Articole din categoria: PS Macarie Dragoi

Prin această procesiune cu icoanele împărtașim harul, lumina și frumusețea Ortodoxiei pe aceste meleaguri. Dăm astfel o mărturie de Ortodoxie celor cu care conviețuim în această lume secularizată, în această lume iconoclastă și idolatră, în acestă lume care a uitat chipul lui Dumnezeu și care, prin urmare, uită chipul adevărat și firea adevărată a omului. Prin cinstirea icoanelor, iată, suntem legați de lumea cea nevăzută pe care o mărturisim în Crez, deoarece icoana este o fereastră spre un alt univers, spre lumea cea nevăzută de care aparținem cu adevărat. Necinstirea icoanelor înseamnă orbire duhovnicească, inseamnă o dezicere și o negare a lumii nevăzute, a Împarăției harului

BURSE PENTRU COPIII SĂRACI DIN ROMÂNIA „Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei?” (Matei 25, 37) Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord inițiază proiectul „Burse pentru copiii săraci din România” cu …

„Dreapta mărturisire a Sfântului Ștefan a fost întâmpinată de către iudeii contemporani cu el cu multă furie, cu scrâșnire de dinți și cu urechile astupate. Și de-a lungul istoriei aceasta a fost întotdeuana atitudinea prigonitorilor creștinismului: ostilitate, furie, respingere îndârjită a adevărului. Din nefericire, observăm că ostilitatea față de creștinism, este în zilele noastre, din ce în ce mai evidentă. Prin simpla sa prezență creștinismul stârnește uneori furie, iar adevărul evanghelic despre moralitatea și natura umană face pe mulți să-și astupe urechile” a mai spus episcopul ortodox român al Europei de Nord.

Preasfințitul Părinte Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, purtând pe brațe icoana Naşterii Domnului şi tricolorul românesc, îi colindă în aceste zile pe românii din micile comunități din Norvegia, aflate dincolo de Cercul Polar

“Cred ca am creat instrumente care sfasie tesatura societala care face ca o societate sa functioneze”. Mai departe, fostul vicepresedinte a precizat ca “Feedbackul de tip dopamina, de termen scurt, pe care l-am creat [ce include inimioarele, like-urile etc.] distruge modul in care o societate functioneaza. Nu mai exista un discurs civic, nu mai exista cooperare, ci doar dezinformare si neadevar. Si nu este o problema americana – asta nu este produs de ADS-urile rusilor. Este o problema globala.”

Să ne amintim că deviza istorică a regilor României a fost: „Nimic fără Dumnezeu!” . Iată, ce mesaj puternic: nimic fără Dumnezeu, fără Biserică, fără Tradiție. Să ne amintim, de asemenea, de ținuta nobilă, plină de distincție, a Regelui Mihai și a Reginei Ana, care se îmbina atât de firesc cu deschiderea, delicatețea și căldura pe care o manifestau față de oamenii simpli ai poporului lor.

Episcopia Scandinaviei: P.S. Macarie Drăgoi a primit cea mai înaltă distincție culturală a Bistriței: Să mă primiți ca pe un episcop colindător, plecat departe din acest colț de rai transilvan spre țările nordice unde îi colind pe români, întărindu-i în …

Ei tânjesc după mama și surioara lor cea mare și au o voință fermă de a reveni acasă. Întristător este faptul că cei doi frați suferă, acum, și de pe urma deciziei autorităților de a-i ține în centre de plasament și în școli diferite, separându-i, astfel. În plus, Johan-Mihail nu se simte bine la școala în care a fost repartizat, fiind intimidat de etichetarea sa drept „copil de orfelinat” de către ceilalți colegi. Nu văd nici un motiv pentru care acești copii să rămână departe de mama și sora lor și separați între ei.

Trebuie să ne arătăm solidaritatea și să transmitem încredere și sprijin doamnei Camelia Smicală și copilașilor ei și să ne conjugăm toate forțele: autorități, Biserică, societate civilă și presă pentru a ajuta această mamă îndurerată și pe copilașii ei care suferă atât de mult și sunt atât de traumatizați. De aceea, cunoscând îndeaproape cazurile familiilor Nan și Bodnariu din Norvegia, care s-au reîntregit, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin solidaritatea oamenilor și prin rugăciunile pe care le-am înălțat neîncetat pentru aceștia, trag nădejdea că și familia Smicală se va reîntregi.

Cei doi copii sunt cetățeni români. Președintele României are datoria constituțională, nu numai morală, de a apăra viața, libertatea și exercitarea drepturilor fundamentale ale oricărui cetățean roman, indiferent de vârstă sau de locul unde se află el la un moment dat sau altul.

EpiscopiaScandinaviei: Părintele Episcop Macarie Drăgoi a înălțat Sfânta Cruce la Capul Nordului, Norvegia, punctul cel mai nordic al Europei PS Macarie: „Europa stă sau cade în măsura în care atârnă de Crucea lui Iisus” Părintele Macarie Drăgoi, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române …

asunetul.ro: (Video) Mitropolitul Andrei şi Episcopul Macarie, cetăţeni de onoare ai comunei Spermezeu. Inaugurarea Muzeului Tradiţional al Văii Ţibleşului Luni, la Spermezeu a fost inaugurat primul Muzeu Tradiţional de pe Valea Ţibleşului. Muzeul este deschis în casa tradiţională achiziţionată de Episcopul …

În convorbirea telefonică purtată cu Johan-Mihail și Maria-Alexandra, ierarhul român a transmis binecuvântări și a încurajat copiii, făgăduindu-le că va continua demersurile pentru a-i putea vizita. Copiii, la rândul lor, au transmis că le este dor de mama lor și de „acasă”.

Ierarhul român a încurajat-o pe femeia îndurerată, rugându-se pentru izbăvirea din necazuri a familiei sale și pentru copiii săi, Johan-Mihai și Maria-Alexandra. Părintele Episcop Macarie a îndemnat-o pe mamă să își pună nădejdea în Hristos și în Maica Domnului, aducând aminte de cazuri similare care, în cele din urmă, au avut un deznodământ pozitiv. De asemenea, ierarhul a apreciat că recentele manifestații de solidarizare cu Camelia-Mihaela Smicală nu vor rămâne fără ecou.

Sunt atâtea suflete care suferă sau trec prin necazuri. Dar, ce este mai greu de îndurat chiar decât suferința, necazul sau boala este singurătatea, sentimentul de a fi abandonat. Iar cuvântul oarecum resemnat al slăbănogului, ”Doamne, nu am om”, este ca o mustrare și, totodată, ca o chemare la slujire și la dragoste pentru noi. Căci dacă se află printre noi un ”slăbănog”, adică un om în suferință, fie fizică sau materială, fie duhovnicească, și el trăiește, în plus, și acest sentiment al părăsirii, dacă el poate spune lui Dumnezeu ”Doamne, nu am om”, înseamnă, atunci, că noi am eșuat în datoria noastră de a fi oameni.

Episcopia Scandinaviei: Solidaritate cu greu încercata mamă Camelia-Mihaela Smicală din Filnlanda După cum am aflat cu adâncă tristețe, tragedia prin care trece doamna Camelia-Mihaela Smicală se adâncește prin sentința recentă a justiției finlandeze, prin care a fost condamnată la șase luni …

Foarte bine! Eu cred într-o poveste, după cum spui tu. Arată-mi, tu ce deții și ce cale urmezi? Ce te susține în viață? Cum faci față tuturor lucrurilor din această viață? Cum vei scăpa de amenințarea morții, a stricăciunii, de panica sfârșitului vieții? Tu cum vei îndura toate acestea? Vine moartea. Cum o vei învinge? Minciuna mea, povestea mea este cea mai adevărată. Este adevărată, pentru că este Adevărul! Este ceva ce nu poate fi demonstrat. Părinte Paisie o spunea printr-un verb mai curios. Este ceva – spunea – care „se trăiește”.

„Cel ce Te-ai încins cu ștergarul și ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală gândirea sufletului nostru, și ne încinge pe noi cu legătura duhovnicească, spre a face poruncile Tale si a cânta bunătatea Ta.” (Stihiră din Slujba spălării picioarelor din Joia Mare).

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi, la locul atentatului din Stockholm: „Trăim vremuri tulburătoare. Este o mare durere și un mare semnal de alarmă că românii se află în mod repetat printre victimele atacurilor”

Un camion a intrat într-un magazin de la parterul unui mall, pe o stradă comercială din Stockholm. Cel puţin trei persoane au murit şi 8 persoane au fost rănite, conform primului bilanţ oficial, presa suedeză de la faţa locului indicând că 5 persoane au decedat. Premierul Suediei a declarat că „Suedia a fost atacată” şi că este vorba de un atac terorist.

Suport pentru Dr. Camelia Smicala: S-a incheiat procesul Cameliei Smicala. Judecătorul a interzis inregistrarea ședinței. Procurorul a susținut in continuare că cei care au luat copiii in condițiile cunoscute, au fost agresați de Camelia Smicala și că aceștia au suferit …

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie: „Bunavestire este acel moment de răscruce, când Dumnezeu ne vorbește prin oameni sau prin împrejurări și ne înfățișează alegeri majore, grave, pe care le avem de făcut în viața noastră” Marți, 28 martie 2017 Preasfințitul Părinte …

                Basilica: Ediția a șaptea a Marșului pentru viață în Capitală (VIDEO) Aproximativ opt mii de persoane au participat astăzi la Marșul pentru viață organizat în București, informează Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei Studenți pentru …

Chemăm la rugăciune pentru Camelia-Mihaela Smicală și pentru copiii săi Johan-Mihail și Maria-Alexandra, având nădejdea că, acolo unde ajutorul omenesc este insuficient, intervine puterea Lui Dumnezeu.

Vă îndemn să reflectăm la condiția noastră de creștini și de români în actualele vremuri. Suntem risipiți, care încotro, atât geografic, cât și spiritual. Ne confruntăm cu distanțe uriașe între noi, atât fizice cât, mai ales și mai dureros totodată, sufletești. Suntem, în plus, mici insulițe de credincioși într-o mare înghețată de răceala și frigul necredinței și indiferenței generalizate. Nu e de mirare că, în aceste condiții, ne simțim deseori abandonați, părăsiți. Ne simțim singuri și orfani. Ca păstor al micii turme de credincioși încredințată de Marele Păstor, dau, însă, mărturie că, Acesta este Dumnezeul cel Viu pe Care-L slujim. El este aproape de noi (Psalmul 118, 151), de-L vom căuta, de-L vom chema, de-L vom asculta. Iar Acest Dumnezeu ne-a făgăduit cu făgăduință tare, nemincinoasă, pecetluită cu răstignirea și învierea Sa, că nu ne va lăsa nicicând orfani (Ioan 14, 18) și că va fi cu noi până la sfârșitul veacului (Matei 28, 20).

În fiecare an pierdem oameni dragi. În fiecare an trecem prin ziua morții noastre. Într-un an se va întâmpla inevitabilul moment al trecerii noastre din lumea aceasta. Numai DUMNEZEU ştie când va fi pentru fiecare. Nu întâmplător în ziua de 1 ianuarie îl pomenim pe Sf. Vasile cel Mare, cel care a spus că cea mai mare filosofie este “gândul la moarte”. Pentru că asta te face să fii cumpătat în toate şi să traieşti fiecare zi cu nadejdea absolută numai în DUMNEZEU şi nu în propriile forțe, pe care de cele mai multe ori oamenii greşind le absolutizează.

Schimbarea trebuie să vină din interior, nu prin constrângere. Oricât de benefice sunt de multe ori interdicțiile, dacă nu sunt susținute din interior, vor fi doborâte de primele tentații ale lumii. Așadar, deprinderile trebuie înțelese în sensul cel mai profund, analizate și hotărâte. Dacă vor renunța la ele, lucru recomandabil de altminteri, se va întâmpla pentru că ei au înțeles aceasta și și-au asumat pe deplin acest lucru. Problema deprinderilor nu ține numai de tineri, pentru că în Biserică sunt mulți oameni maturi care ar trebui să se analizeze profund, pentru a vedea dacă Ortodoxia i-a atins în adâncimile sufletului, sau au rămas doar creștinii formelor fără fond.

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

Dăm slavă lui Dumnezeu că cele mai grave acuzații aduse părinților români au fost respinse de instanța norvegiană. Astfel, tribunalul din Tromsø a respins drept neîntemeiate acuzele aduse de către poliția norvegiană lui Dumitru și Mihaelei Nan de abuz și violențe administrate copiilor. De asemenea, este important de precizat că Protecția Copilului (Barnevernet) a decis să închidă cazul și să renunțe la urmărirea familiei Nan.

Parcă suntem mai dezbinați ca niciodată, mai apăsați de griji și de năpaste ca niciodată și mai dezorientați ca niciodată. Suntem îndemnați să ne desconsiderăm înaintașii și să ne depreciem valorile esențiale, cele care ne dau identitatea, care ne dau sensul și rostul de a alcătui o națiune. Dacă vrem să ne apărăm familia, suntem arătați cu degetul și considerați „proști” sau „fundamentaliști”. Dacă ne apărăm Biserica, suntem acuzați că am fi „retrograzi” și că am vrea să tragem țara în Evul Mediu. Observăm, cu mare mâhnire, cum ne pătrunde și ne stăpânește, sistematic, o ură de sine și de tot ce e al nostru.

Cu smerenie, tristețe dar și speranță, plec genunchiul, neîncetat la rugăciune, pentru această chinuită familie de români. Același lucru vă îndemn să faceți și voi, frați creștini, pentru ca bunul Dumnezeu să se îndure și să ridice, așa cum știe El, grelele încercări ale familiei Nan.

Preasfințitul Macarie a arătat că anume această unime a vechilor creștini ar trebui să fie modelul viețuirii noastre în Biserică:

„să căutăm să trăim precum creștinii din vechime, când dragostea frățească învia din morți. Mulți vorbesc astăzi despre modelul creștinilor din vechime, înțelegând prin aceasta o intensificare a evlaviei personale, a participării la Tainele liturgice, dar mai puțin se face referire la unitatea acelor creștini și la sprijinul obștesc pe care membrii acestora îl resimțeau în vreme de prigoană sau de încercare.”

Experiența traumatică a despărțirii nedrepte a familiei Nan ne-a readus aminte, într-un mod dureros, de importanța existenței unor comunități unite și puternice în credință. Nădejdea noastră este ca românii din țările nordice și de pretutindeni să redescopere și să păstreze darul neprețuit al unității de neam și credință, darul împreună-pătimirii și al împărtășirii bucuriilor și biruințelor.

„Sunt situații aparent fără de ieșire din viețile noastre, în care ni se pare că obstacolele sunt de nedepășit și în care primim de la Mântuitorul Hristos ajutor nespus, așa cum a primit tânărul Nestor, întru binecuvântarea și rugăciunea smerită a Sfântului Dimitire, pentru a-l înfrunta și învinge pe Lie-vandalul. Precum odinioară pe Nestor, Sfântul Dimitrie ne conduce la Hristos, ajutându-ne să învingem tot ceea ce uneori ni se pare de neînvins”.

Cu o deosebita bucurie in inima si in suflet putem anunta ca familia Mihaela si Dumitru Nan au castigat recursul impotriva Barnevernet! Bianca si Dragos se vor intoarce acasa, in sanul familiei iubite, dupa sentinta in unanimitate a judecatorilor.