Oficial din Ministerul Agriculturii: ROMANIA SE INDREAPTA CU PASI SIGURI SPRE CRIZA ALIMENTARA. OARE?

14-06-2011 1 minut Sublinieri

Precizare: in mod evident, asa cum reiese si din situatia prezentata mai jos, nu e vorba despre o criza alimentara in sensul in care ar lipsi alimente. Nu este vorba despre ceea ce in vechime se numea foamete – provocata de seceta sau de alte fenomene care duceau la lipsa cerealelor, moartea animalelor etc. Ci e un joc ciudat al speculatorilor (intermediarilor) asistati de autoritati care produc o spirala a scumpirilor ce duce, de fapt, la o criza a preturilor. Sa fie oare in acest joc ciudat amestecata si mass-media, prin aceste mesaje alarmiste? In mod obiectiv, o criza reala a alimentelor, care ar duce la foamete, vine in urma unui razboi, a unei secete, a unor cataclisme. Cum a fost, de pilda, foametea de dupa al doilea razboi mondial, unde seceta s-a adaugat devastarilor produse de conflictul militar. Se pare insa ca trebuie neaparat sa fim tinuti cu sufletul la gura si sa ne fie frica…

Cod roşu de scumpiri! În magazine, unele alimente de bază au ajuns la prețuri aproape duble în ultimul an. Mai mult, fructele şi legumele sunt mai scumpe vara faţă de iarnă, deşi se presupune că recoltele noi ar trebui să scadă tarifele. Ceea ce îi sperie şi pe reprezentanţii Ministerului Agriculturii care dau un verdict alarmant: România e cât pe ce să fie lovită de criza alimentară! 4 lei şi 82 bani, atât costa in hipermarketuri un litru de lapte. Un preţ mai mare cu 72% faţă de preţul din iunie anul trecut. Paradoxul este că producătorii n-au făcut nicio scumpire în ultimul an.

Telemeaua costă mai mult cu 30% în hipermarketuri. Zahărul s-a scumpit cu 65 de procente. Mai îngrijorător e că deşi pe timp de vară ne-am aştepta la preţuri mai mici, în magazine lucrurile stau exact invers. Cartofii sunt mai scumpi in toiul verii decât în mijlocul iernii. Aceştia costă 2 lei si 19 bani faţă de 1,75 lei cât costau în decembrie 2010.

“Cartoful la producator la ora actuala e în jur de 1 leu, sub 1 leu, se plâng fermierii ca nu pot să vândă cartoful mai mult de 0,8 -0.9lei şi nu ştiu cum ajung la 2 lei în supermarketuri”, a declarat Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România.

Institutul Naţional de Statistică arată că fructele proaspete s-au scumpit în medie în prima jumătate a anului cu aproape 30%, iar cartofii cu 35 de procente. Preţurile îi surprind şi pe oficialii din Ministerul Agriculturii. “Deci s a scumpit o data cu diferenţa de TVA, culmea e că la producător nu s-au scumpit preţurile”, a declarat Adrian Rădulescu, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii.

Concluzia revine tot autorităţilor. “Majorarea preţurilor în condiţiile în care consumul a scăzut începe să fie un mic semnal că ne îndreptăm cu paşi mici sau siguri spre ceea ce previzionează o criză alimentară”, a spus Adrian Rădulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.


Categorii

1. DIVERSE, Criza mondiala, Criza preturilor, criza alimentara, Opinii, analize

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Oficial din Ministerul Agriculturii: ROMANIA SE INDREAPTA CU PASI SIGURI SPRE CRIZA ALIMENTARA. OARE?

  1. E o mafie tolerata/ sustinuta de unii reprezentanti ai statului, probabil. Preturile la legume fructe au mai crescut probabil si pentru ca acum ar putea sa fie mai multe pe acte, dupa controalele in vami/ legume- fructe. Sunt si interesele producatorilor straini de a ne distruge agricultura, sustinuti de reprezentanti ai statului, probabil, care se fac ca nu stiu nimic.
    Este si lenea multor romani, care prefera ajutorul social decat sa munceasca, pentru ca statul/ primaria l-a invatat ca e mai bine asa, daca voteaza cum trebuie

  2. Este si lenea multor romani, care prefera ajutorul social decat sa munceasca, pentru ca statul/ primaria l-a invatat ca e mai bine asa, daca voteaza cum trebuie

    E si asta o chestiune, lenea romanilor. Totusi cifrele ne arata o realitate de care nu putem face abstractie si care arata ca romanul chiar accepta dintre cele mai umilitoare munci doar ca sa aiba de lucru si sa isi faca un viitor cat de cat: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/04/19/un-scuipat-pe-obrazul-unui-popor-despre-ticaloasa-propaganda-a-poporului-betiv-si-nemuncitor-si-efectul-lucifer-la-scara-nationala/

  3. imaginati-va cat de mult se munceste in Romania daca din ’90 pana azi tara nu a intrat inca in faliment, desi ai nostri guvernanti nu rateaza nici o ocazie de a fura, a risipi, a da degeaba pe la alte firme straine, etc. E nevoie oare sa ne mai aducem aminte de ultimul scandal al salilor de sport? De banii dati pt “autostrazi”? Sa ne amintim de Rosia Montana sau altele asemenea aventuri la nivel inalt? De diverse taxe si impozite, stranse de la populatie, care dispar mai ceva ca in Triunghiul Bermudelor? Oare cat ar trebui sa munceasca omul de rand pt a dovedi ca nu e un trantor si un betiv? 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, an de an, fara pauza, ar ajunge? Oare atunci i-am putea satura pe guvernantii nostri si clica lor? Poate ar fi mai economic daca am renunta si la mancare, la pensii, la alocatii? Din ’90 tot ni se spune sa strangem cureaua. Si noi o strangem mereu; am trecut de mult de ultima gaura si facem altele noi. In curand cureaua ne va fi f necesara pt a ne tine oasele adunate (bineinteles, daca nu o vor fura si pe asta)

  4. Chestia asta cu lenea românului care are 3 hectare în spatele casei dar stă să primească ajutor de la primărie e pur şi simplu o manipulare de cea mai joasă speţă. Cel puţin în Moldova, tăranii bagă mult mai mulţi bani decât scot vreodată într-un ciclu agricol în pământul pe care îl au şi asta o fac dintr-o conştiinţă a muncii şi un respect pentru pământ întru totul străină derbedeilor care vorbesc despre reformă în agricultură. Cunosc sute de exemple cu oameni care se îmbolnăvesc muncind ca iobagii, pentru simplul fapt ăsta e singurul lucru pe care ştiu şi simt că trebuie să-l facă.
    Culmea e că şi beţivii de care se plânge toată lumea, lume care nici nu mai ştie cum arată o sapă ruptă de pământul uscat, până şi aceia au o hărnicie pe care nu am întâlnit-o la euroagricultorii noşti de la tv. Dacă rămâne pământ nemuncit, este pentru că pur şi simplu nu mai au bani să îl insămânţeze, nu mai au resurse să îl muncească. Erau date într-un timp reportaje cu intermediarii care cumpără tot, care căpuşează pieţe, care se opun oricărui proiect de infrastructură care ar putea să îi ajute, care jefuiesc pur şi simplu. Nu vă daţi seama câtă bătaie de joc şi câte scârbe îndură aceşti ţărani. De ce nu vorbesc cei ce aruncă astfel de mizerii fetide în conştiinţa publică, despre lipsa oricărei infrastructuri care să permită agricultorului să-şi valorizeze puţinul lui.
    Dacă aţi cunoaşte cu adevărat situaţia, n-aţi mai vorbi în veci de lene. Cea mai mare ruşine în sat este să fii puturos!!! Poţi să fii beţiv, violent, înfumurat, dar nu leneş! Excepţiile vin doar să întărească regula. Oare cei ce muncesc cu ziua, o fac aşa.. ca să aibă şi ei o ocupaţie part-time, până le vine ajutorul social? Când aţi mers ultima dată la câmp, doar să vedeţi ce înseamnă o zi de muncă? Vă asigur că după 3-4 ore sunteţi frânt numai privindu-i pe aceşti oameni (nu zic să fii pe câmp la 5 dimineaţa şi să pleci la 8 seara).
    Nu e un reproş şi nici nu vreau să mi-o luaţi în nume de rău, dar e destul de dureros să vezi astfel de neadevăruri care sunt preluate nemestecate şi aruncate mai departe. Lovim fără nici o milă în cei mai sărmani dintre noi, doar pentru că auzim câte o pastilă pe la televizor. Judecăm oameni limitându-ne strict la variabilele pe care le auzim în calculele/discuţiile economice, DAR NU MAI CUNOAŞTEM OMUL! Şi e grav că acest om e vai de steaua lui de deznădăjduit şi de sleit, dar nu mai vedem asta din pricina “duhovniciei” noastre sau a profundei noastre înţelegeri a resorturilor capitaliste, de piaţă liberă ultra liberală.
    Iertaţi-mă pentru izbucnire. Nu e deloc un reproş personal. Sunt şi eu amărât când văd câte o astfel de nedreptate. Poate mai e cineva care are bunici pe la ţară, care să explice ceva mai clar şi mai concis ce voiam eu să spun aici, sau să spună cât la sută din satul ăla din ţara asta românească, nu-şi munceşte pământul pentru că aşteaptă ajutorul social. Doamne, iartă-mi şi-mi ajută!

  5. @soft: dragule, daca ar fi fost romanul atat de lenes incat sa-i fie lene sa-si miste fundu’ (scuzati expresia) la munca aci in propria ograda apai cu atat mai mult i-ar fi fost lene sa se deplaseze in ograda altuia aflata la mii si mii de kilometri departare (fie aia in Spania, Italia, UK sau mai stiu eu pe unde).
    Si totusi, iaca cum sunt milioane de romani care au facut deplasarea asta si trimit miliarde de euro in tara. Probabil toti au gasit secretul teleportarii (sau teleportarea este un efect colateral al lenii) si au strabatut mii de kilometri intr- clipa. Probabil toti au nimerit in locuri unde banii cresc in copaci iar ei nu trebuie decat sa steie sub si sa astepte ca gravitatia sa-si faca treaba si sa ii puie la numerat.

    Come oooon…

  6. din nefericire nu am avut ocazia sa iau contact cu “viata la tara” decat recent, prin sotul meu, care are inca bunici intr-un sat in Ardeal. inca de cand eram copil imi doream sa am si eu bunici la tara, asa cum aveau colegii mei, dar toti bunicii mei erau “oraseni”. cand am mers prima data in satul bunicilor sotului meu si am intrat in curte, iar poarta s-a inchis in spatele meu, mi-am dat seama ca eu habar nu am ce inseamna viata adevarata. aceasta experienta mi-a schimbat viata, m-a facut sa inteleg niste lucruri de care eram total straina si sa-mi doresc, si mai abitir decat cand eram copil, sa locuiesc si eu “la tara”.
    astfel, pot sa adeveresc total ceea ce spune utzu in comentariul sau!
    cu adevarat vesnicia s-a nascut la sat! acolo este si credinta adevarata si viata adevarata! doar ca noi, “orasenii” suntem strambati de asa-zisa “civilizatie” si nu ne mai recunoastem firescul si radacinile.

  7. Este evident ca criza alimentara se vrea o speritoare, eu cumpar lapte la 2.68 lei din supermarket si inca la valoarea de 3,4 grasime. Untul il i-au la pretul de 2.08 lei si este la fel de bun ca cel de 4.65 lei. Rosile le cumpar la pretul de 2,50 lei de la cineva de langa Arad. Si toate acestea in Banat unde se stie ca sunt preturi foarte mari. Cum spuneam si mai devreme, unii se joaca cu panica alimentara, probabil ca urmaresc ceva.

  8. @gheorghiţă

    Există de regulă, semne exterioare mult mai clare după care ne putem da seama cu privire la semnificaţiile unui anumit articol. Regula de interpretare în mass media este că trebui întotdeanuna urmărit omul sau oamenii din spatele ştirii. Singura excepţie notabilă, se referă la cele ce tratează dezastre naturale, care şi ele pot ţinti direct sau indirect către persoane (am fost un fel de reporter acum mult timp în urmă :D).

    Astfel, ori de câte ori avem o astfel de ştire, în mod reflex, trebuie să ne punem următoarele întrebări: Cine face declaraţiile? Ce fel de om/profesionist este? Care sunt funcţiile sau responsabilităţile lui? Care este arealul declaraţiilor sale (către ce sau cine trimit declaraţiile sale)? În ce context au fost date (f.imp)? Ce alte declaraţii a mai acordat publicaţiei în cauză (când există exclusivitate) sau măcar care sunt ultimele lui declaraţii? Care este formatul în care a apărut ştirea? Cine este jurnalistul care a publicat-o? Care sunt subiectele conexe? Ce alte subiecte există despre instituţia pe care o reprezintă?

    Astea ar fi numai câteva, ce ar trebui să ni le punem în timp ce lecturăm ştirea şi să ţinem mereu ochii pe omul din ştire. Lipsa răspunsului la aceste întrebări, poate fi justificat în mod natural DOAR de contextul, împrejurările despre care tratează articolul sau în care au fost date declaraţiile.

    Ori de câte ori nu ne putem răspunde în mod natural acestor întrebări, trebuie să ne întrebăm DE CE? De ce nu ne putem răspunde, de ce nu mi se permite să mă informez complet şi corect, iar întrebarea finală absolută este QUI PRODEST? Ce se urmăreşte şi cine beneficiază? Să nu credeţi că un articol care cuprinde toate aceste răspunsuri este excesiv de lung. Este în principiu de aceeaşi mărime, doar că este la obiect.

    Bineînţeles că nu trebuie să staăm chitiţi cu formularul în mână ca să surprindem tarele unui articol. Creştinul practicant dezvoltă prin rugăciune şi sfinţenie, discernământul şi dreapta socoteală care sunt infinit mai folositoare în înţelegerea acestor chestiuni.

    Discuţia este mult mai amplă, plecând de la diferenţele indicate de manualul de limbă română din generală, între ştire, informare (breaking news), anchetă, reportaj, serial, editorial, până la mesajele care sunt conţinute: mesajul simplei apariţii (1), mesaje ascunse (2), mesajele de conţinut (3), mesajele dedicate unui anumit grup social (4, mesajele rezultate din topografia articolului în pagină, din sucesiunea slideshowului, etc. A nu se confunda mesajul cu semnificaţia, deşi exemplele pe care le voi da nu sunt tocmai clare în această privinţă:
    Spre exemplu: (1) prin simpla apariţie, http://soim.ro/story.php?title=virgil-magureanu-radu-berceanu-implicat-intr-un-scandal-se-spionaj-economic sau http://www.ziare.com/vasile-dancu/psd/seful-sri-ii-recomanda-lui-dancu-sa-analizeze-istoria-breaking-news-urilor-1097652
    (2) în genul: http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/spionii-rusi-din-sua-transmiteau-informatii-cu-ajutorul-site-urilor-de-socializare-548205.html
    (3) ar fi multe de scris, şi ar trebui analizat fiecare conţinut în parte. Dar sunt sigur că aţi observat articole pe teme importante, tratate în doar 2,3 fraze, cu detalii mai mult sau mai puţin utile, care abundă de nonsens sau greşeli gramaticale, trimiţând subiectul în derizoriu, etc.
    (4) Exemplul de manual sunt mesajele masoneriei, iar acesta este cel mai clar pe care l-am întâlnit: http://www.luju.ro/institutii/csm/candidat-la-csm-judecatoarea-mona-pivniceru-actul-de-justitie-tinde-sa-ramana-fara-nicio-semnificatie-practica-din-moment-de-hotararile-judecatoresti-raman-neexecutate-mai-ales-cand-este-vorba-de-statul-roman-este-o-subminare-a-puterii-judecatoresti . Chiar şi cei de la misa (campionii noştri antisistem) au scris o carte cu semnificaţiile generale (interpretări în cheie proprie) ale acestor mesaje. Ca exemplu din presa de astăzi:http://www.antena3.ro/economic/biz-news/nouriel-roubini-avertizeaza-economia-mondiala-amenintata-de-o-furtuna-perfecta-in-2013-128087.html, http://www.antena3.ro/economic/biz-news/romania-pe-primul-loc-in-ue-la-valoarea-contractelor-semnate-pe-mediu-128102.html etc. Observaţi similitudini? 😀

    Nu aş vrea să duc discuţia mai departe, şi să alunecăm în antisistemisme. Sunt câteva aspecte de formă, care ne pot ajuta să înţelegem mai uşor unele intenţii mai mult sau mai puţin de interes pentru noi. În lipsa rugăciunii, ne putem trezi însă, vânând semnificaţii, promovând interpretări, mândrindu-ne cu înţelepciunea acestei lumi. Discernământul creştinului rugător este infinit mai “eficient” în ce priveşte înţelesurile vremurilor noastre. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

  9. Nu are cum sa fie catoful 1 leu cand samanta a fost 2 lei. Sorry.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare