Articole din categoria: PS Macarie Dragoi

„Maricică, să te ferească Dumnezeu de dușmani și pe Maica Domnului să n-o lași, măcar de-acum înainte, că ai de tras, Maricică. Când ești liberă, lasă toate și citește acatistul. Dacă n-ai timp să-l termini, că ai servici, pune semn și-l scoți în capăt mai târziu. Ai să ai o bucurie…! Îmi spune șoptit: eu citesc cinci-șase-șapte. Citesc multe și nu văd bine, dar așa mă nevoiesc, cad de somn jos și iarăși o iau de la capăt, ca să le meargă bine la maici, la prășit, să nu se sfădească, să fie fără zavistie, fără răutate. Și când mergi pe drum, ori ești acasă, așa să zici: Maica Domnului, ajută-mă! Cine o strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”. „Am plâns, Maricică, că omul nu te știe și oamenii nu te înțeleg. Dar să știi că Maica Domnului știe pe omul care face rugăciunea. Să cauți Acatistul Maicii Domnului, că Ea este foarte milostivă. Ea și pe omul care a greșit l-o scos. Și noi, cam așa suntem toți, ca niște tâlhari”.

Este o imagine emoționantă această inversare de roluri: dacă în cele mai multe icoane pe care le vedem este reprezentată Maica Domnului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, iată că azi avem în fața ochilor icoana Fiului ținând în brațe pe Maica Sa. Cea care L-a purtat în pântece, apoi în brațe, cea care L-a îngrijit în copilărie și I-a fost alături în toată activitatea Sa de propovăduire și vindecare este, la rândul ei, ținută acum în brațe de Hristos.

De aici, din această icoană, înțelegem și noi creștinii că trebuie să-L primim pe Hristos în sufletul și în viața noastră precum o maică primește și crește pe pruncul său. Dacă ne vom îngriji ca Hristos să rămână întru noi de-a lungul vieții noastre, atunci și El, când ni se va despărți sufletul de trup, ne va primi întru ale Sale, deschizându-și brațele într-o părintească îmbrățișare precum și noi am deschis brațele pentru a-L purta pe pământ.

Acum repet întrebarea: de ce era nevoie acum de asemenea precizări, de ce trebuia să intrăm singuri în hăţişul unor întrebări spinoase? Şi aici apare, unică deocamdată, poziţia Episcopului Macarie Drăgoi. Deşi a semnat (ultimul) documentul numărul 6, arhiereul a postat pe site‑ul Episcopiei o mărturisire proprie, în 3 puncte. E drept, post‑factum, însă la foarte scurt timp după întoarcerea acasă. Concret, ierarhul ortodox din diaspora cere continuarea discuţiilor şi limpezirilor asupra acestui controversat punct 6, într‑o atmosferă sinodală extinsă (cu participarea Bisericilor care nu au ajuns în Creta), cu argumente aşezate şi fără graba de a iscăli hotărârile luate. Nouă, ca laicat ortodox, nu ni se pare nimic greşit în această atitudine care reflectă o conştiinţă eclezială vie. „Haideţi să mai dialogăm, haideţi să mai limpezim apele, avem timp suficient pentru o nouă întâlnire – aşa cum a propus şi Preafericitul Daniel”, asta vrea să spună Macarie Drăgoi. Şi ce ar fi rău în asta? Unde ar putea fi greşeala?

Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poți să ajungi la răspunsuri. Este important să-ți cunoști limitele, să știi cât poți, și mai ales când nu mai poți, crede cu tărie Paul Gherasim. „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.

Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.

O atenție specială a fost acordată, în cadrul acestor întâlniri, îngrijorărilor familiilor de români. Care este educația potrivită pentru copii, cum să fie protejați aceștia de feluritele ispite ale unei lumi dezorientate și hedoniste, cum să viețuiască după voia lui Hristos tinerii și tinerele, cum să trăiască familiile după principii sănătoase, atât suflești, cât și trupești, cum să fie întreținut focul credinței în mijlocul unei societăți secularizate, au fost câteva dintre subiectele conversațiilor întreținute de ierarh și de oaspeți cu cei întâlniți în Norvegia.

Acest act de normalitate ne încurajează și nădăjduim că precedentul va influența și rezolvarea altor cazuri. Ne gândim aici în primul rând la familia Nan și la alte familii din Norvegia care au nevoie în continuare de rugăciunile și solidaritatea noastră pentru ca în cele din urmă să-și regăsească, alături de copiii lor, bucuria și împlinirea firească în căldura căminului familial.

În perioada 20-22 mai 2016 a avut loc la Mănăstirea Ortodoxă Română „Sfinții Macarie Romanul și Ioan Iacob de la Neamț” și la Parohia românească „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” din Ikast-Herning, Danemarca, întrunirea anuală a tinerilor ortodocși din Europa de Nord. La această întâlnire de suflet, organizată cu sprijinul și cu participarea Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, au fost prezenți numeroși tineri din țările scandinave, regăsindu-se în sfat și rugăciune pentru câteva zile, tineri frământați de aceleași încercări și ispite, în căutarea sinelui și a lui Dumnezeu.

Pornind de la această mărturie pe care cei ce au auzit glasul păstorilor au dat-o, înțelegem și modul în care Dumnezeu ne cheamă să fim părtași lucrării Lui, să fim mâna Sa în creație până la sfârșitul veacurilor și, înviind lăuntric, trezindu-ne din neputințele grijilor de zi cu zi, să fim și pentru alții sprijin spre împlinirea celor rânduite din veac de Dumnezeu.

Să nu uităm că lumea are nevoie să se împărtășească de Învierea lui Hristos prin deșteptarea noastră. Să nu uităm că suntem aluatul care dospește frământătura lumii și destinul lumii depinde și de mărturia noastră. Să ne unim cu lumina Învierii și noi înșine să devenim fii și fiice ai luminii pentru ca lucrarea lui Hristos să se împlinească și prin noi. Mărturisind prin faptele noastre că Hristos a Înviat, nădăjduim că măcar unii dintre cei pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale se vor deschide spre primirea adevăratei Lumini.

  Vizite la familiile greu încercate și la bolnavii din spitalele Norvegiei În perioada 15-22 aprilie 2016 Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord a vizitat comunitățile românești din Regatul Norvegiei. Și anul acesta, înaintea prăznuirii Sfintelor Paști, părintele …

În biserica românească din Oslo, Episcopul Macarie Drăgoi a săvârșit slujba adopției a doi copilași în familia unor medici români și a consolat îndurerata familie Nan Credincioșii români din capitala Norvegiei s-au rugat duminică, 17 aprilie 2016, împreună cu Preasfințitul …

„Reafirmăm convingerea că familia este cadrul cel mai potrivit pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și considerăm că dragostea părintească este cea care oferă echilibrul emoțional de care copiii au nevoie. Orice separare a copiilor de părinți este prin ea însăși o traumă a cărei consecințe pe termen mediu și lung pot fi foarte greu de apreciat.”

Pretutindeni, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a împărtășit cuvinte calde și bogate de învățătură, îndemnându-și păstoriții la post şi rugăciune, îndeosebi pentru creştinii din întreaga lume care suferă din cauza credinţei lor, creştinii fiind la ora actuală cei mai persecutaţi din lume. Ierarhul, preoții și credincioșii au cerut Preamilostivului Dumnezeu să primească rugăciunea şi postul, întorcând la pocăinţă pe potrivnicii creştinilor de pretutindeni, pentru a viețui cu toții în iubire și în facerea de bine.

Episcopia Scandinavia: Parintele Episcop Macarie Dragoi al Europei de Nord împreună cu familiile greu încercate din Norvegia, într-un reportaj cu Alex. Dima Știrile Protv

Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.

A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate.

Fiecare dintre noi, din poziția și slujirea la care suntem chemați: Stat, Biserică, familie, prieteni, cetățeni responsabili, avem obligația morală să susținem valorile familiale tradiționale și să găsim soluții pentru ca acestea să fie cultivate în interesul copiilor, respectând și aspectele culturale și spirituale la care părinții aderă. Avem obligația morală să veghem pentru ca nu cumva tăvălugul abordărilor strict instituționale să reducă relațiile din societate la proceduri administrative și date statistice.

Familiei Bodnariu i se alătură în aceeași încercare familia Nan, credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române. Este foarte greu de înțeles cum separarea forțată de părinți ar putea fi considerată drept măsură luată în interesul copiilor. Părintele Episcop Macarie, fiind alături de familiile care trec prin momente de mare încercare, face apel la toți cei care au competențe în rezolvarea acestor cazuri, să găsească soluțiile legale și umane pentru ca familiile să-și poată asuma rolul firesc de creștere și educare echilibrată a copiilor.

„Iată, iubiţii mei, port pe piept icoana Maicii Domnului Alăptătoarea. Plângeţi pentru această mamă care a plecat năprasnic dintre noi și mai ales plângeţi pentru acest copil orfan care, fiindu-i foame, încălzit la pieptul bunicii sale și al tuturor mamelor care-l mângâie acum, caută un piept pentru a fi alăptat – era un copil sugar, așa cum sunt toţi copiii mici, neînţărcaţi – însă pe acest copil, de azi înainte, îl va hrăni Maica Domnului, care ne hrănește pe toţi cei care îi cerem ajutorul în nevoi. L-a alăptat și pe Hrănitorul făpturii, ne alăptează pe fiecare în parte și mai ales pe cei care sunt fără de mamă și fără de ajutor. Deoarece Maica Domnului preferă să stea mai degrabă între cei neajutorați, decât între Puterile Cerești. Maica Domnului este hrănitoarea tuturor. Precum L-a hrănit odinioară pe Iisus Hristos Emanuel, Cel întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, ne hrănește, împreună cu El, și pe noi cei care, prin harul înfierii, am devenit fraţii lui Iisus și copiii Maicii Domnului”.

Nu ne-am eliberat de patimi si, in ciuda marturisirii adevarului de credinta, acesta nu are intotdeauna corespondenta in viata noastra de zi cu zi. Si un om cuprins de patimi, mai ales cele legate de orgolii, de ambitii, de constiinta superioritatii proprii si dorinta de a domina inlatura valul de bucurie care ar trebui sa ne defineasca mai ales in zilele Sfintelor Pasti