Ipocrizia Europei: TOATA LUMEA SPIONEAZA PE TOATA LUMEA. Franta are un BIG BROTHER secret la fel de monstruos ca PRISM-ul american

Infografie LE MONDE

• Presseurop: Şi Franţa are urechi mari

“Dezvăluiri privind Big Brother francez”, titrează Le Monde, care difuzează rezultatele frapante ale unei investigaţii, în plin scandal al interceptărilor americane: “toate comunicaţiile noastre sunt spionate”. Ceea ce explică de ce “Franţa a protestat doar foarte puţin pe fondul indignării generale din Europa: […] Parisul era deja la curent. Şi face acelaşi lucru”.

Ancheta ziarului parizian explică modul în care funcţionează “sistemul de colectare generală a semnalelor electromagnetice emise de calculatoarele sau de telefoanele din Franţa, precum şi fluxul de comunicaţii dintre cetăţenii francezi şi străinătate”, un sistem creat de Direcţia Generală franceză pentru Securitatea Externă (DGSE).

“Stocarea ani întregi a acestui volum de date” este ilegală, precizează Le Monde, care adaugă un element suplimentar:

Celelalte servicii de informaţii […] furnizează constant DGSE datele care ar fi de interes. În discreţie totală, la limita legalităţii şi în afara unui control serios. Politicienii cunosc perfect situaţia, dar secretul este regula.

Şi, chiar dacă oficial acest

Big Brother francez, frăţiorul serviciilor secrete americane, este clandestin, existenţa sa figurează discret în documente parlamentare, [care] propun chiar un plan mai amplu, [de consolidare] a accesului altor servicii la baza de date comună a DGSE.

• Jurnalul: Opaaa. Dar ce-avem noi aici, în subsolurile Direcţiei de Securitate franceze? Un sistem de spionaj!

Franţa, comentează Le Monde, nu a reacţionat decât slăbuţ la ultimele dezvăluiri făcute pe tema supravegherii comunicaţiilor mondiale de către americani, în cadrul programului PRISM, al Statelor Unite. “Dacă Franţa n-a reacţionat decât aşa, este, poate, pentru că ea utilizează procedee similare”, scrie Le Monde, care a realizat o achetă pe această temă.

Pe şest, la subsol, stocăm date

Cotidianul francez dezvăluie că Direcţia Generală a Securităţii Externe (DGSE) deţine, în subsolurile sale, computere gigantice ale căror funcţii sunt de stocare a tuturor semnalelor electromagnetice emise de computerele sau de telefoanele din Franţa, ca şi fluxurile dintre francezi şi străinătate. Toate comunicaţiile francezilor sunt spionate. Aceste date sunt ulterior puse la dispoziţia principalelor organe ale sistemului de informaţii francez, fără niciun control, scrie sursa citată.

Un PRISM a la francaise!

Una peste alta, Franţa dispune, ca şi SUA cu sistemul lor PRISM, de un dispozitiv de spionaj la scară mare destinat telecomunicaţiilor. Oamenii politici ştiu asta, dar acest Big Brother francez este secret pentru restul lumii. Şi mai ales scapă oricărui control, scrie Le Monde. Ca şi în cazul americanilor, ceea ce caută serviciile secrete sunt metadatele: nu conţinutul mesajelor, ci numărul, destinatarii. Scopul este de a se şti cine vorbeşte cu cine, pentru a reconstitui legăturile între ţinte, a identifica “celulele”. DGSE colectează astfel date despre conversaţii telefonice ale milioanelor de abonaţi, emailurilor, sms-urilor, faxurilor, şi a oricărei activităţi pe Internet, care trece prin Google, Facebook, Microsoft, Apple, Yahoo.

Oricine poate fi spionat, oricând

“Dispozitivul este preţios pentru lupta contra terorismului. Dar el permite spionarea oricui, oricând”, scrie Le Monde. Supercomputerul din subsolul DGSE este capabil să gestioneze zeci de milioane de gigaocteţi! Şi alte servicii de informaţii franceze au acces la discreţie la această gigantică bază de date. Unele informaţii pot fi chiar utilizate de poliţia judiciară sub acoperirea “informaţiilor anonime”.

O infografie a modului de operare a serviciilor speciale franceze puteţi vedea accesând acest link

• Cotidianul/ Calin Marchevici: Supravegherea la scară mare nu este o noutate în UE. Interceptările americane şi ipocrizia europeană

Toată lumea spionează, în special pentru securitatea comercială, şi este halucinant să auzi miniştri care vorbesc despre „acte de o ostilitate incalificabilă”, scrie „Liberation”.

„Memorie scurtă? Ipocrizie? Reacţiile revoltate ale liderilor europeni după dezvăluirile făcute de „Der Spiegel” şi „The Guardian” despre spionajul practicat de NSA în ţările bătrânului continent şi la instituţiile comunitare de la Bruxelles, ca şi pretutindeni în lume sunt stupefiante. Pentru că este vorba despre ceva ce toată lumea ştie bine la Bruxelles şi în capitalele europene, că americanii îi supraveghează de mult timp şi nu sunt singurii: China, Rusia, Japonia şi chiar Canada, dar la fel şi statele membre între ele sau împotriva unor terţi (SUA, spre exemplu) practică asemenea activităţi”, scrie „Liberation” într-un articol dedicat scandalului interceptărilor NSA în UE.

”Toată lumea face spionaj, în special pentru securitatea comercială. Este halucinant să o auzi pe Christine Taubira, ministrul francez al Justiţiei, că vorbeşte despre «act de o ostilitate incalificabilă»”, se miră un deputat european, citat de „Liberation”. „Mă întrebam de ce ne mirăm: această supraveghere de proporţii în UE nu este o noutate”, spune europarlamentarul olandez Sophie In’t Veld, vicepreşedinta comisiei pentru libertăţi publice. „Dar mă bucur de aceste proteste, chiar dacă mă îndoiesc că există voinţă reală de a schimba lucrurile.”

Şi nu numai ministrul francez al Justiţiei s-a revoltat împotriva acţiunilor NASA, ci şi omoloaga din Germania, care a fost chiar mai vocală. Nici în Germania însă politicienii nu sunt miraţi de operaţiunile SUA sau de ipocrizia guveranţilor şi nu cred că va exista voinţa de a schimba ceva. Preşedintele Partidului Social-Democrat, Sigmar Gabriel, se îndoieşte că Angela Merkel i-a cerut foarte serios explicaţii lui Barack Obama pentru cele 500 de milioane de interceptări pe lună făcute de NSA în Germania. Şi asta pentru că, pur şi simplu, Merkel ştia totul.

Aflată în campanie electorală, Merkel a respins ferm ipoteza. Nu şi experţii în intelligence, citaţi de televiziunile publice. „Adversarii BND (spionajul german) includ nu numai China sau Rusia, ci şi serviciile anglo-saxone”, spune Erich Schmidt-Eenboom, unul dintre aceşti experţi germani. Iar BND-ul informează guvernul, via Ronald Pofalla, responsabilul cu coordonarea agenţiilor de intelligence. El a fost audiat pe 3 iulie în Bundestag, dar puţini deputaţi mai cred că SUA nu au spionat în Germania în ultimele decenii. Mai mult, unele informaţii obţinute de SUA chiar în Germania au fost transferate către Berlin şi au ajutat la demantelarea unor celule teroriste. Pentru a nu mai vorbi despre datele legate de politicieni şi jocurile politice adunate de personalul diplomatic, după cum a revelat WikiLeaks.

Aşadar, scrie „Der Spiegel”, este puţin probabil ca Merkel să fi discutat cu Obama despre acţiunile „ostile” ale NSA. Iar preşedintele SUA a şi pregătit terenul discuţiei. „Sunt oameni în capitalele europene interesate, dacă nu de ce am mâncat la micul dejun, măcar despre ce am vorbit atunci”, a spus Obama cu referire la activitatea serviciilor europene în SUA.

În revolta lor de ochii lumii împotriva SUA, politicienii europeni par să fi uitat de existenţa reţele americane Echelon, care a urmărit, începând din anii ’70, convorbirile telefonice şi nu numai în întreaga lume, deci şi în actuala UE, scrie „Liberation”.

Staţiile de ascultare erau plasate în ţări anglo-saxone considerate foarte sigure de către SUA (Marea Britanie, Australia, Nouă Zeelandă, Canada). Existenţa sistemului a fost prezentată de ziaristul scoţian Duncan Campbell, în 1988. A durat însă zece ani până să apară o reacţie, şi asta pentru că Germania beneficia din plin de „fineţea” urechilor americane. În 2001 a apărut o reacţie dură a PE, dar după câteva săptămâni a început aşa-zisul război împotriva terorismului şi totul a fost uitat. Bătrâna reţea rămâne, prin urmare, activă.

Cât despre ce se întâmplă la Bruxelles, pentru SUA nu este niciun secret, şi aceasta datorită serviciilor aliaţilor britanici, scrie „Liberation”. În 2001, un britanic de la Comisia Europeană, Desmond Perkisn, a declarat cu dezinvoltură că a oferit NSA codurile secrete europene, dar că, după două săptămâni, americanii au spus că nu au reuşit să le spargă. Britanicul nu a păţit nimic, poate şi pentru că şeful sau era comisarul britanic pentru Relaţii Externe, Chris Patten.

Apoi, în 2003, Consiliul de Miniştri al UE a constatat că sălile sunt pline de microfoane, implantate în pereţi chiar din timpul construcţiei clădirii, în 1989-1995. Erau vizate în special delegaţiile Germaniei, Franţei, Marii Britanii, Italiei, Spaniei şi Austriei. Afacerea nu a fost elucidată, însă au fost suspectate serviciile din SUA şi Israel. Şi în aceeaşi perioadă, la ambasada Franţei la Haga s-a constatat că ambasada americană vecină a îndreptat o serie de microfoane ultraperformante fix către biroul ambasadorului francez.

În cele din urmă, în 2006, „New York Times” scria despre societatea americană SWIFT, cu sediul la Bruxelles, care transmitea începând din 2002, pentru CIA şi Trezoreria SUA, date despre tranzacţiile bancare europene. Mai era oare nevoie de actualele negocieri pentru transparenţa tranzacţiilor bancare sau de cele pentru transferul datelor personale ale europenilor care vor să călătorească în SUA?

”De fapt, scrie Liberation, statele membre UE nu vor să supere SUA şi au făcut de fiecare dată presiuni pentru ca şi UE să facă la fel, cu excepţia unor petiţii de principiu. Va fi de această dată altfel?”