PANAMA PAPERS, UNOIL. Dezvaluiri limitate (si instrumentate?) despre offshore-uri si coruptia marilor companii cu SOROS pe fundal/ FMI – BIROCRATISM ANTISOCIAL
- Cotidianul/ Calin Marchevici: De ce nu se publică toate documentele? WikiLeaks, despre legătura dintre Panama Papers, Soros, fundația Ford și USAID
WikiLeaks acuză Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, care a lucrat la analizarea și publicarea Panama Papers, că nu publică toată baza de date pe care o deține, preferând să facă o selecție dictată de rațiuni politice și strategice.
Într-un mesaj pe Twitter, WikiLeaks acuză CIJI că este ”finanțată de Fundația Ford din Washington și de Soros”, care ”au o problemă cu WikLeaks”. La scurt timp a apărut un alt mesaj: ”Atacul la Putin a fost făcut de Proiectul pentru Relatări despre Crima Organizată și Corupție, care vizează Rusia și fostele republici sovietice și este finanțat de USAID și Soros”. WikiLeaks cere de aceea publicarea tuturor celor 11 milioane de documente și nu doar o selecție făcută de anumiți jurnaliști.
Cei de la WikiLeaks își exprimă îndoiala că în aceste documente ar apărea doar 441 de clienți din SUA. Mai mult, la fel ca în scandalurile anterioare (OffshoreLeaks, LuxLeaks, SwissLeaks – gestionate tot de CIJI), clienții americani care fac evaziune fiscală nu sunt politicieni și nici mari afaceristi, ci mai degrabă pensionari, stomatologi, chirurgi, etc.
Directorul CIJI are o explicație pentru politica organizației. Gerard Ryle spune că organizațiile media nu au în plan să publice întreaga bază de date, in stilul WikiLeaks, pentru că în felul acesta ar fi publicate informații sensibile despre ”indivizi nevinovați” la un loc cu cele despre personalitățile publice avute în vizor de CIJI. ”Nu suntem WikiLeaks. Încercăm să dovedim că jurnalismul poate fi practicat în mod responsabil”, spune Ryle.
CIJI se recomandă drept ”o rețea mondială cu mai mult de 190 de jurnaliști de investigație din peste 65 de țări care colaborează pe subiecte de investigație” și arată și cine sunt o parte dintre finanțatorii organizației.
Printre aceștia avem: Adessium Foundation, Open Society Foundations, The Sigrid Rausing Trust, The Ford Foundation. Fundația Adessium finanțează activiștii ecologiști, deseori in parteneriat cu Fundatia pentru o Societate Deschisă a lui George Soros. Adessium a oferit sprijin și publicației Euobserver.
Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.
Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.
Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obligaţiuni şi nu iau în consi-derare proprietăţi imobi-liare. Estimarea economis-tului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.
Zucman a găsit, de asemenea, că firmele americane îşi ţin 20% din profituri în paradisuri fiscale, de zece ori mai mult decât în 1980.
În 2012 BBC scria că superbogaţii lumii ascundeau în paradisuri fiscale „discrete“ cel puţin 21.000 de miliarde de dolari, cât economiile SUA şi Japoniei la un loc. Cifrele sunt valabile pentru 2010.
Calculul a fost făcut de James Henry, fost economist-şef al firmei de consultanţă financiară McKinsey (împlicată şi ea în diverse practici dubioase), pentru Tax Justice Network. La acea dată, expertul în taxe şi consilier al guvernului britanic John Whiting s-a arătat sceptic că suma ar fi atât de mare. „Evident, sunt ascunse sume semnificative, dar dacă sunt într-adevăr atât de mari, ce se face cu aceşti bani?“, se întreba el atunci. Acum chiar şeful guvernului britanic, David Cameron, are probleme deoarece documentele Panama arată că tatăl său a condus un fond de investiţii dintr-un paradis fiscal care nu a plătit taxe în Marea Britanie. Cameron a devenit premier în 2010.
James Henry spunea că estimarea de 21.000 de miliarde de dolari este una prudentă, iar suma reală s-ar putea apropia de 32.000 de miliarde de dolari. Henry a folosit date de la Banca Reglementelor Internaţionale, de la Fondul Monetar Internaţional şi de la guvernele naţionale.
Studiul său ia în calcul doar avuţia financiară depozitată în conturi bancare şi de investiţii şi nu active precum proprietăţi imobiliare şi iahturi.
Pentru Henry, „studiul reprezintă veşti bune. Lumea tocmai a localizat o grămadă mare de avuţie financiară care ar putea fi folosită în soluţiile pentru cele mai apăsătoare probleme globale”, spunea el.
Studiul mai arată că până la sfârşitul anului 2010 primele 50 de bănci de investiţii ca mărime au gestionat împreună peste 12.000 de miliarde de dolari în active investite internaţional pentru clienţi privaţi. Băncile care au gestionat cele mai multe active au fost UBS, Credit Suisse şi Goldman Sachs.
Documentele Panama au creat până acum cele mai mari probleme pentru HSBC, Société Générale şi Nordea. Analiza relevă şi că mai puţin de 100.000 de persoane (0,001% din populaţia globului) deţin 9.800 de miliarde de dolari în conturi şi investiţii offshore.
O analiză mai recentă a Oxfam realizată cu date de la 200 de companii listate – jumătate din acestea sunt descrise de World Economic Forum ca fiind parteneri strategici ai organizaţiei – a găsit că nouă din zece au prezenţă în cel puţin un paradis fiscal.
“Paradisurile fiscale sunt în centrul unui sistem global care permite companiilor mari şi persoanelor bogate să evite plata contribuţiilor lor, privând astfel guvernele, pe săraci şi pe bogaţi, de resursele de care au nevoie pentru a furniza servicii publice vitale şi pentru a rezolva problema din ce în ce mai presentă a creşterii inegalităţii”, spune Raymond C. Offenheiser, preşedintele Oxfam America.
În fiecare an ţările sărace pierd circa 150 de miliarde de euro din cauza evitării plăţii taxelor de către indivizii bogaţi şi de către companii, arată date Oxfam.
Şi există companii dedicate dezvoltării acestei industrii. “95% din munca noastră constă în vânzarea vehiculelor prin care se evită plata taxelor”, se arată într-o notă a unuia din partenerii Mossack Fonseca, notă cuprinsă în documentele Panama.
Un propagandist cu spume, Pantazi de la Hotnews….
Hotnews are o obsesie cu pericolul rusesc, propaganda rusa si, inevitabil, necesitatea ca Romania sa cumpere scump armament second-hand, ca tot am rezolvat detaliile cu sistemul de sanatate si cel de invatamant….Pantazi vitupereaza si el cu ocazia Panamaleaks (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20914822-panama-leaks-de…), uitand ca politicieni de mai peste tot sunt prinsi acum cu offshore-ul in vine, chiar si din banala Islanda (http://www.businessinsider.my/iceland-protests-panama-pap…/…), asta ca sa nu mai vorbim de Porosenko sau, surpriza!, Messi si Platini…Da nu’, Hotnews o tine una si buna, Batman-Batman…Ce sa-i faci, cand ai finantarea asigurata pe combaterea Rusiei si propagandei sale tragi tare sa intre banutzu…
PS: Pantazi tata, vezi ca pe langa prietenii din copilarie ai lui Putin, printre evazionisti figureaza si tatal primului ministru britanic sau sotul sorei regelui Spaniei…de astia cand s-o “desvraji” Europa?
- Hotnews: RISE Project: Legatura dintre miliardarul Steinmetz, off-shore-urile din Panama si Rafo Onesti
RISE Project a descoperit documente care arata ca aceeasi firma care il reprezinta pe Benjamin Steinmetz in afacerea Rosia Montana, BSGR, a jucat un rol important in alt scandal care a zguduit economia Romaniei – afacerile legate de rafinariile RAFO Onesti si Darmanesti.
Primul patron de la RAFO a fost Corneliu Iacobov, fost politician PSD supranumit “Imparatul Moldovei”, acum la puscarie tocmai pentru afacerile desfasurate cu rafinaria din Onesti.
Numele sau apare in arhivele din Panama, potrvit Rise Project. Acesta a cumparat de la Mossack Fonseca compania Ayalex Investments Ltd din insulele Seychelles. Ayalex fusese infiintata de avocatii din Panama City cu aproape un an inainte.
Site-ul de investigatii arata ca este o practica obisnuita a firmelor registratare sa infiinteze si sa stocheze companii ‘de raft’ pe care mai apoi le vand doritorilor. Oferta e larga: firme care au deja cativa ani de activitate in spate si dau bine la o privatizare unde nu poti sa apari cu firme nou-noute, firme cu directori din Panama, firme cu directori din Niue, corporatii cu actiuni la purtator si asa mai departe.
In Ayalex, Iacobov este acompaniat de sora sa, Gabriela Cora Nistor. Firma are ca obiect de activitate: deschiderea de conturi bancare si desfasurarea de afaceri inclusiv cu terenuri si proprietati imobiliare in Emiratele Arabe Unite.
Iacobov a achizitionat Ayalex in timp ce judecatorii romani dezbateau anii de inchisoare pe care trebuia sa-i execute pentru devalizarea RAFO. Procurorii romani nu au dat insa de urma acestei firme care ar putea detine o parte din averea secreta a lui Iacobov. Bacauanul a fost condamnat sa plateasca 19 milioane de lei catre RAFO insa nu este clar daca rafinaria a recuperat aceasta suma de la fostul politician.Pe langa Iacobov, la RAFO si Darmanesti au mai marsaluit, in calitate de patroni, Marian Iancu poreclit ‘Elefantul’, fost stapan al echipei de fotbal Poli Timisoara, si Ovidiu Tender, controversat om de afaceri, legat si el de afacerea Rosia Montana, la fel ca Benjamin Steinmetz. Si Iancu si Tender sunt acum la puscarie pentru devalizarea rafinariei din Onesti.
Iancu a folosit pentru a prelua RAFO inclusiv o firma infiintata de Vasile Frank Timis, initiatorul proiectului Rosia Montana. Timis a fost si el client fidel al Mossack Fonseca.
‘Elefantul’ a vandut la mijlocul anilor 2000, pe cand era in arestul Politiei Capitalei, majoritatea actiunilor RAFO catre un consortiu de firme reprezentate de un misterios investitor israelian din Ucraina pe nume Uri Bider. Acesta era fata unui grup de firme cu actionari ascunsi care a condus RAFO in urmatorii ani. Uri Bider apare si el in documentele din Panama, conectat direct la interesele lui Steinmetz.In noiembrie 2003, BSG Resources, firma lui Steinmetz, a activat o corporatie in Cipru numita Raglam Overseas Ltd si i-a dat lui Uri Bider imputernicire pentru finalizarea unei afaceri in Ucraina.
Era vorba despre accesul la un terminal petrolier maritim de la Kherson. Terminalul era controlat de familia lui Mykola Zlochevsky fost ministru al mediului pe vremea presedintelui Yanukovich care a fost nevoit sa fuga din Ucraina imediat dupa Maidan.
Acelasi document a imputernicit-o pe Sandra Horemans, persoana de incredere a lui Steinmetz, sa reprezinte compania. Horemans este mentionata si in investigatia procurorilor romani referitoare la implicarea lui Beny Steinmetz in afacerea terenurilor din Bucuresti.
Ca si Ayalex-ului lui Iacobov, si Raglam Overseas era o companie ‘de raft’ care a fost activata de grupul de firme controlat de Steinmetz. La trei ani dupa afacerea din Ucraina, Raglam a devenit actionar la RAFO, iar Uri Bider a negociat afacerile rafinariei onestene cu reprezentanti ai statului roman. Tot Uri Bider si Raglam au jucat un rol important si la rafinaria Darmanesti pe care Raglam a preluat-o prin intermediul firmei Expanet Trading SRL, la care detinea tot capitalul social.
Bider si-a stabilit cartierul general in Bucuresti pe strada Mircea Eliade la numarul 3, intr-un imobil care facuse parte din vastul imperiu imobiliar al lui Puiu Popoviciu, un alt afacerist intrat in colimatorul justitiei. Acesta a vandut cladirea pentru un milion de dolari unei firme de la care mai apoi a inchiriat spatiul Uri Bider.
Citeste restul investigatiei pe Rise Project.
- Voxpublica/ Costi Rogozanu: Doamna Velculescu. PanamaPapers
Velculescu, doamna noastră de fier, negociatorul FMI în Grecia. Doamne, ce de mai articole entuziaste în presa noastră, avem şi noi un om la FMI, ce tare e, ce le face la ăia. Haideţi să mai vedem şi ce face mai exact. Numele ei apare într-un document care a creat puţină vîlvă, o convorbire între şefii FMI despre soarta Greciei (situaţie descrisă şi cu un script întreg aici).
Mare surpriză mare!, discuţie ultrabirocratică şi ceva spaimă de şi mai marea încurcătură birocratică de la Comisie. Problema nu e nici măcar birocraţia, ci ce se chinuie fiecare să vîndă, cam acelaşi lucru, austeritate contra unor planuri nerealiste. FMI joacă o carte mai indulgentă, dar este şi autorul unor rapoarte în care singuri s-au beştelit pentru extraordinar de ineficientele măsuri propuse în timpul crizei. Documentul Wikileaks nu e de o claritate prea mare; da, te iau fiorii cînd vezi cît de uşor se discută scenariul dezastrului, şi cam atît. În rest, pe lîngă Schauble, FMI par nişte băieţi chiar buni.
Un fragment, cu mult right, correct, ok…
PanamaPapers
PanamaPapers, un episod cu nişte semne de întrebare. Pentru că nu chestionează marile probleme, chestionează unele mai mici – problema e desigur şi cîţi bani au liderii şi sportivii noştri, însă demenţa stă încum se învîrt banii netaxaţi prin mari morişti financiare animate de fonduri de investiţii, bănci, multinaţionale IT etc.
Multe, foarte multe documente, ne sînt prezentate ca o realizare în directă competiţie cu Wikileaks şi alte publicări de documente. Nu e tocmai asta, nu e tocmai un wikileaks. Să ne păstrăm impasibili şi reci şi să lucrăm cu ce avem pînă acum:
- sînt multe documente, cele mai multe, nu sînt chestii fundamental noi, în afară de concretul unor situaţii, lideri etc. Nu sînt mai spectaculoase decît Luxemburg Leaks, de exemplu – şi din chestia cu Luxleaks ce-a ieşit? Nimic.
- evaziunea din lumea ÎNTÎI este prezentă prin vedete, lideri politici, sportivi etc. – mărunţişuri pe lîngă ce ştim deja
- nu provoacă deloc, pînă la urmă, SUA. De aia Assange sau Snowden sînt totuşi altceva. Nu prea am chef să numesc “leaks” documente care nu provoacă hegemonul. Nu există dezvăluire clară despre evitarea taxelor la nivel global dacă nu vorbim deloc despre multinaţionale americane. Deocamdată avem Cameron, Borcea, Putin. Cameron e poate surpriza, el e ăla “bunul”, nu? Putin era oricum rău, ce mai contează un paradis fiscal în plus?
- ni se livrează în fond un adevăr universal ştiut – şi anume că pentru cei din topul piramidei e o regulă neplata taxelor. Numai că în acest scandal, din vîrful piramidei lipsesc destui oameni, sînt doar o parte. Uitaţi-vă la noi, un megabogat acum pe butuci, SOV, unul deja în puşcărie şi cu probleme de fertilitte compulsivă şi încă unii anonimi. Despre evaziune s-au scris şi s-au făcut chestii jurnalistice mult mai complexe fără să se ia vreo măsură.
- orice lupte politice s-ar duce, descoperirea acestor bani e bună. Să vedem cine cum taxează. Şi să vedem dacă se trece de o etapă de luptă geopolitică pamfletară
- astfel de dezvăluiri pun presiuni pe unii din Vest să restituie din bani. Multe dintre documente au fost vîndute deja unor state puternice, altele vor fi folosite de fisc pentru a recupera de acum încolo. În ţările de periferie a UE, lucrurile stau puţin diferit, pentru că sînt exportatoare de profit, ele nu sînt în stare să reţină decît comisioane informale şi şpăgi.
Fostul şef ANAF, Diaconu, povestea despre modalităţi mult mai brutale şi reperabile de scos bani netaxaţi din România, mai ales de către multinaţionale. Nu s-a creat agitaţie. A rămas aşa, ca atacul unui fost funcţionar frustrat. Dar previziunile i se îndeplinesc – văd că foşti angajaţi de la mari firme de consultanţă fiscală, actualmente miniştri, îşi dirijează noile politici către o vînătoare paralelă – sigur că trebuie să plătească cei care au acumulat şi nu au plătit taxe, dar grosul nu e acolo!, grosul e în felul în care se plimbă bani dinspre cele mai profitabile companii în diverse locuri peste graniţă.
Nu e nici o surpriză că am aflat de o castă de bogătani care fug de taxe, aşadar. În România e chiar mai complicat – pentru că banii cei mulţi nici măcar nu s-au acumulat în contul aşa-numitului “capital naţional”, nici n-a produs monştri de bogăţie. N-avem de-alde Poroşenko, cum ar veni. Apropo, ăsta nu era băiatul bun al SUA şi al Europei? Cameron nu se simte nici el prea bine – să sperăm că ne lămurim mai exact de ce. Putin a fost dat în fapt, nu-mi dau seama ce consecinţe are asta mai exact, nu era oricum Diavolul?
Există unii localnici care au acumulat, însă o şi mai mare problemă este scoaterea banilor fără a fi taxaţi cum se cuvine – pentru asta era nevoie nu doar de ANAF, ci şi de ceva desuet care se chema pe vremuri POLITICĂ. Iar absenţa unui plan de taxare a profiturilor ascunse duce la un atac nou către solvabili diverşi din clasa de mijloc care vor urla din ce în ce mai tare că vor mîndrie şi protecţie naţională împotriva “colonizatorilor”.
Se ascute lupta între capitaluri, naţionale şi internaţionale, capitaluri “rele” şi capitaluri mai bune cum e în cazul PanamaPapers. Priviţi cu atenţie, citiţi calm.
Grecia a cerut sambata FMI “explicatii” dupa publicarea de catre Wikileaks a unui document asupra negocierilor dintre Atena si creditorii ei, in care reprezentantii Fondului evoca un posibil default al tarii, relateaza Agerpres.
“Guvernul grec cere explicatii FMI pentru a sti daca… un default al Greciei, cu putin timp inaintea referendumului (asupra mentinerii Marii Britanii in Uniunea Europeana), este pozitia oficiala a Fondului”, a declarat purtatoarea de cuvant a guvernului Olga Gherovassili intr-un comunicat.
La scurt timp dupa aceea, biroul prim-ministrului Alexis Tsipras a anuntat ca el va evoca aceasta problema cu sefa FMI si liderii europeni.
“Prim-ministrul va trimite imediat o scrisoare oficiala Christinei Lagarde cu privire la acest subiect”, a declarat biroul lui Tsipras.
“Noi nu comentam asupra unor scurgeri (de informatii) sau presupuse rapoarte legate de discutii interne”, a reactionat la randul sau FMI intr-un comunicat prin e-mail.
“Am indicat clar ceea ce credem ca este necesar pentru gasirea unei solutii durabile la problemele economice cu care se confrunta Grecia”, o solutie “care sa puna Grecia pe o traiectorie de crestere durabila, sustinuta de o serie de reforme credibile insotite de reducerea datoriilor de la partenerii ei europeni”, a adaugat FMI.
Anterior in cursul zilei de sambata, Wikileaks a publicat ceea ce organizatia prezinta a fi o transcriere a unei conferinte telefonice ce a avut loc la 19 martie mai ales intre Poul Thomsen, seful departamentului Europa al Fondului, si Delia Velculescu, sefa misiunii FMI pentru Grecia.
Ei discuta despre strategia ce trebuie adoptata in negocieri, in timp ce FMI inca nu si-a dat acordul la ultimul plan de ajutor pentru Atena, discutiile impiedicandu-se in special asupra reformei pensiilor si reformei fiscale.
Plangandu-se de ritmul lent al discutiilor si diferentele dintre previziunile economice pentru Grecia ale europenilor si cele ale FMI, Thomsen intreaba: “Cum se va ajunge atunci la o decizie? In trecut, a fost luata numai o data decizia si a fost atunci cand ei (grecii) duceau serios lipsa de bani intrati in default” (incapacitate de plata n.r.).
“Si este posibil acest lucru sa se intample din nou. Iar in acest caz, se taraganeaza pana in iulie si in mod clar ca europenii nu vor discuta in lunile dinainte de Brexit”, a adaugat el, referindu-se la referendumul britanic din 23 iunie.
“Sunt de acord ca avem nevoie de un eveniment, dar nu stiu care va fi”, declara putin mai tarziu dna Velculescu.
Discutiile dintre Grecia si cvartertul reprezentand creditorii – Comisia Europeana, FMI, BCE si fondul de sprijin al zonei euro (MES) – urmeaza sa fie reluate luni, dupa o pauza de doua saptamani.
Guvernul grec de stanga acuza in mod regulat FMI ca exagereaza cu o austeritate contraproductiva in timp ce tara se confrunta in prima linie cu criza migratiei.
- Trenduri Economice: FMI – unealta imbecilităţii
Pe vremuri, când spuneam că FMI este un organism al asasinilor economici, se găseau destui „corecţi politici” care să-mi bată obrazul şi să-mi spună că habar n-am cum funcţionează lumea finanţelor mondiale. Într-adevăr, n-aveam nici cea mai mică idee. În gândurile mele naive, credeam că toate asasinatele economice se petrec discret, conspirat, că ordinele sunt transmise criptic, într-un limbaj înţeles doar de oficialii de rang înalt ai Fondului.
Aiurea, într-o lume a prostiei, orice doză de interpretabil trebuie exclusă. Funcţionarilor „cap de tanc” – putem spune aşa deooarece avem şi noi un exemplu pe care-l admirăm, cu stupoare, de fiecare dată când „se produce” – trebuie să li se transmită ordine clare, fără niciun echivoc. Lumea, desigur, este mult mai proastă şi mai imbecilă decât mi-o imaginam eu, în idealismul meu tâmp.
Dezvăluirea conversaţiei dintre Poul Thomsen, şeful FMI pe Europa şi Delia Velculescu – şefa misiunii FMI în Grecia – nu mai lasă loc niciunei interpretări. FMI este o organizaţie teroristă, urmărind strict scopuri politice. Discuţia celor doi este cât se poate de relevantă: FMI nu are ca scop salvarea Greciei, ci plasarea unei bombe în contextul referendumului din UK. Aşa-zisele reforme impuse Greciei nu reprezintă soluţii economice, ci o prescriere de reţete – mai mult sau mai puţin lente – pentru asasinarea economică a ţării. Mai mult, din discuţia celor doi reiese limpede faptul că falimentul Greciei este scopul final al programului FMI. Iată cum imaginea FMI de sanitar al economiei mondiale se destramă chiar şi pentru cei mai proşti susţinători ai săi.
Încă odată se dovedeşte că planul fostului Ministru de Finanţe al Greciei – Yanis Varoufakis – a fost singura variantă clară de rezolvare a crizei. Să ne reamintim ce propunea Varoufakis. Era ceva simplu şi eficient. În prima fază se înfiinţau conturi electronice la Ministerul de Finanţe (mai precis organismul similar Trezoreriei de la noi) pentru toate entităţile (cetăţeni sau firme) care au de-a face cu statul. În fapt era vorba de toată populaţia, toate firmele şi organizaţiile din Grecia deoarece oricine are de plătit sau de încasat ceva de la stat. Pasul doi consta în derularea operaţiunilor cu statul doar prin aceste conturi, posibil în drahme şi nu în Euro. Astfel, Atena câştiga furând startul. În primul rând statul se izola de problemele băncilor, lăsând în seama Băncii Naţionale a Greciei şi a BCE problema legată de lichiditatea din sistem. Cu alte cuvinte, grăbea momentul în care „fiecare trebuie să răspundă pentru acţiunile sale”. De asemenea, ţara era ferită de presiunile externe(ele se exercitau strict asupra băncilor, nota de plată căzând în responsabilitate celor care se aflau la baza dezastrului, adică BCE), iar populaţia şi activitatea economică rămâneau minim afectate în condiţia trecerii către o nouă monedă.
Planul lui Varoufakis a stârnit transpiraţie rece pe spatele de reptilă al jucătorilor din umbră. Perspectiva ca un plan atât de simplu şi eficient să iasă la lumină era mult prea sumbră pentru ei. Izolându-se de Euro, Grecia putea să-şi continue drumul singură, rezolvându-şi dezechilibrele economice. Era calea cea mai logică, cea mai simplă, cea mai utilă. Desigur, lucrurile s-au petrecut aşa cum ştim. Varoufakis a fost obligat să demisioneze, iar vuvuzelele de presă au aruncat cu rahat în el. Mai mult, asasinii economici din interior – am numit aşa Procuratura Greciei – au deschis chiar un dosar penal de conspiraţie pe numele lui Varoufakis. Noroc că Tsipras a avut ceva mai mult creier şi a stopat tembela acţiune a procurorilor. Un asemenea dosar ar fi aruncat ţara în aer!
Cu Varoufakis îndepărtat, Grecia a continuat să implementeze aşa-zisa politică a reformelor agreate cu partenerii externi. Privatizări la preţuri de nimic, tăieri de salarii, limitări ale cheltuielilor – ca şi cum Albă ca Zăpada ar fi angajat-o pe mama vitregă pe post de doctor curant. Rezultatele au fost cele aşteptate: contracţie economică, scăderea veniturilor bugetare şi răspândirea spectrului sărăciei.
În tot acest context, cei doi birocraţi ai FMI ce discută? Despre data la care să ameninţe cu falimentul Greciei. Deci nu despre cum să evite acest lucru, ci despre când să ameninţe că-l aplică. Motivul care generează o asemenea stare de fapt este, desigur, discuţia privind scăderea pensiilor. Scădere care încalcă vreo câteva prevederi constituţionale. Dar ce mai contează asta? Dacă FMI îşi doreşte o nouă contracţie, e cazul să se aplice şi să nu se mai împiedice nimeni în nimicuri precum reespectarea legilor.
Trebuie să recunosc faptul că, pentru mine, dezvăluirile Wikileaks sunt şocante. Faptul că la noi este instalat fără niciun pic de legitimitate un guvern de cozi de topor, de slugi ale unora care discută precum cei doi birocraţi, este de-a dreptul înfiorător. Mai grav este că României i s-a distrus din temelii toată clasa politică, înlocuită acum cu o şleahtă de anonimi teleghidaţi, gata să servească fix ceea ce li se cere. Suntem, din păcate, o naţiune asasinată.[…]/ integral pe trenduri.blogspot.ro
- Ziarul Financiar: O anchetă a Huffington Post: Companiile occidentale nu sunt străine de haosul din Orientul Mijlociu. Au subminat guvernanţa promovând corupţia
Sute de companii internaţionale, nume mari precum Halliburton, Rolls-Royce şi Samsung, contau pe o obscură firmă din Monaco să le obţină afaceri cu guverne din ţări din Orientul Mijlociu, Africa şi fosta URSS. Firma, Unaoil, nu câştiga întotdeauna contracte datorită competenţei, ci, în multe cazuri, mituind cu milioane de dolari oficiali corupţi.
Corupţia este o cauză a instabilităţii politice, iar instabilitatea politică nu este nicăieri mai periculoasă ca în state precum Siria, Libia şi Irak.Ce face Unaoil şi care au fost clienţii firmei arată o anchetă jurnalistică efectuată de Huffington Post şi de partenerul său australian Fairfax Media. Printre sursele de informaţii sunt mii de emailuri şi documente interne ale Unaoil ajunse la jurnalişti prin diferite surse.
Unele din companiile implicate au o lungă istorie de probleme cu legea din cauza scandalurilor de corupţie. Multe dintre companiile care au lucrat cu această firmă au negat că au legătură cu fapte de corupţie.
Documentele Unaoil nu arată cleptocraţi corupţi din lumea a treia strângând cu uşa companii occidentale neajutorate, ci cum Unaoil, lucrând pentru puternice companii vestice, ia în râs agenţiile anticorupţie şi corupe încet printr-o reţea secretă de intermediari oficiali străini din ţările producătoare de petrol, începând cu mici cadouri şi excursii de cumpărături şi terminând cu mite grase.
„Întotdeauna este cineva care plăteşte, iar companiile internaţionale sunt în general sursa corupţiei“, spune magnatul american George Soros.
Cu sediul în Monaco dar înregistrată în Insulele Virgine Britanice, Unaoil furnizează „soluţii industriale pentru sectorul energetic în Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa“. Firma a fost înfiinţată în 1991 de Ata Ahsani, milionar născut în Iran care şi-a părăsit ţara după revoluţia din 1979. Fiii săi, Cyrus şi Saman, sunt implicaţi şi ei în afacerile Unaoil.
Firma avea, se pare, scheme „operaţionale“ standard. În perioada acoperită de documente (2003 – 2011) practica Unaoil era să le ceară partenerilor un procent din veniturile din orice contract la procurarea căruia a ajutat. După ce se asigura că are o parte din afacerea clientului, folosea o parte din banii care-i reveneau pentru mituirea oficialilor guvernamentali. Restul îl oprea pentru folosul propriu.
Într-un email din 2005 către colegii săi, Basil Al Jarah, un executiv al Unaoil, descrie o întâlnire din septembrie din Paris cu Laurent Poidevin, pe atunci director de vânzări şi de marketing la FMC Technologies, o companie americană de echipament. Al Jarah s-a lăudat că a convins FMC să angajeze Unaoil să-i obţină un contract pentru instalarea a 4-6 noi macarale de încărcare într-un mare port kuweitian.
„I-am convins să facă un angajament scris de 10% astăzi, până la încheierea afacerii. Am cerut FMC să ne furnizeze trei scrisori, după cum urmează: 1% pentru altă companie pentru că a făcut introducerile; 7% pentru Unaoil, pe care le vom aduce baronului cel mare din Kuweit; 2% pentru Unaoil, care vor fi distribuite intern. Laurent nu are nicio problemă atât timp nu apar nume individuale. Va prezenta planul CEO-ului când va ajunge la birou. Un alt intermediar va trata cu baronul cel mare din Kuweit şi va decide câţi bani se vor duce la acest om“. Poidevin este acum preşedintele şi CEO-ul FMC, potrivit profilului de LinkedIn. Legea americană interzice oricărei companii să aibă legături cu entităţile despre care are cunoştinţe că mituiesc oficiali guvernamentali străini.
Se poate ca nu toţi clienţii să fi ştiut de practicile Unaoil, însă firma este înconjurată de semne de avertizare. „Chiar faptul că este o firmă dintr-un mic paradis fiscal ar fi trebuit să-i facă pe parteneri nervoşi“, spune Richard Bistrong, CEO-ul companiei de consultanţă Frontline Anti-Bribery. Totul este riscant în ceea ce priveşte Unaoil, fie că este domeniul de afaceri, fie că sunt regiunile în care face afaceri. Însă sunt emailuri care arată că unele companii, precum una de fracturare hidraulică din Canada, nu aveau nicio problemă cu ideea mituirii oficialilor. Preşedintele Canuck Completions s-a interesat chiar de ce sume ar fi nevoie pentru o afacere în Libia.
Despre lăcomia oficialilor, irakianul Dhia Jaffar al Mousawi este un exemplu edificator. Individul poartă în emailuri numele de cod „Farul“. Când Unaoil a început să facă afaceri cu Dhia Jaffar, acesta era doar un oficial al South Oil Company, cea mai importantă companie de energie deţinută de statul irakian. Personajul este acum viceministru al petrolului din Irak. „Când premierii vizitează Basrah, el îi primeşte primul şi discută în privat cu ei“, scria Al Jarah despre Dhia Jaffar în 2008. Pe atunci, Unaoil îl ţinea aproape pe Dhia Jaffar cu mici şpăgi. Detaliile despre irakian sunt multe pentru că Al Jarah era unul dintre cei mai lăudăroşi şi indiscreţi corespondenţi.
Într-un email el descrie eforturile sale de a-l atrage pe Dhia Jaffar: „Chiar nu am făcut prea multe pentru Dhia Jaffar, dar iată o listă – l-am dus la shopping de îmbrăcăminte cu două ocazii (1-2.000 de dolari de fiecare dată); un subagent a primit 30.000 de dolari pentru asistenţa dată pentru o comandă; i-am oferit fiului său două săptămâni de studiat engleza la Dubai; am aranjat interviuri de angajare pentru fiul său la compania Adnan, dar băiatul şi-a găsit altceva de lucru; în ultimele opt luni am încercat să-i obţinem viză de reşedinţă în Emirate, dar fără succes. Atât“.
„Farul“ şi-a plătit datoriile furnizând informaţii din interior despre contracte şi posibili clienţi. „Într-o discuţie cu domnul Far am aflat că TPIC – Turkish Petroleum International Company – este pe punctul de a câştiga o comandă de 325 milioane de dolari pentru 45 de foraje în sudul Irakului“, scria Al Jarah în august 2009 într-un email către Ata şi Cyrus Ahsani. „I-am cerut să oprească procesul imediat până când îl contactez eu. Trebuie să ne mişcăm rapid pentru a ajunge la această companie şi să le prezentăm oferta completă de servicii prin care Unaoil le poate face viaţa mai uşoară la minister“ .
„Este un modus operandi clasic“, explică Debra LaPrevotte, fost agent FBI care a investigat corupţia din industria internaţională a petrolului.
„Le dai la început un covor, apoi o maşină, un rolex şi complici lucrurile oferind educaţie copiilor lor“.
Unaoil încă munceşte din greu în Irak, şi îşi anunţă cu mândrie realizările de milioane de dolari.
Ancheta îi mai prezintă corupţi, printre alţii, pe încă un ministru irakian al petrolului, un fixer cu legături cu dictatorul sirian Bashar al-Assad, oficiali de rang înalt din regimul din Libia al lui Gaddafi, personaje din industria iraniană a petrolului şi oficiali influenţi din Emiratele Arabe Unite.
“Valma vremii curge-ntr-una…Canti,te zbuciumi,razi sau gemi,
Nu sunt vremile sub oameni,ci e bietul om sub vremi”!
“Bietul om”am zis?Da,”bietul”,caci prin cate rele-a strans,
Vierme sub luceafar,Omul,vrednic s-a facut de plans…
Poarta purpura sau zdrente,poleit ca astrul zilei,
Tot o lacrima sa darui fie-cui,sub jarul milei:
Unuia ca-noata-n aur,-umilit ca-i celalalt,
Pe-amandoi sa-i plangi te-nvata Imparatul Cel Inalt…
V Militaru
La ordinea zilei pare a fi cuvantul schimbare. Insa aduce cu sine si marea curatenie, de primavara ar spune unii, cand te debarasezi de uneltele vechi si nefolositoare. Una peste alta, cert e ca s-a prins in navod un peste mare si acum probabil ca s-a ridicat capacul cutiei Pandorei infractiunilor cibernetice marunte. Ceea ce netezeste drumul catre supravegherea in masa.
@carmen:
Nu ma indoiesc ca lucrurile merg spre rau, dar sa-ti zic sincer episoadele astea eu le vad mai mult ca manifestari ale inclestarii crunte si ultime dintre adevar si minciuna. Dincolo de dimensiunea individuala a mantuirii, cred ca exista si una colectiva, legata de soarta acestui Pamant. Faptul ca lucrurile astea ies la iveala mi se pare foarte bine, si ii admir pe `luptatorii din prima linie`, ca sa zic asa.. Pt ca daca stam sa ne gandim, ceea ce incepe acum sa ni se dezvaluie, pas cu pas, este chiar Fiara apocaliptica. Si cred ca inca multe altele o sa mai aflam in anii care vin, unele dintre ele poate mai uimitoare decat credem. Spun asta pt ca nu pot sa nu ma intreb cum s-a format atat de temeinic aceasta retea-sugativa a resurselor lumii? Care sunt radacinile ei adanci, mai ales in timp? Sa fiu istoric, tare mi-ar placea sa le `adulmec` urmele… Sunt sigura ca unii o si fac, dar nu stiu eu.
@ doroteea: o alta fata a nesigurantei lumii in care traim; de ce au aparut abia acum si nu cu un an in urma, atunci cand ziaristii germani au primit informatiile, greu de spus, dar intamplator nu pare a fi.
“Nimic nu este nou sub soare.”
Probabil ca s-a trecut la faza controlului total si al subjugarii/fidelizarii tuturor bogatilor lumii. Nimeni, indiferent ca este sarac lipit sau putred de bogat, nu va avea voie sa iasa din inregimentarea catre NOM si pregatirea inchinarii la antihrist.
Elitele ii pun cu botul pe labe. Esti “liber” sa te poti bucura de averea ta doar atata timp cat contribui material si spiritual la indobitocirea fortata a lumii.
Doar nu se astepta cineva ca toate aceste manevre de ascundere a averilor si de eludare a platii taxelor sa fie nestiute de catre organele abilitate. Toti stiam ce se intampla, chiar daca suntem “cetateni obisnuiti” si nu avem legaturi cu “patura conducatoare”.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/panama-papers-partial-global-15218577
http://vigilantcitizen.com/latestnews/mass-media-spinning-panama-papers-elites-advantage/
“The cooperative of intelligence-backed hacks who “broke” this “story” all hail from The International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) a “special project” (their website tells us) of the not-at-all-Orwellian-sounding “Center for Public Integrity”.
Now, we’ve been here before – see our work on The New East Network – let’s just take a stroll down the About page of the Center for Public Integrity, and find out where they get their money from:
The Goldman-Sonnenfeldt Foundation – they don’t have a website, but their President does. He’s a “philanthropist and entrepeneur”. In case you’re wondering…yes, that is “Goldman” as in “Goldman Sachs”.
The Ford Foundation – yes, as in Henry Ford. Business magnate and Nazi collaborator.
Open Society Foundation – we’ve tangled with these fine folks before. The OSF are an NGO set up by billionaire George Soros. Because billionaires love justice and freedom.
The Rockefeller Brothers Fund and Rockefeller Family Fund – how exactly these two things differ I’m not sure, however they do both exist, and they both give money to the CfPI, because the Rockefellers are all about that integrity.
The Carnegie Corporation of New York – As in Andrew Carnegie, the billionaire. As in the Carnegie Endowment for American Hegemony…sorry, I mean International Peace.
So – to sum up:
George Soros, David Rockefeller, the Carnegie Corporation, the Ford Foundation, Goldman-Sachs et al. – who are all rabibly anti-corruption and always pay their taxes – all pooled their resources to fund the “International Consortium of Investigative Journalists” and tasked them with investigating shady international financial practices.
The result is this “leak”, a list of geo-political nobodies, has-beens, easy targets and dead ancestors. The tenuous and absurd connections to “enemies” of the West are exaggerated and plastered all over the headlines, whilst the names of allies and relatives are sidelined and barely mentioned – the majority of the information will “never be made public” according to the Guardian.
This is what “investigative journalism” has come to, printing billionaires’ enemy lists under the guise of “leaks”. Maybe this is a sign they feel cornered or threatened – because all they offer us here is a brief distraction and a small meal.”
http://off-guardian.org/2016/04/04/panama-papers-revealing-details-live-in-the-gaps-between-the-lines/
@doroteea
Vrei sa adulmeci ?
https://newworldorderresearch.wordpress.com/books-2/
http://vigilantcitizen.com/forums/Thread-Illuminati-NWO-booklist
@emanuel:
Ohh… la cat e de citit mai bine ii las pe altii sa-mi scoata ideile principale :))
Deocamdata eu sper sa se mearga pana la capat cu asocierea agentilor Moassad cu PSD (de la Iliescu pana la Dragnea), cu locotenentii lor tigani care, cel putin in Timisoara, au avut liber la mostenit imobile de lux cu documente multe de la evreii plecati sau au hartuit tot centrul orasului ca sa le vanda romanii pe nimic cele mai superbe vile, si moartea lui Fane spoitoru in Israel, la botezul copilului sau fiind prezenti si Nicu Ceausescu si selectul Madalin Voicu, si care poate, in ciuda studiilor de la puscarie, avea state de plata pe undeva si el. Daca noi n-am integrat tiganii si i-am tinut si cu voia lor uneori la marginea societatii, o sa-i mai folosesca si in continuare cei priceputi la incaierat diverse etnii, minoritati religioase etc. Am uitat de Corduneni, care au fost vizati si ei recent. Lupta este intre PSD Dragnea si Codruta, poate la brat cu Coldea, si sper sa aflam cat mai mult la ce s-au pretat si se preteaza vechea garda la care ii fuge presul de sub picioare. Imediat dupa revolutie am aflat ca tiganii isi vor face capitala la Timisoara. Am ramas praf sa aud ca cei mari mahari sunt tiganii, in frunte cu unul Cacareaza caruia i s-a retrocedat ortopedia si o cladire a Spitalului de Copii si mai face si comert la greu cu cereale, evazionand cu gratie. Tiganii astia, mai putin intelectuali decat Iliescu sau Nastase, sunt paravanul unora care sper sa apara cu nume si prenume in presa si pe la tribunal. Mai sta si Tiriac cu degetul la gura si-l nu-l doare de Panama, pentru ca gasca RAFO il eclipseaza, si el mai spune doar baliverne cum ii spala lui Becker sosetele si plangea cu Basescu, alt iubitor de tigani bogati. Poate se reia faza cu duetul lor in alt context. Cred si eu ca Panama Papers sunt cu grija alese. Parca ar fi despre eliberarea Timisoarei de sub teroare. Si fix acum pleaca Mihalache, timisorean, la Londra. Eu am avut o colega asistenta pe atunci la universitate, tiganca din Timisoara, dar cu mama romanca, cumparata dupa obiceiul tiganesc, pe care fosta mea colega a mostenit-o la culoare. Ea s-a casatorit cu un ungur, care, la ani buni de la casatorie + doi copii, a aflat ca e tiganaca, i-a dat, din pacate, papucii cu copii cu tot. Mi s-a parut trist, dar pe de alta aparte nu poti forta pe nimeni sa se casatoreasca cu o anumita etnie si abia mai tarziu l-am inteles putin pe el. Nu stiu daca nu era si pastor evanghelic el. Nu vreau sa mint, au trecut multi ani de la poveste, dra vag imi amintesc ca avea o functie. Tin minte insa ca tot ea ne povestea ce urat se purtau pacientii dintr-un salon de spital cu tatal ei mai inchis la culoare. Ii deranja foarte mult prezenta lui si chiar au cerut sa-l scoata din salon. Asta mi s-a parut groaznic.
Irimescu de la Agricultura a pregatit terenul cu camionul de bani, ca sa nu pice ca un soc dosarele astea Panama.
De la minutul 12:04 :
https://youtu.be/bjtzp_rY9dI?t=12m5s