IPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei si Harghitei, despre istoria si datoria cinstirii TRICOLORULUI, ICOANA ROMANIEI, SFINTITA DE SANGELE EROILOR ROMANI

• Blogul Asociatiei “Prietenii Sf. Efrem cel Nou”: Iubiţi şi apăraţi tricolorul – icoana României!

În cadrul emisiunii „Răspunsuri duhovniceşti”, din data de 26 iunie 2013, a fost realizat, în direct la postul de radio Trinitas al Patriarhiei Române, un interviu cu Înaltpresfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei despre simbolistica şi importanţa tricolorului românesc.

Înaltpresfinţia Voastră, Vă sărutăm dreapta! Vă rugăm să ne binecuvântaţi! Bine aţi revenit la Radio Trinitas!

Dumnezeu să binecuvinteze glasurile acestui post de radio, că iată ajunge şi până la noi aici, în Carpaţi, şi ne bucurăm căci pe lângă cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Evangheliei Sale, aduceţi în auzul şi în faţa bunilor noştri credincioşi şi elemente legate de simbolurile României, ţara pe care ne-a dat-o nouă Dumnezeu să trăim, să muncim şi să ne mântuim într-însa.

Înaltpresfinţia Voastră, Ziua drapelului naţional este o zi care trebuie marcată, pentru că este vorba despre unul dintre simbolurile poporului nostru şi, iată, ne-am bucurat când am văzut informaţia că Episcopia Covasnei şi Harghitei a avut această iniţiativă de a confecţiona drapele naţionale româneşti pentru a fi împărţite comunităţilor din Episcopie. Pentru început v-aş ruga să ne spuneţi câteva cuvinte despre geneza drapelului poporului român, despre geneza tricolorului…

Aş aminti, doar aici, pentru că studiile probabil sunt foarte, foarte ample, dar aş vrea să amintesc un catalog militar francez, care menţiona, la 1277, că în blazonul Voievodului Litovoi se găseau culorile galben şi roşu. Deci, iată avem menţiune scrisă, păstrată cu multă grijă în acest catalog militar francez. Apoi am face un pas mai mare în timp: şi dacă bunii noştri credincioşi ştiu şi cei care vizitează Moldova, că în frescele mănăstirilor din Moldova, mai ales, se poate observa la Voroneţ şi Suceviţa, unde sunt reprezentate nişte corăbii cu români, acolo au deja steagurile roşu şi albastru. Iată, am putea spune, deja începe să se contureze câte puţin: iată că avem la Litovoi galben şi roşu şi deja avem aici în părţile Moldovei, în frescele mănăstirilor, roşu şi albastru.

Apoi, mergând mai departe şi văzând diplomele pe care le înainta, le dădea Mihai Viteazul, deja găsim cele trei culori: roşu, galben şi albastru. Deci, iată, că încet, încet apare deja unitatea acestor trei culori şi bineînţeles să-l ştim şi pe Mihai Viteazul, cel care la 1600, deja, strânge aceste trei culori la un loc, strânge la un loc cele trei provincii româneşti.

După aceea, dacă coborâm în Ţara Românească, la 1834, domnitorul ţării cere sultanului aprobarea pentru drapele de luptă şi deja cere sub forma aceasta de roşu, galben şi albastru. De asemenea, în steagul lui Tudor Vladimirescu, găsim tot cele trei culori. Nu mai vorbim apoi de evenimentele de la 1848, Revoluţia de la 1848, când în Ţara Românească şi în Moldova, revoluţionarii aveau tricolorul sub forma aceasta, în Ardeal aveau roşu, alb şi albastru. Albul, cei din Ardeal l-au pus ca simbol al păcii. Însă, ca semn de unitate, de idei şi de conştiinţă naţională trec şi ei, foarte curând, la steagul acesta, adoptând şi ei culoarea galbenă în centru. Şi iată că putem vorbi că la jumătatea secolului XIX, deja, avem conturat foarte bine acest simbol românesc, în forma aceasta, de roşu, galben şi albastru.

Înaltpresfinţia Voastră, astăzi în toată ţara, în Piaţa Tricolorului de pildă din capitală, va avea loc o ceremonie publică dedicată Zilei drapelului naţional. Şi în toată ţara vor fi astfel de evenimente. V-aş întreba: Ce reprezintă astăzi pentru români drapelul naţional?

Mai întâi să spunem că drapelul nostru al creştinilor, în primul rând, este Sfânta Cruce şi că sub acest drapel Mântuitorul a biruit moartea pe Golgota. Ei, tot aşa şi drapelul românesc mulţi din înaintaşii noştri au murit pentru credinţă şi pentru ţară. Atâţia eroi ai neamului românesc au fost înveşmântaţi în tricolor şi au murit cu tricolorul în mână pe câmpurile de luptă.

Deci, ar trebui ca generaţia de astăzi să nu uite lucrurile acestea, pentru că drapelul românesc a fost dintotdeauna sfinţit. Drapelul oştirii române a fost sfinţit de preoţii care au mers alături de ostaşi pe front. Preoţii, prin harul lui Dumnezeu, l-au sfinţit cu apă sfinţită prin Harul Duhului Sfânt, iar ostaşii români l-au sfinţit şi ei a doua oară cu sângele lor.

Drapelul nostru românesc l-am considerat a fi o icoană a României. Aşa cum avem icoanele sfinţilor, iată şi ţara noastră are un drapel, un simbol al ei pe care, astăzi, în toate catedralele ortodoxe din România, aseară s-au depus de către ostaşii români un drapel care a fost ţinut în sfântul altar, astăzi se va sfinţi şi înainte de a fi ridicat pe catarg se aşază ostaşul în genunchi şi preotul după ce îl sfinţeşte îl sărută. Ei, ce sărutăm noi? Icoanele şi această icoană, deci românească. De aceea nu este o simplă pânză care flutură în vânt, ci este un simbol, este o icoană a României.

Şi de aceea şi în ziua Sfintei Treimi era şi hramul mănăstirii de la Valea Mare, am zis să aducem acest mănunchi de flori de busuioc şi de sânziene: roşu, galben şi albastru, şi să-l puneam înaintea Tronului Sfintei Treimi – Dumnezeu care să binecuvinteze ţara noastră, pentru că vedeţi drapelul are trei culori şi tot trei sunt cele mari şi importante provincii româneşti: Ardealul, Moldova şi Ţara Românească. Iată, deci, că Dumnezeu a adunat la un loc aceste provincii. Spunem noi „trei provincii”, deci iată încă o corelaţie între iubirea lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi, şi aceste trei provincii româneşti care fac una şi dorim până la sfârşitul veacurilor să rămână într-o unitatea deplină şi într-o iubire deplină aşa cum este Sfânta Treime – Dumnezeu, unitate desăvârşite şi iubire desîvârşită.

Înaltpresfinţia Voastră, v-am invitat în ediţia de astăzi a emisiunii noastre pentru că ştiu că sunteţi un patriot, dar şi pentru că iată, ieri, de sărbătoarea Sfintei Treimi, dacă nu mă înşel, aţi început această acţiune dedicată drapelului naţional, o acţiune care vizează comunităţile din episcopia pe care o păstoriţi. V-aş ruga să ne spuneţi câteva cuvinte despre acest demers pe care îl aveţi de a împărţi la toate comunităţile parohiale din Episcopie steagul românesc.

Am putea spune într-adevăr, în limbajul nostru cotidian şi laic, că am împărţit tricolor. Dar iată, că din cele spuse mai înainte, eu împart icoana României. Deci, doresc ca în fiecare casă şi familie de român să existe această icoană sfântă şi sfinţită, pentru că le-am şi sfinţit acolo la mănăstire şi le-am dat îndemn credincioşilor… Bineînţeles că la hram au fost peste 2000 de oameni şi mi-a părut rău că n-am avut chiar 2000 de drapele la mine – n-am avut decât 350 – dar voi continua acţiunea aceasta la celelalte hramuri, apoi la parohii… Şi le-am recomandat să le păstreze cu sfinţenie în casele lor, să-l arboreze de Ziua Naţională a României, 1 Decembrie, ziua când provinciile româneşti iată s-au unit, cele trei părţi ale tricolorului au devenit una. Şi le-am spus, uitaţi-vă, la sărbătorile mari creştine, de ce să nu scoatem această icoană, de ce să nu scoată tot satul o icoană românească, de la o parte şi până la alta, şi am spus şi preoţilor: Când aveţi hramul bisericii satului, când este sărbătoarea satului, să dăm o imagine vie, tricolorul te înalţă, el nu se pune sub obroc, el se pune la loc înalt, la loc de cinste şi să se vadă că este o sărbătoare şi creştinească, dar şi românească, în satul respectiv.

Înaltpresfinţia Voastră, aţi spus adineauri că tricolorul, drapelul românesc, este o icoană a României. Ce aţi spune cuiva care v-ar întreba despre semnificaţia culorilor din steagul românesc?

Ştiu că sunt multe explicaţii, semnificaţii şi au avut în decursul timpului aceste culori, dar când am împărţit aceste icoane, acest tricolor, credincioşilor prezenţi la mănăstire, am văzut în ochii lor lacrimi şi fără să dea nimeni tonul, după sfârşitul Sfintei Liturghii, după ce terminasem predica, în momentul când au început să împart aceste drapele, oamenii, spontan, au început toţi să cânte imnul României, „Deşteaptă-te române!”. A fost o manifestare extraordinară.

O credincioasă de 83 de ani, pentru că nu-i mai ajunsese, cum se împărţise drapelele, s-a apropiat şi a spus „Părinte, am 83 de ani, nu ştiu dacă voi mai putea veni la hramul acesta, dar vă rog să-mi daţi şi mie unul!”. Şi de acolo de undeva, mai rămăsese în altar, i-am dat şi dânsei acest tricolor şi mi-a spus „Părinte, spuneţi-mi acum şi ce înseamnă aceste trei culori.”. Şi i-am dat, iertaţi-mă, o interpretare personală, care am văzut că atunci când i-am spus-o, mi-au dat lacrimile şi mie şi ei. Şi am spus: albastru reprezintă Ardealul, că el este mai în sus, mai spre nord, şi este şi mai aproape de cer, că sunt aici dealuri şi munţi mai mari şi aceasta zic că ar fi partea Ardealului mai aproape, provincia românească mai aproape de cer. Apoi am spus: galbenul acesta ar reprezenta, zic eu, Ţara Românească, pentru că dacă acum cobori pe Valea Prahovei şi te uiţi într-o parte sau alta, până la Dunăre, toată Ţara Românească este galbenă de aurul binecuvântat de Dumnezeu al grâului, din care bunele noastre creştine frământă pâine şi prescură pentru Sfânta Liturghie. Iar culoarea roşie aş zice că reprezintă Moldova, pentru că în Moldova, cel puţin după părerea mea, s-a vărsat cel mai mult sânge pentru credinţă şi pentru ţară.

Pentru că în Moldova, Marele şi Sfântul Voievod Ştefan a dus atâtea şi atâtea bătălii, nu numai pentru palma de ţară, ci şi pentru credinţa noastră în Sfânta Treime – Dumnezeu. Şi apoi bătălia de la Mărăşeşti s-a dus tot în Moldova. Sunt poate astăzi, şi în momentul acesta, ascultători care încă mai trăiesc, care au fost odată prin foc şi prin sabie la Mărăşeşti. De aceea am spus că roşul parcă s­ar potrivi acestei binecuvântate de Dumnezeu provincii româneşti Moldova. Iată, cam aşa gândesc eu, cam aşa văd eu lucrurile de aici, din munţi. Evident că sunt istorici care vor da alte şi alte interpretări, însă aceasta este interpretarea mea de aici, de unde îţi vorbesc acum, de sub un brad din Carpaţii noştri româneşti.

Înaltpresfinţia Voastră, vă mulţumim foarte mult. Şi în final aş avea o rugăminte la Înaltpresfinţia Voastră de a adresa un mesaj către ascultători în această zi a Drapelului naţional…

Eu aş recomanda ca fiecare, în primul şi primul rând, să îşi procure câte un drapel, să nu aşteptăm tot timpul, tot timpul, să stăm cu mâna întinsă să aşteptăm la, Dumnezeu ştie, ce super-super autorităţi să ne dea un drapel să-l arborăm în casa noastră. Şi să conştientizeze că drapelul este icoana României. Aşa cum ne bucurăm, când vedem în casele noastre o fotografie a maicii noastre, a părinţilor noştri, şi ne bucurăm când vedem această fotografie a lor pusă la loc de cinste, tot aşa de ce să nu ne bucurăm când avem în casele noastre această icoană românească, care, cum spun, a fost şi este sfinţită. A fost sfinţită de preoţii noştri în decursul timpului şi de ierarhii noştri, dar cum spun această icoană a fost, repet ce spuneam mai înainte, totuşi acest tricolor a fost sfinţit şi cu sângele a sute şi mii, poate milioane de eroi români căzuţi pentru credinţă şi pentru Neam şi pentru Ţară.

Înaltpresfinţia Voastră, vă sărutăm dreapta, vă mulţumim foarte mult că aţi acceptat invitaţia noastră de a fi astăzi împreună cu noi şi vă mai aşteptăm la Radio Trinitas şi cu alte prilejuri.

Dumnezeu să vă ajute să purtaţi, iată, chiar dacă frăţia ta nu ai în secunda aceasta un tricolor în mână, dar prin ceea ce ai realizat în această emisiune, ai purtat peste Neam şi peste Ţară un tricolor pe undele radio. Şi iată acest post de radio a purtat astăzi şi prin emisiunile, probabil pe care o să le mai faceţi, veţi purta prin casele credincioşilor noştri, veţi aduce în mod tainic şi în mod deosebit veţi duce acest tricolor. Deci aş putea spune că emisiunea de astăzi a fost un dar credincioşilor noştri care ascultă Radio Trinitas şi care mulţi dintr-înşii, probabil, nu au tricolor, dar iată că prin intermediul postului de radio Trinitas a ajuns, zic eu, în sute de mii, milioane de case de români, a ajuns, astăzi, în acest fel tricolorul românesc – icoana României.

Sărutăm dreapta, vă mulţumim foarte mult!

Dumnezeu să vă ajută, să vă întărească să ţineţi acolo, pe Dealul Patriarhiei, mereu sus, cele două drapele: Sfânta Cruce şi tricolorul românesc! Doamne ajută.

 a consemnat pr. Teodor Gradinaciuc, Radio Trinitas