Cutremur in lumea catolica: PAPA BENEDICT DEMISIONEAZA
Papa Benedict al XVI-lea îşi anunţă demisia începând cu 28 februarie, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Papa Benedict al XVI-lea susţine că nu mai are “forţele” necesare pentru a conduce Biserica din cauza vârstei sale.
“Papa a anunţat că va renunţa la ministerul său la ora 20.00 (21.00 ora României), la 28 februarie. Atunci va începe perioada «sede vacante» (locul vacant)“, a precizat purtătorul de cuvânt Federico Lombardi, într-un anunţ fără precedent în istoria Bisericii Catolice.
“După ce mi-am analizat conştiinţa în faţa Domnului, în diverse rânduri,am ajuns la certitudinea că forţele mele, din cauza vârstei mele avansate, nu mai sunt apte pentru exercitarea într-un mod adecvat a ministerului petrinian“, a declarat Papa în latină, în timpul consistoriului de la Vatican, potrivit traducerii în franceză realizată de Vatican ulterior.
Papa Benedict al XVI-lea si-a anuntat retragerea, incepand cu 28 februarie, si a invocat ca motiv varsta sa, intr-un discurs pronuntat in latina intr-un consistoriu la Vatican, a declarat, pentru AFP, purtatorul de cuvant al Sfantului Scaun.
“Papa a anuntat ca va renunta la ministeriat la 20,00 (19,00 GMT), 28 februarie. Va incepe atunci perioada de ‘sede vacante’ (loc vacant)“, a precizat parintele Federico Lombardi, intr-un anunt fara precedent in istoria moderna a Bisericii Catolice. “Dupa ce mi-am examinat constiinta in fata lui Dumnezeu, in diverse randuri, am ajuns la certitudinea ca fortele mele, din cauza avansarii in varsta, nu mai sunt apte sa exercite de maniera adecvata” misiunea de a conduce Biserica Catolica, a spus Papa Benedict cl XVI-lea, in varsta de 85 de ani, in anuntul sau in latina tradus ulterior de Vatican.
Papa a subliniat ca “in lumea de azi, subiect al unor schimbari rapide si agitata de intrebari de mare importanta pentru viata credintei, pentru a conduce barca Sfantului Petru si a predica Evanghelia, vigoarea corpului si a spiritului este de asemenea necesara”. Aceasta vigoare s-a “imputinat in ultimele luni in mine de o asemenea maniera incat trebuie sa-mi recunosc incapacitatea de a administra bine ministeriatul care mi-a fost incredintat”, a adaugat Papa.
Intr-o carte-interviu din 2010, papa evocase posibilitatea demisiei in cazul in care nu se va simti in stare sa continue. Decanul Facultatii de Teologie Romano-Catolica din Bucuresti, pr. Wilhelm Danca, a declarat pentru HotNews ca nu este surprins de decizia Sfantului Parinte, “circumstantele actuale prin care trece Biserica sunt deosebit de incarcate, toate constituind un cadru in care reflectia Papei s-a coagulat mai intens.” Pana de Paste, Biserica Romano-Catolica va avea un nou Papa, crede pr. Danca.
Precedentul istoric in care un Papa s-a retras din fruntea Bisericii Catolice poate fi gasit tocmai in 1294, cand Papa Celestin al V-lea s-a retras dupa doar 4 luni de pontificat, invocand tot motive legate de varsta si oboseala fizica. Presiunile politice din acea perioada au fost si ele un factor demn de luat in seama.Ceea ce pare a fi valabil si astazi. Mai multe evenimente controversate au aparut in ultima perioada in cercurile inalte ale Vaticanului, cel mai cunoscut fiind cazul majordomului Papei, Paolo Gabriele, acuzat de scurgerea ilegala a unor documente personale ale Papei Benedict. Majordomul a fost condamnat la un an si jumatate de inchisoare, fiind gratiat de Papa dupa doar cateva luni.
Cine va fi următorul Papă, după demisia lui Benedict al XVI-lea? Presa internaţională va începe în următoarele zile să facă speculaţii. Teologul Radu Preda spune la RFI că viitorul Suveran Pontif ar putea fi un latino-american sau chiar un african.
Radu Preda afirmă că “presa va începe să facă speculaţii, să zică uite, cardinalul de Viena ar putea fi un foarte bun succesor, ar putea fi date exemple din lumea latino-americană sau proaspăt numitul cardinal de New York“.
Teologul crede că “Papă poate fi oricine, orice catolic, bărbat, botezat, care are peste 30 de ani, potrivit prevederilor canonice, poate fi un preot de parohie. S-ar putea ca în sfârşit să avem primul papă non-european, adică să vină eventual din Africa sau din America Latină. Biserica Catolică din acest punct de vedere are în mod evident resurse“.
Papa Benedict al XVI-lea îşi anunţă demisia începând cu 28 februarie, a declarat luni purtătorul de cuvânt al Vaticanului, citat de AFP. “Papa a anunţat că va renunţa la ministerul său la ora 20.00 (21.00 ora României), la 28 februarie. Atunci va începe perioada “sede vacante” (locul vacant)“, a precizat Federico Lombardi.
“Am ajuns la certitudinea că forţele mele, din cauza vârstei mele înaintate, nu mai sunt apte pentru a exercita adecvat ministerul petrinian“, a declarat Papa Benedict al XVI-lea, în vârstă de 85 de ani, în anunţul său în latină, tradus ulterior de Vatican.
Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a anunţat un “nou Papă pentru Paşti“, după demisia lui Benedict al XVI-lea.
Cu o săptămână înainte de retragerea efectivă a Papei Benedict XVI, preşedintele Traian Băsescu şi-a programat o vizită oficială la Vatican. Întâlnirea cu Băsescu cu Papa ar urma să aibă loc vineri, pe 15 februarie, şi nu a fost, până la acest moment, contramandată. Astăzi, Papa şi-a anunţat retragerea începând cu data de 28 februarie, din motive de sănătate.
Prima vizită pe care preşedintele i-a făcut-o Papei Benedict a fost în urmă cu aproape cinci ani. În septembrie 2008, Papa l-a primit pe Traian Băsescu şi pe soţia sa, Maria Băsescu, întâlnirea având însă loc la reşedinţa papală de vară, de la Castel Gandolfo, şi nu la Vatican.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Eee… era de așteptat ca el să se micșoreze, iar cel ce vine după el să crească și să facă maai mari diversiuni în lumea creștină…
Parcă văd deja o rază de pe la Viena…
Papa isi da demisia si Basescu se duce la Vatican?Interesant.Nu exista concidente.
@mada:
Intalnirea era programata deja.
Nu m-aș supăra ca să facă și băsescu ca papa… Poate-l plagiază, nu știm…
Bine zis.Nu ar fi rau.
Mare bucurie ar fi fost, dacă odată cu demisia ar fi desfiinţat şi instituţia papală; doar este “infailibil”, nu-i aşa?
De ce nu vă referiți la motivul pentru care e zguduită Biserica Catolică și anume profețiile Sf. Malachi în legătură cu viitorul Papă ce va fi ales și care va duce la distrugerea Bisericii Catolice?
Am inteles ca exista ceva profetii despre asta….am senzatia ca nu este bine ce se intampla.Nebunia din Europa,dictatura tot mai evidenta pe zi ce trece,loviturile date ortodoxiei.
Se pregateste ceva nasol pentru toata lumea.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu.
@Pope Petros Romanus
Pai cat de valabile sunt pentru ortodocsi profetiile “sfintilor” catolici?
Atatea schimbari cu viteza naucitoare.Iisus spunea ca trebuie sa fim deasupra vremurilor si nu sub ele ca sa izbavim.Doamne ajuta-ne!
Trebuie sa nerugam neinectat, ca asa spune Mantuitorul.
Pai pe 28 februarie au loc alegerile pentru noul Arhiepiscop al Buzaului si Vrancei. Poate vrea si papa sa candideze, ca e a treia eparhie ca putere financiara din b.o.r. Cum spunea cineva mai sus…”nu exista coincidente”:).
poate a fost fortat sa demisioneze. Sper sa nu vina unul care aproba casatoriile intre homosexuali
Am citit in urma cu 3 – 4 ore acest articol si …
In patericul egiptean, unul din sfintii batrani ai pustiului, spune ca nu degraba sa-ti urmezi gandul tau si nu degraba sa pleci dintr-un loc. Sa stai sa te linistesti un pic si sa judeci daca gandul tau este de la diavol sau de la Dumnezeu.
Dupa putin timp, in care am incercat sa ma linistesc si sa-mi dau seama in ce fel afecteaza demisia papei, mi-am dat seama ca pentru noi, ortodocsii, demisia acestui sau altui papa, nu are nici-o insemnatate din punct de vedere duhovnicesc.
Ori acesta, ori alt papa care va veni, indiferent ca va fi alb, negru, galben … sau poate chiar “extraterestru”, situatia este aceeasi. Si acesta a prigonit ortodocsii, prin demersurile sale inselatoare de a ne atrage in unirea cu ereticii, paganii, ateii … si urmatorul va face acelasi lucru.
Si acesta a indemnat si sustinut formarea unui guvern mondial, a unei singure puteri satanice care sa supravegheze si conduca intreaga planeta, atat politic, financiar, social, militar dar si religios.
Nu cred ca va fi nici-o schimbare nici din punct de vedere al cultului papistas si nici din punct de vedere politic …
Ori ca demisioneaza papa, ori ca demisioneaza seful oricarei secte, ori ca demisioneaza seful budistilor sau al masonilor, pentru noi ortodocsii are aceeasi insemnatate.
Este doar un eveniment care se intampla undeva in lume si este bine de stiut pentru a ne contura intr-un fel sau altul, o oarecare imagine despre implinirea vremurilor.
Sa nu ne tulburam, sa ne vedem de pacatele nostre si sa ne tinem strans, dupa putinta fiecaruia dintre noi, de singura Biserica adevarata si al carui cap este Domnul si Imparatul nostru Iisus Hristos, Biserica Ortodoxa.
atata tam tam pe o chestiune neimportanta.cu ce ma ajuta pe mine ca si crestin daca nu stiu ce papa ramane sau nu in scaun.in loc sa ne preocupe “sfantul parinte” asa obsesiv mai bine sa vedem cum se rezolva problemele cu preotii nostri care fac numai tampenii.am citit unele”profetii” postate pe diferite site-uri de socializare, citindu-le te bufneste rasul pur si simplu,atat sunt de puerile ca si continut dar,stati linistiti populatia terrei cere senzationalul “adevarat”.Nu pot intui cu claritate ce ne este pregatit pentru noi toti de aceasta data dar stiu sigur ca cum iti asterni asa dormi.
andy,
de unde pana unde este domnule preocuparea noastra fata de papa “excesiva”?
Un crestin ortodox,
gresiti, papa nu este un simplu sef de secta.
@cititor
Din punct de vedere duhovnicesc, papa nu este cu nimic mai presus decat un sef de secta. Este un eretic si conduce un cult in care nu exista Sfantul Duh.
Din punct de vedere politic, s-ar putea sa aiba un cuvant mai greu decat al unui sef de secta.
Trairea duhovniceasca, participarea la Sfintele Taine si mantuirea nu pot avea loc decat in Biserica Ortodoxa. Care dealtfel, este singura Biserica, cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.
E posibil sa se fi retras, infricosat de ce ar fi trebuit sa faca, nu din constiinta religioasa ci, mai mult din frica omeneasca, apoi retragerea la manastirea Vaticanului, arata ca poate isi doreste…batraneti linistite, ca om.
S-ar putea ca noua stapanire mondiala sa aiba nevoie de un papa mai tanar, mai obedient la putere si poate mai..reformator, la cum s-a tot vehiculat prin mass media azi, si poate, de ce nu, un tandem de..culoare.. cu White House, ca toleranta e la moda azi.
Sunt, totuși, câteva observații de făcut:
1. Nici un alt șef de sectă nu s-autoproclamat locțiitorul lui Hristos și capul Bisericii Lui.
2. Nici un alt șef de sectă nu are atâta publicitate și putere de influență politică în întreaga lume.
3. Nici o altă sectă nu a decredibilizat creștinismul și iubirea lui Dumnezeu pe cât a făcut-o papismul cu inchiziția, cruciadele, abuzurile, intrigile, execuțiile publice și persecuțiile criminale ale celor ce nu-l adulau pe papa, nici papismul. Miile de Martiri ortodocși din Ucraina, Transilvania, Serbia, Grecia, Athos, Ierusalim, Siria, Egipt, omorâți de catolici (numiți de Maica Domnului „dușmanii Fiului Meu și ai mei” – http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Manastirea_Zografu) au primit moarte de la acești ziși creștini, și sunt muult mai mulți decât ortodocșii uciși de alte secte…
4. Un papist (romano-catolic), față de un sectar, are nevoie de mai multă smerenie ca să renunțe la ereziile (din ideologie și din tradițiile) lui tocmai pentru că acelea au aparență de succesiune apostolică (fals, ele au început în mintea unor oameni mândri și pătimași, care au încercat să-l limiteze pe Dumnezeu în „chipuri cioplite” de ideolatrie impersonalistă, ca și cum Dumnezeu cel infinit încape-n conceptele raționaliste omenești). Un sectar se uită simplu în urmă și vede că toate sectele au un început de maximum 500 ani.
5. Papismul, așadar, nu este o erezie ca celelalte, ci maica tuturor ereziilor „creștine”, de care se cuvine a ne feri, noi, toți creștinii ortodocși, și-n gând și-n faptă… De ce? Pentru că de la apuseni am cam preluat și noi încet-încet, de la vlădică la opincă, de la bursieri în occident până la simpli ignoranți, următoarele plăgi: pretențiile de primat și infailibilitate, laxism dogmatic, ascetic, canonic și moral, agiornamentări pe placul oamenilor, tendințe de raționalizare sau pietizare a credinței, mentalitatea magică față de Sfintele Taine și rânduieli liturgice (considerate lucrătoare „ex opere operato” ca la catolici, or, atenție!, preotul nu-I poruncește lui Dumnezeu să binecuvinteze, ci toată comunitatea I Se roagă Lui cu smerenie și dragoste. Dumnezeu nu poate fi făcut complice la o cârdășie păcătoasă a oamenilor, oricâte formule exacte liturgice I s-ar adresa. – Asta și apropo de „rugăciunile” în comun cu ereticii…)… Uite ce giumbușlucuri au ajuns să facă catolicii în catedrala lor din Viena: http://aktines.blogspot.gr/2013/01/blog-post_5760.html
6. În concluzie, papismul este expresia antropocentrismului „teologic”, arianismul instituționalizat și transformat în metodă de manipulare a maselor spre împărăția terestră a antihristului politico-religios.
7. Nădejdea noastră nu e la oameni, ci la Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce are toată puterea în cer și pe pământ și este în Biserica Sa în veci. Sus să avem inimile!
Din Profetiile unui anonim (1054 d.Hr.)
Pentru cele ce vor fi in zilele cele mai de pe urma.
15. Nelinistea lumii.
16. Deznadejde generala pe pamant.
17. Batalia a sapte state in Constantinopol. Un macel de trei zile si trei nopti. Biruinta celui mai mare stat contra celor 6 state.
18. Alierea celor 6 state contra celui de al saptelea stat; trei zile si trei nopti macel.
19. Oprirea razboiului de catre un inger si predarea orasului grecilor.
20. Revenirea latinilor (romano-catolicilor) la credinta cea dreapta ortodoxa.
21. Prigonirea credintei ortodoxe de la Rasarit pana la Apus.
22. Frica si spaima acestora provocata de barbari.
23 Destituirea papei si proclamarea unui patriarh peste toata Europa.
24. In 55 de ani sfarsitul necazurilor. Iar al saptelea nu este necajit, nu este exilat, revenind in bratele mamei celei iubitoare (Biserici).
eu am folosit termenul de “obsesiv” nu de “excesiv” desi, dupa cum sta situatia de fata ambele cuvinte sunt extrem de valabile.Ca sa dau o explicatie totusi pentru termen:folosirea lui a fost utilizata pentru a arata situatia la nivelul tarii noastre iar prin extensie chiar la nivel planetar,incluzandu-ne pe toti intr-o mica sau mai mare masura,depinde de raportul nostru personal la situatia de fata.nu am avut in intentie nici o clipa sa se simta vreun cititor al site-ul vizat de cuvantul folosit,acum fiecare dupa socoteala,simtirea si gandirea lui.
Din vedeniile lui Agatanghel Ieromonahul
care a fost la anii de la Hristos 1274
AM CITIT cartea ce cuprinde aceste cuvinte: Constantin a început, Constantin va pierde împărăţia Vizantiei, a Răsăritului (Constantinopolul). Fiul omului, numără de la cel dintâi Constantin până la al doisprezecelea cu acest nume şi vei vedea numărul în care are să se întâmple ceea ce Dumnezeu a hotărât. Această sfântă hotărâre, nestrămutată va fi; şi se va împlini la anul 1452 până la 1453. Când trebuie să cadă cea mai mare împărăţie în mâinile agarenilor (turcilor). Dar, fiul omului, nu te teme; se va întoarce din nou către dar, şi va fi mult mai slăvită decât cea dintâi. După această stăpânire a lumii, care are să vină în stricăciune, vrea Dumnezeu să ne supună, nouă, din nou, nenumărate neamuri, mai multe decât cele dintâi. Aceasta va smeri grumazul tău cel mâdru, închinându-te vei merge a te închina împreună cu care va stăpâni jertfelnicul la Vizantiea. Amin.
Tâlcuire
Aici zice Agatanghel că, după ce se va face împărăţia creştinească a Răsăritului, va veni Papa de la apus şi se va uni cu Biserica Răsăritului şi Bisericile se vor face una, precum au fost şi mai înainte.
Agatanghel
Vai, ticăloase Răsărite, asemenea vei fi robit la a opta sută deplin, pentru că te vezi tare silit şi vândut de către neprietenia cea latinească. Dar mai îngăduieşte încă, intăreşte-te pentru că slava veşnicului Dumnezeu după aceasta la tine se va arăta. Fii credincios, fii statornic (în credinţă) până la moarte şi vei lua cununa vieţii veşnice.
Tâlcuire
Aici Agatanghel prooroceşte pentru Germania.
„Noaptea va fi luminată şi lină, pentru că tu vei pierde mândria cea latinească, şi vei vedea mândria ei smerită căzând cu durere, ca să cânte cântare împreună la răsărit (care este locuinţa Mea). Amin.”
Aici se arată că Germania are să silească pe Papă ca să meargă la Constantinopol să se închine şi să se unească cu Biserica Răsăritului, ca Biserica să fie una, după cum una a fost de la începutul creştinismului până la anul 1054.
Agatanghel
„Groaznic veac va face, pe al doisprezecelea număr de aur.”
Numărul acesta, despre care se zice, are să fie în vremea împăratului celui bun, care are să fie pus de îngeri, şi apoi va curge miere şi lapte. „Şi vor înceta furtunile, cincizeci de ani. Vei împărăţi cu alinare, adevărul va triumfa, cerul se va bucura de slava cea adevărată: şi se va înălţa dreapta credinţă (ortodoxă) şi va sălta, sărind ea de la răsărit către apusuri, ca să se fericească şi să se înfricoşeze barbarii ca, tremurând cu capul, degrabă să fugă, părăsind pe maica cetăţilor lumii. Atunci Dumnezeu va fi slăvit şi vor vedea oamenii lucrurile atotputerniciei Lui; aşa facă-se şi aşa să fie.” Amin.
„Se va arăta pace pe pământ;” după aceasta urmează pierderea agarenilor (turcilor), şi biruieşte Apostoleasca Biserică.
„Auzeam un glas strălucit înspre munţii dinspre ţărmurile Dunării (adică de la români), aşa zicând: „Un cinci şi cincizeci este hotărât pentru sfârşitul necazurilor” (adică la anul 1855, în care se zice de eliberarea ţării noastre de sub jugul agarenilor).
„La Crivăţ, pe movilă înaltă, s-au arătat trei focuri; şi iată, am văzut că între dânsele bătea tare război, spre pierderea unui tulburător. Şi, iată, auzeam cuvintele acestea în limba latinească; multe, vrednice de minune, trebuie a vedea, dar cele mai înalte, înaintea poftei a întinde nu se poate.”
Această inscripţie este scrisă pe piatra de deasupra mormântului Sfântului Constantin, cel dintâi împărat al creştinilor şi s-a tălmăcit de către Ghenadie Scolasticul din porunca împăratului grec Ioan Paleologul, la anii 1430 (cu 23 de ani mai înainte de a fi cucerit Constantinopolul de către Sultanul Mohamed al doilea).
Acest Ghenadie, după luarea Constantinopolului de la creştini de către turci, a fost cel dintâi patriarh, pus de Sultanul Mohamed, pentru multa lui înţelepciune.
„La indictionul întâi al împărăţiei lui Ismail, numit Mohamed, va birui neamul Paleologilor; şi cetatea de pe şapte munţi (Constantinopolul) o va lua şi încă va împărăţi.”
„Şi neamuri multe va răsturna şi ostroavele va pustii până la punctul Chesin (Marea Neagră) şi până la vecinii ei de la Istru (Dunăre). Acolo va fi hotarul şi se va opri. Şi în al 8-lea indict Peloponesul va birui. Iară în al 9-lea indict se va oşti asupra părţii Crivăţului, în al 10-lea indict va supune pe dalmaţi, şi iară se va întoarce, după un timp, cu război mare la dalmaţi; şi pe unii îi va zdrobi. Mulţimea neamurilor la război se vor aduna cu cei de la miazănoapte, pe mare şi pe uscat, şi pe Ismail vor birui, iar pe un strănepot al lui îl va lăsa să împărăţească scăzut şi mic. Iar neamul celor plăviţi (ruşii) cu celelalte puteri într-o unire, pe Ismail îl vor zdrobi desăvârşit. Apoi război mare se va face de la toate neamurile, cu cruzime până la al 5-lea ceas şi glas de sus le va striga: „Staţi, staţi cu frică! Alergaţi, cu multă sârguinţă, către părţile drepte ale cetăţii şi veţi afla un bărbat minunat şi viteaz, pe acesta puneţi-l împărat, că iubit îmi este Mie şi, pe dânsul primindu-l, voia Mea veţi împlini.”
Demisia are legatura cu razboiul care va izbucni. Papa Benedict stie ce se pune la cale si a preferat calea cea mai usoara, sa lase pe altul sa-si bata capul cu situatia complicata care va fi.
“tendințe de raționalizare sau pietizare a credinței”
Va rog sa ma luminati despre PIETIZAREA credintei (rationalizare inteleg, caci si eu sunt bolnav de asta).
Parinte Mihail, poate cititi aceasta intrebare si imi dati un raspuns. Catolicismul este rationalist. Dezavantajele teologice ale acestui rationalism antropocentrist le cunoastem. Dar ce parere aveti despre deschiderea catolicismului fata de stiinta? Nu cumva multi dintre ortodocsi pacatuiesc prin faptul ca se opun stiintei chiar si atunci cand nu e cazul? De exemplu multi ortodocsi cred ca soarele se invarte in jurul pamantului. Sau se crede ca lumea are cateva mii de ani, in timp ce stiinta vorbeste de milioane de ani, aducand multe dovezi in favoarea unui pamant batran. Cum ar trebui sa credem, ca si ratiunea e de la Dumnezeu?
Demisia Papei si Al treilea razboi mondial
http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/altreilea-razboi-mondial-1_5118f1324b62ed5875fd8958/index.html
Ca reacție la raționalismul scolastic (uscat și abstract) au apărut curentele pietiste (sentimentaliste) care promovau un iubirism adogmatic și neascetic. Asta înseamnă pietizarea credinței, alunecarea spre evlavia sentimentalistă, transformarea credinței într-o euforie iubiristă fără discernământ și fără dogme. Evident aceste două (raționalismul scolastic și pietismul adogmatic) sunt extreme ucigătoare de suflet. Să nu uităm că adevărul iubirii este iubirea adevărului, și virtutea principală este dreapta socoteală.
Evident că pretinșii intelectuali catolici (clerici în special), după ce au văzut câtă repulsie publică a creeat atitudinea inchizitorială (arderi pe rug, cenzură, etc.) a papalității față de oamenii de știință de-a lungul istoriei, au sărit în extrema cealaltă. De la condamnarea științei, la acceptarea totală e ei, a metodelor și a rezultatelor ei. Ceea ce a condamnat cândva papismul din știință, acum a ajuns să promoveze ca doctrină oficială (de exemplu legat de evoluționism: papa de azi, ca și cel mort, predecesorul, zice că teoria evoluționistă este mai mult decât o ipoteză, iar alți profesori catolici cred în extratereștri, considerându-i frați…). Deh, au ajuns să considere plăsmuirile minții pătimașe ca și repere ale cunoașterii…
Noi, creștinii ortodocși, trebuie să știm că teologia nu este niciodată remorca vreunei concepții/ideologii științifice (sau filozofice mai mult sau mai puțin moderne), ci că adevărata știință confirmă și prin experiment tainele revelate, în același Duh al Adevărului, deoarece Rațiunea divină – Logosul (Cuvântul lui Dumnezeu) ne cheamă la un dialog rațional (cunoscător) și iubitor.
Citez un pasaj din cartea recomandată la finalul expunerii:
„Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor, aşadar, în două moduri: întâi prin spaţiul şi raţionalitatea creaţiei, pe calea naturală (sau cosmică), şi mai apoi, dar nedespărţit, prin evenimentele istoriei mântuirii omului din robia păcatului, respectiv pe calea supranaturală. Dacă mesajul celui dintâi mod de comunicare cu omul a rămas şi rămâne acelaşi de la început înscris în frumuseţea raţională a lumii, mesajul cuprins în cel de-al doilea mod de comunicare a iubirii lui Dumnezeu s-a descoperit treptat în istorie oamenilor, împlinind pe de o parte promisiunile mântuirii făgăduite de Dumnezeu în rai şi, pe de altă parte, aspiraţiile şi aşteptările oamenilor în acest sens. Dacă cel dintâi mesaj a fost etern consemnat de Dumnezeu în natură, în primele şase zile (etape) ale creaţiei, al doilea mesaj a fost şi este trăit istoric de oameni (aceasta este Tradiţia), în cea de-a şaptea zi (care nu s-a terminat încă), şi a rămas parţial consemnat apoi, sub inspiraţia lui Dumnezeu, în Scriptură. Iar dacă Revelaţia cosmică prin natură arată mai mult imanenţa divină, Revelaţia istorică prin Scriptură dezvăluie în special transcendenţa lui Dumnezeu faţă de lume şi faptul că El este un Dumnezeu Personal şi iubitor.
“De aceea cel ce vrea să călătorească drept şi fără greşeală spre Dumnezeu are nevoie în chip necesar de amândouă, de cunoştinţa Scripturii în duh şi de contemplaţia naturală a lucrurilor după duh, ca cel ce doreşte să devină iubitor desăvârşit al desăvârşitei înţelepciuni să poate dovedi că amândouă legile, cea naturală şi cea scrisă, sunt de cinste egală şi învaţă aceleaşi lucruri şi nici una nu are mai mult sau mai puţin decât cealaltă.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul – Ambigua, 26)
Deci, omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeul Cel Personal şi Iubitor angajându-se într-un dialog al iubirii Lui tot mai intense. Dar nu-l poate cunoaşte pe Dumnezeu în esenţa Lui infinit transcendentă, ci în lucrările Lui prin care El ni Se descoperă ca Atotţiitor al întregii creaţii: “Nu cunoaştem pe Dumnezeu din fiinţa Lui, ci din măreţia faptelor şi din purtarea de grijă ce-o are pentru cele ce sunt. Căci prin acelea înţelegem, ca prin nişte oglinzi, nemărginita bunătate, înţelepciune şi putere a Lui.” (Răspunsul 13 către Talasie) Iar, dat fiind fundamentul spiritual şi haric al naturii umane, în demersul cunoaşterii lui Dumnezeu, harul divin şi puterile firii umane converg într-o minunată sinergie:
“Puterile de căutare şi de cercetare a lucrurilor dumnezeieşti sunt sădite în firea oamenilor, fiinţial, de către Făcător, prin însăşi aducerea ei în existenţă. Iar descoperirile lucrurilor dumnezeieşti le împărtăşeşte prin har puterea Sfântului Duh.” (Cap. 96 din Întâia sută a capetelor despre dragoste)”
Cunoașterea de jos în sus (naturală, de la om) și cea de sus în jos (supranaturală, revelată, de la Dumnezeu) sunt împletite și întrepătrunse, așadar, însă puțini sunt oamenii de știință onești care mărturisesc și limitele științei și uimirea neștiinței umane în fața lui Dumnezeu.
Așadar, trebuie multă grijă și smerenie în a selecta rezultatele și interpretările științei, mai ales când modelele fizice (obiectele, elementele, conceptele, cantitățile, experimentele) nu sunt la îndemâna oricui, și mai ales că imaginația științifică, care propune unele modele naturaliste, nu vine cu icoane (chipuri) ale revelației supranaturale. Uneori modelele științifice descriu destul de aproximativ anumite procese fizice, dar nu pot spune că epuizează explicația lor…
Totuși, despre zilele facerii putem spune, conform Sfântului Maxim Mărturisitorul, că ele nu erau ca zilele acestea terestre (solare, de 24 ore), întrucât Dumnezeu a creat soarele în a patra zi, iar despre ziua a șaptea nu scrie nicăieri în Sfânta Scriptură că s-a încheiat. Ba, Mântuitorul ne spune că „sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat!. Noi suntem acum în ziua a șaptea care ține până la venirea (arătarea) în slavă a Mântuitorului, iar ziua a opta este ziua cea netrecătoare a Învierii, a Împărăției lui Dumnezeu.
“A opta şi prima zi, mai bine zis cea una şi netrecătoare, este prezenţa atotluminoasă a lui Dumnezeu, apărută după stabilizarea celor ce se mişcă.”(Sfântul Maxim, Ambigua, P.G. 91, col. 1392)
Mai multe detalii găsiți aici –
http://www.scribd.com/doc/99138367/Sensul-Creatiei
Mda, de parca papa ioan paul II, care de abia se mai misca, ii tremurau toate madularele si de abia mai putea deschide gura sa spuna 3 cuvinte, era mai “apt”.
Cine stie ce motive se ascund in spatele acestei decizii. Sunt si in catolicism tot felul de lupte de culise. Avand in vedere totusi faptul ca decizia a fost luata asa, oarecum in pripa (multi dintre “admiratori” par sinceri surprinsi) probabil e vorba de un santaj.
http://www.realitatea.net/fotografie-uimitoare-ce-s-a-intamplat-la-vatican-dupa-anuntul-demisiei-papei_1111254.html
@admin
Chiar “uimitoare” fotografia aceea, cred ca n-a mai lovit fulgerul pana acum Catedrala Sf. Petru 🙂
Pana mai ieri, asteptam infrigurati apocalipsa. Astazi asteptam ultimul papa, cel ce va implini sau nu profetiile mult-discutate. Cineva are grija ca mintea noastra sa aiba mereu cate ceva de lucru, nu de alta, dar linistea rugaciunii pare periculos de monotona uneori.
Buune observațiile de aici … http://acvila30.ro/lacrimi-nu-pentru-papa-ci-pentru-victimele-actiunii-papei/
Credinta nu se opune stiintei, ci o duce mai departe. Stiinta opereaza doar prin simturi, dar realitatea inconjuratoare este mai mult decat simtita, are si o latura spirituala ce nu poate fi sondata prin simturi.
Scolastica a ridicat in slavi si a instituit ca dogma filozofia pagana aristotelica. Filozofia opereaza doar la nivelul simturilor; cu gandirea, dar nu are perceptie spirituala, ci numai trupeasca. In felul acesta a negat si a pierdut posibilitatea accederii la nivel duhovnicesc. Totul poate fi inteles prin ratiune; ceea ce este fals.
Deci credtinta dreapta nu neaga si nu contrazice perceptia simturilor, ci o desavarseste. Niciodata credinta curata nu va fi in contradictie cu observatiile empirice.
Mai mult, Sf. Iustin Popovici spune ca nu prin simturi cunoastem realitatea materiala inconjuratoare, ci prin duhul din noi. Launtrul nostru este cel care sesizeaza realitatea din jur, taina unui proces chimic, fizic sau de orice alta natura. Deci trebuie sa stapanim prin Duhul lui Hristos duhul din noi si simturile pentru a avea o cunoastere si raportare sanatoasa la adevar, de orice natura ar fi acest adevar, spiritual sau material.
Cat despre misticismul catolic, acesta a aparut ca reactie impotriva scolasticii. Marii mistici catolici au fost condamnati in timpul vietii lor. Abia mai tarziu au fost reconsiderati din cauza penibilului si nevoii ca Biserica sa ajunga si la omul de rand, care nu poate rumega teologia scolastica. De aceea s-a alunecat intr-un pietism necontrolat. Nu cunosc bine detalii pe subiect, doar cateva repere de principiu.
Important este sa ne tinem noi de trairea tainica (mistica) ortodoxa, care desavarseste atat mintea, cat si inima, atat gandirea, cat si dragostea intr-o armonie in care logica si simtirea se sustin reciproc in adevar.
Profetii despre papa si semn de la Dumnezeu:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/02/fulgerul-de-la-roma-un-semn-de-la.html
O parere ortodoxa despre “profetiile” catolicilor:
http://www.chiazna.ro/4530/profetia-papilor-a-lui-malachia
@Par Mihail Stanciu
“Totuși, despre zilele facerii putem spune, conform Sfântului Maxim Mărturisitorul, că ele nu erau ca zilele acestea terestre (solare, de 24 ore), întrucât Dumnezeu a creat soarele în a patra zi, iar despre ziua a șaptea nu scrie nicăieri în Sfânta Scriptură că s-a încheiat. Ba, Mântuitorul ne spune că „sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat!. Noi suntem acum în ziua a șaptea care ține până la venirea (arătarea) în slavă a Mântuitorului, iar ziua a opta este ziua cea netrecătoare a Învierii, a Împărăției lui Dumnezeu.”
Parinte, Dumnezeu nu a impartit zilele in “zile solare” si “zile asolare”, nu a numit “zile lunare” sau “zile stelare”, ci a numit prima zi “zi una” pentru ca ea da masura temporala tuturor celorlalte zile, atat a celor de dinainte de aparitia soarelui cat si a celor de dupa aparitia soarelui, asa cum bine marturiseste Sf. Vasile cel Mare in Hexaimeron. Ea este “Zi Una” pentru ca este zi etalon.
Daca zilele dinainte de aparitia soarelui ar fi fost de alta lungime, ar fi trebuit sa regasim in masura saptamanii o diferenta de acest tip, ca Dumnezeu in marea Sa putere si intelepciune putea randui asa ceva.
Dar la Dumnezeu masura e masura, ziua e zi, saptamana e saptamana, anul e an, veacul e veac.
Ziua, Anul, Saptamana, Veacul sunt masuri neschimbatoare deoarece aveau sa-L simbolizeze pe Hristos ca Cel vesnic si neschimbat.
Luna are masura schimbatoare deoarece ea simbolizeaza umanitatea; ascunderea ei 3 zile cand e la luna noua simbolizeaza cele 3 zile in care Mantuitorul a petrecut in mormant, ea reprezinta ceea ce este schimbator, muritor.
Daca Ziua I n-ar fi masură, rostul numirii scripturistice “zi una”, asa cum e talcuita unanim de toti Sf. Parinti nu ar mai avea nici un fundament!
Ce spune Sf. Maxim Marturisitorul nu contrazice invatatura celorlalti Sfinti Parinti, ar fi absurd sa credem si sa marturisim asa ceva!
Este drept, exista si o saptamana mistica, nu doar parintii din secolul al VI-lea ci si cei din secolului al IV-lea vorbesc despre ea, a se vedea spre ex. Sf. Chiril al Alexandriei. Ne pregatim pentru viata vesnica asa ca pentru Ziua a Opta, si Veacul al Optulea. Aceasta Zi si Veac o/il pregustam inca de pe acum la Sfanta Liturghie, traim in acel timp, si daca n-am trai de pe acum in Ziua si in Veacul al Optulea, nici dupa moartea fizica nu am avea cum sa-l gustam! Daca nu inviem de pe acum, nici dupa moarte nu vom invia.
Dvs spuneti “Noi suntem acum în ziua a șaptea”, dar aceasta poate fi inteles doar in sensul ca acum nu traim deplin in Ziua a Opta si in Veacul al Optulea, si ca abia atunci vom trai deplin. Dupa cum acum cunoastem doar in parte, dar atunci vom cunoaste deplin, tot asa de pe acum deja traim Invierea si Ziua a Opta, adica traim in Hristos, dar atunci vom via deplin in El. Insa in nici un caz nu suntem ca unii ce nu cunoastem nici in parte, nici din cei ce nu traim deja cele ale Zilei a Opta.
Cei ce traiesc in Ziua a Opta sunt mai presus de timp. Asa marturisesc preotii ca suntem – tot poporul binecredincios – la Sf. Liturghie; profetii si duhovnicii vazatori cu duhul se arata si ei atemporali prin cele pe care le marturisesc, etc.
Dvs intelegeti “ziua a saptea” despre care spuneti “noi suntem acum in ziua a saptea” ca o zi ce dainuie de cand a rasarit soarele in ziua a saptea a creatiei si pana la a doua venire a Mantuitorului.
Dar in ce mod a folosit oamenilor miscarea soarelui la masurarea zilelor si anilor, de cand Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si pana acum?
Si apoi ziua pacatului e ziua a sasea, nu ziua a saptea.
Daca n-am sti ca ziua a saptea este sfarsit, n-am avea de unde sti ca ziua a opta este inviere, inceput dupa moarte.
Dar Dumnezeu a dat de la inceput etalonul saptamanii incepute si sfarsite. Altfel ar fi vorbit si de ziua a noua si de ziua a zecea, si de ziua a treisprezecea, etc. Insa creatia nu este fara inceput si fara sfarsit, nu este vesnica asa cum este Dumnezeu.
Daca ar fi spus Dumnezeu “si a fost seara si a fost dimineata, ziua a saptea”, aceasta ar fi presupus deja existenta unei alte zile in saptamana. Ca nu pot spune “a fost astazi”, sau “a fost maine”, ci doar “a fost ieri”, sau “a fost alaltaieri”.
Iar acest etalon al saptamanii proorocea cele duhovnicesti. Ziua a saptea, prin odihna Domnului proorocea odihna lui Hristos in mormant, adica moartea Domnului. Unde este moarte este sfarsit si un nou inceput, adica inviere.
Sambata creatiei si Sambata Patimilor nu sunt una si aceeasi realitate, ci una o prooroceste pe cealalta. Nu amestecam interpretarea literara cu cea duhovniceasca, nici nu negam prin interpretarea mistica si alegorica pe cea literara, sau invers.
@ Ingrid:
Ați spus așa: ”Dvs intelegeti “ziua a saptea” despre care spuneti “noi suntem acum in ziua a saptea” ca o zi ce dainuie de cand a rasarit soarele in ziua a saptea a creatiei si pana la a doua venire a Mantuitorului.”
Fals. Nu am afirmat așa ceva. Ci am spus că zilele (etapele) facerii nu sunt absolut deloc legate de prezența și mișcarea soarelui acesta văzut. Mai ales că și spațiul și timpul „în acele vremuri” erau nealterate de păcat, deci nu erau supuse numerotării omenești de după păcat.
Iar etapele facerii (care nu știm cât au durat în timp, măsurat cu instrumentele de după cădere) au fost rânduite de Dumnezeu mai lungi sau mai scurte (nu știm, e o taină mare) nu pentru că El avea nevoie de timp, ci că făpturile create aveau nevoie de timp pentru mișcarea lor după fire și după voia lui Dumnezeu ca să le aducă la odihna întru El.
Întrebare: Dacă vor fi doi papi în viață, care dintre ei va fi (mai) infailibil?
@Parintele Mihail
Dvs spuneti asa: “Noi suntem acum în ziua a șaptea care ține până la venirea (arătarea) în slavă a Mântuitorului”
Nu ati precizat inceput zilei a saptea, ci numai sfarsit, anume aratarea in slava a Mantuitorului.
Tocmai de aceea am zis, daca privim lucrurile exclusiv mistic, atunci ACUM suntem si in ziua a sasea, si in a saptea, si in a opta!
Dar ziua in care S-a odihnit Dumnezeu la creatie nu este ziua de acum, nici ziua Sambetei celei Mari, ci le simbolizeaza mistic.
Spatiul si timpul din acele vremuri, asa nealterat de pacat cum era, a putut fi supus numerotarii dumnezeiesti, nu numerotarii omenesti, tocmai pentru ca acel timp al creatiei nu a fost afara de timp, nu a fost in vesnicia lui Dumnezeu, ci in timp, sub timp.