Se pune la cale INCA UN MEGA-JAF CIANURIC: exploatarea aurului de la Baia Mare de catre OLIGARHUL RUS Mihail Prokhorov

12-02-2012 12 minute Sublinieri

Baia Mare

Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Europa (corporaţia miliardarului rus Mihail Prokhorov) a pus mâna pe aurul românesc după ce a cumpărat, în acest an, KazakhGold Group Limited (care deţine 25% din industria auriferă din Kazahstan). Astfel „s-a pricopsit” şi cu o subsidiară în Baia Mare: compania Romaltyn Mining, descendentă a fostei uzine Aurul, numită apoi Transgold (cea implicată în accidentul ecologic transfrontalier din anul 2000).

În aparenţă o parte infimă, neglijabilă, a tranzacţiei, firma din Baia Mare este interesantă pentru Polyus Gold prin prisma faptului că aici se poate relua producţia de aur printr-o tehnologie extrem de rentabilă: cianurarea. Procedurile au început în urmă cu patru ani, de atunci desfăşurându-se o luptă surdă (metoda fiind una controversată în România), dar care se află într-un stadiu avansat.

De 30 de ori mai mult aur decât cifrele oficiale

Prelucrarea cu cianuri a sterilului minier de către Romaltyn Mining are o miză uriaşă. La scurt timp după ce Polyus Gold a devenit proprietar al companiei băimărene, directorul tehnic, Benoniu Munteanu, a afirmat că „SC Romaltyn Mining se bazează pentru procesare pe circa 8,5 milioane tone de steril din Iazul Central, singura resursă aflată astăzi în patrimoniul său”. Adevărul este altul!

Compania intrată în patrimoniul miliardarului rus Mihail Prokhorov nu urmăreşte prelucrarea sterilului doar din singura haldă pe care o deţine, cea din Tăuţii de Sus (implicată în accidentul ecologic din 2000), ci şi din alte perimetre. În noiembrie 2010, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale i-a acordat companiei Romaltyn patru licenţe de exploatare a “produsului rezidual minier”. Conform acestora, Romaltyn poate exploata sterilul din iazurile de decantare de la Flotatia Centrala, Meda, Aurul Săsar şi de la Uzina de Preparare. Din cele patru “depozite de aur”, cel mai interesant concentrat piritos se află la halda de steril de la Flotaţia Centrală (situată între Baia Mare şi orăşelul Baia Sprie). Acesta este, susţin sursele noastre, de câteva ori mai bogat în aur decât o spun cifrele date publicităţii.

Potrivit datelor comunicate de fiecare când vreun oficial (deputaţii Luca Ştefănoiu – în 1999, Vlad Gabriel Hogea – în 2003 ori şeful Gărzii de Mediu Maramureş, Călin Crişan, în 2010) pirita arseno-auriferă din zona industrială de est a Băii Mari, depozitată în Uzina de Preparare Flotaţia Centrală, ar avea un conţinut de aur de 0,4 grame/tonă.

În realitate, compoziţia chimică a piritei de Şuior, stocate în incinta Uzinei de Preparare Flotaţia Centrală, indică valori mult mai mari de aur, care le depăşesc de aproape 30 ori pe cele publice. Conform unei expertize de specialitate care până acum nu a fost făcută publică, concentratul piritos arseno-aurifer de Şuior din Uzina de Preparare conţine… 11,30 grame de aur/tonă şi 43,10 grame de argint/tonă. Această analiză de specialitate a fost comandată de Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN SA (proprietara haldei) şi efectuată la singurul laborator atestat în acest sens din judeţ, fostul Institut de Cercetări şi Proiectări Miniere Baia Mare, de firma SC Lorechim SRL, specializată în cercetare şi extracţie a minereurilor metalifere neferoase.

Ce mai scoate cianura din steril

De asemenea, analiza efectuată de specialiştii în chimie şi metalurgie de la Lorechim atestă faptul că “pirita refractară cu conţinut de aur” mai conţine: sulf (46,78%), arsen (2,30%), plumb (0,61%), zinc (0,73%), cupru (0,04%), dioxid de siliciu (14,40%), oxid de calciu (sau var nestins – 1,27%), oxid de magneziu (0,12%), mangan (0,02%), fier (36,4%), stibiu (antimoniu – 0,08%), cadmiu (0,002%) şi seleniu (0,003%).

La Flotaţia Centrală din Baia Mare sunt depozitate aproximativ 10,5 milioane tone de steril cu metale grele şi 500.000 de tone de pirită arsenioasă (numit în limbaj mai puţin tehnic: „steril aurifer”). Se estimează că prin prelucrarea prin tehnologia cianurării se obţin peste 5,65 tone de aur. Directorul tehnic al Romaltyn Mining, Benoniu Munteanu, a afirmat că noii proprietari ai companiei din Baia Mare “doresc să reia activitatea de procesare până la începutul anului 2011”.

Transgold ar fi „şterpelit” din România aur, wolfram şi beriliu

Proiectul “Aurul” a debutat în 9 mai 1990, dată la care a fost semnat acordul de principiu între Esmeralda Ranger Exploration (Australia), Compania Natională Remin Baia Mare şi Geomin SA Bucureşti. Noua firmă, SC Aurul SA, avea următorul acţionariat: Esmeralda – 50%, Compania Remin – 44,5%, Geomin S.A. Bucureşti – 5%, alţii – 0,5%, iar obiectul de activitate declarat era extracţia metalelor neferoase din sterile de flotaţie depozitate în haldele din jurul municipiului Baia Mare. După apariţia companiei australiene în Maramureş, la conducerea Remin s-au perindat trei oameni-cheie, care s-au regăsit ulterior în structurile de conducere ale Transgold, firma care s-a înfiinţat după dispariţia SC Aurul SA, dispariţie forţată de catastrofa ecologică din 2000. Aceşti oameni, care sunt şi acţionari la firmele cu care lucra Transgold, SC Transfigura SRL şi SC Explorer SA, sunt Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu (ultimul a fost şi director general în Ministerul Industriilor şi Resurselor).

Cei trei au pus bazele actualului Romaltyn, Hudrea regăsindu-se şi azi în conducerea firmei, indiferent de cine a fost stăpânul „fabricii de aur” din jurul Băii Mari. În 2003, deputatul Vlad Hogea, care cita documente de arhivă de la unităţile miniere care au făcut iazul Meda, iaz “drenat” de Transgold, spunea că în zonă ar fi fost extrase 45 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Pentru că Transgold a refuzat prelucrarea în Baia Mare a minereului obţinut după prelucrări succesive ale haldei de steril şi l-a transportat în Anglia, fără ca autorităţile vamale române să aibă posibilitatea tehnică de a verifica conţinutul real al aliajului, statul român a fost păgubit într-o afacere în care a intrat cu materia primă şi a scos… mai nimic (redevenţa anuală plătită României a fost de 2% din producţia de aur declarată de Transgold, după prelucrarea minereului în Anglia).

De altfel, una dintre disputele niciodată cercetate de autorităţile statului roman se referă la faptul că, pe lângă aur şi argint, minereul trimis în străinătate conţinea metale rare şi mai preţioase decât aurul: wolfram, cesiu, stronţiu, radiu, beriliu, iridiu.

Tehnologia cu cianuri – lecţie învăţată?

Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru extragerea prin cianurare a aurului din sterilul minier, noul proprietar al Romaltyn Mining, Polyus Gold, trebuie să construiască şi o staţie de epurare performantă. “Încă din anul 2007 a fost finalizată procedura de solicitare a autorizaţiei de mediu, dar pentru a primi această autorizaţie, fără care transgoldnu pot începe producţia, Romaltyn trebuie să îndeplinească nişte condiţii, printre care finalizarea instalaţiei de cianurare, prin care se reduce conţinutul din tulburele de steril până la parametri legali”, a explicat şeful Gărzii de Mediu Maramureş, Călin Crişan. Conform legii, concentraţia cianurilor din apa ce urmează să fie evacuată în râul Lăpuş trebuie să fie sub 0,1 miligrame/litru.

Deşi autorităţile de mediu din judeţ liniştesc populaţia privind termenul îndepărtat privind începerea procesului de exploatare a sterilului minier prin cianurare, reprezentanţii Gărzii de Mediu spunând că mai durează până la construirea staţiei respective şi că acum, spre deosebire de 30 ianuarie 2000, când aproximativ 100.000 de metri cubi de steril şi cianuri s-au scurs din iazul de decantare de la Bozânta în Tisa,un accident asemănător nu mai e posibil”, localnicii privesc cu scepticism reînceperea activităţii la Romaltyn. Cu toate acestea, băimărenii “au stat pe margine” în 25 iulie 2010, când li s-a oferit posibilitatea să se pronunţe în acest sens, în cadrul unui referendum, doar 12,67% dintre localnicii cu drept de vot prezentându-se la urne.

Profitând de letargia localnicilor, şefii de la mediu se transformă în avocaţi ai Romaltyn. “Condiţiile de siguranţă sunt respectate. Acum, pereţii celor patru tancuri de leşiere «vinovate» de accidentul din 2000 au o grosime de un centimetru, aproape dublă faţă de cea prevazută de lege, şi fiecare tanc are o başă colectoare (gropi betonate, ermetice) cu o capacitate dublă decât a tancului. Nu sunt motive de îngrijorare”, a menţionat şeful Gărzii de Mediu, Călin Crişan. El a mai precizat că în cazul în care conţinutul de cianură din lacurile de oxidare de la Bozânta este peste limita legală, se neutralizează şi după aceea, dacă analizele de laborator indică o concentraţie “normală”, sunt evacuate în râul Lăpuş.

Tehnologia fără cianuri, ignorată

Băimărenii de la Lorechim (dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, Liana Oşanu, Lidia Ionescu, Loredana Năftănăilă dr. ing. Vasile Coman şi dr. ing. Corneliu Pop) au perfecţionat şi brevetat o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, care utilizează tiosulfatul de sodiu şi care exclude tehnologiile pe baza de cianuri. Deşi eficientă, unii spun că tehnologia nepoluantă e puţin mai scumpă decât cea prin cianurare, însă poate ar trebui luat în calcul şi riscul de mediu, ţinând cont de precedentul din anul 2000.

Aurul Maramureşului se scurge, prin offshore-uri la oligarhii ruşi.  Romaltyn Minning, fostul Transgold, a ajuns în proprietatea Polyus Gold, cea mai mare companie de minerit aurifer din Rusia, controlată de Mihail Prokhorov, un apropiat al Kremlinului, în prezent cel mai bogat om din Rusia, şi a oligarhul rus Suleiman Kerimov. Noii proprietari au o fabrică de aur şi un iaz de decantare, Iazul Aurul, în Maramureş. Pentru desfăşurarea activităţii este nevoie de aviz de mediu.  Practic, în «pixul» autorităţilor de mediu stă o afacere estimată la 100 de milioane de Euro. Mai mult, Romaltyn Minning deţine trei licenţe de explorare. Pe la colţuri se vorbeşte de repornirea activităţii uzinei şi chiar de dezgroparea mineritului.

Fosta uzină Aurul, vândută pe 4 milioane de euro

Afacerile cu aurul Maramureşului au ajuns pe mâna oligarhilor ruşi. Fosta Uzină Aurul, devenită celebră după accidentul din ianuarie 2000, este controlată de un apropiat al lui Putin, desemnat cel mai bogat rus în 2009, şi de un alt oligarh la fel de celebru. Odată cu criza economică, Siberia şi România au devenit noul «El Dorado» al magnaţilor ruşi. Noua ţintă a «miliardarilor roşii»: fosta uzină Aurul, «botezată» ulterior Transgold, scoată la mezat în urmă cu câţiva ani din cauza unui cumul de cauze în care se încheagă gafe administrative, pierderi şi o somaţie de reducere a activităţii la 15%. După mai multe runde de licitaţii, activele fostului Transgold au fost cumpărate de britanicii de la Oxus Gold şi Kazach Gold, pentru 16 milioane de lei noi, adică cam cât însumau datoriile societăţii. Cele două companii au înfiinţat ulterior Romaltyn Mining, care a trecut 100% în proprietatea Kazach Gold după ce aceasta a cumpărat participaţiunea britanicilor.

Aurul siberian va fi procesat în Maramureş

Numai că, afectaţi de criza financiară, kazacii au fost cumpăraţi de Polyus Gold, cea mai mare companie auriferă din Rusia. Practic, odată cu Kazach Gold, ruşii deţin controlul şi pe fosta uzină Transgold. Gigantul aurului rusesc operează îndeosebi în Krasnoyarsk, Irkutsk, Magadan, Amur, dar şi în repu­blica Yakutia şi are 12.500 de angajaţi. Coproprietarul companiei este Mikhail Prokhorov (prin compania sa Onexim) un apropiat al Kremlinului, cel mai bogat rus în acest moment, cu o avere estimată la 14,1 miliarde de dolari.

Al doilea oligarh rus din spatele Polyus Gold este Suleiman Kerimov, care a cumpărat prin compania sa, Nafta Moskva, 37% din titlurile Polyus Gold, pentru 1,3 miliarde de dolari, potri­vit Bloomberg. Evident, şi Kerimov este agreat de Kremlin, dacă ne gândim că printre reprezentanţii săi în consiliul de administraţie se numără şi Zumrud Rustanova, soţia lui Arkady Dvorkovich, consilier economic la Kremlin. De altfel, statul rus s-a implicat direct în tranzacţia de care depinde şi soarta aurului maramureşean. Potrivit presei, banca VTB trebuia să achiziţioneze o treime din acţiunile Polyus Gold pentru un cumpărător misterios, dar planul a căzut în final. Mai mult, se pare că în tranzacţia cu acţiunile Polyus s-au folosit firme off-shore.

Pentru ruşi, miza kazachă a însemnat unităţile de procesare pe care aceasta le deţine, inclusiv în Baia Mare. Practic ruşii au zăcăminte, mai ales în zone Siberiei, dar au nevoie de uzine de procesare ca să atingă ţintele de producţie propuse.

Pericol pentru mediu

Potrivit acestui scenariu, s-ar dori reluarea activităţii şi în Baia Mare, unde se realizează în prezent lucrări de întreţinere. Numai că, din cauza unor acte normative contradictorii, acum decizia stă practic în «pixul» autorităţilor de mediu. Călin Crişan, comisarul şef al Comisariatului Judeţean Maramureş din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu explică că : «Într-o anexă a Hotărârii de Guvern 349/2005, privind depozitarea deşeurilor, este prevăzut că data sistării deşeurilor lichide la Iazul Aurul este 31 decembrie 2010. După această directivă economică, acest depozit ar trebui să-şi sisteze activitatea şi să intre în procedura de închidere şi ecologizare. Dar în 2008 s-a emis HG 856 privind deşeurile din industria extractivă, în care se precizează că deşeurile din industria minieră nu mai fac obiectul Hotărârii de Guvern 349. Însă în toate evidenţele utilizate astăzi oficial în instituţiile de mediu se ţine cont de HG 349 privind data închiderii depozitelor miniere. Nimeni nu a venit oficial, guvernamental să spună stop, nu mai considerăm că iazurile de decantare sunt supuse acestei reglementări. Pe hotărârea din 2008 ar însemna că iazurile de decantare mai au viaţă până îşi ating capacitatea de înmagazinare. Chiar am discutat şi la Prefectură anomalia asta cu subprefectul Bondi şi dânsa zice că va discuta problema cu Ministrul Mediului». Crişan nu ştie încă dacă la 31 decembrie ruşii vor trebui somaţi să închidă iazul sau nu: «nu pot să mă pronunţ, acum întocmesc o scrisoare prin care mă adresez şefilor mei şi cer lămuriri. Pentru că acum ambele variante sunt legale şi corecte».  Dincolo de datele deţinute de Garda de Mediu există date ale specialiştilor maramureşeni, date de care nu se poate face abstracţie. Iazul Aurul a fost proiectat pentru activitatea de prelucrare a sterilului din halda de la Meda şi cea de la Flotaţia Centrală. Până la celebrul accident, halda de steril de la Meda a fost prelucrată la fabrica fostă Aurul. Rezultatul procesului tehnologic: boulion d’ore a fost prelucrat întru-un combinat din Marea Britanie, deşi în Baia Mare, la acea vreme, funcţiona Combinatul Phoenix, actualul Cuprom. După accident au început necazurile şi nu s-a mai trecut la exploatarea celei mai mari halde de steril, cea de la Flotaţia Centrală. Aici sunt şi depozitele de pirite cu arsen de la mina Şuior. În momentul de faţă, halda de la Flotaţia Centrală cu depozitele ce conţin arsen sunt cel mai mare pericol pentru mediul din nordul ţării. Orice ploaie spală aceste depozite iar apele pline de arsen şi alte metale grele se insinuează în sol, pânză freatică şi aşa mai departe.

Afacere de 100 de milioane de euro

Povestea Romaltyn este interesantă din mai multe puncte de vedere. După accident a urmat potopul. Foştii proprietari, anglo-indieni au încercat să repornească activitatea, dar cerinţele de mediu au fost prea costisitoare. S-a lucrat sporadic şi s-au acumulat datorii. Printr-o tranzacţie cel puţin ciudată, firma Esmeralda (din Australia) a vândut fabrica. Transgold, noul stăpân al uzinei de aur a continuat păguboasa politică a paşilor mărunţi. În 2005 a avut loc unul dintre cele mai stupide accidente la fosta Aurul. Au îngheţat conductele de transport spre Iaz şi au avut loc deversări, relativ minore. Dar, de atunci s-a terminat un capitol din activitatea tumultoasă a fostului copil de suflet al lui Ioan Hudrea, eminenţa cenuşie din mineritul maramureşean. S-a intrat în procedura de faliment şi nimic nu s-a mai întâmplat o perioadă de timp. Transgold a fost o încercare de a resuscita o activitate care cu siguranţă este profitabilă. Nu s-a reuşit şi din cauza cerinţelor în materie de protecţia mediului. Printre altele s-a cerut, s-a impus prin planul de conformare schimbarea procesului tehnologic, mai simplist spus, folosirea unor cantităţi de cianură mai mici, pe fluxul tehnologic. Pe vremea Aurul, în tulbureala care era depozitată pe Iazul de decantare Aurul, cel care s-a rupt în 2000,  exista o cantitatea de cianură de 400 de unităţi de măsură la tona de tulbureală. În planul de conformare erau prevăzute date exacte pentru a se intra în legalitate (o formulare relativă) cu povestea cianurii. Mai exact, până în 2013 ar fi trebuit să se ajungă la 25 părţi-unitate de măsură de cianură în tona de tulbureală, iar în 2018 la 10 părţi-unitate de măsură. Cifrele seci par o activitate care ar fi devenit nepericuloasă. Până la un anumit punct, Transgoldul a făcut demersurile tehnologice pentru a se ajunge la cerinţele planului de conformare. Ce este cert şi sigur, de mai bine de trei ani nu s-a mai solicitat un acord de mediu pentru societate. Ajunsă la o firmă din Kazakhstan, fosta Aurul a fost cumpărată de oameni de afaceri ruşi. Romaltyn este noua fabrică de aur care se pregăteşte de reînceperea activităţii.  Întâmplător sau nu, Romaltyn deţine şi licenţe de explorare pentru de minereuri auro-argintifere atât în Maramureş, cât şi în Satu Mare. Pe unele estimări, afacerea ruşilor din Baia Mare s-ar cifra la vreo 100 de milioane de Euro. Iar Călin Crişan spune că, din punct de vedere legislativ câtă vreme nu este interzisă utilizarea cianurilor în România, activitatea poate să reînceapă.

Consilierii băimăreni ar prefera dezafectarea zonei

[…]

În comisiile CL, arhitectul ce a lucrat la acest PUZ care are şi Romaltyn a dorit să dea o anumită funcţiune zonei. Sunt mai multe propuneri. Aleşii băimăreni membri în comisii înclină spre dezafectarea zonei şi încadrarea ei într-o funcţiune mixtă, respectiv activităţi economice şi chiar o anumită zonă rezidenţială. Arhitectul aşteaptă ca aleşii băimărenilor să se hotărască ce vor: cu sau fără fabrica de aur. Arhitectul a trimis o întrebare, în acest sens şi la Agenţia Regională de Mediu din Cluj. Răspunsul este caracteristic vremurilor noastre: încă o comisie.

„Pentru solicitarea PUZ – malurile Săsarului este nevoie de o evaluare de mediu deoarece suprafaţa aflată în discuţie este relativ mare (288 de hectare), iar în zona studiată există o unitate industrială neevidenţiată în plan (Uzina de tratare a sterilelor, operator Romaltyn Minning SRL, cu potenţial risc pentru sănătatea populaţiei şi care poate influenţa major funcţiunile zonelor învecinate. Procedura de avizare va continua cu etapa de definitivare a proiectului de plan şi de realizare a raportului de mediu. Pentru acestea se va constitui un grup de lucru”, se arată printre altele în adresa Agenţiei Regionale de Mediu Cluj.

Acest grup de lucru va fi constituit de autorităţile maramureşene, tot ce ţine de mediu, de ape, autorităţi administrative, ISU, Cadastru, Direcţia de Cultură, Direcţia de Drumuri şi Poduri. Adresa a fost remisă autorităţilor băimărene în noiembrie 2009. Pe de altă parte, la ISU există un studiu realizat de o firmă specializată cu privirea la zonele de impact, în cazul de faţă, zona Romaltyn. Deşi datele nu sunt secret de stat, ele au un anumit statut. Ce se poate spune la prima vedere este că zona Romaltyn are un impact letal (în cazul unui accident la rezervoarele cu cianură) pe un diametru de 300 de metri, şi pe un diametru de 600 de metri, un grad mare de periculozitate). De aici discuţii în contradictoriu cu privire la soarta fabricii de aur      

Cel mai bogat rus

Mihail Prokhorov s-a născut în 3 mai 1965. S-a îmbogăţit din extracţia şi vânzarea de metale preţioase.Este

prokorov

Mihail Prokhorov este, astazi, un contra-candidat de forma al premierului Putin la alegerile prezidentiale din Rusia

fostul preşedinte al grupului Norilsk Nickel, cel mai mare producător de nichel şi paladiu din lume şi actual preşedinte al Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Rusia şi Onexim Group. Averea sa a fost estimată de Forbes, la nivelul anului 2008, la 14,1 miliarde de dolari. În plină criză, Prokhorov şi-a cumpărat cea mai scumpă vilă din lume, pe Coasta de Azur, în valoare de 496 mil. USD.

S-a mutat într-un sat din Siberia pentru a susţine bugetul acestuia. În toamna anului trecut, a semnat un contract de 200 de milioane de dolari pentru achiziţionarea echipei de baschet New Jersey Nets şi a spus că va investi într-o nouă arenă în valoare de 800 de milioane de dolari ce urmează a fi construită pentru echipă în Brooklyn, New York. Mikhail Prokhorov vrea sa construiască şi prima maşina 100% electrică rusească, care să aibă un preţ de numai 8.800 Euro. Proiectul are susţinerea premier rus, Vladimir Putin.

Este considerat un apropiat al Kremlinului şi este unul dintre cei mai râvniţi burlaci din Europa. Client al cluburilor de noapte, rusul practică Kick box şi baschet, înălţimea sa de aproape 2m este un avantaj. În 2007, a fost implicat intr-un scandal, când poliţia franceză a făcut un raid la palatele Courchevel, în urma căruia au fost arestate 25 de persoane aflate în compania unor tinere, care se pretindeau a fi “modele”.

Posibile scenarii

Din multele discuţii pe această temă s-au desprins mai multe scenarii. Romaltyn va prelucra halda de steril de la Flotaţia Centrală cu depozitele de pirite îmbogăţite cu arsen, după care se va muta undeva lângă Iazul Aurul. Aşa afirmă unii. Alţii explică următoarele: dacă va fi prelucrată halda de la Flotaţie, Iazul aurul va fi plin şi va trebui închis. Ca atare nu are rost să muţi fabrica. A treia categorie de ştiutori afirmă că nu se va muta nimic, că fabrica va începe să lucreze. Bârfele se duc şi spre reluarea activităţii miniere, la un nivel mult mai mic, faţă de ce a fost, dar… Am încercat să vorbim şi cu cei de la Romaltyn. Răspunsul a fost politicos, dar ferm. S-a schimbat politica de relaţii cu presa. Orice întrebare legată de activitatea fabricii trebuie să treacă pe la firma mamă, cea din Kazakhstan.

Nicolae TEREMTUŞ
Ioana LUCĂCEL

Societatea Romaltyn Mining mai are de asteptat cel putin un an pana la inceperea activitatii propriu-zise,desi in iarna acestui an conducerea companiei anunta ca aceasta ar putea incepe la vara. Conform Garzii de Mediu Maramures, Romaltyn trebuie sa-si finalizeze investitiile si reparatiile pentru a putea da startul la poluare.

“Nici nu primesc autorizatia de mediu anul asta pentru ca nu le sunt gata investitiile. Anul asta sigur nu, vara viitoare, poate. Mai au de facut niste reparatii”, a spus Calin Crisan, prim-comisar al Garzii de Mediu Maramures.

Primarul municipiului Baia Mare, Catalin Chereches, a spus ca, odata cu eliberarea autorizatiei integrate de mediu, de catre Agentia Regionala, conducerea primariei, cat si baimarenii, vor fi “legati, legal, de picioare”. […]

Nota noastra:

Doua observatii:

– comparativ cu Rosia Montana, unde se vorbeste, oficial, de 300 de tone de aur, cantitatea de minereu de la Baia Mare este mult, mult mai mica. Si, totusi, la o asemenea cantitate, a existat deja un accident ecologic imens (cel din 2000, evocat in articol):

Accidentul minier din 2000 de la Baia Mare a constat într-o scurgere de cianură produsa lângă Baia Mare. Accidentul s-a produs la societatea Aurul S.A., un joint-venture al companiei australiene Esmeralda Exploration și al guvernului român. Cianura deversată a afectat râurile Săsar, Lăpuș, Someș, Tisa și Dunăre înainte de a ajunge la Marea Neagră.

Apele poluate, în special Tisa și Dunărea, au provocat moartea unei mari cantități de pește în Ungaria și în Iugoslavia. Accidentul a fost unul dintre marile dezastre ecologice din Europa de după Cernobîl.[1] (…)

În noaptea de 30 ianuarie 2000 barajul a cedat deversând 100 000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (aproximativ 100 de tone de cianuri[3]) s-au împraștiat peste câmpuri și în sistemul hidrografic local.[1][2]

Ce fel de dezastru, prin comparatie, se va produce cand se va face lacul de sute de hectare de la Rosia fata de care cel de la Baia Mare este o mica baltoaca!?

– locuitorii de la Baia Mare au fost consultati prin referendum privind exploatatia de aur. Avand in vedere importanta nationala a exploatatiei de la Rosia Montana, nu ar fi fireasca consultarea prin referendum a intregii natiuni?

iazul-bozanta-accident-aurul-transgold-2000

Sursa imaginii: Ziarul MM.ro: Din balon: Vezi imagini aeriene ale iazului Bozanta, unde a avut loc accidentul ecologic din 2000 (VIDEO)


Categorii

1. DIVERSE, Dezastre, calamitati, Razboiul impotriva Romaniei, ROSIA MONTANA

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Se pune la cale INCA UN MEGA-JAF CIANURIC: exploatarea aurului de la Baia Mare de catre OLIGARHUL RUS Mihail Prokhorov

  1. Nu doar aur ci multe alte metale foarte rare si foarte cautate!

  2. Transgoldul nu sunt aceia din cauza carora Romania a pierdut poansonul pentru lingourile de aur?

  3. @Eugenia:

    http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1188278-pierdut-brandul-aur.htm

    Romania nu mai are sanse de a redeveni producator garantat de metale pretioase

    Piata reglementata este cvasiinexistenta, TVA mareste preturile, iar exportul se face in pierdere.

    Vestea proasta e ca muntii nostri aur nu prea mai poarta. Vestea si mai proasta e ca platim din poarta-n poarta ca sa ne marcheze altii aurul. In 1970, Romania era recunoscuta ca producator de aur garantat. Fiecare lingou turnat la combinatul metalurgic Phoenix Baia Mare avea numarul de ordine, greutatea, concentratia, denumirea producatorului si un poanson al Bancii Nationale.

    Poansonul este un fel de brand al aurului. “BNR era analizorul acreditat pe cea mai mare bursa a aurului din lume, cea din Londra. Aurul poansonat de BNR la Baia Mare prezenta garantie pe bursa londoneza. Cand cineva dorea sa cumpere aur din Romania, acesta nu mai era analizat si nici macar cantarit”, explica expertul in piata metalelor pretioase, Horia Ozarchevici.

    In 2002, Phoenix Baia Mare pierde poansonul international. La bursa din Londra, Romania este scoasa de pe lista producatorilor de aur “good delivery”. Motivul oficial este ca productia combinatului baimarean nu se mai incadreaza in standardele internationale (vezi caseta alaturata).

    Motivul neoficial este scandalul financiar care falimenteaza compania anglo-indiana Allied Deals, proprietarul din acel moment al combinatului baimarean. Allied Deals, apoi RBG cumparasera Phoenix de la statul roman pentru 37 milioane $.

    Galbenii vor galbeni

    Blestemul aurului loveste cand actionarul majoritar al companiei anglo-indiene este acuzat de frauda bancara. Allied Deals/RBG voia credite de 600 milioane $ cu garantii false. Escrocheria indienilor se rasfrange asupra combinatului. Productia de aur scade pana la doua tone pe an.

    Romanii de la Remin Baia Mare se asociaza cu australienii de la Esmeralda si infiinteaza Aurul Baia mare, companie care exporta aur sub forma aliajului de aur si argint numit “Dore”. Aliajul este procesat in Anglia, desi Phoenix (azi, Cuprom) putea foarte bine face acest lucru. “Cu ajutorul poansonului se putea vinde aur rapid, in conditii optime si garantat.

    Fara aceasta facilitate, orice producator din Romania trebuie sa apeleze azi la un laborator acreditat, ceea ce ii mareste costurile. Va plati o taxa de expertiza fie pentru toata cantitatea vanduta, fie pentru probele care se iau dupa ce se topesc lingourile”, spune Horia Ozarchevici.

    Cheltuielile in plus sunt un procent sau doua din pretul de bursa al metalului. Daca vi se pare putin, ganditi-va ca aurul graviteaza acum la 550 $ uncia, pretul sau dublandu-se in ultimii cinci ani.

    Iar trendul este crescator dupa ce piata Chinei s-a liberalizat si un miliard de chinezi au voie acum sa cumpere aur, in vreme ce unele state arabe au facut o pasiune din a fi detinatoarele celei mai mari rezerve mondiale.

    Fara bursa, dar cu TVA

    Analistii pietei aurului spun ca Romania nu mai are sanse de a indeplini conditiile de reintrare pe lista producatorilor de aur garantat. Rezervele subsolului sunt in scadere. Transgold Baia Mare si-ar putea reduce productia cu 85%, din cauza unei decizii a justitiei din Ungaria, in urma celebrului scandal de poluare cu cianuri.

    Aurul romanesc este rar, dar si scump, din cauza taxei pe valoarea adaugata. De cinci ani, Banca Nationala n-a mai cumparat aur pentru rezerva de stat. “TVA pe aur pentru investitii nu e normala, iar sa aplici TVA pentru aurul care intra in rezervele internationale ale tarii e chiar exagerat. La bursele internationale poti lua aur fara TVA”, spune un alt specialist in piata aurului, Dan Neacsu.

    Experti ca Dan Neacsu sau Horia Ozarchevici n-au ce sa analizeze, pentru ca nu avem o piata reglementata a aurului. Noul statut al BNR nu-i mai permite bancii centrale sa intervina.

    Producatorii, bijutierii sau bancherii discuta despre o bursa a aurului. “Daca ar exista o bursa, s-ar intalni cererea cu oferta, s-ar vinde intr-un singur loc, aurul ar fi certificat, ar exista controlul pietei, s-ar scoate la suprafata piata neagra”, spune Ozarchevici. Piata neagra reprezinta cam trei sferturi din tranzactiile cu aur in Romania.

    Dan Neacsu crede ca bursa nu rezolva problema: “N-avem jucatori importanti si cred ca se va prefera in continuare piata neagra”. Directorul Transgold Baia Mare, Ben Muntean, spune simplu: “Nici Rusia, care este intre primii producatori mondiali de aur, n-are o bursa a aurului”.

    Monetaria bate pasul pe loc

    Cele doua magazine Podoaba din Capitala supravietuiesc gratie reparatiilor de giuvaeruri. Aurul se prafuieste in vitrine pentru ca nimeni nu prea cumpara de la magazinele Monetariei de Stat. “Oferta de bijuterii gata facute este in Romania asa de mare, incat bijutierii nu mai au cautare.

    Pe vremuri, lumea isi baga economiile in aur, n-aveau alternativa”, se plange directorul Monetariei, Mircea Badarau. Spune ca ii este greu sa achizitioneze cele 30 kg aur de care are nevoie anual. “Am vrut sa cumpar de la un producator din Deva, dar era scump din cauza TVA. Mai convenabil ar fi din import, dar si acolo se adauga pretul transportului.

    Asa ca luam aur de la populatie, sub pretul bursei. Vine omul care n-are bani, mi-l vinde, eu il prelucrez.” In afara de baterea monedei curente, Monetaria Statului traieste din medalii, decoratii, obiecte de cult religios si monede numismatice

    Prin urmare, nu stim daca e aceeasi companie (sau aceiasi actionari) insa s-a intamplat tot la exploatarea de la Baia Mare. In orice caz, pare ceva sistematic: Romania isi pierde calitatea de producator garantat de aur, au loc accidente ecologice grave, celelalte mine (ca Rosia) sunt inchise ba pe motiv de nerentabilitate, ba ca asa ar zice noile reguli europene si, pe scurt, statul roman nici nu mai exploateaza, nici nu mai valorizeaza si nici nu mai produce aur.

    Asta ca sa vina strainii si sa preia totul. Fie la Rosia Montana, unde se gaseste in cantitati imense (sute de tone), fie la Baia Mare. Fie american, fie rus…

  4. @admin
    Multumesc.
    Stiam ca doar la Baia Mare exista o unitate care detinea dreptul de poansanare (marcare) a aurului romanesc, nu stiam exact cum s-a pierdut acest drept, extrem de important pentru o tara. Pentru a-l recastiga este nevoie, printre altele, ca tara sa produca o anumita cantitate de aur pe an, de o a numita calitate si alte conditii pe langa acestea. Astfel, in acest moment, Romania, daca ar dori sa-si marcheze aurul ar trebui sa apeleze la cei care detin acest drept (bulgarii, de exemplu, il mai au!!!!) platind extrem de scump pentru asta! Am avut si am pierdut, vorba dlui academician Dinu C Giurescu.

  5. @ziarmm:

    Multumim de atentionare. Nu am inteles la care fotografie va referiti, pentru ca in linkul dvs apare alta. Oricum, integram in postare si articolul dvs, cu trimitere, evident, la sursa.

  6. Dupa ce, guvernantii de dupa tambalau (rinvolutie) vor instraina avutia nationala; o sa ne impuna, noua, taxe si impozite pe “cacarazele” care le facem noi plebeii.

  7. @ziarmm:

    Da, am pus acum si sursa cu trimitere la articol.

  8. Va multumim mult!

  9. am gasit un site http://www.scrisoarecatreromania.ro/despre-noi/ despre povestile celor care vor sa lucreze la rosia montana, ceva de “inmuiat inimile”. Nu cred ca este necesar de publicat, ptr a nu se da like-uri degeaba.

    Urat mi se pare faptul ca nu este posibil sa-ti spui acolo parerea, insa poti sa trimti mai departe pe facebook, mailuri etc. Adica sa faci reclama unor minciuni poleite.

    Dureros

  10. @Ina:

    E strategia cinica a celor de la RMGC, care folosesc oamenii din Rosia pentru a santaja emotional opinia publica. Dupa ce au mintit in reclame despre cat de mult o sa castige Romania de pe urma exploatarii, au ales o alta strategie de marketing, in care au pus la inaintare oamenii locului. Ceva dincolo de orice fel de regula a bunului simt.

    Despre acest lucru s-au pronuntat CTP, Moise Guran si altii:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/02/07/rosia-montana-cum-lucreaza-soros-la-doua-maini-traian-basescu-realitatea-tv-si-mihai-tatulici-lobby-agresiv-pro-gold-corporation-si-video/

    Gandul [Cristian Tudor Popescu]: Roşia Montană: propaganda murdară, aur curat

    Nu ştiu dacă exploatarea aurului de la Roşia Montană va ghiftui zona cu cianuri sau nu. Nu ştiu dacă e mai bine ca acolo să investească o firmă străină, una românească sau chiar statul. Nu ştiu dacă e mai bine pentru ţară ca aurul să rămână în pământ sau să fie scos. Nu ştiu cât de mare poate fi profitul în afacerea Roşia Montană.

    Văd însă, în fiecare zi, pe televiziuni şi prin ziare, cât de mare, înverşunată şi lipsită de scrupule este investiţia acestei firme, Gold Corporation, în propagandă. La ore de vârf, în care secunda de publicitate face cât o punguţă cu aur curat, sunt aduşi oameni mai mult sau mai puţin necăjiţi “din zonă” şi puşi să-şi plângă cât mai expresiv localnic-rmgcnefericirea pe ecran. Golzii ăştia corporaţi au renunţat să mai înfăţişeze date şi cifre, ce firmă mare şi serioasă sunt ei, ce tehnologii performante şi parfumate deţin, ce binefacere pentru arheologie şi ecologie sunt metodele lor de a suge aurul. Tactica de acest fel ţine de perioada în care golzii cărau pe cheltuiala lor, hăt la o exploatare auriferă din Noua Zeelandă, un cârd de jurnalişti români notorii, ca să le arate ce curate sunt extracţiile corporate. Acum, se recurge la oameni simpli, din care se extrag murdar lacrimi. Mame disperate, tineri care vor să-şi întemeieze o familie, bolnavi, bătrâni, bărbaţi fără lucru, copii trişti funcţionează ca obiecte de propagandă pentru facerea de bine Gold Corporation.

    Mi-a rămas în minte o femeie între două vârste care lăcrimează comunicându-ne că nu are destul să pună copiilor pe masă, nu înainte de a recita că munceşte cu contract pe perioadă determinată la RMGC, care a angajat-o cu mărinimie, deşi nu s-a început nicio exploatare. Mesajul: dacă exploatarea ar începe, femeia, împreună cu alţi 450, ar avea contract pe perioadă nedeterminată şi bani să-şi îndestuleze copiii.

    Astfel de “publicitate” nu mai vizează convingerea autorităţilor române să dea avizul, dar, asemenea propagandei politice, scoaterea în stradă a cetăţenilor care să manifesteze pentru începerea neîntârziată a exploatării la Roşia. Că golzii n-au obţinut deocamdată decât manifestaţii anti, ba chiar o adevărată mişcare civică împotriva proiectului, ar merita o analiză separată.

    Nu sunt în măsură să trag o concluzie economică sau ecologică în legătură cu Roşia Montană. Pot, în schimb, să trag una logică: când cineva cheltuieşte aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public că vrea să-ţi facă un mare bine, ţie, nu lui, mai mult ca sigur te aşteaptă un rău pe măsură.

    PS

    Când scriu aceste rânduri, la Realitatea TV s-a trecut de la persoane separate la antrenarea propagandistică în direct a întregului colectiv: un grup de locuitori din Roşia Montană îi ovaţionează pe specialiştii care au fost împotrivă şi li s-a luat ceaţa de pe ochi şi îi huiduie pe cei care rămân împotrivă încercând să argumenteze.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/11/16/moise-guran-despre-publicitatea-perfida-pentru-rosia-montana-video-epopeea-cianurii-dosarul-afacerii-sau-neocolonialism-de-secolul-xxi/

  11. Am citit si tot citit in seara asta. E trecut de 4 dimineata si ma uimesc de cati oameni, cate bloguri, cate semnaturi, cate videoclipuri, cate discutii si lupte ptr acest proiect. Noi romanii totusi nu-l vrem, exceptand cativa oameni simpli care nu inteleg despre ce este vorba si cativa oameni care au interese directe, interese strict financiare.

    Daca proiectul se va aproba, va fi o catastrofa pentru tara noastra. Observ insa ca nu se tine deloc cont de opinia oamenilor.

    Imi amintesc de IPS Bartolomeu care spunea ca va lupta pana la sfarsitul vietii sale pentru apararea Rosiei Montane. Era un om al cuvantului si asa a si facut.

    Dumnezeu sa ne ajute

  12. Cica s-a intalnit Ivan cu Itic:
    – Ce faceti voi in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, manca-mi-ati? – intreba Ivan
    – Stai sefu, nu da da sefu, e pentru toata lumea! -zise Itic. Tie-ti dam aurul de la Baia Mare.

  13. Pingback: Cand PUTIN il citeaza pe Lermontov. Mobilizare electorala AGRESIVA sub semnul “BATALIEI PENTRU RUSIA” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: Alegeri in Rusia si scenariul PARTENERIATULUI RUSIA-GERMANIA. E credibila ipoteza? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. admin:
    Foarte interesant… Linkurile catre Ziarul de investigatii si Gazeta de Cluj sunt de neaccesat, articolele au disparut!
    Nu, dar acum pe bune, canadienii de la RMGC si americanii de la Chevron par mult mai simpatici pe zi ce trece. Ei fac campanie, vor sa convinga populatia, daca vreti, sa o prosteasca. Rusii in schimb pun pumnul in gura si discuta doar cu oficialii corupti. Populatia nu afla mai nimic decat atunci cand suporta consecintele. Nici macar nu se mai chinuie sa ne prosteasca, ne iau cu japca de-a dreptul!
    In schimb, eu, pentru ca vad aceste lucruri si le spun, sunt pe lista celor partinitori…
    In basmele romanesti, zmeul, desi personaj negativ, avea o calitate: se lupta in lupta dreapta. Numai spanul se dadea drept ce nu era si lucra ascuns.

  16. @Titus L:

    Pai da, ca avem o atitudine infantila, de primitivi. Intodeauna primitivii au fost atrasi de margelele de sticla si au fost pacaliti sa isi dea aurul in schimbul lor. Macar la asta se pricep americanii, au traditie.

  17. pe de alta parte:

    https://ziaruldeinvestigatii.ro/patronate/item/689-investitorii-ru%C8%99i-exploateaz%C4%83-aurul-de-la-baia-mare

    Si-au schimbat url-ul pentru ca si-au nschimbat interfata.

    Iar in ceea ce il priveste pe Prokorov, de la utzu citire:

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare