DUHOVNICUL DETINUTILOR SI IMBLANZITORUL CRIMINALILOR – CANDIDAT LA PREMIUL NOBEL PENTRU PACE/ Temutul asasin Kostas Passaris vrea sa se calugareasca?
Preot ortodox nominalizat la Premiul Nobel pentru pace
Traducere şi adaptare: Lucian Filip
sursa: johnsanidopoulos.com
Printre personalitățile din întreaga lume nominalizate în anul 2012 la Premiul Nobel pentru Pace se află și un preot ortodox supranumit și „sfântul“ prizonierilor.
Părintele Ghervasie Raptopoulos din Tesalonic și-a dedicat viața pentru a oferi ajutor deținuților nevoiași.
În ultimii 35 de ani a ajutat la eliberarea a 15,200 de prizonieri, din 90 de țări, adunând pentru demersurile sale suma de aproape 4 milioane de euro.
Foarte mulți oameni de cultură și de știință din întreaga lume au sugerat ca Arhimandritul Ghervasie Raptopoulos să fie unul dintre nominalizații Academiei Norvegiene la Premiul Nobel pentru Pace pentru anul 2012.
Arhimandritul Ghervasie şi cei dimpreună cu el au ajutat, în ultimii 35 de ani, oamenii aflați în detenție pentru infracțiuni minore și care nu-și puteau permite cauțiunea.
Dar nu numai atât. Ei oferă, constant, deținuților îmbrăcăminte, încălțăminte și îngrijire sanitară. De asemenea și ajutor pentru tratamente medicale, precum cele dentare și ortopedice. Variate sunt ajutoarele și pentru familiile deținuților. Copiii ce au familiile în închisorile de peste hotare primesc lunar suma de 300 de euro pentru a-și continua studiile.
„Părintele Ghervasie contribuie la curățarea dezordinii și la aerisirea închisorilor“, a declarat minstrul de interne.
Banii pentru eliberarea miilor de deţinuţi sunt strânşi prin contribuţiile voluntare ale miilor de greci filantropi dar şi de la cei de peste hotare.
sursa: Doxologia
***
Celebrul criminal Kostas Passaris vrea sa ajunga calugar in muntele Athos
Kostas Passaris a fost talhar si criminal; a fost condam
nat pentru o serie de talharii si acte de violenta; in februarie 2001 a evadat din inchisoarea Korydallos din Atena si a ucis doi politisti in timp ce era transferat la un spital; a fost arestat in noiembrie 2001 la Bucuresti, iar acum se afla intr-o inchisoare in Romania. A fost candva cel mai cautat barbat din Grecia si cel mai notoriu criminal.
30 Aprilie, 2012
Avand mainile manjite de sangele cetatenilor si politistilor ucisi, a reusit sa discrediteze si sa “decapiteze” politia greaca evadand din arest si fugind dupa comiterea unui intreg sir de infractiuni. Acum este gata sa-si inchine viata lui Dumnezeu sperand ca – daca si cand va fi eliberat – sa devina calugar in Muntele Athos.
Celebrul criminal Kostas Passaris, omul care a fost descris ca “bestia din Balcani” si care din 2001 este inchis in penitenciarul de maxima securitate Gherla, din Romania, pare sa regrete trecutul sau pacatos si, ca orice “oaie neagra”, ingenuncheaza in celula sa ingusta, rugandu-se pentru iertarea pacatelor sale, nadajduind ca intr-o buna zi sa poata imbraca rasa calugareasca si sa-si dedice in intregime viata Dumnezeului si Creatorului sau.
Acest lucru a fost declarat intr-un interviu pentru Jurnalul National, de parintele caruia i se datoreaza aceasta convertire a sa si care este cunoscut drept “sfantul detinutilor”, Arhimandritul Gervasios John Raptopoulos.
Arhimandritul in varsta de 80 de ani si fondatorul asociatiei “Sfanta Xenia – Diaconatul pentru eliberarea saracilor si condamnatilor” s-a intalnit pentru prima data cu Passaris anul trecut de Pasti, cand, in timp ce se afla inRomania, a aflat ca detinutul in varsta de 34 de ani isi dorea foarte mult sa-l intalneasca.
Dupa ce a obtinut autorizatia necesara de la Ministerul Roman de Justitie, parintele Gervasios l-a intalnit pe Passaris in prezenta directorului penitenciarelor si a patru garzi complet inarmate care supravegheau intalnirea cu degetele pe tragaci. Apoi, comunicarea dintre ei a devenit tot mai deasa si “parintele spiritual” al lui Passaris a inceput sa-l viziteze aducandu-i carti duhovnicesti (printre care – Scrierile Ascetice ale Avvei Dorortei– greu de citit si de catre parintii din Muntele Athos), in timp ce, detinutul la randul lui a adoptat un stil de viata strict, monastic, si a inceput sa posteasca miercurea si vinerea fara sa ia in seama batjocura celorlalti detinuti.
Potrivit rapoartelor, programul spiritual al detinutului incepe in fiecare dimineata devreme. De indata ce se trezeste citeste Utrenia, apoi, cateva ore mai tarziu Paraclisul, seara Vecernia si noaptea o incheie cu Pavecernita Mica.
Intr-adevar, la ora 3 dimineata Passaris se trezeste si face rugaciuniile miezonopticii, dupa care isi face canonul. Mai exact, isi ia metanierul in maini si incepe sa se roage facand metanii. Conform declaratiilor arhimandritului din ziarul romanesc, inchisoarea l-a schimbat in mod radical pe Passaris care, intorcandu-se la Dumnezeu comunica acum mult mai bine si este mai deschis.
Intr-adevar, intr-un interviu recent din cadrul unei emisiuni de la canalul de televiziune Super, arhimandritul s-a destainuit jurnalistului Theodore Doukas:
“Cand l-am vazut pentru prima data, acest copil era chinuit de remuscari si s-a spovedit timp de o jumatate de ora. I-am daruit o icoana minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si i-am spus: “Kosta, asta este o icoana care pe mine ma misca profund.”
Iar el mi-a raspuns: “Parinte, da-mi-o sa o sarut, dar iarta-ma, n-am s-o pastrez deoarece imi aminteste de mama mea” .Acest copil n-a avut niciodata o mama. Eu cred ca acum se afla pe drumul pocaintei si ii iubeste foarte multe pe parintii atoniti. Toate cartile pe care le citeste au in centru pocainta. El este fiul meu duhovnicesc.”
Ortodoxia ii imbratiseaza pe toti oamenii si nu face discriminari nici in privinta celor mai periculosi infractori. Cazul lui Kostas Passaris nu putea fi o exceptie pentru ca, conform rapoartelor se pare ca a regretat ceea ce a facut iar prin marturisirea catre parintele sau spiritual a cautat iertarea pacatelor sale si si-a exprimat dorinta de a se calugari. Totusi, pentru a urma calea monahismului ar trebui sa i se ridice dubla pedeapsa cu inchisoarea pe viata pe care a primit-o.
Daca aceasta s-ar intampla ar putea merge la o manastire, dupa inchiderea cazierului judiciar si dupa o perioada de proba de cateva luni care se aplica tuturor celor ce vor sa imbratiseze viata monahala.
In timpul perioadei de proba fratii din manastire poarta haine civile si nu rasa monahala. Daca trece cu bine aceasta perioada si daca parintele duhovicesc care marturiseste despre pocainta incepatorului hotaraste astfel, atunci se poate calugari. Astfel, se dovedeste faptul ca este pregatit sa paraseasca lumea la fel ca toti ceilalti calugari si sa urmeze calea lui Dumnezeu.
Sursa traducerii: http://www.johnsanidopoulos.
***
- Jurnalul (2009): Duhovnicul care l-a îmblânzit pe Passaris
I se zice “Fiara”, iar oamenii care au acces la el se pot numără pe degete. Konstantinos Passaris, grecul condamnat la închisoare pe viaţă pentru un dublu asasinat la o casă de schimb valutar din Capitală, îşi ispăşeşte pedeapsa în Penitenciarul Gherla. Unul dintre cei care au acces nu numai la el, dar şi la sufletul şi la gândurile lui este arhimandritul Ghervasios Ioannis Raptopoulos, propovăduitor al Bisericii Ortodoxe a Greciei.
Recent, acesta s-a aflat în România pentru a vizita Penitenciarul pentru minori de la Târgu-Ocna, unde a făcut numeroase cadouri cu ocazia Sărbătorilor, în numele fundaţiei pe care o conduce.
Jurnalul Naţional: Cu ce se ocupă fundaţia?
Ghervasios Ioannis Raptopoulos: Fundaţia se numeşte “Înfrăţirea Sfânta Xenia, slujitorii pentru eliberarea deţinuţilor săraci cu pedepse mici”. Din 1978 mergem în toate penitenciarele din Grecia şi din toată lumea. Până în momentul de faţă am mers în 12 penitenciare, între care şi din România. Primul lucru pe care-l facem este o rugăciune pentru toţi deţinuţii.
Consideraţi că cei care comit infracţiuni grave, omoruri, tâlhării, violuri îşi au locul lor în Rai?
Aici e vorba de fiecare în parte. În cazul în care te căieşti şi ţii post şi te mântuieşti, atunci poţi să intri şi în Rai. Să nu uităm că talharul de pe
cel care a furatCruce a fost iertat de Iisus. [“a furat raiul”]Care este primul sfat pe care îl daţi în momentul în care cunoaşteţi un deţinut?
Îi arăt cu cât de multă dragoste şi afecţiune încercăm să îi atingem sufletul şi să-i spunem că există speranţe pentru tot, pentru o zi mai bună, şi, dacă îşi schimbă modul de viaţă, există una mai bună chiar dacă a făcut ce a făcut. Aceste lucruri îl ating. La început, unii sunt puţini speriaţi, dar când ascultă şi înţeleg mesajul pe care îl transmit, feţele lor se luminează deodată. E foarte profundă această legatură pe care o avem cu deţinuţii…
Cum l-aţi cunoscut pe Passaris?
Am auzit de el, am vrut să-l vizitez şi, când am fost aici de Paşte în penitenciarele din România, cu o delegaţie de 70 de persoane, am ajuns şi la Gherla. Ştiam de povestea vieţii lui, dar am aflat că şi el, ca şi mine, a vrut să ne întâlnim. Eu am vrut foarte mult să-l văd, iar el a cerut să mă vadă. Passaris ştie despre mine din ziare.
V-aţi întâlnit de multe ori?
Cam de vreo cinci-şase ori.
Există vreo schimbare în comportamentul său?
A evoluat foarte mult. Într-adevăr s-a schimbat. E mai deschis, comunică mai bine. Şi-a întors faţa şi către Dumnezeu.
Este adevărat ce se spune, că ar vrea să se călugărească?
Da, aşa e. Ar vrea să intre în monahism la Pământul Sfânt.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
S-a spovedit jumatate de ora ? Cam putin … Cred ca este traducerea gresita (probabil era vorba de 3 ore sau ceva de acest gen).
Dar talharul de pe cruce cat s-a spovedit? si avea destule sa spuna…
bine zis Raluca
Sa dea Dumnezeu sa castige parintele premiul Nobel pt. pace, desi dupa cum evolueaza lucrurile in aceste comisii “Nobel”, criteriul sfinteniei se cam bate cap in cap cu celelalte… vezi recentul premiul Nobel pt medicina acordat unui japonez si unui britanic, pt ce credeti? pentru studii/ descoperiri in clonare! (:
Eu una nu mai imi fac iluzii ca ceva bun sa se mai decida de mai marii acestei lumi, la orice nivel ar fi ei.
@ raluca
Nu are asa mare importanta. Era doar o remarca si cred sincer in continuare ca este cumva o greseala de traducere, caci si contextul sugereaza asta (e ca si cum ar fi spus “si respectivul era chinuit de remuscari, s-a spovedit 5 minute”).
Paralela ta cu talharul de pe cruce mi se pare insa ciudata. Atunci haide sa ne spovedim in 3 cuvinte, sa enumeram decalogul in 10 secunde si cam atat … ca, vorba aia, avem cainta in suflet si restul e doar de forma …
Spoevadania nu functioneaza asa.
@Lucian:
Spovedania este o taina astfel incat ma indoiesc ca ati putea cunoaste domnia voastra, sau oricine altcineva, modul cum “functioneaza”.
Sau cat ar trebui sa dureze in cazul altcuiva. Sau cum ar trebui sa fie. Sau ce cuvinte ar trebui folosite. Sau cate suspine pe minut sa aiba, etc etc…
Altfel, sunt cazuri, unele cunoscute, altele nu, cand spovedania a constat intr-o jumatate de ora de plans continuu, fara cuvinte. Urmata de dezlegarea pacatelor.
In plus, ceea ce unora le-ar lua trei ceasuri, altora e posibil sa le ia numai 30 de minute. Fie si numai datorita conciziei in exprimare sau unei concentrari mult mai profunde asupra actului caintei. Haideti sa nu mai judecam asa usor situatii care ne depasesc.
@ Alin-7
Corect. Bine ar fi sa nu mai judeci asa usor situatii care in mod evident te depasesc.
@Lucian, Alin-7:
Doar atat? Ei, haideti, cu siguranta puteti mult mai mult! 🙂
@ admin
Eu cu siguranta pot, dar nu vreau 🙂
Acum, serios vorbind, nu imi doresc sa polemizez cu nimeni si, recitindu-mi mesajele de mai multe ori, nu cred ca am avut un ton agresiv care sa indemne la o replica agresiva sau aroganta.
Mi-am exprimat doar un punct de vedere care, in fine, poate fi gresit, dar cu siguranta mi se pare gresita, dpdv teologic, si parerea ralucai, lucru pe care am dorit cumva sa-l aduc in discutie, caci problema in sine mi se pare interesanta.
Sfintii Parinti au recomandari destul de exacte cu privire la acest fapt, atat pt. cel care se spovedeste cat si pt. preotul care spovedeste, iar cam toate conduc catre o atitudine d-asta destul de migaloasa pe care trebuie sa o aibe ambii (desigur, fara detalii f. smintitoare dar nici asa, f. general si superficial).
Din acest punct de vedere, intaresc inca o data ceea ce am spus mai sus: mi se pare f. putin sa te spovedesti 30 de minute in contextul in care esti un criminal / violator in serie asa cum a fost acest om, cu atat mai mult cu cat e prima ta spovedanie.
De abia daca are timp preotul sa-ti citeasca rugaciunile, sa zici si tu 2 cuvinte si apoi sa-ti primesti sfatul si canonul …
Eu nu spun ca, daca a fost asa, nu au existat poate motive pt. acest timp scurt (poate regimul penitenciar nu permite mai mult sau in fine, poate au fost o mie de alte motive) deci nu am vrut sa acuz pe nimeni de superficialitate sau ceva.
Mi s-a parut doar ciudata exprimarea “cutare arata semne de pocainta, s-a spovedit jumatate de ora dupa care nu stiu ce”. Mi s-a parut o fraza contradictorie, atata tot (pr. Arsenie Boca spovedea 3-4-5 ore o persoana, samd).
Atata tot …
@admin:
Corect. Unii pot dar cu siguranta nu vor. Adevarul ii ca nu stiam ca spovedania se face cu cronometrul in mana. Probabil asa se castiga imparatia cerurilor.
O sa il atentionez pe parintele duhovnic ca a uitat sa ma invete o sama de subtilitati din acestea. Pesemne nu eram inca pregatit pentru acest nivel contemplativ, dat fiindu-mi atitudinea superioara – cand condescendenta, cand taioasa, uneori chiar intelegatoare, dupa caz.
Marturisesc dara, public, toate aceste lucruri ma depasesc, eu abia reusind sa buchisesc povestile simple ale Patericului. Prin urmare inchei aci lunga si neavenita mea interventie.
Care puteti, iertati.
Patimile sufletului
” Un frate a plecat, odata, din partile unde traia avva Pimen si s-a dus intr-un tinut strain. Acolo s-a intalnit cu un pustnic care era plin de dragoste si, de aceea, multi veneau la el. Fratele i-a vorbit despre avva Pimen, iar pustnicul, auzind despre virtutea batranului, a vrut neaparat sa-l cunoasca.
La putina vreme dupa ce fratele s-a intors in Egipt, pustnicul s-a sculat si a venit din tinutul strain in Egipt, la fratele cu pricina, caci ii spusese unde locuieste. Vazandu-l, fratele a ramas uimit si s-a bucurat foarte tare. Pustnicul i-a zis: “Te rog, fii bun si du-ma la avva Pimen”. Atunci, fratele l-a condus la batran, spunandu-i acestuia: “E un om vestit, iubitor si tinut la mare cinste in tara sa. I-am vorbit despre tine si a venit anume ca sa te cunoasca”. Batranul l-a primit cu bucurie, s-au imbratisat, apoi s-au asezat.
Strainul a inceput sa vorbeasca din Scriptura, despre tot felul de lucruri spirituale si ceresti, dar avva Pimen si-a intors fata si nu i-a dat nici un raspuns. Celalalt, vazand ca nu vrea sa vorbeasca cu dansul, s-a suparat, a iesit si i-a zis fratelui care-l adusese: “Am batut drumul degeaba pana aici. Uite, am venit la batran si el nici nu vrea sa-mi vorbeasca”. Atunci fratele a intrat la avva Pimen si-l intreaba: “Avva, omul acesta mare si slavit in tinutul sau a venit aici pentru tine. De ce nu-i vorbesti?”. Batranul i-a raspuns: “El este sus, vorbeste despre lucruri ceresti, iar eu sunt jos, vorbesc despre lucruri pamantesti. Daca mi-ar fi vorbit despre patimile sufletului, i-as fi raspuns. Dar la cele spirituale eu nu ma pricep”.
Fratele a iesit si i-a spus strainului: “Batranul nu se grabeste sa vorbeasca din Scriptura, dar daca-l intrebi despre patimile sufletului, iti va raspunde”. Acela, strapuns pana la lacrimi, a intrat la batran si i-a zis: “Ce sa fac, avva, fiindca ma stapanesc patimile sufletului?”. Batranul l-a privit cu bucurie si i-a zis: “De data asta ai venit bine! Acum deschide-ti gura despre asemenea lucruri si eu ti-o voi umple cu bunatati“. Celalalt, tragand mult folos, a zis: “Intr-adevar, aceasta este calea adevarata“, si s-a intors in tinutul sau multumind lui Dumnezeu pentru ca l-a invrednicit sa cunoasca un asemenea sfant.
@ Alin 7
Imi este cu neputiinta sa inteleg la ce subtilitate te referi sau de ce ai putea considera durata unei spovedanii corect facuta ca fiind o subtilitate sau vreun lucru ce tine de teologia asa-zis inalta dar, in fine …
Nu are partasie Lumina cu intunericul. Astia se premiaza intre ei. Zilele trecute Obama, acum Uniunea Europeana. Pe Parinte il va premia Dumnezeu in Imparatia Cerurilor.