LEMNUL SFINTEI CRUCI ADUS IN BUCURESTI/ Cum ne mintim si cu ce ne mascam golul din inima?/ VERDICT: PARINTELE NICHITA PASCAN – CATERISIT/ Despre “mana” IPS Teofan, marturisire, hei-rupism si “coacere”/ TENSIUNI IN BISERICA GRECIEI, ATITUDINE CRITICA FATA DE DESCRESTINAREA TARII/ Teologul francez Larchet despre necesitatea excluderii ecumenismului “iubirist”/ DE CE NE PARASESTE HARUL SI CARE E PATIMA CEA MAI BLESTEMATA? (STIRI SI RECOMANDARI RELIGIOASE 16 – 22 octombrie 2010)

23-10-2010 14 minute Sublinieri

Acest fragment este prezent in Manastirea Panaghia Ikosifinissa, din Mitropolia de Drama (Grecia). Pelerinii care vor veni sa se inchine la moastele Cuviosului Dimitrie, praznuit pe 27 octombrie, vor avea bucuria de a venera si Lemnul Sfintei Cruci.

  • Basilica:

Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci a ajuns la Catedrala Patriarhală din Bucureşti

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Sâmbătă, 23 octombrie 2010:

La ora 10:30, după oficierea Sfintei Liturghii, de la Catedrala patriarhală, pe Bulevardul Regina Maria va avea loc procesiunea Calea Sfinţilor cu sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. De la aceeaşi oră, 10:30, de la Catedrala mitropolitană ‘Sfântul Spiridon’ Nou din Bucureşti pe Calea Şerban Vodă se va desfăşura procesiunea cu un fragment din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, păstrat la Mitropolia de Drama (Grecia). Cele două procesiuni se vor întâlni la Sfânta Cruce din piatră de la baza colinei Patriarhiei. În continuare, racla cu lemnul Sfintei Cruci şi raclele cu moaştele sfinţilor vor fi aduse în procesiune până la Catedrala patriarhală, unde vor fi întâmpinate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi aşezate în baldachinul special amenajat pe Dealul Patriarhiei pentru a fi venerate de către cler şi credincioşi până în ziua de 29 octombrie 2010.

(…) Marţi, 26 octombrie 2010 (zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir):
De la ora 9:30, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama (Grecia), înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, pe podiumul special amenajat lângă Catedrala patriarhală.

La ora 16:30, în salonul oficial al Aeroportului Internaţional Henri Coandă Bucureşti – Otopeni, va avea loc ceremonia de întâmpinare a Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care va efectua o vizită frăţească în Patriarhia Română la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a vizitat Patriarhia Ecumenică în anul 2009.

NOTA: Asadar, vom asista la un mini-summit ecumenist la Bucuresti, de Sf. Dimitrie… Unii invita parintii athoniti, altii… pe cine le e mai drag. Fiecare se aduna cu cei cu care se simte mai inrudit duhovniceste, nu?

  • Crestinortodox:

Crucea noastra cea de toate zilele

Ortodoxia ca mod de viata

Dumnezeul care crede in om

Frica de Dumnezeu

Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat

Ce minciuni mai spunem azi?

De ce ne credem mereu mai buni decat suntem de fapt?

Cine nu s-a pomenit macar odata vorbind despre “pacatele tineretii” cu ingaduinta, simpatie si chiar nostalgie? Nu realizam ca multe dintre lucrurile pe care le facem in tinerete nu sunt numai incalcari ale poruncilor, ale vointei parintilor, dar si fapte de-a dreptul periculoase sau nesanatoase. Ba mai mult, chiar si adulti fiind, avem tendinta sa ne vedem mereu mai buni decat suntem de fapt, minimizand relele pe care le facem, sau gasim justificari, scuze. Si poate ca tocmai aceasta lipsa de acceptare a responsabilitatii ne face mai toxici pentru cei din jur si pentru mediul in care traim.

Cercetatorii de la universitatea “Charles Drew” din Los Angeles au descoperit modul in care “ne pacalim” singuri simtul moralitatii, incercand sa ne dam mai buni decat suntem de fapt. Metoda e simpla: incercam sa proiectam cumva ideea ca ceea ce am facut rau a fost undeva in trecut, iar acum ne-am schimbat.

Intr-un experiment, participantii au fost rugati sa relateze evenimente care i-au facut sa se simta vinovati. Unii au povestit cum au furat carti, altii ca si-au inselat partenerul, un fost depedent de droguri a povestit chiar cum a amenintat pe cineva cu un cutit in cadrul unui jaf. Cercetatorii au descoperit ca cele mai comune intamplari au fost cele care implicau furtul, adulterul si minciuna.

Insa poate cel mai important este plasarea acestor evenimente in timp. Rugati sa povesteasca fapte rele comise, oamenii au povestit evenimente care aveau loc, in medie, cu 10 ani inainte de experiment. Rugati sa povesteasca faptele bune comise, toti au relatat evenimente recente. Explicatia este simpla: oamenii au tendinta sa spuna ca au gresit in trecut, dar ca intre timp s-au schimbat.

Cu ce ne imbracam azi?

Avem esarfe de matase, taioare elegante, pantofi din piele, bijuterii cu pietre scumpe si un mare gol in dreptul inimii. Petrecem ore intregi in fata oglinzii, aranjand frumos culorile si materialele textile. Cu toate acestea, nu aratam intotdeauna lumii adevarata frumusete pe care o purtam in suflet.

Nu aratam intotdeauna generozitatea, dragostea, intelegerea pentru cei din jur, uitam ce e omenia si bunatatea, iar pietrele ce stralucesc pe noi nu pot lua locul acestor calitati. Spunem ca nu e timp pentru acte de caritate, ca avem prea multe pe cap: insa uitam ca cel mai scump vestmant pe care il detinem este puterea de a fi cu adevarat buni.

Cel mai des, uitam ca hainele cu care ne imbracam trupul nu sunt decat un invelis trecator, si ca ele nu au cum sa aduca fericirea in suflet. Privirile celor din jur ne urmaresc doar cu invidie sau nepasare, iar starea de bine pe care ne-o aduce haina noua nu are cum sa ne aduca si pace in suflet:Bogatiile voastre au putrezit, si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra: ca focul are sa va manance carnea! V-ati strans comori in zilele din urma!” (Iacov 5:2-3 )

Biblia ne vorbeste insa despre o alta haina, haina cu care se imbraca omul cel bland si iubitor de aproape. Aceasta haina nu are cum sa se strice, nu are cum sa fie murdarita. Pentru a imbraca haina de lumina a lui Dumnezeu, trebuie sa ne lasam deoparte toate sentimentele care ne fac noua si altora rau: “Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase, care v-ar putea iesi din gura. Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui, si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut”. (Coloseni 3:8-10)

Asa cum omul lasa o haina veche si urata pentru una noua, la fel ne putem lasa si noi de vicii, de frustrari si nemultumiri: atata vreme cat vedem cat rau si cata nefericire aduc acestea, nu va fi niciodata greu sa renuntam la ele si nu vom privi inapoi.

(…) Uneori ne uitam in oglinda si spunem: astazi este ziua in care ma gandesc numai la mine, in care nu-mi pasa de nimeni. Si poate ca vom ignora, in acea zi, un om care are nevoie de ajutor. Iar simtul moral nu sufera cu nimic, pentru ca o zi am uitat sa fim buni. Insa per ansamblu, atitudinea de acest tip nu poate duce decat la mai multa nepasare, cea mai urata haina cu care ne putem imbraca. Si poate ca, la un moment dat, ne va fi frig: si nu va fi nimeni acolo sa ne imbrace, pentru ca toti sunt prea ocupati sa isi vada de frumusetea lor.

“Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea!” (Apocalipsa 16:15)

În ciuda faptului că Ierarhia a avut o şedinţă furtunoasă, s-a hotărât constituirea unei comisii sinodale care să examineze temele la care ne-am referit mai sus, precum şi cele ale: decreştinării Greciei prin măsurile luate de guvern, a imigraţiei clandestine, a denaturării şi alienării credinţei şi a vieţii noastre naţionale şi sociale. Ce au spus mitropoliţii Mesogheei, Iliei, Kesarianiei, Fthiotidei, Kalavritelor, Thessalonicului, Siaristiei, Zakinthosului şi purtătorul de cuvânt al Sfântului Sinod, Mitropolitul Sirosului, care a amintit ministrului Educaţiei că mai presus de Ministerul Educaţiei şi de Institutul Pedagogic, care elaborează manualele şcolare, există Constituţia care permite Bisericii să aibă un cuvânt de spus asupra acestora. Sfântul Sinod al Ierarhiei, asupra căruia s-au făcut mari presiuni din partea poporului credincios şi a mitropoliţilor, a fost nevoit să se ocupe cu chestiunile arzătoare ale „Cardului Cetăţeanului”, orei de religie, AMKA, orei de istorie şi a manualelor didactice pentru lecţiile de neogreacă. Aceste teme nu erau conţinute în ordinea de zi, în ciuda faptului că Mitropolitului Etolokarnaniei, Cosma, a depus în scris solicitarea de a se discuta tema „Cardul Cetăţeanului”, pe care o mare parte a poporului credincios şi a clerului îl identifică cu numărul satanic 666, lucru pe care l-a semnalat şi Mitropolitul Thessalonicului, Antim. La lucrările Ierarhiei s-a iscat o tulburare, pentru că destui mitropoliţi l-au acuzat pe Arhiepiscop că tace şi nu intervine în desfăşurarea evenimentelor. Independent însă de „echipa” din care fac parte, toţi ierarhii au ridicat steagurile protestului împotriva guvernului, atât în privinţa orei de religie, cât şi a denaturărilor din manuale prin conţinutul lor antibisericesc. Această poziţie a ierarhilor este foarte pozitivă şi constituie o avertizare pentru guvernare, cum că, dacă nu-şi schimbă linia faţă de Biserică, va primi o interpelare din partea întregii Ierarhii a Bisericii. Mitropoliţii condamnă fără ocolişuri guvernul, pentru că promovează decreştinarea educaţiei.

  • Pelerin Ortodox:

RHODOS – BISERICA BULGARIEI NU PARTICIPĂ LA CEL DE-AL DOILEA FORUM INFORMAL DE DIALOG ÎNTRE ORTODOCŞI ŞI ROMANO-CATOLICI (GREACĂ ŞI ROMÂNĂ)

IOANNIS TATSIS, NEÎNCETATĂ ACTIVITATE ECUMENISTĂ

“LABORATORUL DE TEOLOGIE” ŞI ”PROGRESISTUL” MITROPOLIT DE DIMITRIADA

BINECUVÂNTARE SAU PROFANARE?

Reprezentanţii Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor s-au întâlnit ieri în şedinţa Consistoriului Monahal Eparhial pentru a lua o decizie în cazul preotului Nichita Paşcan şi a celor 29 de măicuţe de la Mânăstirea Brâncoveni, care la sfârşitul lunii septembrie au fugit în Grecia cu un autocar. Aceştia au părăsit Biserica Ortodoxă Română pentru a se alătura unei secte de greci. Pentru gestul lor, mai marii Episcopei au stabilit ca preotul şi măicuţele să fie excluşi din rândul bisericii. „Astăzi (ieri n.r.) fost analizată situaţia plecării preotului Nichita Paşcan şi a celor 29 de măicuţe, care au părăsit Mânăstirea Brâncoveni. În cadrul şedinţei s-a stabilit ca preotul să fie caterisit şi exclus din monahism, iar măicuţele excluse din monahism. Argumentul principal al acestei hotărâri este lepădarea credinţei de către aceştia”, a explicat părintele Sorin Siluan Cheţe, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor.

OBS.: Caterisirea ese normala si se impunea de la sine, ex-comunicarea (afurisania) asisderea, dar ce temei canonic sau duhovnicesc al Traditiei ar avea masura extrema a “excluderii din monahism”, aceasta nu am reusit sa intelegem inca de la cazul parintelui Daniel Corogeanu de la Tanacu si pana acum… Daca ne poate lamuri cineva, vom aprecia.

  • Gigel Chiazna: 

Extrase din cateva raspunsuri la comentariile de la: Pr. Nichita Pascan: cădere sau scăpare?

Matei, increderea in propria parere este inceputul ereziei. Tu ai citit cumva Razboiul Nevazut sau Scara? Cum nu a gresit Pr. Nichita de vreme ce a fugit la stilisti, care sunt schismatici si nu au comuniune cu nici o biserica ortodoxa, deci sunt in afara Bisericii? Poti sa imi explici cum crezi tu ca nu a gresit? Ce conteaza ce zicea, ca era ca la carte? Iti dai seama ca prin aceasta oarecum tu te consideri chiar […] superior de vreme ce consideri ca stii tot ce zicea ca la carte? Dar la care carte ne raportam si cine sta sa judece daca facea sau nu ca la carte, cand stim ca duhovnicia este o taina atat de mare. Dar mai ales viata duhovniceasca este atat de complexa incat nu putem pur si simplu masura nimic cum le masori tu: invatatura ca la carte, program “martiric” la spovedit etc. (…). Mai ales daca i-ai fost fiu duhovnicesc, dintr-o mandrie foarte perversa, fiii duhovnicesti isi imbraca uneori duhovnici intr-o aureola de sfintenie nejustificata, tocmai pentru a se considera pe ei ca ucenici ai unor mari si sfinti duhovnici. De aceea este greu uneori pentru ucenici sa vada unele pacate foarte evidente (altora) ale parintilor lor duhovnicesti. Eu am auzit lucruri care m-au ingrozit despre Pr. Nichita, pe langa cele vazute cu ochii mei, dar nu doresc sa il judec pentru acelea si nu doresc sa ii mahnesc ucenicii, fiindca singuri trebuie sa accepte si sa inteleaga unele lucruri, sau si mai bina sa treaca peste ele si sa priveasca inainte. Putem insa judeca fapta lui, – ba chiar suntem obligati sa o condamnam – de rupere de Biserica, care este o fapta de lepadare de Hristos in ultima instanta, prin faptul ca parintele se crede superior si stie mai bine decat tot trupul Bisericii, BOR si celelalte biserici surori, unde este adevarul. Precum si protestantii se cred superiori ortodocsilor prin faptul ca ei sunt mai “precisi” deoarece se raporteaza la Biblie si o studiaza toata ziua si o stiu pe dinafara, asa exista si “protestanti” in ortodoxie care insa se raporteaza la canoane si invataturile sfintilor parinti, interpretandu-le stramb si dandu-le intelesul lor propriu, o talmacire impregnata de alienari inspirate de diavol, tocmai cu scopul de a face cat mai mult rau, in cazul pr. Nichita de a-l rupe de Biserica, de a-i irosi toata nevointa si toate cate a strans bune in viata asta, si totodata de a trage cu el si pe altii, caci raul inca nu s-a terminat.

(…)

Nu doresc sa mai lungesc discutia doar sa subliniez ca 1) este bine sa fim alerti la statornicia ierarhilor nostri in Adevar si sa luam aminte, fiind gata pentru orice si cautand sa intelegem cat mai bine ce a vrut Hristos sa spuna prin “Nu te teme, turma mica!” Iata ca turma este mica, nu 90% cum viseaza unii 2) totodata este periculos in ziua de azi sa ne concentram prea mult pe aceasta tema, cat de drept-maritoare mai este BOR, pentru ca deocamdata vedem ca dupa ce au cazut prin ecumenism, ierarhi si preoti care s-au impartasit cu catolicii, au inceput sa cada si cei din partea dreapta ispititi de diavolii teologi, dupa cum spunea pr Cleopa: “Că diavolul, numit teologul întunericului şi filosoful iadului, are scop să-i dea minţii noastre de teologhisit. Şi el îţi aduce la rugăciune toată Scriptura, dacă vrei – că el este teolog vechi – şi o ştie pe de rost. Cu adevarat traim vremuri in care cea mai mare virtute este dreapta masura, dupa cum spunea un parinte: cum sa nu facem nici un compromis, dar totodata nici sa nu exageram in nici o parte. Ruperea pr. Nichita este mai mult decat o exagerare. Exagera cand predica impotriva ierarhiei, dar cand nu slujea cu ei era deja razvratire.

Din nou despre hei-rupismul anti-cipiot

(…) Foarte putin se pune accentul insa pe cine trebuie sa faca marturisirea si cum. Desi periodic parintele aduce aminte de diversi sfinti si da citate, discutia este mai mult exterioara decat interioara, adica se orienteaza mai mult pe razboiul vazut decat pe cel nevazut, razboiul cu diavolii nostri pe care abia dupa ce i-am biruit si ne-am intarit in lupta duhovniceasca putem sa incercam sa ii ajutam si pe altii.

Principala problema cu aceasta emisiune este ca desi parintele recunoaste ca pentru a marturisi credinta este necesara o traire, din toate cate spune denota lipsa lui de traire. Reiese destul de usor incordarea (de unde si titlul acestui articol) cu care parintele incearca sa marturiseasca fara a avea inse cele necesare. Imaginati-va un copil care impinge o masina si spune: ca sa impingi masina trebuie sa fii puternic, trebuie sa te incordezi si sa fii curajos, trebuie sa nu te temi ca masina este grea, uite eu cum imping masina. El nu vede deloc ca masina sta pe loc si ca trecatorii (vrajmasii) rad de el.

(…) Aranjaza-te pe tine si daca va dori Dumnezeu, se va folosi de tine, caci intr-adevar Dumnezeu lucreaza prin oameni, dar nu prin cei care vor ei, ci prin cei care ii alege El. Parintele nu mi-a vorbit direct, nu mi-a tinut o predica si doar mi-a raspuns la cateva intrebari: parinte, de ce nu mai veniti la conferinte, de ce nu scrieti articole, carti etc? Mai, trebuie sa ma coc si eu, deocamdata mai am de lucru. Si parintele [se] coace, lucreaza la coacerea sa si a sufletelor pe care le pastoreste, facand din manastirea aceea un loc intr-adevar patristic, o manastire patristica in lumea moderna, nu prin declaratii si prin atitudini ci prin randuiala si prin osteneala vietuitorilor ei.

Rugaciunea si osteneala individuala conteaza intr-adevar din ce in ce mai mult, si rezultatele rugaciunii se vad de cei care au ochi sa vada. Nu au facut miile de semnaturi si manifestatii nimic, nu au miscat cu nimic hotararea statului de a introduce cipul, doar problemele financiare si incapacitatea administratiei noastre de implementare a tehnologiei vor permite ca aceasta noua carte sa nu fie impusa, sa nu fie inca regula. In schimb, poate rugaciunile unui pustnic dintr-o padure in niste munti aiurea au dus la caderea unui elicopter, care cadere poate a amanat al treilea razboi mondial. Este greu de crezut ca un om poate schimba soarta lumii, fie in bine fie in rau. Insa chiar si stiinta omeneasca a dat un nume acestei posibilitati: butterfly effect.

Asadar, inainte de a vorbi despre marturisirea credintei mai bine ar fi sa ne aranjam pe noi, sa ne nevoim, sa ne sfintim si sa ne ferim atat de mult de ispita de a marturisi pana cand “marturisirea” o sa dea peste noi si o sa se reverse peste lume. Poate ca se va gasi vreunul sa ma critice si pe mine ca poate deja consider ca gata, eu ma revars acum. Ii raspund anticipat: eu nu marturisesc, ci doar imi exprim mahnirea ca ne lipsesc marturisitori si ca vorba e atat de goala in zilele noastre, chiar vorba unor oameni imbracati intr-o anumita haina care i-ar obliga sa ia seama la ce vorbesc.

Nu am mentionat nimic de cipuri, deja am lungit prea mult “recenzia”. Insa in final, parintele arunca asa o vorba in aer: noi spunem la oameni, cine asculta foarte bine, cine nu, treaba lor. Cu alte cuvinte, buba inca se coace, inselarea inca nu s-a vindecat si persistenta in raportarea gresita la problema nu va duce decat la un alt prapad. Nu vreau sa par profet, dar cu privire la manastirea de unde vine acest parinte am acelasi sentiment pe care l-am avut si cu privire la Pr. Nichita de la Brancoveni, cand am fost acum cativa ani si am ramas socat de inselarea in care se afla parintele si de faptul ca lumea inca se mai duce la fantani secate.

UPDATE 20 OCT 2010

Pentru ca poate unii au inteles grestit ca as pune egal intre pr Nichita si un mare duhovnic al Romaniei – la care mi-am exprimat raportarea de mai multe ori – as dori totusi sa subliniez ca nu este vorba de asa ceva. Ma refeream strict la faptul ca eu am acelasi sentiment si subliniam ca nu sunt profet. Mi-e teama insa mai ales de ce se va intampla cu manastirea cand va muri parintele. Am sentimentul ca razvratirea care se coace acum se va sparge in schisma, asta e tot. Duhurile care vorbesc acum prin gurile “ucenicilor” ne spun destul de clar catre ce trag si ce au de gand.

Despre mâna IPS Teofan

(…)  oare IPS Teofan dacă dorea să nu se discute despre ecumenism şi despre apărarea dreptei credinţe, mai aducea moaştele Sf. Maxim Mărturisitorul şi mai invita pe călugării atoniţi binecunoscută fiind raportarea lor la ecumenism şi fiind la mintea cocoşului că aştia dacă vin, dau clar în ecumenism? Chiar atât de naiv să fie IPS Teofan încât să nu ştie la ce se putea aştepta dacă îi invită pe atoniţi cu moaştele unui sfânt care este cine este? (…)

Orbi şi sălbatici la minte – cum ar spune Moromete – apologeţii dau cu barda şi nu cântăresc deloc ce riscuri îşi asumă şi ce râvna râvneşte acest ierarh. Poate că ei nu îl cunosc prea bine şi poate că fiind cu lupa pe orice gest al său în speranţa de a-l taxa şi a-l arăta cu degetul: “iată-l! l-am prins”, apologeţii pierd esenţialul, pierd ce e mai important, aşa cum fariseii nu au fost în stare să vadă esenţialul în privinţa Mântuitorului şi căutau să se lege de orice gest al Său, cum era de exemplu faptul ca vindeca Duminica sau că a intrat în casă la un păcătos. Nu cred că mai are rost să îi întrebăm pe apologeţi dacă au idee că teza de doctorat a IPS Teofan s-a numit: “Divino-umanitatea lui Hristos şi îndumnezeirea omului în opera Sfântului Maxim Mărturisitorul“. Nu cred că mai are rost să le spun apologeţilor că un ierarh care spune în mod repetat la orice conferinţă ţine că, în vremuri de prigonire a Bisericii, poporul a păstrat credinţa şi ierarhii trebuie să ia seama la popor, nu poate să “cenzureze” un discurs pentru că este anti-ecumenist. Nu cred că mai are rost să le amintesc că încă de când era la Craiova, IPS Teofan făcea regulat pelerinaje la Athos şi invita stareţi de la Athos să vină şi să ţină predici şi conferinţe. Nu cred că oricum ei sunt deschişi la orice cuvânt care le stă împotrivă de vreme ce chiar dupa ce Arh. Partenie a dat explicaţia pentru care nu s-a citit toată omilia, ei continuă să numească asta “cenzură”, ţintind în tocirea autorităţii şi aprecierii pe care IPS Teofan o are în faţa credincioşilor.

În final, aş dori să închei cu un răspuns dat de IPS Teofan la Radio Trinitas la întrebarea ce mesaj transmite pelerinajul cu moaştele sfinţilor care sunt aduşi la noi în ţară:

Nădăjduiesc ca prezenţa la Iaşi a sfintelor sale moaşte să fie chemare pentru poporul din ţara noastră astfel încât să conştientizeze şi mai mult credinţa în care a fost botezat.

Din pacate, aruncătorii de pietre reuşesc să vadă mereu strâmb şi precum fariseii l-au răstignit pe Hristos, ei răstignesc eforturile, lucrarea şi în urma urmei jertfa pe care acest ierarh o face pentru poporul care i-a fost dat să-l păstorească.

  • Cidade de Deus:

Membrii delegatiei athonite neaga orice fel de “cenzura” a omiliei (VIDEO)

Omilie la Sf. Maxim tinuta de Gheronda Partenie de Hramul Cuvioasei Parascheva (Up date)

  • Doxologia:

Jean-Claude Larchet: Dialogul ecumenic (VIDEO)

(…)ceea ce trebuie exclus ca forma de ecumenism, este o forma superficiala, din pacate cel mai raspandita, care consista in a spune ca gandim acelasi lucru, ca nu exista diferente intre noi, ca diferentele dogmatice sunt secundare, si ca ceea ce e important este iubirea care ne poate ajuta sa facem abstractie de credinta pe care o marturisim. O astfel de atitudine aduce foarte multa ambiguitate, multa confuzie, ceea ce nu ne ajuta deloc sa lucram la unitatea crestinilor pentru ca, pentru a face aceasta unitate sa avanseze, este important sa se dialogheze in profunzime. Pentru acest lucru este foarte important sa se identifice diferentele si divergentele si pe aceasta baza, sa se construiasca o reflectie serioasa care ne permite sa determinam, in final, cine are dreptate si cine se inseala. Pentru acest lucru, studiul Sfintilor Parinti este fundamental. Pentru ca, prin studiul Sfintii parinti noi avem acces la gandirea autentica a primului mileniu.

Jean Claude Larchet – Despre convertirea la Ortodoxie (VIDEO) (despre convertirea teologului francez, fost catolic practicant, ce a cunoscut ortodoxia prin studiul operelor Sfintilor Parinti).

Jean Claude Larchet – Despre „iubirea de sine” (VIDEO)

„Omul modern este prins între ispita plăcerii și greutatea suferinței”

În prezentarea volumului “Sfântul Maxim Mărturisitorul, mediator între Răsărit și Apus“, care a avut loc vineri seara la Iași, teologul ortodox francez Jean-Claude Larchet a subliniat faptul că gândirea Sfinților Părinți este „una utilă omului modern, cel prins între ispita plăcerii și greutatea suferinței“. „Gândirea Sfinților Părinți are caracteristica de a fi mereu actuală, pentru că nu se dedă niciodată unor speculații gratuite sau abstracte“, spune teologul și patrologul francez, care s-a convertit la ortodoxism la vârsta de 23 de ani, o hotărâre despre care afirmă că a reprezentat „o depășire și o împlinire a ceea ce trăisem până atunci“.

  • Parintele Savatie Bastovoi:

Cruciada diaconului Andrei Kuraev împotriva Moldovei și substraturile ei politice

Departamentul Misionar al Bisericii Ortodoxe Ruse: Diaconul Andrei Kuraev ar putea ajunge în judecata bisericească din cauză că se poartă ca un activist de partid

Diaconul Andrei Kuraev mi-a dat utima șansă

”Misionarism agresiv” made by Andrei Kuraev: Misionarul nr. 1 al Patriarhiei Moscovei a numit Sfînta Scriptură ”un text oarecare”

Diaconul Andrei Kuraev acuzat în Abhazia că ar îndeplini misiuni ale structurilor de securitate rusești

Andrei Kuraev a jucat farsa morții sale pentru a arunca în derizoriu orice s-ar spune în continuare în acuzarea lui

  • Intelepciune, iubire fara sfarsit:

Nedumerire

De la început trebuie să spun că l-am prețuit și încă îl prețuiesc mult pe Părintele diacon Andrei Kuraev. Am îndemnat studenți să-și facă lucrări de licență la Teologie pe baza ideilor sale sau să-i traducă în românește din cărți. Sunt și unele păreri teologice ale sale, precum cele legate de Facerea omului, legate de Creație, cu care nu pot fi de acord și care m-au nedumerit.

Farsa pe care a făcut-o întregii lumi ortodoxe diaconul Andrei Kuraev, dar mai cu seamă internauților și celor care îl apreciau-vestea că a murit subit ieri dimineața la ora 5, la vîrsta prematură de 48 de ani, nu poate decît să ne lase un gust amar și să ne declarăm dezamăgiți de această manieră a ,,lucrului duhovnicesc”.

Asta mai ales cînd am aflat din declarația lui, mai tărziu, că a fost curios să vadă cine și ce necroloage se vor scrie despre el. Actul în sine trădează mîndrie, o periculoasă apropiere de un mod necreștin de a fi și o nepăsare dureroasă față de toți cei care iau citit cărțile, o nepăsare față de frații lui din Biserica Ortodoxă. Ne pare rău să spunem dar printre rîndurile declarațiilor sale se citește lipsa de discernămînt duhovnicesc, aceasta poate și pentru că a avut o asemenea consacrare publică la o vîrstă crudă, dacă luăm în seamă vîrsta spirituală. Domnul Hristos nu S-a jucat cu sufletele și afectivitatea(sentimentele) oamenilor. A fost cît se poate de serios , nu a disprețuit pe nimeni, nici măcar pe Iuda și nu a viclenit. Dumnezeu și Biserica Sa nu joacă teatru cu omul, nu se preface, nu-și pune mască, nici măcar din motive de pedagogie duhovnicească.

“Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!” (Luca 17, 1)

Nădăjduim să fie o etapă trecătoare și în curînd uitată a vieții de slujire și misiune la care s-a înhămat cunoscutul predicator nr. 1 al Patriarhiei Ortodoxe Ruse -Andrei Kuraev.

pr. Ciprian Negreanu

  • Cristian Stavriu:

Influenta calculatorului si a televizorului asupra copiilor!…video

Cum sa pretuim TIMPUL!…povestea zilei

Despre grija de căpetenie pentru mântuire!…Sf.Teofan Zăvorâtul

Extraordinară cugetare: Eu, Aproapele meu si Hristos!….pilde

Să ne doară durerea celui de lângă noi și să ne bucure bucuria lui. Un bătrân monah, drag sufletului meu, odată fiind întrebat de ce lăcrimează și suspină pentru sufletele triste, care își lasă durerile pe umerii lui și poate nu se vor mai întoarce niciodată ?Iar bătrânul, ștergându-și cu mâneca dârele mari de pe obrajii uzi i-a spus având chipul luminos:

„Dacă-l plâng nu-mi mai este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele…“

Împotrivirea și răzbunarea ațâță răutatea!…Sf.Teofan Zăvorâtul

,,Eu, însă, vă spun vouă: Nu vă împotriviți celui rău”; cu alte cuvinte, lasă-te jertfă samavolniciei și răutății omenești. ,,Dar cum se poate trăi așa?” Nu te neliniști. Cel ce a dat această poruncă este Proniatorul și Purtătorul nostru de grijă. De vei dori cu deplină credință, din tot sufletul, să trăiești neâmpotrivindu-te nici unui rău, Domnul Însuși îți va rândui un chip de trai nu doar cu putință de îndurat, ci chiar fericit. Pe deasupra, deseori se întâmplă ca împotrivirea să-l întărâte și mai tare pe potrivnic, făcându-l să-ți pricinuiască noi supărări, în vreme ce dacă dai dovadă de răbdare îl dezarmezi și-l potolești.

Ca atare, se întâmplă ca, dacă rabzi primele bântuiri ale răutății, oamenilor să li se  facă milă și să te lase în pace; iar împotrivire și răzbunarea ațâță răutatea, care de la un singur om se întinde și molipsește o întreagă familie, trecând apoi din generație în generație.

Să ne lipim de Domnul pentru totdeauna!…Sf.Teofan Zăvorâtul

Invidia celor de langa tine!…IPS Bartolomeu

De ce uneori ne părăseste Harul?…P.Ambrozie

Când plecăm de la biserică, de ce se întâmplă uneori ca harul să ne părăsească? Poate pentru că i-am deschis ușa să plece, așa cum se întâmplă cu căldura din casă. Părinții spun că doar dacă te uiți rău la fratele tău te părăsește harul. Noi însă nu numai că ne uităm urât, ci ,,tăiem în carne vie” cu limba noastră. Și după aceasta vrem să păstrăm harul? Despre ce har mai poate fi vorba?

Sf. Liturghie, Taina Tainelor. Proscomidia

La ce folosesc slujbele?

Ce este mâncarea fără Dumnezeu?

Ca să poţi învinge o patimă, nu ai voie să te pretinzi că eşti cineva, că eşti ceva. Dacă pretinzi că eşti ceva, înseamnă că a intrat în sufletul şi în cugetul tău egoismul, patima cea mai blestemată şi cea mai înfricoşată pentru orişicare dintre noi.

  • Logos (Tineretul Ortodox din Rep. Moldova):

Cuviosul Ambrozie de la Optina

Andrei Tarkovsky – filmul ca rugaciune

  • Ramura Inflorita:

Gingasie (FOTO)

Despre blîndețe și asprime-Pr. Savatie Bastovoi


Categorii

Biserica Ortodoxa Bulgara, Convertiri, Ecumenism, Ierarhi greci, IPS Teofan Savu, Nichita Pascan (fostul parinte de la Brancoveni), Pagini Ortodoxe, Parinti greci si athoniti, PS Sebastian Pascanu

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “LEMNUL SFINTEI CRUCI ADUS IN BUCURESTI/ Cum ne mintim si cu ce ne mascam golul din inima?/ VERDICT: PARINTELE NICHITA PASCAN – CATERISIT/ Despre “mana” IPS Teofan, marturisire, hei-rupism si “coacere”/ TENSIUNI IN BISERICA GRECIEI, ATITUDINE CRITICA FATA DE DESCRESTINAREA TARII/ Teologul francez Larchet despre necesitatea excluderii ecumenismului “iubirist”/ DE CE NE PARASESTE HARUL SI CARE E PATIMA CEA MAI BLESTEMATA? (STIRI SI RECOMANDARI RELIGIOASE 16 – 22 octombrie 2010)

  1. Despre par. Nichita si maicile lui.

    In cazul lui Daniel Corogeanu si a celor 4 maici, nici eu nu inteleg, nici nu este canonica excluderea lor din monahism.

    In cazul acesta, canoanele nu pot functiona inafara Bisericii Ortodoxe. Nu are cum sa fie “monah”, adica persoana inchinata Dumnezeului caruia ne inchinam noi si in acelasi timp oficial afara din Biserica.

    Eu nu inteleg acest cuvant “exclusi pt totdeauna”. E geu de sperat la o revenire a lor, dar in cazul in care revin, si dorec sa se pocaiasca…. Oricine poate sa cada

    Daca revin in BOR, cu adevart nu pot fi primiti decat ca monahi, din cauza voturilor pe care le-au dat in BOR. Canoanele sunt pt cei din BOR.

    Despre IPS Teofan am vorbit dincolo destul de lamurit, teza de doctorat a Inaltului face situatia si mai grava…

    Dar tacerea ulterioara Ierarhului si faptul ca a pus pe greci sa scuze problema doare mult mai rau. Nu era greu sa spuna: inteleg ca va sminteste copii mei acest gest al meu, ca astazi se practica multa cenzura, totusi nu va pierdeti nadejdia si increderea, nici eu nu marturisesc ca “tainele” celor dinafara Bisericii ar fi Taine.

    Dar a trecut. Poate Domnul a vrut sa fie asa.

    In felul sau, IPS Teofan este, socotesc eu, probabil sincer impotriva ecumenismului, si gestul sau se explica prin faptul ca desi a dorit o atitudine impotriva exagerarilor ecumeniste, totusi nu a vrut sa fie atat de radicala ca pasajul respectiv. Nu si-a dat seama ca asa un gest in fata camerelor sminteste nu putin, si ca ce avea de “scurtat” trebuia sa scurteze dinainte, in colaboare cu parintele grec, nu sa se dea in spectacol.

  2. @ingrid: ce este mult mai deplasat decat orice gafa credem ca ar fi facut Teofan este campania inversunata care s-a dus impotriva lui. Daca credem cu adevarat ca Teofan nu este ecumenist (si nu este), daca intelegem de ce a adus la Iasi doi exponenti ai ortodoxiei marturisitoare (P. Partenie si teologul Larchet), atunci nu avem cum sa sustinem modul acela josnic de a musca mana păstorului.
    In ceea ce priveste cazul p. Nichita intr-adevar, este stranie referirea la excluderea din monahism ”pentru totdeauna”. Acestea sunt insa declaratii, mai importante ar fi deciziile ca atare.

  3. @admin
    “campania inversunata care s-a dus impotriva lui”, este doar exprimarea sincera a unei sminteli. S-a putut observa: la inceput opinia publica s-a exprimat nu doar impotriva lui IPS Teofan, ci extrem de inversunat si impotriva lui PF Daniel, desi nu stiu ce legatura a avut la toata afacerea asta, si cu ce a mai gresit in acest context.

    Modul in care s-a scuzat IPS Teofan, cu ajutorul Par. Partenie a smintit mai rau, desi par. grec a fost apreciat pt atitudinea sa inteleapta. Pe toate blogurile in care s-au preluat filmuletele video s-a exprimat aceeasi nedumerire/sminteala legata de absurditatea scuzei si respectiv aprecierea pt greci.

    Si apoi, vedeti cum m-am exprimat “cred eu”, “probabil sincer impotriva ecumenismului”. Cam asa a fost atitudinea generala, nu de siguranta 100% ca la fratiile voastre (“si nu este” ecumenist).

    Iar daca cu adevarat nu este ecumenist, nu are motiv IPS Teofan sa se supere.
    Un parinte intelept incurajeaza copilul sa ajute si el la treburile gospodariei, desi stie ca nu va fi un ajutor prea eficient, nici nu va urni muntii din loc, ba are sanse sa se opareasca, sau sa-si dea cu ciocanul peste degete, sau chiar sa-si incurce parintele.

  4. @ingrid: exprimare sincera cu multe semne de exclamare, cat mai multe, si linsaje la adresa lui Teofan. Asa da sinceritate. 🙂 Si foarte spontana, de altfel, ca tot omul care prelucreaza pixeli la greu.

  5. daca socotim ca n-a fost spontana, sau ca i s-a premeditat ceva… inseamna ca stam prost cu discernamantul.
    La voi pe site exista de obicei o oarecare tactica misionara, la Apologeticum se reactioneaza prea dupa primul impuls. Asa le este firea administratorilor. Dar nu sunt rau intentionati, nici nu au ceva personal impotriva lui IPS Teofan.
    Trebuie sa invatam sa ne folosim de defectele firii si sa le transformam in ceva constructiv. Altfel punem caramizi la zidul intre parinti si copii, pastori si pastoriti, etc.
    Un cuvant de dragoste, delicat si sensibil din partea lui IPS Teofan, care sa rusineze pt necazurile care i s-au creat eventual pe nedrept, topeau tot scandalul. Dar oricum, s-a terminat.

  6. @ Ingrid:

    Preferam sa avem macar duminica mai linistita si, pe cat se poate, ferita de polemici sau certuri, asa ca amanam raspunsul.

  7. Invidia si predica IPS Bartolomeu: invidia ca pacat nu foarte bagat in seama. Dar care este probabil cea mai distructiva progenitura a mindriei cu consecintele cele mai nefaste din istoria omenirii. Incepind cu caderea lui Lucifer care-si rodea de sub unghiuta de invidios ce era pe insusi Dumnezeu, trecind prin invidia evreilor fata de Dumnezeu Intrupat si terminind cu invidia noastra cea de fiecare zi, toata istoria lumii asteia a fost facuta si desfacuta de invidiosi, unii la scara mai mica (vecinul de peste gard si capra lui) sau la scara uriasa si cu o logistica considerabila (vezi…stim noi cine). Si asta ar putea sa fie un posibil raspuns (printre altele) apropo de ce suferim noi, ca popor atit (invidia dintre noi…)

  8. admin, expunerea lui Ingrid imi pare echilibrata; cred ca a surprins foarte bine intregul film al evenimentelor iar prezentarea nu este nicidecum una acuzatorie la adresa IPS Teofan. E ceea ce s-a intamplat, fara a adauga sare pe rana si, in acelasi timp, fara a o acoperi caci…s-ar putea infecta!! E bine ca lucrurile sa fie cunoscute asa cum s-au intamplat. Nici venin nu trebuie sa scuipam, dar nici “cenzura” cea buna sa o aplicam. Inca odata: obiectiv. Pe cat se poate. E in tinuta acestui site, cred, nu?

  9. @gherasim: probabil nu stiti contextul si de unde s-a plecat in toata aceasta galagie legata de “cenzura” lui IPS Teofan. Daca aceea a fost abordare “echilibrata”… atunci avem notiuni cu totul diferite despre echilibru si discernamant. Repetam: preferam sa nu insistam pe subiect. Insa nu suntem de acord cu campania declansata impotriva Inaltului Teofan, deoarece nu se sustine acuzatia de cenzura si lipseste tocmai echilibrul de a privi situatia in contextul ei.

  10. Dar despre documentele semnate de IPS Teofan cu monofizitii de ce nu vorbiti? E de-a dreptul ipocrizie sa faci un doctorat despre Sf. Maxim Marturisitorul si apoi sa semnezi unirea cu ereticii monofiziti, contra carora Sf. Maxim a luptat cu pretul vietii. E mult mai grav ca a adus sfintele moaste la Iasi ca apoi sa cenzureze textul acolo unde facea referire la monofiziti si invaliditatea tainelor lor.
    Timpul trebuia acordat in primul rand oaspetelui, asa cer normele de bun simt, daca e sa nu luam in calcul ca ar fi fost si o marturisire de credinta completa si laudabila.

  11. De ce ar fi trebuit sa ia IPS Teofan atitudine si se apere? Fata de cine si pentru ce? Ca exista unii care arunca cu piatra la orice pas? Pai daca aveti rabdare cititi Indiscret de Oltenia sa vedeti ce acuze i se aduceau acolo si cum erau platit articole ca sa il prezinte cat urat in fata oamenilor. S-a platit mult pentru a “tine sub control” popularitatea lui Teofan, din pacate nu ai cum sa ti sub obroc lumina si Dumnezeu a dovedit si va dovedi asta.

    Nu stiu daca apologetii doar reactie rapida au, stim ca primul gand este aproape mereu si gandul rau, nu graba ar fi problema ci problema in sine.

    Chiar si cu un milimetru daca au clintit din increderea oamenilor in acest ierarh vor da seama, pentru ca in primul rand clintesc din simtirea noastra comuna, ca inca suntem un trup, macar in felul cum simtim daca nu in felul cum gandim si cum traim. Iata cum lucrurile probabil au o gravitate mai mare decat pot si ei sa o realizeze. Ei credeau ca gata, pazesc ortodoxia, cand de fapt lovesc in insasi esenta ordotoxiei, prin sadirea samburelui neincrederii.

  12. @Georgiana: pentru ca nu ne facem un tel din viata in a vana ierarhi. Daca vorbim despre prezent, atunci da, ar fi o problema semnarea unor acte de acest gen. Acele documente sunt o greseala, dar au trecut de atunci ani de zile. De altfel, pe atunci, era multa confuzie si cam slaba pregatirea dogmatica nu doar a unor ierarhi, ci chiar a unor preoti marturisitori de mare renume. Intre timp, lucrurile s-au schimbat.

  13. @admin
    Ce anume s-a schimbat? Acele documente trebuie renegate public, daca nu inlocuite cu altele care sa le infirme! Nu cred ca a vrut nimeni vanarea IPS Teofan, dar acel gest de cenzura, care le-ar fi adus 30 de secunde in plus este foarte batator la ochi. Iar dupa cum zice si Ingrid, ar fi trebuit ca insusi IPS Teofan sa vina cu niste lamuriri. Dar probabil nu avea ce sa mai zica… si asta cam asa e. Acel pasaj ar fi fost prea mult, ar fi deranjat.

    @Gigel
    Cand o sa vad o marturisire impotriva ecumenismului sau a monofizismului atunci voi prinde incredere in IPS Teofan si voi incerca sa o pastrez intrega. Deocamdata sunt niste fapte care vorbesc si il incrimineaza. Iar la responsabilitatea pe care o are fata de poporul pastorit, acest ierarh ar trebui sa lamureasca lucrurile.
    Pentru mine este clar in momentul de fata, ca IPS Teofan recunoaste tainele ereticilor si ca doreste unirea cu monofizitii. Sa ne spuna ca nu e asa.

  14. @Georgiana: Ravna pe care o puneti in denigrarea unuia dintre ierarhii care iubesc credinta si calugaria va face partasa cu toata ceata care loveste in Biserica. Este cunoscut faptul ca de la venirea lui IPS Teofan viata calugareasca din Moldova a cunoscut un reviriment. Insisi cei care au lovit acum in ei isi permit asta pentru ca au fost ingaduiti. Acesti halal de curajosi nu ar fi indraznit sa sufle un cuvant in fata lui Daniel, dar cu cineva care vrea sa ii lase pe toti in Biserica, asa cum a spus inca de la alegerea sa ca ierarh al Moldovei, ei isi premit orice.

    In plus, ceea ce arata reaua credinta a celor care il ataca pe acest ierarh este faptul ca se trece cu vederea, in mod izbitor, lucrurile bune pe care le face. Daca chiar era echilibru si buna intentie s-ar fi spus macar atat: ca e un lucru bun ce a intentionat sa faca chemandu-l pe Larchet, pe par. Partenie, ca e un lucru bun mesajul duhovnicesc pe care l-a dat catre enoriasi. S-ar fi remarcat, asadar, activitatea sa pozitiva pentru Biserica. Abia apoi s-ar fi aratat aspectele care sunt criticabile. Insistenta pe care o aratati in a demonstra ca Teofan este un personaj negativ arata insa o rea credinta care cauta, in stil de procuror, sa dovedeasca vinovatii. Nu e nevoie sa se dezica public de acele documente. Este suficient sa fie un ierarh iubitor de ortodoxie in prezent si de acum inainte. Dupa cum spuneam, sunt exemple similare de preoti marturisitori care nu au facut pocainta public de unele pozitii gresite din trecut.

    Nu avem nicio intentie sa continuam acest dialog al surzilor.

  15. @Georgina
    Nu vreau sa ma intelegi gresit. Un cuvant al lui IPS Teofan, sensibil, si la momentul potrivit ar fi fost de folos sa mai domoleasca disputa, scandalul.
    Buna credinta si intelepciunea si-o va dovedi in timp!!! Acum nu mai este nevoie de nici un fel de interventie din partea lui IPS Teofan, chiar a trecut momentul. Oricum singur nu poate face nimic impotriva acelui act.
    Ecumenismul este un balaur cumplit. Sa ne punem pe noi la punct, din p d v. dogmatic si moral (de asemenea si pe cei din jur sa-i ajutam pe cat posibil), si am facut foarte mult. Iar despre IPS Teofan, cum zic admin: “este suficient sa fie un ierarh iubitor de ortodoxie in prezent si de acum inainte. Dupa cum spuneam, sunt exemple similare de preoti marturisitori care nu au facut pocainta public de unele pozitii gresite din trecut.”

    De asemenea nu vad nici un sens sa fie reluata problema pe nici unul din bloguri, si cu atat mai mult in contextul vechiului razboi interminabil intre RiC si Apologeticum, Sacciv. E de ajuns!!! Sa nu facem publicitate unei gafe banale mai rau ca la cipuri.

    Desigur Gigel Chiazna a obtinut putina publicitate astazi pe site la Sacciv, multumita lui RiC. pot sa pun pariu ca Sacciv nu i-ar fi dat atata atentie.

    Stiu ce spune RiC, Apologeticum ar fi trebuit cu diplomatie sa arate si partile bune, si abia apoi partile rele,

    dar de asemenea realizez ca prin critici permanente RiC nu va reusi sa educe nici pe Apologeticum nici pe Sacciv, ci se va ajunge tot la injuraturi si cuvinte grele.

    De obicei RiC are categorii de persoane:
    1. persoane non grata care in mod “simptomatic” s-au dovedit a fi personaje negative,
    2. personaje dragi totusi cu oarecare invataturi gresite,
    3. personaje pozitive, a caror mici greseli trebuie trecute cu vederea.

    RiC nu reactioneaza la primul impuls, ci studiaza caracterul persoanei, isi face o imagine de ansamblu, si critica tinand cont de trasaturile generale.

    Apologeticum reactioneaza la moment si spontan. Nu-i pasa ca poate face rau unuia sau altuia. I se pare ca RiC face o nedreptate, o inechitate tinand partea unora cu “caracter bun” cand se intampla sa greseasca. Iar de laudat pe cineva – mai rar. Preocuparea lor este eminamente “anti” tot ce li se pare negativ in Biserica.

    Tactica lui RiC de a polemiza permanent impotriva atiudinii lui Apologeticum si de a-i caracteriza cat mai des ca persoane “non grata”, ca nu reactioneaza cum li se pare lor mai intelept, mai supercorect, este un defect al celor de la RiC, defect in sensul ca trebuie schimbata tactica: aceasta da numai roade nedorite.

    Nu este bine nici aceasta diferentiere categorica in personaje pozitive, mai putin pozitive, mai mult sau mai putin negative. Trebuie sa incurajam si sa ne bucuram de reveniri, sa ne doara de caderi, si sa incurajam revenirea si unde lucrurile par irecuperabile. Nu este buna nici graba cu care Apologeticum taxeaza absolut orice nu-i convine. Nu analizeaza profund situatia asa cum ar trebui, si multe din gafele lor se datoreaza grabei acesteia.

    In fine, privind dintr-un alt punct de vedere, mai detasat, sa intelegem ca nu are sens sa continuam sa facem publicitate evenimentului.

  16. @ingrid: comentariul despre “tactica” noastra fata de unele bloguri vadeste nestiinta celui din afara. Nu avem niciun fel de tactica, ci am reactionat si noi dupa cum ne-a dus constiinta si Evanghelia – prima oara personal, apoi prin recursul la terti recunoscuti si de ei, in final public. Asta ca sa nu mai fie loc de vaiete ipocrite referitoare la faptul ca ne exprimam public opinia fata de unele lucruri de acolo. Stiau inca hat de anul trecut (inclusiv referitor la cipuri).

  17. “Prin mustrarea raului adeseori nu iese nimic;insa prin infatisarea BINELUI , raul se mustra de la sine.”Cuv. Paisie

  18. Atata vreme cat cei vizati, parintii aghioriti, au aratat ca a fost de comun acord si justificata scurtarea predicii, orice comentariu insinuant la adresa IPS Teofan este rautacios si nepotrivit.
    In ochii multora ar fi fost un triumf sa se fi rostit acel pasaj care s-a sarit. Dar, daca ne gandim bine, este doar un lucru minor. Nu stiu cat ar fi rezolvat din problema spinoasa a ecumenismului. Mult mai grava este atitudinea celor ce au sarit repede cu calomniile, spontan sau nu. Chibzuiala nu strica niciodata. Smerenia este foarte greu de dobandit si, de aceea, atitudinile fata de anumite lucruri rele nu sunt usor de luat. La fel cum indreptarea prin pocainta a fiecarui om nu este lesnicioasa.
    Deci, chiar daca ar fi fost ales cu intentie acel pasaj, trebuie vazut grosul problemei si sa nu fim orbiti de paiele care ne sar nouă in ochi. Predica, chiar si cat s-a rostit din ea, este una curajoasa si marturisitoare, iar atitudinea ulterioara parintilor aghioriti, dincolo de unele mici lipsuri in traducere, este una ce tine partea IPS Teofan.
    Peste toate, dupa cum subliniau si adminii, cine dintre ierarhi a mai cooperat cu Sfantul Munte?

  19. de ce oare stau o armata de comentatori la fiecare gest al parintelui Teofan? stiti prea bine ca este un om care tine credinta dreapta, un sufletist, de ce trebuie sa ne facem noi noua ortodocsilor? nu este suficient ca turma noastra este atacata mereu de modernismul desantat al vremurilor, mai trebuie ca si dintre noi ortodocsii, sa se gaseasca toti frustratii care nu stim ce urmaresc sa introduca raul, sa-l cultive, sa traiasca din aceste discutii inutile…..FRATILOR, ATI UITAT CA SUNTEM SUPUSI UNOR ATACURI DIRECTE LAE DIAVOLILOR, INTRUPATI IN APROAPELE NOSTRU, SI MAI GRAV, CU APARENTA BINELUI SE ASCUNDE ATATA RAU. SA FIM TREJI PTR. A VEDEA DIFERENTELE FINE, NU SA DISCUTAM PE CEILALTI PANA IL DESFIINTAM. CE URMARITI?

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare