LUMINA SFANTA S-A COBORAT SI IN ACEST AN (2013) LA IERUSALIM (VIDEO)

4-05-2013 1 minut Sublinieri

UPDATE:

“Patriarhul grec al Ierusalimului, care a condus întreg ritualul, a înconjurat capela Sfântului Mormânt, alături de un sobor de ierarhi şi preoţi. După procesiune, Patriarhul a intrat în lăcaşul unde se crede că lumina sfântă coboară şi a aprins cele 33 de lumânări pe care le-a adus. Purtaţi pe braţe de poliţiştii israelieni, ierarhii şi preoţii au dat apoi lumina tuturor credincioşilor.

Înainte să ajungă în România şi pretudindeni în lumea ortodoxă, Lumina Învierii s-a aprins la Ierusalim. Miracolul s-a produs sub ochii miilor de pelerini ortodocşi veniţi din întreaga lume, ca să fie martori la aprinderea luminii sfinte. Ritualul, acelasi de secole, este o enigmă pe care nici cei mai cinici oameni de ştinţă nu au putut să o dezlege.Miracolul s-a petrecut în Biserica Mormântului Sfânt, în timpul slujbei de vecernie din Sâmbăta Mare.

Cu doar câteva minute înainte ca Patriarhul grec al Ierusalimului să iasă din capela Mormântului Sfânt cu lumina, mulţimea din biserică fremăta de nerăbdare. Oamenii s-au îmbrâncit ca să ajungă mai aproape de înaltul prelat.

Poliţia israeliană abia a liniştit un bărbat care voia să rupă cordonul de securitate.

Spiritele s-au calmat însă imediat ce a apărut lumina sfântă a Învierii. Purtaţi pe braţe de poliţiştii israelieni, ierarhii şi preoţii au dat lumina tuturor credincioşilor, cu grijă însă, pentru că într-un spaţiu ca cel al Bisericii Sfântului Mormânt, care nu are decât o singură uşă, un incendiu ar fi devastator.

În fiecare an, în Sâmbăta Mare a Paştelui ortodox, la Mormântul Sfânt, apare, de nicăieri şi fără nicio explicaţie exterioară, Lumina Învierii. E cea mai veche minune a creştinătăţii de după Înviere, atestată anual.

Creştinii spun că acesta este cel mai vechi miracol vizibil an de an. Ritualul, la care se face referire în mai multe scrieri, începând cu secolul 4 după Hristos, a fost documentat sistematic începând cu anul 1106, când a fost menţionat în scrierile călugărului rus Daniel.

(de la min. 5 in special)

Slava lui Dumnezeu pentru mila Sa catre noi! Momentul pogorarii Sfintei Lumini a fost la 14:15 (ora Romaniei).

 

Totusi este putin trist ca parca de data aceasta, ca niciodata in ultimii ani, s-a lasat o tacere totala in toata media si online-ul romanesc, dar si international, privitor la momentul coborarii Sfintei Lumini la Ierusalim, fiind extrem de dificil sa aflam macar si “informatia” ca Sfanta Lumina a mai venit si anul acesta. Anul trecut, Radio Romania transmitea in direct de la Ierusalim evenimentul si il comenta in duplex, Bucuresti-Ierusalim, suprinzand si emotiile oamenilor care participasera chiar atunci la aceasta minune unica ce vadeste fara tagada care este adevarata si SINGURA Biserica a lui Hristos. Anul acesta – muzica “usoara”. Nici macar canalele de presa ale Patriarhiei nu au transmis pana acum nimic, singurele surse, si acestea gasite foarte greu, fiind cele rusesti, insa la fel de sarace in informatii si relatari.

LATER UPDATE: Exceptie notabila a facut Televiziunea Nationala. Cel putin din cat am gasit noi…

minunea-luminii-invierii-in-biserica-sfantului-mormant_89248100

Vezi si:

550_334_62405


Categorii

1. DIVERSE, Lumina de la Ierusalim, Minuni, Pastile/ Invierea, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

51 Commentarii la “LUMINA SFANTA S-A COBORAT SI IN ACEST AN (2013) LA IERUSALIM (VIDEO)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Exista scepticismul bun al Sf. Apostol Toma si acela mai putin bun al celor care incearca de secole sa-l calomnieze pe Patriarhul Ierusalimului si sa caute explicatii “stiintifice” pentru minunea Luminii Invierii. Nu avem de ce sa-i credem, mai ales ca argumentele lor au fost deja demontate.

    Sigur ca credinta (in general sau cu privire la un lucru particular ca aceasta minune) este un dar de la Dumnezeu. Stim ca oricine cauta adevarul va fi luminat de Dumnezeu sa il gaseasca; s-a intamplat atator si atator oameni care nici macar nu erau crestini ortodocsi, si pentru dragostea lor de adevar, Adevarul li s-a revelat. Pentru un crestin ortodox poate fi o incercare, reamintindu-i ca credinta este un dar de la Dumnezeu si nu ceva la care se ajunge prin logica, iar iesirea din incercarea necredintei nu poate fi decat prin rugaciune. De cele mai multe ori se intampla ca necredinciosul sa nu traiasca experiente directe, ci sa cunoasca persoane sau sa citeasca marturii care prin Dumnezeu ii intareste credinta. Totul este ca atitudinea in aceste cautari sa fie orientata catre adevar si nu catre un scepticism calomniator, ca acela mentionat in paragraful precedent.

  2. ” După 15-20 de minute de rugăciune, lumea din biserică observă o lumină puternică, ca un fulger, care coboară prin cupola mare a Bisericii şi care intră în Sfântul Mormânt, aprinzând vata presărată pe lespede.

    Se spune că, timp de câteva minute, vata nu arde, iar patriarhul o adună cu mâinile, o pune apoi în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului, prima începere din Sfântul Mormânt. Aici, aprinde două buchete de câte 33 de lumânări, iar cupele le dă, pe geam, la doi diaconi ortodocşi. În cele din urmă, Patriarhul iese în biserică cu cele două buchete de lumânări şi împarte focul tuturor celor prezenţi, strigând „Veniţi de luaţi lumină“. ”

    In primul rand daca se vede un fulger din cupola, acesta nu poate fi provocat de fosfor alb. Aici puteti vedea cum un glob de lumina merge pe deasupra credinciosilor din biserica, si asta nu poate avea legatura cu fosforul :
    http://www.youtube.com/watch?v=99xvNIydfvQ

    Se stie deasemenea ca in primele minute flacara de la lumanari nu arde parul sau pielea. Daca era vorba despre fosfor ar fi fost o flacara obisnuita care ar fi provocat ardere la atingere. In plus, unii sceptici din romania, au plecat la ierusalim cu lumanari de la noi din tara, si care s-au aprins singure la fel ca si celelalte lumanari din sfantul Mormant. Deci daca lumanarile din tara noastra ar fi fost imbibate cu fosfor alb atunci s-ar fi aprins si in mainile credinciosilor din romania, singure, ceea ce nu se intampla. Iata cateva dovezi pe care cei care au placerea sa se creada ” stiintifici ” nu le pot explica.

    Am cautat pe internet despre canonul care spune anatema celor care nu cred in acest miracol si nu l-am mai gasit. Insa tin minte ca acum un an-doi am citit despre asta intr-un articol. A fost o disputa intre ortodocsi si eretici care contestau minunea, si pana la urma au invins ortodocsii, iar patriarhul a pronuntat anatema celor care nu cred.

    Cat despre acel inselator Porfirie se vede clar din insasi expunerea lui ca a mintit grosolan : el spune ca patriarhul aprinde lumanarile sale de la o candela ascunsa din sf mormant; pai daca ar fi asa cum se face totusi ca lumanarile credinciosilor din biserica se aprind singure si ele ?

    Patriarhul Diodor al Ierusalimului (1923-2000, patriarh între anii 1981-2000) a venit la Ierusalim în anul 1938 şi de atunci a luat parte an de an la ceremonia Sfintei Lumini. El ne-a lăsat următoarea mărturisire:
    ,,Rugăciunea în Sfântul Mormânt este un moment foarte sfânt, într-un loc foarte sfânt. De aici a înviat cu slavă Domnul şi de aici Şi-a răspândit lumina în lume. Îngenunchind în faţa acestui loc unde El a înviat din morţi, suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii Sale slăvite. Învierea este pentru creştinii ortodocşi centrul credinţei. Prin Învierea Lui, Hristos a câştigat biruinţa finală asupra morţii, nu doar asupra morţii Sale, ci şi asupra morţii celor ce sunt aproape de El. Nu cred că este o întâmplare că Focul Sfânt apare exact pe locul acesta. Hristos vrea să ne reamintească faptul că Învierea Sa este o realitate, nu un mit.
    După ce au fost stinse toate luminile din biserică, mă înclin şi intru în prima încăpere a mormântului (Capela Îngerului). De acolo îmi găsesc drumul prin întuneric spre camera interioară unde a fost îngropat Hristos. Aici îngenunchez cu frică sfântă în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte şi de unde a înviat. Spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor şi după aceea aştept. Uneori aştept câteva minute, dar de obicei minunea are loc imediat după ce am spus rugăciunile. Din mijlocul lespezii pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, care are o tentă albăstruie, dar culoarea poate căpăta multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti.
    Lumina răsare din piatră ca ceaţa care se ridică deasupra unui lac, lespedea pare a fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde, nu mi-am ars barba niciodată în cei 16 ani de când sunt patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul întâi patriarhului armean, apoi patriarhului copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în biserică”.

    Mărturiile despre Sfânta Lumină se regăsesc în două izvoare principale: în tipicele sau documentele liturgice ce vorbesc despre rânduiala slujbelor de peste an, şi în relatările pelerinilor în Ţara Sfântă. Există şi alte surse, la fel de demne de crezare, precum vieţile sfinţilor, cronici istorice creştine şi necreştine, scrisori, diferite tratate religioase. În mod firesc, relatările din primele veacuri creştine sunt puţine la număr, iar pe măsura trecerii secolelor, istorisirile se înmulţesc şi oferă mai multe amănunte.
    Aceste relatări mărturisesc faptul că minunea nu are loc decât la slujba săvârşită de ierarhii ortodocşi, şi niciodată la cei catolici sau monofiziţi; există cazuri în care aceştia din urmă au încercat să ia locul ortodocşilor pentru a primi Lumina şi de fiecare dată au avut loc minuni înfricoşate. De asemenea, lumea musulmană nu a rămas indiferentă la ea, mai mulţi cronicari musulmani redând în scrierile lor minunea, care de altfel a fost pricină de convertire la Ortodoxie pentru unii din coreligionarii lor.
    Prima mărturie o aduc Sfinţii Părinţi ai Bisericii care spun că Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan, primii care au ajuns la mormântul Domnului după vestirea mironosiţelor, au văzut Lumina dumnezeiască. Deşi îngerul plecase, deşi era încă întuneric, ei au văzut giulgiurile şi mahrama pentru că mormântul era plin de lumină. În Cuvântarea a II-a, Despre Învierea lui Hristos, Sfântul Grigorie al Nyssei scrie: ,,Şi când le-a văzut (giulgiul şi mahrama), Petru a crezut, pentru că Mormântul era plin de lumină, deşi era încă noapte; interiorul Mormântului era vizibil într-un chip îndoit: atât pentru simţuri, cât şi pentru minte”.
    Tot aşa scrie dumnezeiescul Ioan Damaschin: ,,Şi degrabă alergând Petru, a stătut înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup” (Octoih, glasul al 8-lea, sedelnă la utrenia duminicii).
    În Istoria Bisericească, Eusebiu de Cezareea descrie o minune legată de sărbătorile pascale. Pe vremea Sfântului Patriarh Narcis al Ierusalimului (secolul al II-lea), în timpul marii privegheri de toată noaptea a Paştilor, s-a terminat untdelemnul din candele. Credincioşii s-au întristat foarte tare, iar patriarhul a poruncit ca toate candelele să fie umplute cu apă din izvorul Siloamului. La rugăciunea lui, apa s-a transformat în untdelemn şi a ars câtă vreme a ţinut slujba de Paşti.
    Sfintele Paşti din anul 1905 Curtea Bisericii Învierii Domnului
    Cererii emirului de a nu se mai săvârşi ceremonia de la Mormântul Domnului, creştinii îi răspund că astfel s-ar pierde veniturile colectate de autorităţile musulmane de la pelerinii creştini prezenţi la minune. Emirul născoceşte alt plan, iar Niketas descrie în scrisoarea sa minunile înfricoşate săvârşite de Dumnezeu spre zădărnicirea planului acestuia.
    Emirul ,,a cerut patriarhului, sub ameninţarea interzicerii sărbătorii populare a Învierii lui Hristos, o plată de 7.000 de galbeni. Dar în timp ce patriarhul era ţinut închis sub pază în pretoriu, Dumnezeul minunilor a umplut două din braţele unei candele triple ce atârna deasupra locului unde trupul lui Hristos a fost dat jos de pe cruce pentru a fi spălat (Piatra Ungerii). Când vestea minunii a ajuns la pretoriu, creştinii şi musulmanii au alergat la biserică.
    Patriarhul a sosit şi el urmat de cler şi, văzând că nu avusese loc aprinderea Luminii Sfinte, a închis cu ajutorul musulmanilor Sfântul Mormânt şi a început să se roage împreună cu creştinii. Spre ceasul al şaselea, fixând cu privirea Mormântul, el a văzut arătarea suprafirească a luminii. A intrat în Mormânt a cărui intrare i-a fost arătată de un înger. Când a luat o lumânare spre a da din focul dumnezeiesc tuturor celor din biserică care aveau făclii, abia a ieşit afară din mormânt că a şi văzut biserica umplută dintr-odată de o lumină dumnezeiască.
    Musulmanii înşişi erau plini de uimire, deoarece până atunci arătarea luminii se petrecea doar la una din candelele dinlăuntrul Mormântului, în vreme ce în această zi întreaga biserică se umpluse de lumină. Emirul, care privise de undeva de sus, a fost martorul unei minuni încă şi mai mari. Cea mai mare dintre candelele suspendate în faţa sa a lăsat să scape untdelemnul şi apa pe care le conţinea şi s-a umplut de focul dumnezeiesc, deşi nu avea defel fitil”.
    La începutul secolului al XI-lea, în lucrarea sa despre sărbătorile diferitelor popoare din lumea islamică, istoricul musulman al-Biruni notează: ,,În legătură cu Sâmbăta Învierii se spune o istorie ce uimeşte pe cercetătorii ştiinţelor naturale şi al cărei fundament este cu neputinţă de descoperit. Dacă asupra fenomenului n-ar fi existat acordul venit din partea unor persoane cu concepţii diferite şi care relatează că el este fundamentat pe declaraţiile martorilor oculari şi a fost transmis de învăţaţi deosebiţi şi de alţi oameni în cărţile lor, nu i s-ar putea da vreo crezare. Am aflat despre el din cărţi şi am auzit despre el de la al-Faraj ibn Salih din Bagdad.
    Pe această temă se face un raport, care este trimis în capitala califului de îndată ce focul coboară. Cel care mi-a povestit despre aceasta mi-a spus că unele din autorităţi (musulmane) au înlocuit feştila candelei cu un fir de aramă, cu scopul ca acesta să nu se aprindă şi ceremonia să fie astfel întreruptă. Dar când focul a coborât, ea s-a aprins totuşi”.
    În anul 1009, Biserica Învierii este distrusă din temelii la porunca califului al-Hakim. Istoricul sirian Ibn al-Qualanisi, care a scris la jumătatea secolului al XII-lea cea mai amănunţită relatare a acţiunilor califului al-Hakim, consideră că distrugerea s-a datorat în exclusivitate reacţiei califului faţă de coborârea Luminii Sfinte în Sâmbăta Paştilor în acest lăcaş din Ierusalim. Violenţa extremă a campaniei califului arată popularitatea pe care o avea în epocă minunea Luminii şi credinţa creştinilor în aceasta.
    Următorul martor însemnat este egumenul rus Daniil, care a vizitat Ţara Sfântă în 1106-1107, în vremea stăpânirii cruciate a Ierusalimului: ,,La ceasul al şaselea al Sâmbetei Sfinte, toţi se adună la Biserica Învierii, oameni de pretutindeni, în număr mare şi cu anevoie de socotit. Mulţimea a umplut locul din jurul bisericii, numai preoţii erau înăuntru şi fiecare, clerici şi laici, aşteptam sosirea prinţului şi a curţii sale (prinţul latin al Ierusalimului).
    Prinţul mi-a poruncit … să merg … deasupra uşilor Sfântului Mormânt, în partea opusă marelui altar, aşa că puteam vedea peste uşile mormântului, trei dintre ele toate sigilate cu sigiliul regal. În ce priveşte clericii latini, ei au rămas la altarul mare. La ceasul al optulea, clerul ortodox a început să cânte vecernia. Spre sfârşitul ceasului al nouălea, când au început să cânte stihul ,,Cânta-voi Domnului”, un nor mic venind dinspre răsărit s-a oprit dintr-o dată deasupra cupolei deschise a bisericii şi o ploaie torenţială de lumină a căzut peste Sfântul Mormânt şi peste noi cei ce eram deasupra Mormântului. Atunci Sfânta Lumină a luminat dintr-o dată Mormântul, strălucind luminos şi frumos. Episcopul a deschis uşile mormântului şi a mers cu lumânarea pentru a fi aprinsă şi apoi pentru a trece focul celorlalţi oameni.
    Acest foc sfânt nu este ca o flacără obişnuită, ci arde într-un fel foarte neobişnuit, cu o strălucire de nedescris şi o culoare roşie asemenea scorţişoarei”.
    La sfârşitul veacului al XII-lea, Itinererium regis Ricardi înfăţişează vizita lui Saladin la Sfântul Mormânt în Sâmbăta Mare a anului 1192. Autorul cronicii scrie: ,,Saladin, cu suita sa, a făcut o vizită la Sfântul Mormânt al Domnului nostru, pentru a se asigura el însuşi de adevărul unui fapt, anume de pogorârea din cer a Luminii, o dată pe an, pentru a aprinde candela. După ce urmărise pentru un timp cu mare atenţie evlavia şi căinţa multor captivi creştini care implorau mila lui Dumnezeu, el şi toţi ceilalţi turci au văzut, pe neaşteptate, focul dumnezeiesc pogorând şi aprinzând candela, aşa că au fost puternic mişcaţi, în timp ce creştinii se veseleau şi slăveau cu glas tare faptele puternice ale lui Dumnezeu.
    Dar saracinii nu au crezut această minune atât de minunată şi vădită, deşi au fost martori la ea cu propriii lor ochi, ci susţineau că era o născocire mincinoasă şi o fraudă amăgitoare. Pentru a dezvălui frauda, Saladin a poruncit să fie stinsă candela; însă aceasta a fost reaprinsă numaidecât de puterea dumnezeiască; iar când necredinciosul a poruncit să fie stinsă a doua oară, aceasta a fost aprinsă din nou, şi tot aşa şi a treia oară. Atunci, zăpăcit, sultanul a strigat în chip profetic: ‘Da, în curând voi muri sau voi pierde Ierusalimul’ ”.
    În 1846, monahul rus Partenie vizita Ţara Sfântă şi era martorul minunii. Notele lui de călătorie cuprind numeroase evocări ale evenimentelor Ierusalimului acelui timp. El acordă o atenţie deosebită ceremoniei Luminii Sfinte şi o descrie pe larg: ,,Lumina curgea asemenea a două râuri de foc, unul de la apus, de la Mormântul lui Hristos, iar altul de la răsărit, din altar. Întreaga biserică se prefăcuse în foc. Nimic nu putea fi văzut în biserică decât Lumina cerească. Deasupra şi dedesubt şi în jurul balcoanelor, Lumina se revărsa mereu. După ieşirea patriarhului cu Sfânta Lumină, oamenii s-au grăbit înăuntru ca să se închine. Şi am socotit potrivit să fac şi eu la fel. Întreg Mormântul lui Hristos era ud, de parcă îl umezise ploaia”.
    În cartea sa, Am văzut Sfânta Lumină, arhimandritul Sava Achilleos relatează istorisirea unui monah din Ierusalim, părintele Mitrofan Papaioannou. În anul 1926, acesta s-a ascuns sub o arcadă înlăuntrul kuvuklionului. Reuşind cu greu să se ascundă, el a scăpat neobservat la nenumăratele percheziţii făcute în Mormânt înainte ca acesta să fie sigilat. El mărturiseşte: ,,Tocmai în momentul în care chinul meu ajunse în punctul unei încordări groaznice, din cauza captivităţii în mica nişă, în acea neţărmurită linişte de moarte, am auzit un şuierat slab. Era asemenea unei şuviţe luminoase de vânt. Şi îndată – o privelişte de neuitat – o lumină albastră a umplut toate ungherele Sfântului Mormânt. În mijlocul acestei lumini l-am văzut limpede pe patriarh de pe a cărui faţă se rostogoleau uriaşe picături de sudoare.
    Pe măsură ce se răspândea în mormânt, mişcându-se de colo-colo, chiar aşezându-se pentru un moment deasupra capului patriarhului, lumina albastră căpăta în cele din urmă o culoare albă. Atunci, aflată în plină vedere, candela aşezată pe Sfântul Mormânt s-a aprins de la sine. Patriarhul s-a ridicat apoi, s-a închinat înaintea Mormântului şi s-a dus în Capela Îngerului”.
    Acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele mărturii despre venirea Luminii Sfinte în chip minunat la Mormântul Domnului din Ierusalim.
    Sfantul Mormant are mai multe altare, armenii si monofizitii si maronitii au altarele lor. Sambata dimineata s-au stins toate candelele si la Mormantul Domnului si pe Golgota, peste tot. Iar in Mormant ramane numai putina lumina ce vine prin niste gemulete mici de la zi, caci sunt galerii la Sf. Mormant. Raman calugari de straja, caci Biserica are multe odoare, se inchide Biserica si se duc toti acasa dupa Prohod, pana Sambata la orele 11. Pe la orele 11, armata este foarte de mare folos, te intreaba: Esti ortodox, treci aici! Esti catolic, ai alt loc. Fiecare religie are locul ei. apoi intra toata lumea linistita in Biserica si deodata intra 20 de mitropoliti imbracati in vesminte si 400 de preoti. Nu se intra in Mormant cu aparate de fotografiat cu bliz, in mormant nu-i voie, trebuie sa fie numai lumina de la zi. Fiecare are in mana lui cate un smoc de 33 de lumanari, atatea cati ani a avut Domnul nostru Iisus Hristos. Pe la orele 12, la amiaza, vine si Patriarhul, descult si cu capul gol, imbracat intr-o camasa alba de matase cu maneca larga. Lumanarile, cele 33, sunt lipite deolalta si au pictata Invierea lui Hristos pe ele si se vand ?n magazinele din Ierusalim. Patriarhul este controlat de armata in fata a mii de oameni, ca nu cumva sa aiba ceva de aprins si sa se spuna, ca a facut ceva si a aprins Sfanta Lumina. Dupa aceea, episcopii il imbraca. Stiharul alb ramane pe el, il imbraca cu toate vesmintele de Patriarh. Numai bine se fac orele 13, iar pe la orele 13, Patriarhul se roaga in 3 limbi: “Sa ne rugam ss vie Sfanta Lumina!” arabii striga, bat din palme, aclama. Patriarhul este tinut de diaconi atunci cand cade in genunchi si tine rugaciunea lui cam o jumatate de ora. Pe la orele 12 a fost inceputa Vecernia, iar cand se termina rugaciunea de chemare a Sfintei Lumini, numai ce auzi in Biserica: “Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieste” – fiecare striga in limba lui. Patriarhul sta in genunchi si exact cand a ajuns Vecernia la cantarea “Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc …” a intrat un nor azuriu albastru in Biserica, la care nu te puteai uita, ca te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger a trecut peste Catapeteasma (Iconostas) peretele ce desparte altarul de popor si s-a dus lin, drept la mormantul lui Hristos, cand a atins piatra de pe Sf. Mormant, toata vata de pe el s-a aprins si toate candelele s-au aprins singure. La cei din balcoanele de sus li s-au aprins singure lumanarile in maini. Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile si cand s-au deschis usile de la Sf. Mormant, inauntru era un cuptor mare de vapaie de foc, o vapaie albastruie alba. Patriarhul are niste cutii mari cu cheile si cu manere cu multe gauri. Patriarhul ia vata aprinsa si o baga cu foc in cutii si lumina tasneste prin gaurile cutiilor si apoi le incuie cu cheita si ia cutiile de manere, iar diaconii merg inainte si havasii (soldati) cu culioane rosii, ca protopopii si cu bastoane de argint, care-l pazesc pe Patriarh si merg prin mijlocul Bisericii cu vasele cu lumina si striga: “Veniti de luati Lumina!” De la lumina Patriarhului mii si mii de lumanari se aprind, ca tasneste pe gaurile acelea ca razele soarelui.
    Clopotul cel mare de la Mormantul Domnului, facut din aur, in Vinerea Sf. Pasti il plange pe Mantuitorul pentru ca a murit, se trage singur, rar si cu jale, Bang, Bang. Grecii mi-au spus cum boceste clopotul cel mare si ca se trage singur, iar cand vine Invierea, tot singur se trage si suna foarte repede si cu veselie si le acopera pe toate celelalte clopote.
    Cand a fost parintele Petroniu la Sf. Mormant, Sfanta Lumina a venit asa: Cand s-a facut rugaciunea pentru Sfanta Lumina, deodata a venit un stalp de foc si s-a speriat toata lumea, a venit deasupra Sf. Mormant s-a despicat in 3, un stalp de foc a mers la Golgota, unul la Mormantul Domnului si unul la Biserica Sf. Invieri. In trei stalpi s-a facut Lumina aceasta, caci nu vine in fiecare an la fel, aici sunt taine mari.
    În anul 1101, când clerul grec şi latin au slujit împreună pentru venirea Sfintei Lumini, iar istoricii consemnează că ea nu s-a pogorât în Sâmbăta Mare din cauza participării latinilor. Ea a apărut numai după ce grecii s-au rugat în lipsa latinilor, în Duminica
    Paştilor.

  3. Mai, mai aveti multi frati p-acasa?!

    E Sarbatoarea Invierii, asa ca ati scapat sa va dau raspunsul care il meritati, dar nu va sfatuiesc sa insistati. Rabdarea mea are si ea limitele ei. Inguste.

    in loc de asta, uite martuia Parintelui Cleopa, din Pelerinul Roman. Ia de aici.

    Mai adaug ca Ortodoxia nu se cladeste pe minciuna, si plin de must sa fii sa crezi ca sute de ani Patriarhii Ierusalimului intra sa slujeasca Sfanta Liturghie a Invierii cu minciuna pe suflet.Cu atat mai mult cu cat de-a lungul secolelor si-au pus viata in pericol marturisind Adevarul, marturisindu-l pe Hristos Care este Adevarul, sub stapanire musulmana si nu numai.

    Daca sufletul tau e in necredinta, normal ca o sa tot cauti pana gasesti pe internet (LOL, pentru voi noul catehism, dar al cui catehism? ) materiale care sa iti confirme parerile slabe in credinta, ca sa nu zic rauvoitoare.

    Stapanitorul lumii acesteia, din acea regiune, repeta perseverent de 2000 de ani incoace aceeasi greseala; incearca prin control sa “impiedice” cred ei, un fals, increarca sa impiedice Adevarul, nefacand altceva decat sa il intareasca, sa il certifice, sa il faca sa tasneasca luminos la suprafata.

    Copilashi, nu mai cititi asemenea materiale hulitoare, ca vi se va intuneca sufletul. Pentru ca e pacat impotriva Duhului Sfant impotrivirea fata de adevarul invederat. http://teologie.do.am/blog/pacatele_impotriva_duhului_sfant/2010-08-07-4

    Iata cum impiedica vrasmasul mantuirii de 2000 de ani incoace sa iasa adevarul la suprafata ca untul de lemn, si prin asta face decat sa dea dovada despre adevar.
    (Binenteles, ramane corul urlatorilor de serviciu degeaba, insa neputinciosi, caci iarasi de veti putea, si iarasi veti fi biruiti, caci cu noi este Dumnezeu).

    http://www.credo.ro/lumina-sfanta-pelerinul.php

    Parintele Cleopa:

    “Cand am ajuns la Ierusalim in anul 1974 am slujit Prohodul Mantuitorului cu Patriarhul Benedict, ce avea 97 de ani, in Vinerea Sf. Pasti. Prohodul s-a terminat aproape de ziua in Sambata Sf. Pasti. Iar, cand citeste evanghelia: “Si au pecetluit Mormantul impreuna cu custodia” atunci intra armata in Biserica si se duce si stinge cele 40 de candele de aur de la Sf. Mormant Si pe lespedea Sf. Mormant ce are 3,5 m lungime si 2,5 in latime pun pecete, preotii au pus vata deja foarte groasa acolo, ca atunci cand va veni lumina s-o ia si s-o dea aprinsa la popor. Vine armata si pune 3 sigilii pe usa Sf. Mormant, sigiliul armatei evreiesti – (in limbile – la fel ca la Patimile Mantuitorului, in trei limbi, n.n.) evreieste, englezeste si arabeste, am vazut cu ochii aceasta. Pe urma s-au stins cele 2770 de candele din tot mormantul, caci cele 40 de aur sunt in Sf. Altar, unde este piatra pe care a fost pus trupul lui Iisus.”

    Ce candele in Sfantul Altar, ce fosfor, ce prostii in capul lor, ce hule ca marturii ale necredintei ridicate impotriva Adevarului care ii deranjeaza.

    “Raman calugari de straja, caci Biserica are multe odoare, se inchide Biserica si se duc toti acasa dupa Prohod, pana Sambata la orele 11.”

    deci Sfantul Altar este pecetluit, cu NIMENI inauntru; sa vedem pana candeste pecetluit!

    “Pe la orele 12, la amiaza, vine si Patriarhul, descult si cu capul gol, imbracat intr-o camasa alba de matase cu maneca larga. Lumanarile, cele 33, sunt lipite deolalta si au pictata Invierea lui Hristos pe ele si se vand ?n magazinele din Ierusalim. Patriarhul este controlat de armata in fata a mii de oameni, ca nu cumva sa aiba ceva de aprins si sa se spuna, ca a facut ceva si a aprins Sfanta Lumina. Dupa aceea, episcopii il imbraca. Stiharul alb ramane pe el, il imbraca cu toate vesmintele de Patriarh. ”

    sunt si induiosatori saracii, pe deasupra

    deci Sfantul Altar este pecetluit, cu NIMENI inauntru; sa vedem pana candeste pecetluit!

    “Patriarhul sta in genunchi si exact cand a ajuns Vecernia la cantarea “Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc …” a intrat un nor azuriu albastru in Biserica, la care nu te puteai uita, ca te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger a trecut peste Catapeteasma (Iconostas) peretele ce desparte altarul de popor si s-a dus lin, drept la mormantul lui Hristos, cand a atins piatra de pe Sf. Mormant, toata vata de pe el s-a aprins si toate candelele s-au aprins singure. La cei din balcoanele de sus li s-au aprins singure lumanarile in maini. Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile si cand s-au deschis usile de la Sf. Mormant, inauntru era un cuptor mare de vapaie de foc, o vapaie albastruie alba. ”

    Deci Sfantul Mormant este sigilat ore bune in sir, cu nimeni inauntru – pe controlate – si desigilat DE ABIA DUPA CE VINE SFANTA LUMINA, de catre armata locala, care ca si musulmanii de secole inainte, cu ochii lor vad dar nu vor sa priceapa.

    “Patriarhul are niste cutii mari cu cheile si cu manere cu multe gauri. Patriarhul ia vata aprinsa si o baga cu foc in cutii si lumina tasneste prin gaurile cutiilor si apoi le incuie cu cheita si ia cutiile de manere, iar diaconii merg inainte si havasii (soldati) cu culioane rosii, ca protopopii si cu bastoane de argint, care-l pazesc pe Patriarh si merg prin mijlocul Bisericii cu vasele cu lumina si striga: “Veniti de luati Lumina!” De la lumina Patriarhului mii si mii de lumanari se aprind, ca tasneste pe gaurile acelea ca razele soarelui. ”

    Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile si cand s-au deschis usile de la Sf. Mormant, inauntru era un cuptor mare de vapaie de foc, o vapaie albastruie alba.
    Pentru ca;
    HRISTOS A INVIAT!

    http://www.crestinortodox.ro/biblia/Evanghelia-Matei/Iisus-adus-in-fata-lui-Pilat-Moartea-lui-Iuda-Judecata-lui-Pilat-Iisus-osandit-la-moarte-Incununarea-cu-spini-Rastignirea-si-moartea-lui-Iisus-Inmormantarea-Paza-mormantului/

    62. Iar a doua zi, cea care este dupa vineri, s’au adunat arhiereii si fariseii la Pilat,
    63. zicand: “Doamne, ne-am adus aminte ca amagitorul acela a spus inca de pe cand era in viata: Dupa trei zile ma voi scula.
    64. Deci, porunceste ca mormantul sa fie tinut sub paza pana a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, sa-l fure si sa spuna poporului: s’a sculat din morti; si ratacirea de pe urma va fi mai rea decat cea dintai”.
    65. Pilat le-a zis: “Aveti straja; mergeti si paziti-l cum stiti”.
    66. Iar ei, ducandu-se, au pecetluit piatra si au intarit cu straja paza mormantului

  4. PS:

    http://www.credo.ro/lumina-sfanta-pelerinul.php

    Lumina aceasta, ce vine singura din ceruri in Sambata Pastilor este LUMINA CU CARE HRISTOS S-A COBORAT LA IAD, cum zice Isaia: “Cei ce sedeau in intuneric vor vedea lumina mare”.

    Lumina este imateriala, timp de 2 minute dai pe fata cu ea si nu te arde.

    (Par Cleopa)

  5. Generalul turc, martir pentru Lumina Invierii lui Hristos

    si ma mir;
    Sfintii Martiri au vrut mai bine sa moara decat sa se lepede de Hristos, iar cei de azi o fac voi0os fara sa clipeasca?!

    http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/minunea-la-sfantul-mormant-martirul-sfintei-lumini-anul-1326-118434.html

    Parintele Cleopa, Pelerinul Roman:

    Martirul Sfintei Lumini – din anul 1326

    In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9.000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos.

    Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa!

    Dar turcii i-au intrebat: “De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?” Armenii au zis: “Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte”. “Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?” Noi platim si taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi la armeni!” Turcii au zis: “De nu iese lumina la voi o s-o patiti!” Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant – si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sfantul Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.

    A zis Patriarhul: “Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sfantul Iacob, care este aproape de Mormant”, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: “Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare.”

    Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noaptea, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: “Hristos a inviat!” un stalp de marmora din Biserica Sfantul Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.

    Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: “Cred in Hristos!” Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este “Martirul Sfintei Lumini”.

    Iata ca un pagan s-a convertit la Hristos, botezul martiriului, vazand minunea
    si crestinii nostri de azi se indoiesc? crezand in marfurile supermarketurilor?
    atat de rau am ajuns?

  6. Ciudată minunea aceasta care se face într-o cămăruţă ascunsă şi nu la lumina zilei…

  7. @ Lazar Marian Tudorel:

    Ciudata va fi fost si ramane pentru SARMANII NECREDINCIOSI si Invierea lui Hristos, “intamplator” savarsita in acelasi loc, noaptea si pe nevazute… Cand nu ai in tine lumina, si lumina orbitoare iti poate parea intuneric.

  8. Daca Dumnezeu ar fi vrut, ar fi facut minuni ca sa vada toata lumea. Au fost minuni vizibile la inceputul crestinismului in timpul martirajelor crestine, pentru raspandirea credintei crestine si in Vechiul Testament la scoaterea evreilor din Egipt, dar in general minunile nu se fac ca sa le vada toti, pentru ca planul lui Dumnezeu nu este ca oamenii sa vada si sa creada, ci sa creada fara sa vada, pentru a primi mai multa rasplata.
    “Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Evanghelia dupa Ioan, 20:29)

    Si nu este vorba de o camaruta ascunsa, ci de Mormantul Mantuitorului, care ca orice mormant este firesc sa nu fie foarte spatios, nici sa se afle in spatiu deschis. Oricum lumina care vine din Cer si aprinde vata de pe Sfantul Mormant este vazuta de cei din Biserica Sfantului Mormant, nu este chiar ascunsa.

  9. @ Lazar Marian Tudorel:

    Nu-i asa?

    ciudati sunt si unii mai certati cu cartea care nu stiu ca e Biserica Invierii si nu o camaruta; si Lumina e Lumina lui Hristos care lumineaza tuturor (care au ochi de vazut)

    dupa gustul lor era mai bun un stadion cu megafoane cu shamponati pe creier, nu-i asa? va deranjeaza dreapta credinta, eh? ca sa nu spun mai mult

    Mai sunteti multi? sau doar unu care scriie sub indendtitati multiple? disociere de personalitate, ceva?

  10. Pingback: SFANTA LUMINA A VENIT SI IN 2016 LA IERUSALIM (video, foto). Marea MINUNE care adevereste unicitatea ORTODOXIEI, reafirmat in fiecare an, la Mormantul Domnului, direct din cer | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare