin exemplul personal. Nu exista, sau poate nu am eu cunostinta, dar o modalitate mai eficienta decat aceea a exemplului personal nu exista. Si atunci, aici un rol hotarator il are mama — mama, care este primul „duhovnic” al pruncusorului, de la nastere si inca dinainte de nastere, pentru ca la Dumnezeu lucrurile nu functioneaza ca timpu­rile verbelor; stiti, la Dumnezeu este un prezent continuu. Dumnezeu ne cunoaste inca din pan­tecele maicii noastre, si chiar si dinainte, cum am spune. Iar mama inca din pantece il obisnuieste pe prunc su Sfanta Impartasanie – si eu chiar ii pomenesc la Proscomidie, macar ca pruncusorul nu este botezat: eu pomenesc mama dupa nu­mele ei, cu pruncul din pantecele ei.

Si exemplul acesta pe care mama il da dupa ce copilul se naste si incepe sa aiba cunostinte si constiinta, exemplul mamei va fi hotarator pentru ca acela sa iubeasca Biserica, si nu sa aiba un „reflex social”, exact cum ati spus, o raportare magica la actul liturgic. Exista aceasta tendinta, si Sfintii Parinti o semnaleaza, dar daca mama va avea o raportare duhovniceasca, o raportare dreapta la Hristos, atunci copilul o va urma, fara doar si poate. Sigur, fara sa-l ex­cludem pe tata aici, dar spuneam cine are rolul covarsitor pentru a pune inceput bun. De aceea si Sfantul Ioan Gura-de-Aur spune: „Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii!“.

[…]

Deci mama este cea care poate sa-L nasca in stare de feciorie a inimii pe Hristos in inimile copii­lor, si ale sotilor, si ale barbatilor, si ale prietene­lor. „Mama naste si renaste“, mama are si harisma maternitatii duhovnicesti — poate da nastere la prunci duhovnicesti, chiar daca biologic nu mai poate naste. Harisma aceasta a maternitatii este extraordinara, de aceea si vrajmasul duce o lupta atat de indarjita impotriva pantecelui femeii…

“Expresia cea mai inalta a iubirii lui Dumnezeu este Sfanta Impartasanie”

Vedeti, aici sunt cele doua directii pe care se misca vrajmasul. Lupta se da impotriva preotiei, cu deosebita privire asupra Sfantului Potir, asupra Sfintei Impartasanii, pentru ca daca il smintesti pe om, in sensul ca il departezi de preot, daca pui vrajmasie intre om si preot, de fapt pui vrajmasie intre Hristos si oameni — in sensul ca omul, departandu-se de preot, se va departa de Sfantul Potir, de Sfanta Impartasanie. Si doi: ca sa fie sigur de izbanda, duce vrajmasul o lupta impo­triva pruncului din pantece, impotriva pantece­lui femeii, cu orice chip pruncusorul acela sa nu se nasca, si introduce in ecuatia aceasta a logicii demonice mama, tata, apartinatorii, medicul, asistentii si toti cei care o indeamna pe mama sa lepede pruncul. Mama ajunge sa-si urasca ro­dul pantecelui sau, aducand prin asta o jignire, o ofensa iubirii lui Dumnezeu – ca pruncusorul de acolo este o expresie a iubirii lui Dumnezeu.

Si expresia cea mai inalta a iubi­rii lui Dumnezeu este Sfanta Impartasanie. Pruncusorul acela este dar al lui Dumnezeu si primit cu scopul de a-l duce la Sfantul Potir, cu scopul de a veni in comuniune cu Dumnezeu. Vedeti ce frumos spune acolo: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si partasia Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti!“. Toate acestea se concretizeaza in mo­dul cel mai inalt la Sfantul Potir, prin primirea Trupului si a Sangelui Mantuitorului. In aceasta intelegem expresia Sfantului Apostol Ioan, ca „Dumnezeu dragoste este1 Ioan 4:8adica nu asa, virtual si sentimental, ci in modul cel mai con­cret, in Sfanta Impartasanie. Sigur ca la inceput nu intelegem ce este aceea. Avem si o rugaciune a Sfantului Vasilie cel Mare, in Canonul pentru Sfanta Impartasanie, cand spunem: „Doamne, iarta-ma ca nu inteleg ce este acolo!“. Dar Sfanta Impartasanie, primirea harului, lucrarea haru­lui, pastrarea harului dupa Sfanta Impartasanie — toate acestea fac sa se deschida ochii launtrici, si atunci noi ne vom raporta in mod corect la Trupul si Sangele Mantuitorului.

„Fara Trupul si Sangele Mantuitorului, oamenii vor innebuni”

La inceput, multi dintre noi nu stim Cine este Iisus Hristos, nu-L cunoastem pe Iisus Hristos — multi dintre noi, care credem ca suntem in Biserica si suntem ortodocsi. Dar garantia ca suntem ortodocsi nu o da un doctorat in te­ologie, ci marturisirea Duhului Sfant din noi cf. Romani 8:16 , a harului din noi ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, si toate celelalte des­pre Intrupare si Inviere. Acestea le primim in timp, dar pentru inceput este bine ca copilul sa se impartaseasca, mama sa se impartaseasca, parintii sa se impartaseasca, atunci cand duhov­nicul indeamna si binecuvinteaza si, cu timpul, vom intelege si ce este Cine este Hristos, de fapt. Acesta este lucrul cel mai important. Asa, dintr-o practica foarte scurta, va spun un cu­vant din ce simt eu acum ca este necesar pentru credinciosi si pentru copii.

Parinte, cat de mult credeti ca constientizeaza parintii la ora actuala problemele grave cu care se confrunta copiii lor, riscurile pe care le intampina in societate?

Foarte putin, foarte putin! Parintii, daca ar fi sa vorbim in procente, vorbim de procente pana in 5-10%, fiindca parintii insisi nu cunosc mestesugul luptei, parintii insisi sunt luptati intr-un razboi fara precedent. As spune ca niciodata nu s-a dus omului, si mai cu seama tinerilor, un asemenea razboi — de o asemenea duritate, pe de o parte, si de o asemenea perfidie, pe de alta parte, de o asemenea subtirime demonica, pe care nu o poti vedea decat cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles. Parintii nu constientizeaza ce lupta li se duce copiilor, si cel mai adesea vin foarte tar­ziu sa ceara ajutor, dupa trei-patru ani, cand lu­crurile sunt atat de complicate, incat aproape ca tu, ca preot, nu mai stii ce sa-i spui — daca nu ai avea incredintarea ca Hristos poate sa faca din neghina, grau, din desfranata, sfanta si din tal­har, un om mantuit, atunci n-ai avea nici o sansa. Numai credinta in Dumnezeu poate sa te ajute sa duci lupta cea buna pentru tanarul acela, pentru parintii aceia. E o suferinta extraordinara…

Si, de asemenea, datorita faptului ca se duce o lupta impotriva preotiei — mass-media ataca pre­otul atat de josnic, incat oamenii nu mai cred ca preotul poate sa ajute cu ceva si, mai mult decat atat, preotul este vazut ca un om ancrasat in niste reflexe revolute, pierdute, invechite. Preotul este vazut — vorbim de necredinciosi acum — ca un functionar public, ca un functionar de ghiseu, asa cum devenisera levitii altadata, si asta dato­rita mass-mediei, datorita faptului ca s-au format niste prejudecati, niste tipare de gandire. Si atunci oamenii alearga peste tot, de la vrajitoare pana la psihiatri, numai la preot nu, ca nu cumva sa-l cu­noasca pe preot si pe Hristos si acesta sa-i ajute cu ceva! Deci atata timp cat nu-L vor cunoaste pe Hristos, cat nu se vor impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului, oamenii vor innebuni.

Vedeti, Organizatia Mondiala a Sanatatii cauta cu orice chip sa impuna niste vaccinuri ca sa te imunizeze impotriva unor virusuri. Ei bine, aceasta organizatie incearca sa impuna „binele” cu forta. Hristos spune: „Cine vreaMatei 16:24, „Eu sunt antidotul, Eu sunt vacci­nul impotriva mortii, impotriva fricii” — dar spune cine vrea, pentru ca El este iubire, si atunci cauta ca la iubirea Lui sa raspunzi cu iubirea ta. Daca nu exista iubire si din par­tea ta ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu, sigur ca cu nimic nu te folosesti de Sfanta Impartasanie, dar daca ai o sinceritate in inima, o pozitie de cautare sincera, atunci Dumnezeu pe toate le poate preschimba, pe toate le converteste si vindeca, iarta si inviaza.

Parintii, intr-adevar, nu stiu ce se intampla cu copiii lor. Sunt depasiti, ingroziti si nu stiu ce sa faca. Nu stiu cui sa se adreseze, nu au incredere, si cred ca cel mai mare rau pe care l-a facut mass-media este acesta, ca a semanat neincredere, si asta e o trasatura demonica, bineinteles. Se vede ca este o arma de lupta a demonului impotriva chipului lui Dumnezeu — dar, sigur, cum spuneam, de dimineata pana seara poate ajunge omul sfant, daca vrea.

“Am vazut tineri demonizati de jocurile video…”

De multe ori primim sfaturi fie de la du­hovnic, fie de la prieteni, fie din carti despre cresterea copilului. Stim, pe de o parte, destul de bine ce avem de facut, dar foarte greu reusim sa ajungem la niste rezultate… Cine este de vina?

In primul rand, nerabdarea noastra. Datorita faptului ca nu-L cunoastem pe Hristos, nu cautam sa aflam Cine este Hristos, sa ni-L impropriem, in sensul cel mai intim, adica sa-L cunoastem pe Hristos din interior, nu din exterior, avem o nerabdare, si anume aceea in care Ii cerem lui Dumnezeu acum sa ridice de la noi crucea!

Am vazut parinti indurerati, carora orice le-ai spune, primesc ca un traumatism; orice cuvant de mangaiere il primesc ca si cum le-ai da o lovitura. Cand le spui de rabdare, aproape ca explodeaza. Ei doresc — asta in cel mai bun caz, daca vin la preot! — doresc de la preot sa faca un act magic: „Abracadabra“, si in secunda doi sa scape de durere, de durerea pentru suferinta copilului lor. Cu nici un chip nu primesc aceasta ca pe o cruce si sa o duca cu rabdare, nici nu mai vorbim de faptul ca ar putea sa fie o consecinta a faptelor lor — a fap­tului ca au stat departe de Hristos, a faptului ca nu au fost in Biserica — asta foarte greu pri­mesc, mai ales in stare de traumatism.

Atat de mare este durerea parintilor pen­tru fii, incat aproape ca nu poti sa ai un dia­log cu ei. Nu vor decat atat: sa scape de durere! Si atunci, aceasta abordare nu poate sa duca la un rezultat satisfacator, nici pentru tine ca du­hovnic, nici pentru ei ca parinti, nici pentru cel care este bolnav. Inchipuiti-va ca sunt copii care stau de la 3 sau 4 ani pe calculator sau la desene de tot felul, se incarca cu imagini din acestea care ii lupta de la varstele cele mai mici, si ajung la 10-12-14 ani suferinzi, aproape ire­versibil bolnavi — aproape! —, si parintii sunt coplesiti, sunt depasiti, si vin atunci in stare de deznadejde, de disperare, vrand sa faci ceva azi.

Sa stiti ca am vazut tineri la 16-17 ani care deja sunt demonizati de jocurile video. Adica, din pricina acestor jocuri, am auzit parinti care au venit ingroziti ca-si gasesc copiii dimineata cu hainele rupte. Isi rup hainele de pe ei, sunt loviti, au vanatai pe tot corpul… Aceste lucruri se intampla, si atunci parintele copilului vine intr-o stare de disperare — trebuie mai intai sa-l stabilizezi pe el, ca el sa poata, cu pace, sa ges­tioneze momentul acesta atat de dramatic. Or, daca parintele insusi este in stare de tulburare, cum ar putea sa-si ajute copilul?…

„Barbatii sunt solidari si instigatori in pacatul avortului”

[…]

Una din marile probleme despre care nu vorbim noi, preotii, nu vorbeste Biserica, este ca pruncul acela care este atat de razboit, daca s-a nascut, s-a nascut dupa ce parintii au avor­tat unul, doi, trei si mai multi, si dupa el, la fel, unul, doi, trei si mai multi. Or, stim cu totii ca exista o legatura nevazuta intre toate persoanele umane, cele care formeaza na­tura aceasta, suntem legati ca intr-un lant… Lucrurile acestea oamenii nu le cunosc, noi nu vorbim despre ele. Vin parintii si spun ca copiii nu dorm noaptea, sar din pat, sunt infricosati, sunt ingroziti – dar nu se marturi­sesc, nu vorbesc despre avort. Si, cel mai im­portant lucru, acesti parinti au inima impie­trita, in special barbatii, 99 din 100 de barbati nu constientizeaza ca sunt solidari si instiga­tori — solidari in pacatul avortului si instiga­tori pentru acest pacat — si nu fac pocainta! Femeile, sigur, sunt mai sensibile, au o alta al­catuire, dar nici ele nu constientizeaza legatura aceasta intre avort, intre uciderea de prunci si starea actuala a fiului sau a fiicei lor, conjugata cu toate celelalte — cu jocuri, cu pornografie, cu Internet si toate celelalte.

Tot mediul acesta in care traim este imbi­bat de lucrare demonica. Toata atmosfera este imbibata de lucrare demonica si de desfranare, mai cu seama. Or, in mediul acesta, combinat cu starea noastra, a parintilor, cu avorturi, cu pacatele acestea — daca vorbim numai despre ignoranta sau despre nepasare — sigur ca da o stare de tulburare in familie. Si atunci oame­nii, daca nu cunosc lucrurile acestea si nu fac o pocainta minima si sincera, nu se pot vin­deca, nu se pot vindeca… Si vezi oameni care pleaca de la tine si ajung pe la deschizatori de carti, pe la vrajitoare, si starea lor se agraveaza, ajung pana la demonizare.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!”

[…]

Din punct de vedere patologic, am inteles ca de abia de anul acesta s-a introdus in no­menclatorul bolilor psihiatrice dependenta de jocurile pe calculator. Lumea nu este pregatita, chiar lumea stiintifica nu este pregatita sa vindece bolile acestea, dar iata ca Hristos este pregatit, si copiii acestia nu au alta sansa — deocamdata — sa se vindece, decat sa spuna Rugaciunea, si Dumnezeu sa se milostiveasca de ei. V-am spus, orice vindecare omeneasca este doar un moment „flotant”, pentru ca vindecarea cea mai importanta este aceea de a te vindeca de moarte, de a te vindeca de frica de moarte. Pana cand omul nu se vindeca mai in­tai de frica de moarte, el este intr-o tulburare continua, si data fiind presiunea care se pune astazi pe tineri si pe oameni, fara Rugaciune si fara Sfanta Impartasanie aproape ca nu exista alt deznodamant decat nebunia.

Este atat de prezenta nebunia astazi, in toate formele ei, incat te ingrozesti… Unul din trei oameni prezinta semne de probleme psihice, poate procentul e chiar mai mare — dar va spun asa, ca o statistica neprofesionista, unul din trei oameni are probleme psihice… Observam ca omul nu mai poate singur sa se redreseze, nu mai poate singur sa se echilibreze. Timpul va arata mai limpede — sa nu fie, Doamne fereste! —, dar timpul va arata limpede in ce situatie dra­matica se afla omenirea. Si nu e valabil numai pentru crestini, sa stiti, este valabil pentru toti oamenii care traiesc in lumea de astazi.

Legatura dintre avort si starea copilului nascut

– Cum ii influenteaza patimile parintilor pe co­pii? Si ma gandesc chiar si la patimile parintilor care sunt ascunse copiilor. Ati observat in viata unui copil, in viata lui launtrica, ce influenta a produs la un moment dat avortul pe care il face mama? Pentru ca eu personal am sesizat mari schimbari in psihologia copilului incepand din momentul in care mama face un avort, si am scris in editorialul din numarul acesta al revis­tei despre asta…

– Indeosebi, daca vorbim de patimi sau pa­cate, indeosebi acest lucru m-a impresionat cel mai mult: legatura dintre avort si starea copilului nascut. Copiii care sunt singuri la parinti, si fie inainte de nasterea lor, fie dupa nasterea lor, daca mama a facut — de fapt, sa fiu mai corect, daca parintii au facut avort, copilul acela are o stare de neliniste. Am observat la ei aceasta stare de neliniste, de an­goasa, de frica. Multi dintre copiii acestia vin si spun: „Parinte, sa-mi faceti o rugaciune, ca nu pot sa dorm noaptea. Simt o prezenta, simt o umbra, ma trezesc noaptea transpi­rat… Nu pot sa dorm, nu am liniste…”.

Un alt efect imediat este acela ca tanarul sau copilul nascut din parinti care au facut avort este foarte egoist, este aproape incapa­bil sa iubeasca. De cate ori am ocazia sa ma intalnesc cu tineri, le vorbesc despre iubire, pornind de la cea care-i intereseaza pe ei cel mai mult, aceasta trupeasca, pana la iubirea lui Dumnezeu, si observ ca rezoneaza ca si cum pentru prima data ar fi auzit acest cu­vant, acest sentiment! Este o mirare pe chipurile lor. Opt din zece copii raman mirati, ca si cum ar fi auzit prima data despre iubirea dintre ei si parinti, dintre ei si Dumnezeu. Este aceasta inca o trasatura a faptului ca parintii au facut avort, o trasatura noua a co­pilului, faptul ca este incapabil de a iubi in sens jertfelnic. Deci, daca s-ar pune problema sa se lepede de parinti, sa se lepede de prietenul cel mai bun pentru un folos material imediat, ar face-o fara nici un regret, fara nici cea mai mica mustrare de constiinta, pen­tru ca nu exerseaza iubirea, nu cunoaste ce este iubirea… Aceasta sigur ca este si un de­ziderat al Noii Ordini, pentru ca ati vazut, in toate oranduirile acestea „restrictive”, cele care ataca libertatile persoanei, se mizeaza pe compromis, se mizeaza pe individualizare, pe atomizarea persoanelor – de fapt a indivizilor, cum spun ei —, pentru ca de natura per­soanei tine si iubirea. Deci toate oranduirile acestea mizeaza pe atomizare, pe individua­lizare, pe segregare, iar aceasta este posibila atunci cand nu iubesti — iar avortul cauzeaza  copiilor nascuti aceasta deficienta, aceasta tara „genetica”.

Un alt lucru care mi-a atras atentia este ca acesti copii nascuti din parinti care au avortat nu-si doresc copii, nu-si doresc familie, nu vor responsabilitati de tipul acesta al angajamentului familial, nu doresc ca ei sa primeasca jugul unei familii si al jertfei pentru familie, pentru nasterea de prunci; nici nu concep asa ceva.

Un alt aspect este acela ca nu sunt stator­nici in iubire, adica sunt dispusi sa schimbe oricand partenerul (intelegand prin aceasta prietenul, iubita) — si exista dispozitia aceasta „de azi pe maine”. Ca sa va inchipuiti labili­tatea aceasta, o iubire declarata astazi ca fiind unica si vesnica, pentru care ar fi in stare sa se arunce din avion fara parasuta, nici pana maine la pranz nu dureaza — ci, daca exista posibilitatea de a cunoaste o alta persoana, fie ca e baiat, fie ca e fata, care intra in niste cri­terii, bineinteles, superficiale, este dispus sa renunte la acea iubire — care, sigur, nici nu este iubire, tocmai pentru ca e atat de super­ficiala si de instabila, dar chiar si asa… Deci vedem o instabilitate emotionala vizibila; nici nu trebuie sa ai cunostinte de psihologie ca sa-ti dai seama de lucrul acesta. Si inca ceva, o nestatornicie in prietenie.

[Profunde observatii, dar noi nu le-am limita doar la copiii care au avut fratiori avortati. Dimpotriva, ele par a fi simptome generalizate – n.n.]

Toate lucrurile acestea, toate trasaturile aces­tea contureaza chipul copilului nascut din parinti care au facut unul-doua, pana la zeci de avorturi. Aceasta, asa, la o privire foarte generala. Sunt foarte multe de spus…

Si totusi, moartea nu are ultimul cuvant in Creatie. Moartea este un accident!

Copiii si tinerii acestia de care vorbim nu poarta vina de starea lor, de aceea si cea mai plapanda intentie de a-L cauta pe Hristos li se va socoti ca un act de eroism. Intr-un asemenea razboi aprig, „sim­pla” dispozitie de a lupta este in sine o mare biruinta. Ce vor darui mai mult de atat va fi inviere!

Dar nu este cu putinta biruinta fara lupta, si lupta fara Cruce. Deci, „indrazniti…Ioan 16:33!

Material realizat de Virgiliu Gheorghe

Familia Ortodoxa, iunie 2014

fam-ort


Categorii

Avort, Bolile generatiei digitale, Cultura desfraului, Preoti si duhovnici romani, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Virgiliu Gheorghe

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “Interviu cu PARINTELE CEZAR AXINTE in Familia Ortodoxa: “TINERII SUNT LUPTATI AZI INTR-UN RAZBOI FARA PRECEDENT! Timpul va arata limpede in ce situatie dramatica se afla omenirea”

  1. Extraordinar, articolul!

    Se vede ca Pr.Cezar priveste ‘juridiceste’ duhovniceste, pentru ca a fost mai intai ascutit la minte lumeste, pregatit/scolit avocateste 🙂

    Numai ca, Dumnezeu, vazandu-i aplecarea sufleteasca, l-a prins in navod si il ‘foloseste’ sa pescuiasca, la randu-i – alti pesti!

    Articolul este asa de bine structurat, atat de bine arata STAREA de fapt a zilelor noastre, confirmand (a cata oara!) ceea ce simtim, stim cu totii, ceea ce se intampla in societatea noastra romaneasca.

    Acum, dupa 25 de ani de la ‘revolutie’ am ajuns sa culegem roadele: ceea ce-am semanat, aia – culegem!

    Nu numai copiii, fara Impartasanie innebunesc, dar si adultii!

    Deja copiii, sunt ‘de pe alta planeta’, vorbesc o alta limba, sunt structurati (sau, mai bine-zis destructurati), rupti, schiloditi sufleteste, suparati ‘pe viata’, pe lume, pe societate si, furiosi pe proprii parinti, pe care-i ‘pedepsesc’ prin inmultirea greselilor infaptuite (intentionate sau nu), prin atitudine ofensatoare, denigratoare, strigandu-le (prin vorbele grele) pacatul MAJOR, de care se fac vinovati: nu L-au lasat pe Hristos sa lucreze prin ei, cu ei, sa fie impreuna-lucratori! Au neglijat, cu buna-stiinta “Lasati copiii sa vina la Mine!”

    Ei! Si pentru faptul ca nu i-au lasat sa vina la EL, trag ponoasele!

    Sa nu se mai mire ca li se intorc impotriva, ca se razvratesc, ca SPECIAL nu invata, ca le este sila de scoala, de profesori, ca vor sa simta ca ‘traiesc’ doar prin adrenalina, prin ametirea data de droguri, prin bautura, prin sex, chiar daca de fapt, ei insisi se nenorocesc: la 20 de ani, pornesc deja OBOSITI de viata, trecuti prin ciur si prin darmon!
    D-aia, multi recurg chiar la sinucideri…

    Stiu ca este prea tarziu, dar pentru cei inca mulabili (din pricina varstei), se mai poate face CEVA!

    O solutie pe care o vad eu, ar fi: femeia sa stea acasa, alaturi de copilul ei, macar pentru “cei 7 ani de-acasa”, nu cu bone improvizate (telenoviste, batrane, urate si rele), ori cu bunici prea blanzi si permisivi!

    Iar, pentru cei 7 ani de-acasa (macar!), ca sa nu fie nedreptatita mai tarziu, la pensie, sa i se considere vechime in munca!

    La fel – pentru toti ceilalti copii, care urmeaza sa-i aiba!

    Eu sunt incredintata, ca numai asa, se va mai schimba fata lumii asteia! Femeia sa-si i-a in serios, rolul de mama, de sotie, fiind linistita ca are asigurati anii (banii) de pensie!

    Cele care vor dorii sa munceasca, sa existe posibilitatea sa lucreze cu program redus (maxim 4 ore), ca sa nu aiba sentimentul inutilitatii, marginalizarii sociale…

    Iar barbatilor, care au familie, sa li se asigure intotdeauna loc de munca, retribuit corespunzator, atat cat sa-si intretina familia, si sa nu fie inclinat sa recurga la artificii/inginerii financiare!

    Eu, asa vad o REZOLVARE!

  2. la anu si la multi ani

  3. @Felicia:

    Ai vrut sa spui (in mod original 🙂 ca este imposibil!

    Daca ar exista vointa politica cu adevarat, daca vrei sa nu-ti mai fuga tineretul din tara, sa nu se mai asiste in Biserica, DECAT la ‘vesnica pomenire’, atunci DA! Ai putea sa te gandesti si la asa-ceva!

    Ca suna utopic, stiu! Dar, trebuie sa se faca CEVA!

    P.S. Pentru faptul ca se i-a in brate numai neputinta, si fiecare e pe barba lui, o sa faca Dumnezeu in asa fel incat, DE NEVOIE, or sa se i-a niste masuri drastice, de vrei sa traiesti! I-a sa vezi atunci, cum se aduna, se sfatuiesc, cum se smeresc, cum se roaga, cum se cumintesc – si parintii, si copiii!

  4. ONTOPIC: Iata un exemplu de marketing ce are drept tinta adolescentii: “SURVIVE FAMILY TIME | With the free video chat that’s got your back, 24/7.” http://i.imgur.com/ysLcDDd.jpg

    OFFTOPIC: Va aminti lantul uman de anul trecut din jurul Casei Poporului? Acela din perioada protestelor anti-RMGC. Nu stiu cine a fost cu ideea dar zilele astea am dat peste o chestie interesanta pe YouTube. Nu stiu cine a fost cu ideea lantului uman dar, coincidenta sau nu, se pare ca in 2004 cei de la MISA au organizat un protest asemanator pt sustinerea lui Bivolaru: http://i.imgur.com/bCy0L7w.jpg

  5. ^ scuze de repetitia din al doilea paragraf 🙂

  6. Bravo, Magda,

    Tu ai dreptate. Cele care n-ar vota asa ceva ar fi tocmai femeile, majoritatea aia care fie a trecut de varsta procrearii, fie nici n-ar avea de gand s-o faca, fie au cu ce sa-si intretina familia si-i vad pe restul doar ca pe niste milogi. Eu ma confrunt la biserica, virgula, cu niste atitudini ostile si dispretuitoare, doar ca imi ma alaptez discret fiica de un an si noua luni. Eu insa consider ca doamnele sunt prost imformate si ma bucur sa militez pentru alaptatul la san. O fac in biserica pentru ca sa stam impreuna la toata slujba, nu ca sa infrunt pe cineva, ci pentru ca nu pot sa o intarc inca deoarece e alergica la laptele de vaca. In Grecia femeile cu patru copii si peste au pensie de la stat. Mai avem si noi rautatile noastre, nu vin toate relele de dincolo. Noi foarte usor ii facem pe altii putori si in toate felurile si am vrea sa moara capra vecinului cat mai crunt daca se poate. Iar la cat se fura si se fraudeaza in Romania, tot la mila Domnului raman bietii copii.

  7. Dragii mei,

    Este intr-adevar o situatie ingrijoratoare. Omenirea se indeparteaza din ce in ce mai mult de Dumnezeu.
    Lipseste trairea autentica a credintei celei adevarate, a credintei Ortodoxe ! Viata aceasta este o adinca Taina care se intimpla. Suntem chemati ca sa O traim la inaltimea de Taina ! Trebuie sa fim cu toata fiinta noastra, cu toata inima noastra si cu tot sufletul nostru de partea Adevarului ! Trebuie sa devenimoameni duhovnicesti, pentru a avea pe Dumnezeul cel Atotputernic si Sfant de partea noastra ! Trebuie sa fim cu Hristos care a biruit moartea. Trebuie sa intelegem ca Hristos ne vrea liberi, eliberati din robia patimilor si a mortii ! Hristos ne cere sa luptam lupta cea buna pentru curatirea inimii de patimi ! Dragi parinti, Dumnezeu va auzi rugaciunea smerita izvorita dintr-o Dragoste sincera, care a biruit moartea ! Dragostea care biruie moartea este Dumnezeu ! Asadar, pentru a purta pe Hristos Dumnezeul cel Viu in inimile noastre,ni trebuie mai intii sa le curatim de patimi ! “DOAMNE AJUTA-MA ! TAIE PATIMILE MELE,DOAMNE IISUSE HRISTOASE ! TU VEZI NEPUTINTA MEA, TU STII CA FARA TINE EU SUNT NIMIC ! AJUTA-MA TU CARE TOATE LE POTI CA UNDUMNEZEU ATOTPUTERNIC SI SFANT ! AMIN !”

  8. Ma tot gandeam, la ceea ce-am auzit la Universul Credintei/Dialogurile de dimineata, rasunandu-mi in urechi, ceea ce-a spus psihologul crestin, Nicoleta Vascau in privinta Iuliei – fata care a vrut sa se calugareasca:

    http://www.youtube.com/watch?v=M8oTtN7Tolo

    “Omul actual, nu mai cunoaste pe Hristos! Ceea ce-am vazut la TV, in presa scrisa, m-a oripilat, m-a indurerat, dar…Slava lui Dumnezeu, ca am inteles ca nu trebuie sa judecam ci, sa ajutam publicul, prin astfel de emisiuni, prin povestirea a ceea ce se intampla, a ceea ce insamna crestinismul ortodox.

    Omun nu mai stie Cine este Dumnezeu, Sf.Treime, Hristos! Si se minuneaza parintii, atunci cand copilul ii pleaca de-acasa, la manastire!

    In momentul cand copilul tau pleaca de-acasa, tu – ca parinte, e neaparat necesar sa-ti pui multe semne de intrebare; sa incepi sa intelegi ca acel copil este OGLINDA educatiei, pe care tu, i-ai dat-o! Nu-l blama!

    Pr.arhim.,a aratat ca manastirea si Biserica NU VA FURA COPIII, oamenilor!

    Practic, Biserica primeste, nu fura !

    Iar, daca copilul tau alege sa plece la manastire in perioada adolescentina, este pentru ca, in acea perioada copilului, i se concretizeaza ceea ce se spune CHEMARE, VOCATIE!

    Am intalnit la Sf.Ioan Hrisostom, un Apel catre parinti, catre lume, in care spunea ca este bine ca parintii sa inteleaga realitatea varstei adolescentine, a tineretii (o numea!); Spunea despre tinerete ca ar fi ca o fiara salbatica, ca nu poate fi strunita doar de o singura persoana, ca este nevoie de mai multi pedagogi, in scopul de a o strunii!

    Facea apel la parinti, in a nu-si lasa copiii (adolescentini) in destrabalare, in desfrau, in tot ceea ce inseamna lipsa de control, de autoritate.

    In plan psihologic, sa stiti ca un copil are NEVOIE ABSOLUTA de CONTANTA in educatie, de AUTORITATE…pentru ca in acest fel, se simte SECURIZAT!

    In Psihologia religiei (cumva), exista …povesteam inainte de intrarea in emisie, despre Prof.Constantin Cucos care a prezentat in detaliu, Cartea de Educatie Religioasa (destul de cunoscuta), in care prezenta punctul sau de vedere, in privinta ETAPELOR DE VARSTA PRIVIND RELATIA DESCHIDERII COPILULUI, SPRE DUMNEZEU!

    Sa stiti cu un copil, pana pe la 4 anisori, se raporteaza la Dumnezeu…nestiind sa faca distinctia dintre fictiune si realitate;

    Dupa 4 ani, spre 6-7 anisori, aici se justifica Taina Sf.Spovedanii, dogma crestin-ortodoxa care o propune pentru acea varsta, fiindca copilul trece, la ceea ce se cheama in psihologie – Stadiul operatiunilor concrete, adica: el judeca, intelege…pe la 5 anisori, se fundamenteaza ceea ce se cheama EDUCATIA MORALA, pe care, daca o tinem departe de Duhul Sfant, nu ‘prinde’, nu are radacini!”

    Deci! Avea dreptate Pr.Arsenie Boca, care se ducea, si mai departe: pana la fata intra-uterina, chiar la starea moral-psihologica (inclusiv, duhovniceasca) a parintilor, in momentul conceperii…

  9. Bune observatii, dar trebuie stiut ca politicienii nu au aceasta vointa, ca apoi sa devenina politica. Cei care s-au aruncat in fata sa fie votati, sunt dintre cei care vor bani, sa aprobe ceva pt a obtine comisioane etc cam asta au in minte, mai sunt si indoctrinati cu ideea de a nu fi nationalisti si deci, a vrea sa faci bine mamelor care educa viitorii cetateni ai tarii, se considera in mod aberant si ostentativ, ca ceva nationalist??
    In general nu se vrea nici un ajutor din partea statului SUNT LEGI NESCRISE CARE INTERZIC ACEST LUCRU si pe care nu le stiti, se aproba niste ajutoare materiale pentru cei care sunt f lipsiti pt a nu ajunge sa moara de foame si asta pt ca nu da bine, cand se spune la stiri .
    Mentalitatea lor este ca numai firmele si alea straine, sa dea ceva oamenilor.
    Te poti astepta la ceva bun de la niste firma care au venit aici pt profit si pt ca e ieftina forta de munca?
    Noi zicem ca ar trebui, dar cei care deja conduc si o sa mai fie alesi si in continuare nu au in vedere asa ceva, ba chiar se feresc sa faca ceva bun, pt ca din exterior li se pune o eticheta de extremist, nationalist, asa cum s-a tot auzit.
    Ajuns in politica nu mai esti de capul tau ci faci ceea ce partidul sau alta grupare iti impune.
    Iata o cauza a raului. Un rol in a nu te lasa sa faci ceva, il au cei din exterior care au grija sa te eticheteze, iar daca vedem ca agenda lor e una antifamilie, nu ne mai miram ca si cei de aici fac la fel.

  10. @Constantin

    Daca politicienii UITA pentru ce au intrat in politica, vazandu-se prinsi in aparatul opresor al capilor de partid, DACA au coloana vertebrala si constiinta, ORI pleaca din politica, ORI – se transforma in lideri absoluti, influentand, pe altii!

    Daca ceilalti (altii…) sunt prea prinsi in afacerile lor, atunci DECONSPIRAREA a ceea ce se face CU ADEVARAT acolo – in clacile de partid, sub bagheta primului-ministru!

    Toate cele 3 cazuri (retragerea, influentarea sau deconspirarea) sunt dureroase, pe undeva! Dar…fac bine unui adevarat BARBAT!

  11. Am constatat ca in ultimul timp, cand este vorba de Biserica Ortodoxa, isi fac aparitia tot felul de specialisti, fie ei psihologi, fie filozofi sau avand specializarea in istoria religiilor. A se vedea de ce sunt in stare aici:
    http://corortodox.blogspot.fr/2014/05/psihologie-si-religie-cuvinte-ale.html
    si aici:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/06/13/gabriel-liiceanu-deranjat-de-razboi-intru-cuvant-la-o-dezbatere-despre-religia-in-scoli-acuze-obscurantism-rafuiala-cu-intelectualii-implicare-in-liniile-politice-ale-societatii/

    Or, Parintele Cezar Axinte spune foarte clar:

    Lupta se da impotriva preotiei, cu deosebita privire asupra Sfantului Potir, asupra Sfintei Impartasanii, pentru ca daca il smintesti pe om, in sensul ca il departezi de preot, daca pui vrajmasie intre om si preot, de fapt pui vrajmasie intre Hristos si oameni.

    Asadar se incerca o discreditate a preotilor, o subestimare a lor in fata oamenilor si, in acelasi timp, se scot la suprafata specialisti care mai de care, intelectuali pe care lumea nu mai poate sa-i incapa, avand CV-ul umplut cu scoli din toate cele patru zari. Ei admit religia doar ca factor ce serveste Noii Ordini Mondiale. Din toate retin doar ecumenismul, care se conjuga cu toleranta, asa cum afirma Liiceanu si se poate vedea intr-un transcript din articolul mai sus citat:

    “Biserica Or­to­do­xă Română afirmă că are în centrul ac­tivităţii ei ecumenismul. Iar Uniunea Eu­ropeană, din care, slavă Domnului!, fa­cem parte, are şi ea la loc de cinste, prin­tre va­lorile ei, ecumenismul. Eu cred în dia­logul dintre religii, nu în excluderea ce­lui­lalt”.

    Prin urmare se vrea o Ortodoxie ce desfraneaza cu alte religii, redusa doar la nivel de morala si care vehiculeaza aceleasi valori ca UE, o Ortodoxie fara duh, adica moarta, iar ceea ce tine de ritual si savarsitorii acestuia sa fie stigmatizati ca instigatori la ura, habotnici, invechiti s.a.m.d. Mass-media contribuie foarte larg la creerea unui reflex pavlovian astfel incat oamenii sa puna egal intre preot ortodox, ritual ortodox (a se vedea scandalul cu lingurita de impartasanie, botezul copiilor s.a.) si periculos!

    In schimb ni se cere sa fim toleranti fata de desfrau, de homosexualitate, de tot felul de asemenea nebunii.

    Mai pe scurt ne aflam in plin razboi psihologic, dar pe care ar trebui sa-l ducem cu barbatie intru Cuvant…

  12. @ Corina

    Mie, tanti asta Nicoleta Vascau, mi s-a parut OK in afirmatii, nu crezi?!

  13. Ministerul Sanatatii da anticonceptionale pe gratis: http://youtu.be/Qoq3P1tDrzA
    Asta este doar un fel de lupta “soft” care se da tinerilor.

  14. @ Magda

    Mie mi s-a parut cam sexy. Unde mai pui ca mai are si alte poze de aceeasi natura… Teoretic de psiholog crestin, insa fiecare vede ce si cum poate. Eu afirmatiile nu le-am bagat prea bine de seama ci felul cum se afirma…

  15. Magda @ Daca acei oameni, care s-au dedat la acel domeniu plin de mizerie al politicii, in care se ocupa de ceva care-i depaseste, adica bunastarea unor cetateni, ar fi asa cum sunt cei de aici, ortodocsi, traitori, preocupati de raul care se abate asupra noastra, ingrijorati de hotararile care ar afecta moralitatea si drumul spre mantuire al aproapelui, cred ca… nu ar putea suporta sa faca ceea ce “e rau inaintea Domnului”. Cum i-ar fi cuiva de aici sa semneze, sa accepte ceva care le-ar imprima copiilor un comportament imoral? Cred ca ar “fugi” de acea situatie din care stie, spre deosebire de altii, ca ar avea de dat socoteala la judecata si pentru viata distrusa a celorlalti.
    Asta e un paradox ca de “noi” nu se ocupa decat dintr-astia care habar nu au de nimic si fac ce li se zice.
    Aici se vede implicatia grava a acelei hotarari luata la revolutia franceza anticrestina, de a separa ostentativ biserica de stat, oamenii imbunatatiti ai bisericii nu mai au voie sa se ocupe de ceea ce STATUL IN MOD INFATUAT SE LAUDA CA FACE. Adica niste neaveniti striga noi ajutam poporul si concluzia e ca in acest domeniu sa nu intre si biserica, pt ca suntem noi si nu mai e loc de altii.
    Paradoxul e ca biserica e formata din oameni minunati, schimbati in bine, imbunatatiti, cu dragoste de aproapele… SI TOCMAI EI NU AU ACCES sa faca ceva, daca acestia ar fi ministrii, secretari de stat, parlamentari, cum ar arata societatea?
    Daca biserica ar conduce “treburile politice” ar fi metaforic spus, raiul pe pamant. Dar asa, cei care ne conduc nu au treaba cu acele preocupari frumoase ale unui crestin.
    In “civilizata” franta s-au pus bazale acestei indepartari a bisericii de la treburile societatii si ciudat lucru ca SI AZI este prezent acest ABUZ la adresa cetatenilor care FORMEAZA BISERICA PRIN CONSTIINTA LOR. Unde suntem noi statul, nu aveti ce cauta voi, pentru ca s-a dat deja legea separarii bisericii de stat.
    Mai rau e ca unii dintre noi accepta ca un catelus dresat, ca da, e acea separare… oare de ce, ca au vrut asta niste anticrestini?
    Si ii auzi pe unii ca zic cu juma de glas, nu fac politica, adica ceea ce infatuatul stat pretinde ca face. Dar asa zisa politica e o activitate la adresa noastra si nu ar trebui acceptat oricine. Din cauza ca se accepta aceasta situatie anormala, nici sa se mustre acele fapte nu se face, pt ca nici acest lucru nu e acceptat. Nici sa spui ceva nu poti, pt ca s-ar considera o imixtiune in activitatea acelor indivizi care, iata ca ne afecteaza poate iremediabil viata copiilor nostrii.

  16. E o situatie la care s-a ajuns tot asa “paradoxal”, adica femeia care da viata omului pe pamant, care are o dragoste fireasca, ii plac si se ocupa de copii, iata ca intra in politica… si unde? acolo unde se pretinde ca se ajuta cei defavorizati de abuzurile celor bogati, dupa care placa se schimba…
    defavorizati sunt si stricatii sodomiti…
    defavorizate sunt si grupurile de infractori si ar trebui legi mai blande…
    defavorizat e si pamantul si ar trebui sa fie totul mai verde, dar vai draga sunt prea multi oameni care polueaza si deci ce ar trebui facut… cu cei care polueaza… si omoara bietele animale din padure ca sa le manance… si aici, apare “selectia naturala” dar una pe care o face chiar omul si atunci e de rau… pt ca vedem doua razboaie mari in care evolutionismul acea diabolica si nestiintifica idee a secolului 19, a reprezentat motivul pentru care puteai ucide pe semenul tau, ca doar si in natura e selectia celor mai puternici…
    defavorizati sunt si acei barbati ciudati care umbla imbracati ca o femeie, uite ce urat se uita “majoritatea” la ei… ar trebui sa li se sugereze si copiilor “majoritatii” un astfel de comportament mai anormal si o sa vada ei.
    Si uite asa stam si ne intrebam cum de au putere de convingere cei care au in esenta planuri criminale? de le fac pe acele promotoare ale avortului, sodomiei, stricarii mintii copiilor ce nu au inca discernamant? sa faca toate aceste lucruri si altele asa… cu zambetul pe buze…

  17. Asta am aflat de la un targ de ong uri si asta o prezentau cei de la un stand unde se vroia mai mult verde.

  18. Pingback: UCIDEREA PRUNCILOR NENASCUTI – RAZBOIUL IMPOTRIVA PRUNCULUI IISUS: Avortul ucide si pe cei vii. “AVORTUL, ULTIMA EXPLOATARE A FEMEII” (si video) - Recomandari
  19. Pingback: PARINTELE IONA, profesorul anahoret de la Manastirea Oaşa (VIDEO): “Este o lupta ca sufletele copiilor sa fie rapite de la Dumnezeu”. DESPRE ILUZIA POLITICII si A LIBERTATII DE A NE ALEGE CONDUCATORII, despre ROBIA LA DIAVOL SI LA BANCI, PRIN
  20. Pingback: MAICA DOMNULUI – ICOANA PURITATII DESAVARSITE versus AGRESIUNILE NECURATIEI, “BINE FINANTATE SI ORGANIZATE”, LA ADRESA COPIILOR si “MACELARIA” AVORTULUI CARE APASA CA UN BLESTEM PUSTIITOR ASUPRA POPORULUI ROMÂN: “Sa nu
  21. Pingback: Interviu cu Parintele Cezar Axinte (Familia Ortodoxa): TOATA LUPTA ESTE PENTRU DISTRUGEREA COPIIILOR. “Ortodoxia va intra intr-un conflict direct cu politica oficiala a statului” | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: Presbitera CORINA NEGREANU despre PROBLEMELE IGNORATE ALE NOII GENERATII DE ADOLESCENTI si MAGIA INFERNALA A LUMII VIRTUALE: “Prin acest instrument, puterea demonică și rapiditatea lucrărilor ei devin uriașe. CUTIA PANDOREI A FOST DESCHISĂ, TĂ
  23. Pingback: “Devii ceea ce iubeşti”. Predici audio la vindecarea femeii garbove. GARBOVIREA SI FATARNICIA LUMII CARE IL REFUZA PE HRISTOS, DORIND INCRANCENAT LANTURILE SATANEI vs. FERICIREA CEREASCA ASCUNSA IN SUFERINTA ASUMATA | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: PREDICA PĂRINTELUI CRISTIAN ONEA (Biserica Ceauș Radu) despre OTRĂVIREA SUFLETELOR COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR DE AZI: “Să-ți fie milă de copilul tău, să nu-l lași să se ducă la moarte! A venit vremea să ne rugăm, să ne punem în genu
  25. Pingback: PREACUVIOASA MAICA PARASCHEVA. Rugăciuni, Slujba privegherii, Predica PS Ignatie al Hușilor (VIDEO) și SFATURI FOARTE IMPORTANTE ȘI ACTUALE CĂTRE PĂRINȚI ale Maicii preotese FLORICA BAȚU-ICHIM († 2010): “Doamne, salvează familia noastră!
  26. Pingback: Fiica parintelui CEZAR AXINTE are nevoie de ajutorul nostru, fiind bolnava de leucemie. ESTE NECESARA DONAREA DE SANGE
  27. Pingback: CUVANT GRAV SI IMPORTANT (pentru) DUPA REFERENDUM, in duh profetic, al Parintelui Cezar Axinte (Constanta): ESTE VREME DE CERNERE, DE “APOCALIPSĂ”, DE “RIDICARE A VĂLULUI”. “De acum războiul se mută într-o altă dimensiu
  28. Pingback: PĂRINTELE CEZAR AXINTE despre creștinii fără cruce, BĂTĂLIA SFÂȘIETOARE PENTRU COPII și PROVOCAREA CEA GREA A DASCĂLILOR din aceste zile: “Lupta este extrem de dură şi să nu ne aşteptăm decât ca ea să se înteţească. DE ACUM ESTE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare