SIMONA HALEP – PRIMUL GRAND SLAM, MODELUL DE LUPTA PANA LA CAPAT si MARTURISIREA CRUCII. Semnificatia victoriei istorice de la Roland Garros a sportivei, intamplata in aceeasi zi in care la Bucuresti defila PRIDE-ul LGBT: “Nu contează de câte ori cazi – contează că te ridici, din nou şi din nou”
Catalin Sturza/ Adevarul: Simona Halep – She’s Our Real Pride
Nu credeam că o să o văd pe Simona câştigând Roland Garros-ul – nu după înfrângerea din finala anul trecut. Probabil că undeva, în subconştient, îmi spuneam că nu merităm, că nici unul dintre noi nu poate avea determinarea, disciplina, tăria mentală şi morală, dacă vreţi, să întoarcă o astfel de înfrângere şi să devină campioană în acelaşi loc, peste un an.
Cu siguranţă că nu credeam să o văd pe Simona aşa cum a câştigat azi – întorcând o partidă în faţa unei jucătoare mult mai puternice decât Jelena Ostapenko. Unui Numărul 1 în Statele Unite care a dominat primul set. Nu credeam să o văd pe Simona ieşind de pe linia de fund, atacând, hărţuindu-şi adversara, luptând pentru fiecare minge şi spunând: „nu îţi las nimic”.
Şi câştigând partida superb, perfect, cu un as. Şi peste as, crucea aceea mare, frumoasă, de la sfârşit. O cruce de mulţumire: mulţumesc, Doamne, pentru tot ajutorul. Dar şi de mărturisire, într-o lume a tenisului şi a sportului în care pentru astfel de mărturisiri rişti să pierzi sponsori şi coloane pe prima pagină a ziarelor. Dar nu contează – Simona a arătat tot ceea ce avea de arătat, a spus tot ceea ce avea de spus.
Simona poate şi trebuie să fie un model pentru noi toţi. Ea este adevărata noastră mândrie, cu ea ieşim în lume, prin victoria ei obţinută poate nu întâmplător chiar în faţa publicului francez ne regăsim demnitatea – She’s our Real Pride. Nu este o forţă a naturii ca Serena, nu este o divă ca Sharapova, dar este o campioană pentru vremurile noastre. Ai căzut – ok, te-ai ridicat; ai căzut din nou – ok, te-ai ridicat din nou. Nu contează de câte ori cazi – contează că te ridici, din nou şi din nou, până când ajungi la premiul cel mare de la capăt.
Pentru Simona, ieri, a fost trofeul de la Roland Garros. Pentru noi, toţi, premiul e să ne redescoperim drumul, sensul, identitatea.
***
Jurnal de migrant: ORTODOXIA SIMONEI
Când ieși pe poartă, pe ușă, înainte de a călca în praful lumii, fă-ți Cruce. Așa am fost învățat de acasă. De parcă Crucea era hotarul dintre agitația lumii și siguranța căminului părintesc. Așa am crescut: în fața bisericii, a troiței, a icoanei de la fântână, să ne însemnăm cu semnul Vieții.
Deprindere și nu automatism, am simțit nevoia de a mă însemna cu semnul Sfintei Cruci la fiecare început din viață: de drum, de școală, de lucru, de bucurie sau de mâhnire. Chiar și atunci când încep o nouă carte, plec în călătoria rândurilor cu semnul Sfintei Cruci. Pentru că a te însemna cu semnul Vieții este întâi de toate o putere ce vine din interior. De multe ori nici nu se poate explica. Pur și simplu, în acel moment, de bucurie ori de întristare, simți că trebuie să dai slavă lui Dumnezeu. Cum? Prin semnul Sfintei Cruci.
Vine din interior și se revarsă în exterior, devenind mărturisire de credință. Simți că toate privirile se îndreaptă spre tine, toți se întreabă ce ai pățit, dacă ești cu toate acasă, unii te judecă – credința se trăiește în suflet, dar tu asta simți – semnul Crucii te împlinește și te ocrotește. Doar că, în lumea zilelor de astăzi, devii un ciudat dacă îți faci Cruce în public.
Citim de multe ori despre pătimirile Sfinților mucenici din Sinaxare. Ce curaj! Ce tărie! Ce bărbăție duhovnicească! Și ne gândim că noi nu prea am mai fi în stare să ducem la capăt mărturisirea credinței. Așa este. Dar a avea curajul să te însemnezi cu semnul Sfintei Cruci poate fi o firimitură din râvna mucenicilor. Un început. Cea mai sinceră mărturisire de credință. Iar când îți mărturisești credința sincer, întărești și credința altor semeni. Dai curaj. Speranță. Oferi un model, dincolo de arhietipul păgubos – eu îmi trăiesc credința în suflet, am relația mea cu Dumnezeu, nu trebuie să mă închin în public…
Recunosc, nu știu prea multe despre tenis, ori despre sport, în general. Însă ca român, știu și eu de Simona. Simona Halep. La fiecare succes, chiar și la înfrângeri, i-am acordat câteva clipe, prin sursele media. Și am ajuns la concluzia că tăria Simonei de a începe și a sfârși competiția cu semnul Sfintei Cruci, face mai mult decât zece mii de articole despre credință și dogmă. Cântărește mai mult decât orice conferință, predică sau discurs teologic ce își răspândesc mesajul doar într-un anumit context bine definit. Pentru că Simona are un alt public țintă decât PR-ul Bisericii…
Mărturisirea ei publică, în arenele lumii, spune ceva despre Ortodoxie. Despre Ortodoxia mărturisitoare. Despre Ortodoxia curajoasă și plină de viață. În Crucea Simonei, simplă, sinceră, smerită, Occidentul descoperă o lume ce pentru ei, a apus de mult – lumea credinței în Dumnezeu. Și ce mod mai bun de a arăta lumii pe Dumnezeu, decât viața ta proprie, pusă în slujirea Crucii?
Nu știu nimic despre viața ei personală. Nici dacă merge la Biserică ori ba, dar știu din Crucea ei, că Ortodoxia se mărturisește și îmbrățișează lumea prin gestul ei.
Pentru că a te însemna cu Sfânta Cruce este un discurs despre dragoste. Despre dragostea Răstignitului. Este o iubire care respectă libertatea omului chiar şi atunci când omul Îl respinge pe Dumnezeu sau nu Îl primeşte. Crucea Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor într-o lume plină de ură şi de violenţă. Oriunde vedem Sfânta Cruce trebuie să ne aducem aminte cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi aşteaptă răspunsul nostru la iubirea Lui. Purtăm crucea cu lănţişor la gât de când suntem botezaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, dimineaţa când ne trezim din somn, seara când ne culcăm, înainte de masă şi după masă. Mamele fac semnul Sfintei Cruci peste pâinea care urmează să intre în cuptor, iar ţăranii noştri sculptează semnul Sfintei Cruci pe poarta lor, ca să intre în curte sau în casă ca într-o biserică, ca într-un loc sfinţit, prin rugăciune şi fapte bune.
Simona îşi face Cruce la sfârşitul partidelor şi nădăjduiesc să îşi facă şi de azi înainte. Chiar dacă pierde, chiar dacă câştigă. Fiindcă Crucea nu este semnul înfrânților, ci a celor care cred în Înviere.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pacat de revarsarea de ura anti -PSD de pe net…
Stam foarte prost ca natiune (cel putin in mediul virtual) ..
Este importantg nu numai faptul ca s-a facut crucea, ci si faptul ca si-a ridicat privirea spre cer, multumind pentru biruinta. Cei lipsiti de curaj si determinare stau cu capul plecat si isi fac crucea cu ca sa fie paziti de pericole. Invingatorii nu se tem si nu se plang de dificultati si isi fac crucea ca semn de multumire catre cer.
Da, este uimitoare constanta marturisire de credinta a Simonei, in toata simplitatea, dar si maretia ei; parca sugereaza : ‘in acest semn vei invinge’. Este insa de remarcat si modestia ei. De exemplu, am citit un comentariu, de curand, in care i se spunea despre o alta jucatoare, ca are contracte de sponsorizare mai mari, mai valoroase. Raspunsul Simonei?citez din memorie: ‘eu sunt inconjurata de oameni de valoare, pentru mine aceasta este cel mai important’.
@emanuel
Ponta: “spre deosebire de multi din cei care au criticat mitingul eu ii cunosc pe cei prezenti acolo, ii inteleg, stiu ce necazuri si suparari au, nu ii critic, nu ii dispretuiesc si nu ii acuz/ cred ca adevarata problema o reprezinta modul ticalos, cinic si schizofrenic in care Dragnea si gasca lui le manipuleaza necazurile si nevoile / cred ca este datoria noastra sa ii aducem inapoi si sa-i integram intr-o societate solidara si toleranta!”
https://www.stiripesurse.ro/victor-ponta-prima-reac-ie-dupa-mitingul-psd-din-pia-a-victoriei-merita_1269993.html
Ponta: “Statul român este prima dată in 28 de ani cu adevărat în pericol – nu mai este un conflict între persoane politice. Viorica Dăncilă nu a mers la Cotroceni pentru că nu a lăsat-o Dragnea.”
https://psnews.ro/ponta-statul-roman-este-prima-data-in-28-de-ani-cu-adevarat-in-pericol-exclusiv-212494/
Ileana, frumos ai zis.
Ma credeti sau nu, dar eram ferm convins inca de alaltaieri ca veti semnala gestul Simonei printr-un articol!
GÂNDURI DESPRE MUNCĂ, SPORT, PERFORMANŢĂ ȘI MĂRTURISIREA DREPTEICREDINŢE, ÎNTR-O
LUME SECULARIZATĂ, PORNIND DE LA … SIMONA HALEP ȘI TRIUMFUL EI LA ROLAND GARROS
Personal, după ’89,am avut nevoie de ani buni, până când am înţeles că UE și Occidentul în general, se închină celui rău…Desigur ,din acest motiv, Bunul Dumnezeu a îngăduit o diasporă ortodoxă, cu Biserică Ortodoxă în exil și/sau diaspora, pentru a face misiune printre occidentali. Tot din acest motiv, Bunul Dumnezeu a ajutat și ajută, pe diferiţi dreptcredincioși, să atingă performanţe deosebite în diferite domenii, iar aceștia la rândul lor dau slavă Domnului,că l-a ajutat să atingă acele performanţe.
Unul din aceste domenii, cu o mare vizibilitate la publicul larg, este sportul.Tocmai de aceea, PERFORMANŢA CEA MAI MARE a Simonei cred că este tocmai aceasta : faptul că Îi mulţumește Domnului pentru toate cele pe care El i le-a dăruit și i le dăruiește.Evident, meritul și mai mare este al mamei Simonei, pentru care merită toată aprecierea, încurajarea și susţinerea noastră.
Reacţia celor de la Addidas (de a se disocia de imaginea unei sportive credincioase),cât și cea a unei părți a presei (occidentale,evident),care a semnalat faptul că ocupanta unui loc unu WTA a participat într-un turneu de mare slam fără sponsor, vine din INVIDIE. Iar aceasta vine tocmai din faptul că, ea, Simona, a avut CURAJUL MĂRTURISIRII DREPTEICREDINŢE ȘI ÎNCREDERII în CEL MAI MARE SPONSOR posibil, Domnul Nostru Iisus Hristos !!! Cu ajutorul Domnului, Simona a atins cea mai înaltă cotă a succesului (71 % din fani au considerat-o cea mai bună din lume, cf. WTA), chiar dacă a pierdut, la limită, finala de la AO.
Sincer,dacă aș fi în locul Simonei și a părinţilor ei, n-aș mai avea nevoie de vreun alt sponsor.
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
Like · Reply · Delete · 7 · 17w
P.S. După 17 săptămâni de la această postare, ieri 09 iunie 2018, Simona Halep a câștigat primul său trofeu de Grand Slam, de pe poziţia de lider mondial WTA !!! Și nu a făcut-o oricum, ci după un meci de infarct pentru unii dintre urmăritorii partidei de ieri din capitala Franţei. Parisul, orașul actual al Virginiei Ruzici, cea care a manageriat-o și o manageriază cu deosebit succes pe Simona Halep, a avut deosebitul privilegiu de a găzdui pe arenele Roland Garros, o finală de tenis feminin care a avut de toate : tenis de înaltă clasă, răsturnări spectaculoase de scor și suspans cât încape…
Cu zece ani în urmă și tot la Paris, “oraș special” pentru ea, Simona Halep a câștigat Roland Garros-ul la junioare.Cu patruzeci de ani în urmă, Virginia Ruzici a fost prima româncă victorioasă într-un Grand Slam și tot la Roland Garros.
Finalistă pentru a treia oară la Roland Garros, Simona a resimţit presiunea uriașă exercitată de miza acestei noi prezenţe într-o finală, în care toată lumea, Darren Cahil și ea însăși dorea să o câștige. Pe acest fond de presiune, dar și puţin cam prea încrezătoare în abilităţile ei, Simona a fost surprinsă descoperită de adversara ei. Înţelegând că lucrurile au scăpat de sub control, Simona nu s-a mai focusat cu orice preţ pe câștigarea finalei, a lăsat totul la voia Domnului și scăpată de presiune și-a propus să-și vândă cât mai scump pielea, cum spune proverbul. D.p.d.v. duhovnicesc, presiunea (obsesia, cum titra Cristian Geambașu) vine de la tangalachi, iar bucuria jocului vine de la Domnul. Prin urmare, SMERINDU-SE (ce va vrea Domnul aceea se va întâmpla) Simona a putut primi ajutorul Domnului și astfel a întors soarta meciului, câștigând finala, împotriva tuturor (sau aproape tuturor…) așteptărilor !!! Personal, n-am putut urmări finala în direct, dar m-am uitat pe telefon când scorul era 3-6,0-2 , apoi 3-6,3-2 și la … scorul final, partida terminându-se, spre marea mea bucurie, cu victoria mult așteptată a Simonei, dar mult mai repede decât m-aș fi așteptat…
Doresc să subliniez că Dumnezeu a făcut o adevărată minune prin Simona Halep, acest lucru fiind sesizat chiar de d-l Stere Halep, tatăl Simonei, care a recunoscut că Dumnezeu acum a considerat că Simona merita să câștige trofeul… Trebuie să recunosc pe această cale, că și tatăl Simonei are merite deosebite în educaţia creștinească a fiicei sale (nu doar mama, așa cum afirmam acum 17 săptămâni) !!! Naturaleţea bucuriei și curăţia sufletească a Simonei a mișcat multe inimi, căci nobleţea inimii ei (mișcată de recunoștinţa ei faţă de acest dar deosebit primit de la Bunul Dumnezeu, atunci când totul părea aproape pierdut) a descătușat atâtea alte inimi umplându-le de bucurie !!!
Fata aceasta, nu “mare de stat”, venind de lângă “marea cea mare”, a devenit dintr-o dată, după adjudecarea acestei memorabile finale, Simona cea Mare, împărăteasa tenisului feminin mondial !!! Nu știm cât va domni, cât va împărăţi, peste acest tenis la a cărei domnie se află de vreo 31 de săptămâni (poate fi o perioadă mai scurtă, asemenea strămoșului Alexandru cel Mare, sau mai lungă asemenea altui strămoș “nu mare de stat”, Sfântul Ștefan cel Mare), dar, cu siguranţă va rămâne un exemplu de talent, de dăruire, de simplitate, de perseverenţă încununată de biruinţă “care toate le poate în Iisus Hristos Care o întărește”!!!
Și, nu în ultimul rând, Simona cea Mare a devenit și împărăteasa provizorie a inimilor majorităţii românilor, ca un corolar, la aniversarea a o sută de ani de la întemeierea României Mari.
asa sa facem si noi.. exact ca ea. in viata de zi cu zi sa fim cu totii ca Simona Halep. rabdatori muncitori si credinciosi.Asta este cheia reusitei spre vesnicie!!!! Multumim Simona.
Adie vant de primavara ..
https://www.independent.co.uk/news/world/europe/world-cup-2018-fifa-russia-religion-orthodox-church-putin-a8396991.html