Voi, tinerii, sunteți cei mai vânați dintre toți! Consumerismul, atracțiile noilor tehnologii, ideologiile de gen sau anti-familie, toate sunt menite, în primul rând, capturării voastre. Tinerețea voastră este „marfa” cea mai râvnită de stăpânitorii acestei lumi! Trebuie să conștientizați acest lucru. Mintea, inima și trupul vostru sunt râvnite de cei fără scrupule care vor să le colonizeze, să le paraziteze cu ideologiile lor stricate, cu darurile lor otrăvite, cu „drogurile” lor virtuale sau reale.
Articole cu eticheta (tag): tineri
Au început să apară tot felul de indivizi curioși, care nu își dau seama că această curiozitate este de fapt o tânjire după autentic și adevăr, care se infiltrează în taberele de tineret ce se organizează în anumite mănăstiri din România, tabere la care și eu am luat parte, și nu doar eu, ci zeci de prieteni de-ai mei (asta ca să se înțeleagă că suntem mulți celor cărora le-au folosit nespus de mult aceste evenimente) și care își pun ca scop principal încercarea de a denigra ce se întâmplă acolo, din neputință și revoltă.
Pentru mine, Învierea înseamnă triumful celor smeriți, lumina Adevărului care strălucește tuturor. Ziua în care ne vom înțelege fără cuvinte, vorbind în limba bucuriei.
Hristos, iubitul și preadulcele, smeritul nostru Domn, strălucind în lumina iubirii Sale în care vom putea privi și umbla, încredințîndu-ne că totul a fost adevărat. Iubirea nesfîrșită, cununa iertării și biruința blîndeții, strălucirea mucenicilor, lauda ierarhilor, bucuria preoților, slava celor milostivi. Îmi doresc ca toți să ajungem să o vedem. De aceea îi iert pe toți, pentru Înviere, și îi rog să mă ierte și ei pe mine, ca împreună să ajungem la Hristos, la această bucurie nesfîrșită, singura pentru care merită să trăim și să murim. Restul nu contează. Hristos a înviat!
Adevarul: Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili şi se simt ofensaţi de cele mai banale lucruri, apoi, prin forţa reţelelor sociale, …
Plus de asta, am observat că orice informaţie din aceasta cu creştini în general şi ortodocşi în special, aflaţi în situaţii OK (campanii umanitare, deschideri de spitale, de lăcaşuri de ajutorare, etc) este ignorată cu succes de presa asta cool şi la modă. Aşa o fi ordinul. Cu toate acestea, chiar dacă tu ai impresia că dacă nu scrii, nu a existat, realitatea e tot aia, iar tu joci în alt film care nu e al tău. Ce mai încoace şi încolo, dacă eşti creştin nu e cool, nu e primetime şi rişti să râdă toţi progresiştii de stradă sau de partid unimsalvămist de tine. 6.000 de tineri în stradă nu e o chestie cool, dacă sunt ortodocşi.
Marţi seara, 11 aprilie 2017, au avut loc in sala Auditorium Maximum din Cluj-Napoca, o serie de cântări în cadrul unul program muzical intitulat ,,Patimile Domnului”. În cadrul acestuia au fost interpretate piese sobre interpretate de: Ceata “Sf. Ioan Valahul”, …
Schimbarea trebuie să vină din interior, nu prin constrângere. Oricât de benefice sunt de multe ori interdicțiile, dacă nu sunt susținute din interior, vor fi doborâte de primele tentații ale lumii. Așadar, deprinderile trebuie înțelese în sensul cel mai profund, analizate și hotărâte. Dacă vor renunța la ele, lucru recomandabil de altminteri, se va întâmpla pentru că ei au înțeles aceasta și și-au asumat pe deplin acest lucru. Problema deprinderilor nu ține numai de tineri, pentru că în Biserică sunt mulți oameni maturi care ar trebui să se analizeze profund, pentru a vedea dacă Ortodoxia i-a atins în adâncimile sufletului, sau au rămas doar creștinii formelor fără fond.
tinerii au observat tendința de sexualizare a conceptului de „educație pentru sănătate”, temă intens dezbătută în spațiul public românesc;
răspunderea principală în această privință revine familiei (părinților);
tinerii nu doresc impunerea în școli a unei astfel de discipline; ea ar putea exista ca activitate extrașcolară, la dezvoltarea căreia să ia parte Familia, Biserica și personalul medical avizat;
Basilica: Bucureştiul este de astăzi gazda Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea Festivitatea de deschidere #ITO2016. Patriarhul Daniel: „Aspirațiile spre bine și frumos ale tinerilor trebuie susținute de întreaga societate” (Video) În această seară, 1 septembrie 2016, în Bucureşti a …
“Daca un tanar vrea sa cunoasca bucuria si Viata, neaparat sa vina aici” – Trinitas TV: “Valoarea Faptei”. Ediția din 27.08.2016
Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poți să ajungi la răspunsuri. Este important să-ți cunoști limitele, să știi cât poți, și mai ales când nu mai poți, crede cu tărie Paul Gherasim. „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.
În general, s-au schimbat substanța și calitatea relațională. Adolescenții și tinerii devin tot mai incapabili de a avea legături adevărate de prietenie, de camaraderie și, implicit, suferă foarte tare. Pierd această frumusețe a întâlnirii curate și a însoțirii dintre om și om prin viu grai. Le este frică să pună suflet într-o legătură pentru a nu le fi călcat în picioare. Când se întâlnesc unii cu alții, bucuria întâlnirii durează foarte puțin, dialogurile devin în scurt timp plate și epuizate, urmând apatia, plictiseala și dezamăgirea unora față de ceilalți. Prieteniile consumate pe rețelele de socializare sunt mai ,,ok” decât în realitatea în care oamenii nu mai sunt atât de interesanți, oferă economie de energie și sunt mai confortabile. Foarte puțini rămân capabili să întrețină o comunicare directă, cu miez, să se bucure de relații directe, statornice și profunde. Dar aici intervin și educația și gradul tot mai scăzut de cultură. […] internetul e tentant pentru că pune la dispoziție o lume magică, imaginară, care mai întâi ispitește, vrăjește simțurile și mintea, apoi le înrobește prin acel ,,vreau cât mai mult”. Oferă un ,,rai” efemer întors pe dos, amăgitor, la care ajungi fără efort. Dă robiei chip de libertate. Provoacă silă, dar nici nu mai poate fi abandonat. Lumea virtuală oferă o putere seducătoare, însă iluzorie, chiar și când este intelectuală.
În această noapte de Înviere, se cuvine să medităm la starea noastră lăuntrică, la starea lumii din jurul nostru. Există multă moarte în noi şi în lume, dar există şi oameni ai învierii şi ai vieţii celei adevărate. În ciuda crizei adânci prin care trece omenirea, sunt foarte multe spaţii de libertate şi adevăr, de bucurie şi pace lăuntrică. Şi aceasta nu departe de noi. Uneori chiar lângă noi există oameni care nu şi-au plecat genunchii în faţa mulţimii de idoli aşezaţi peste tot. Sunt oameni care şi-au păstrat neprihănirea, cât este posibil omeneşte. Sunt, de asemenea, oameni care au căzut adânc şi rău, dar şi-au venit în fire şi au fost ridicaţi din întunericul patimilor la lumina unei vieţi frumoase…
Mircea Badea despre “forta reformatoare” a… de medialert Gandul/ Narcis Popescu (9 decembrie): Drumul din Piaţă în politică s-a oprit pe Facebook. Ce s-a ales de PARTIDELE STRĂZII Revolta din stradă din urmă cu o lună, când mii de oameni …
Strașnică în toată această taraveră a fost situația Bisericii. Efortul de a institui ”verticala puterii” după modelul Patriarhiei Ruse, a adus predica în criză, a anulat-o pur și simplu. Aparatul patriarhal a făcut eforturi colosale, estimate în bani și resurse umane, de a uniformiza discursul public, de a instaura acea ”poziție unică și oficială a Bisericii”. Televiziune patriarhală, radio cu 26 de frecvențe cumpărate, gazetă patriarhală, zeci de site-uri eparhiale, școli de teologie și conferințe în fiecare săptămînă din post – toate acestea nu au fost capabile să dea răspuns la o simplă întrebare: ”Ce faceți cu banii!” Vorba românului: practica bate gramatica! Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!
…deși n-am încă suficiente date pentru a accepta teza Diversiunii, amintirea celor peste 1.000 de oameni morți în decembrie 1989 pentru ca echipa gorbaciovistă a lui Ion Iliescu să rămînă la Putere, pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie executat și pentru ca Armata, cea rămasă pînă la capăt credincioasă Dictatorului, să iasă basma curată, îmi spune, alături de amintirea altor fapte din Istorie, că Sistemul, interesat să-și rezolve interesele politico-mafiote, nu s-ar da în lături să aibă pe conștiință morții de la Colectiv.
Nimeni n-a iesit in strada pentru cei 44 de bebelusi arsi de la Maternitatea Giulesti – atunci se faceau, nu-i asa, marile reforme europene, inclusiv inchideri de spitale si amputari de salarii ale medicilor – dar azi se striga “vrem spitale, nu catedrale”. Poate spitale private, pentru cine-si permite.
Indiferent cine le instrumenteaza, “revolutiile” sunt facute pentru anumite categorii de cetateni si impotriva altor categorii de cetateni. Fie ei si in mare majoritate.
Credinţa ne-a ţinut de mii de ani în picioare în faţa barbarilor. Ierarhii au fost mai mult sau mai puţin reprezentativi, capabili, însă asta nu l-a făcut pe român să slăbească. Biserica şi credinţa nu pot fi disociate. În ultimii ani s-a întețit lupta împotriva Bisericii într-un mod instituționalizat, s-a înteţit lupta împotriva modelelor culturale, s-a votat o lege antiromânească, se atacă valorile tradiţionale, se atacă istoria. Mioriţa se învaţă juridic, trăim epoca cu drepturile hoţului, toţi derbedeii pot să aibă cerinţe în Piaţa Universităţii pe lângă oamenii de calitate. România a ajuns fără cap, e într-o improvizaţie continuă şi la mâna tuturor piraţilor din afară. Presiunile din afară sunt pentru avuţie, vor să ne transforme într-o colonie nenorocită.
Se mahalagește și se manelizează suferinţa oamenilor, e instrumentalizată, e manipulată. Există două Românii: cea strivită, mutilată, ordinărită și cea profundă – cei care au dat sânge, doctorii excepţionali, cei de la SMURD, jandarmii, poliţia, preoţii. Hai să ne axăm pe România profundă. Dar fără cap nu putem merge înainte.
Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.
Ideea sistemului este de a lucra tocmai prin acești tineri pentru ca revoluția culturală să meargă mai departe. O indignare legitimă este deturnată abil spre propagarea și înrăutățirea aceluiași sistem, iar la asta tinerii pun din greu umărul. Nu trebuie condamnați, dar nici nu trebuie încurajați. E nevoie de răbdare și rugăciuni. E nevoie de răbdare pentru a le arăta tinerilor că necazurile noastre, ale tuturor, nu doar ale lor, provin dintr-un stat supradimensionat, în care serviciile de securitate au un buget de peste jumătate de miliard de euro, în care educația este făcută pulbere în mod intenționat, în care sănătatea este colectivizată, iar statul și corporațiile (inclusiv cele media) fac legea împreună. Este nevoie de rugăciuni, pentru că războiul pe care îl ducem în fiecare clipă nu este unul în primul rând al argumentelor, ci un război nevăzut, spiritual cu tatăl minciunii, iar problemele oamenilor din ziua de azi sunt în primul rând duhovnicești.
Cititi si: *** Rezistența Urbană\ Facebook: La ora la care scriu asta PSD a retras susținerea lui Ponta cu o declarație că îl vor schimba “când vor găsi un înlocuitor”. Este o consecintă a protestelor de aseară. Și o demisie …
Întindeți doliul vostru peste toți morții, ca jertfa voastră să fie primită. Nici un mort nu e mai mort ca altul. Cel care ieri te veseleai, astăzi ești tulburat de parcă ceva nou s-a întîmplat în lume și care mîine nu va mai fi. Aduceți-vă aminte că peste o vreme iar veți rîde, cum ați mai rîs și veți uita de moarte, croindu-vă o viață care întotdeauna vă va părea nouă și fără de sfîrșit.
Dacă mor, să mă îngropați într-o morișcă de vînt, spunea Garcia Lorca, probabil pentru a nu admite mitinguri la moartea sa. Nici zile de doliu. Moartea, ca și viața, întotdeauna e ceva mai mult.
Filmări din 6 Decembrie 1991 (de la înmormîntarea lui Petre Ţuţea) şi din 11 Iunie 1992 (de la lansarea cărţii “Între Dumnezeu şi neamul meu”), cu cîteva cuvinte elogioase despre marele dascăl şi mărturisitor creştin.
“În societatea europeană individualistă de azi, tot mai mulţi tineri bărbaţi nu se căsătoresc, iar tot mai multe femei tinere nu doresc să dea naştere copiilor. De aceea, Europa este singurul continent care astăzi îmbătrâneşte. La mulţi tineri se constată o ignoranţă spirituală sau o abordare superficială a informaţiilor care privesc activitatea bisericii sau viaţa spirituală”, a mai spus PF Daniel.
[…] – Am văzut că îi îmbrăcaţi în costume populare, că îi îndemnaţi să le îmbrace, să poarte portul popular. Ce vreţi să faceţi cu treaba asta? – În niciun caz nu vrem să creăm o mişcare exterioară, ci, mai …
“… Oasa a devenit pentru ei un fel de familie, o altfel de casa in care isi descopera radacinile, se descopera pe ei. Aici au aflat frumusetea lucrului facut impreuna. Impreuna se roaga, impreuna muncesc si bat muntii in lung si in lat, si tot impreuna… dau de Dumnezeu”.
Deci aici este o necesitate sufletească a copilului să se simtă ocrotit. El nu se mai simte ocrotit din pricină că simte în mod organic că părinții lui sunt depășiți, iar părinții lui sunt depășiți pentru că nu cer și nu au sprijin. Singurul sprijin care va rămâne salvarea tuturor celor care vor înțelege aceasta este Hristos. Fără Hristos, în mod conștient și în mod fizic vom înnebuni. Presiunea va fi atât de mare, încât nu vom rezista.
Hotnews: Sondaj despre tinerii din Romania: 50% dintre cei de peste 18 ani stau cu parintii, aproape 40% isi doresc sa emigreze si 1 din 2 vrea restrangerea drepturilor la avort Principalele probleme cu care se confrunta Romania sunt coruptia, saracia …
Vedeti si: *** “Lumea monahilor”, nr 87/septembrie 2014: PS IGNATIE MURESANUL, Arhiereu-Vicar: Actul credintei – intre marturie si secularizare „Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos daca el nu ti-a cerut acest lucru”
„Tinerii sunt luptati astazi intr-un razboi fara precedent!” Cunoscut avocat al vechii cetati a Tomisului, Parintele Cezar Axinte a renuntat la avocatura cea lumeasca pentru a-l apara pe om in fata ofensivei celui rau – sau, mai curand, pentru a …
Femeile sa isi acopere trupul chiar si la piscina, iar barbatii sa isi fereasca privirea, ca sa nu le intalneasca sanii sau picioarele. Astfel de sfaturi “estivale” apar pe site-uri dedicate adolescentilor ortodocsi, care sunt chemati sa promita ca isi vor pastra fecioria pana la cununie.
Doxologia: Conferința „Fericire versus divertisment în epoca mass-media” susținută de Virgiliu Gheorghe în cadrul conferințelor ASCOR Iași – Bună seara, bine v-am găsit! Mă bucur că iată, sunt aici în Iaşi, cetatea domnitorului Vasile Lupu, la care ţin foarte mult. …
Doxologia: Protos. Hrisostom de la Putna: „Spovedania – declarații de dragoste, în esență, și vărsarea inimii în fața Celuilalt” „Noi va trebui să ne petrecem veșnicia alături de Hristos” “În calitate de duhovnic, mă întâlnesc de multe ori la Spovedanie …
Cuvinte din taceri – Parintele Gheorghe Holbea de cuvintedintaceri