Spunem avort, desi este crima/ Patriarhul Kirill: CONTRIBUABILII SA NU MAI PLATEASCA PENTRU AVORT/ Marea Britanie: IMPLANTURI CONTRACEPTIVE la fetele de 10 ani FARA ACORDUL PARINTILOR/ Judecator trimis la REEDUCARE pentru opinii pro-familie/ COPII LA COMANDA. Avangardism comercial anti-viata la Gandul.info

25-01-2015 15 minute Sublinieri

feature_roevwade04__01__630x420

 

  • Doxologia:

Pr. Radu Branza: Despre persoană și limite

Săptămâna trecută, Iaşul a fost martorul a două evenimente triste. În primul, o tânără însărcinată în 22 de săptămâni, cu toate că limita de efectuare a unui avort era cu mult depăşită, dorea să scape de copilaşul ce deja dădea în burtica ei puternice semne de viaţă.Cam în acelaşi timp, doi tineri din Bacău pierdeau un copilaş tot de 22 de săptămâni, pe care medicii de la spital încercau cu eroism să îl salveze. Din păcate, acesta nu a putut supravieţui, iar drama bieţilor părinţi s-a amplificat atunci când nici măcar nu au putut să îşi ia spre înmormântare trupul copilaşului pentru că, în conformitate cu legile în vigoare, acesta nu a putut fi declarat persoană.

Aşadar, în primul caz avem un copil prea mare pentru a fi avortat, dar care, din câte se pare, totuşi a fost ucis, iar în al doilea caz avem un copilaş care era prea mic pentru a fi considerat persoană. În mod normal, aceste două dramatice situaţii ar trebui să declanşeze o dezbatere lămuritoare a unui subiect care întârzie să fie clarificat: când anume devenim oameni, dacă avem voie să suprimăm o viaţă, cine ne dă acest drept, cine fixează limitele?…

Limitele sunt, în astfel de cazuri, arbitrare şi ipocrite. Conform acestora, acelaşi copil poate fi ucis prin avort dacă are ghinionul să fie în Marea Britanie, unde limita de avort este de 22 de săptămâni, sau salvat, dacă are norocul să fie în Macedonia, unde limita de avort este de zece săptămâni. Dificil ar fi să fie în Israel, unde nu este nici o limită pentru avort, ci doar condiţii: dacă femeia este sub 17 ani sau peste 40 de ani, dacă sarcina este rezultatul unei relaţii interzise de legile penale, a violului, a incestului, în afara căsătoriei (orice femeie necăsătorită, singură, divorţată sau văduvă are dreptul la avort, indiferent de vârsta fătului), dacă bietul copil are probleme fizice sau mentale sau dacă menţinerea sarcinii produce risc de viaţă sau suferinţe fizice sau mentale femeii.

Spunem avort, deşi este crimă

A fixa astfel de limite înseamnă a ne juca cu existenţele persoanelor şi, poate mai grav, de a ne ascunde în spatele argumentelor propria ticăloşie. A fost acum câţiva ani o iniţiativă de a introduce consilierea obligatorie înainte de orice avort. Atenţie! Nu suprimarea legală a avortului, ci obligativitatea de a informa femeia asupra a ceea ce se întâmplă printr-un avort, obligativitate care de ani de zile funcţionează în ţări ca Germania sau Olanda, ţări la care obişnuim să ne raportăm. Imediat, cu o furie devastatoare, potrivnicii acestei iniţiative au spulberat-o, catalogând demersul drept încălcare a drepturilor femeii, întoarcere la ceauşism, feudalism ş.a. […]

Problema noastră este că fixăm limite, dar nu avem puterea să privim avortul în faţă. Cosmetizăm termenii, ne ascundem după cuvinte. Spunem avort, deşi este crimă. Spunem produs de concepţie deşi este copil. Spunem întrerupere de sarcină deşi este întrerupere a unei vieţi.

Poziţia Bisericii a fost şi este dintotdeauna clară şi fermă: orice copil este un minunat dar de la Dumnezeu, iar în pântecul femeii, din momentul conceperii, este o nouă persoană umană. Contestată de susţinătorii avortului, această poziţie a Bisericii se vrea trimisă la coşul istoriei, blamată, catalogată ca învechită, neadaptată la omul nou. Numai că blamata şi învechita poziţie a Bisericii este confirmată pe zi ce trece de explorările medicale care-i confirmă spusele: genetica demonstrează că în faza de dezvoltare numită a zigotului poate fi determinat sexul, culoarea părului sau a ochilor pruncului aflat în acest proces de dezvoltare. A considera omul în faza de dezvoltare zigotică mai puţin om e la fel de greşit ca a considera un copil de un an care încă nu poate merge singur mai puţin copil decât unul de cinci ani, care aleargă prin curte. Care drept îţi dă voie să ucizi un copil aflat în fază embrionară? De ce nu îţi permite acelaşi drept să iei viaţa unuia de 3 ani, în raport cu unul de 8 ani? Dacă avortul este o simplă procedură, dacă prin avort nu ucidem, de ce orice femeie care trece printr-o astfel de experienţă rămâne traumatizată sufleteşte?… De ce vorbim de consiliere post-avort? […]

  • StiriPentruViata: 

Discurs istoric al Patriarhului Chiril: „Contribuabilii să nu mai plătească pentru avort”

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a făcut apel la parlamentarii ruşi să înceapă o campanie de combatere a avortului, începând cu anularea finanţării publice pentru această procedură şi sfârşind cu o interzicere totală a acesteia la nivel naţional.

„Dacă reuşim să reducem la jumătate numărul de avorturi, vom avea o creştere stabilă şi puternică a populaţiei”, a spus Patriarhul Chiril marţi în cadrul Camerei Inferioare a Dumei de Stat, în cadrul a ceea ce a fost primul discurs din istoria Rusiei ţinut de un patriarh în parlament. „Contribuabilii nu trebuie să mai plătească pentru aceasta”, a mai spus patriarhul rus.

Patriarhul a mai recunoscut că este nevoie de o soluţie complexă, care să includă ajutor financiar pentru familiile tinere, locuinţe sociale şi introducerea de norme etice stricte în domeniul medical, pentru a încuraja medicii să arate interes pentru viaţa „copiilor concepuţi”.

Înaltul prelat a mai condamnat procedeul de folosire a mamelor de împrumut, încurajând înlocuirea acesteia cu adopţia.

La sfârşitul anului trecut, o grupare mare de parlamentari, activişti sociali, experţi medicali şi membri ai gurpurilor religioase au înregistrat o rezoluţie care cere schimbarea legii cu scopul de a interzice avortul şi anticoncepţionalele cu efect abortiv. Aceştia au declarat că, deşi Rusia a aderat la Convenţia Internaţională a Drepturilor Copilului în 1990, se face prea puţin pentru „protejarea copilului înainte de naştere”.

Tot anul trecut, Elena Mizulina, Vicepreşedintele Dumei de Stat a decarat într-un discurs că avortul şi mamele de împrumut sunt practici care nu mai trebuie tolerate, deoarece ameninţă să decimeze populaţia Rusiei şi a lumii întregi. Dar nu toţi politicienii îi împărtăşesc vederile.

În Rusia au loc un milion de avorturi anual, din care numai 10% din motive medicale. Restul sunt la cerere.

Anglia: Implanturi contraceptive la fetele de 10 ani, fără acordul părinţilor

Cotidianul britanic Daily Mail a realizat o anchetă în urma căreia aflat, pe baza dreptului la informare publică, faptul că, din 2010 încoace, autorităţile de sănătate din Marea Britanie au realizat, pe bani publici şi fără acordul părinţilor, implanturi contraceptive la pre-adolescente şi adolescente cu vârste pornind de la 10 ani, astfel: un implant la o fată de 10 ani, 53 la fete de 12 ani, 281 la fete de 13 ani, 3.000 la fete de 14 ani şi 6.300 la fete de 15 ani.

Implanturile implică eliberarea în organism a unei doze mari de progesteron (hormon care favorizează cancerul de sân, mai ales la femeile care nu au dus încă la termen nicio sarcină) şi nu au fost niciodată testate pe grupe de vârstă mai mici de 18 ani. La femeile adulte, printre efectele adverse cunoscute, se numără greaţa, schimbările bruşte de dispoziţie, acneea şi durerile de cap.

Organizaţiile pro-familie şi pro-viaţă au protestat, pe motiv că această practică favorizează exploatarea sexuală a minorelor. Norman Wells de la Family Education Trust a declarat, citat de Daily Mail: „Oferirea de implanturi cotraceptive fetelor înseamnă să le dai undă verde pentru a se implica în activitate sexuală ilegală, răpindu-le protecţia oferită de legea care stabileşte vârsta pentru consimţământul sexual” şi care la ora actuală este de 16 ani.

Paul Tully, Secretar General la SPUC, Societatea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi, din Anglia, a declarat, citat de LifeSiteNews.com: „Ne îngrijorează faptul că o copilă care ia contraceptive este mult mai vulnerabilă când e presată să facă sex şi e mai predispusă să ajungă şi la avort”.

În plus, acesta a avertizat şi că o astfel de practică nu face decât să vină în sprijinul grupurilor care cer reducerea vârstei pentru consimţământul sexual, o cerinţă la care de altfel 84% din englezi se opun, conform unui sondaj BBC din 2010. În Anglia, vârsta minimă pentru consimţământul sexual este, la fel ca şi în România, de 16 ani. Aceasta datează din 1885, când societatea civilă engleză a cerut mărirea vârstei consimţământului sexual de la 13 ani, pentru a evita prostituţia copiilor.

Dr. Donna Harrison, director executiv la Asociaţia Americană a Medicilor Obstetricieni şi Ginecologi Pro-Viaţă, a declarat, citată de LifeSiteNews.com, că un copil de 10 ani nu trebuie lăsat să continue activitatea sexuală, chiar dacă a început-o deja: „Un copil de 10 ani care este activ sexual nu poate fi decât abuzat prin definiţie. La zece ani nu poate fi vorba de consimţământ informat”.Ea a mai declarat că medicii care le furnizează copiilor contraceptive cu acţiune pe termen lung ar trebui supuşi unei anchete poliţieneşti, deoarece pot deveni complici la un caz de molestare sexuală. De aceea, a propus ca medicii să fie obligaţi să anunţe poliţia în cazul în care un părinte îşi dă acordul pentru administrarea de anticoncepţionale propriului copil, deoarece se prezintă suspiciunea de exploatare sexuală sau incest.

Legea engleză nu cere, însă, consimţământul părinţilor atunci când li se prescriu minorelor contraceptive sau când acestea cer un avort.

Adopţia de către cupluri de acelaşi sex: Judecător britanic suspendat pentru favorizarea familiei naturale

Richard Page, un judecător în vârstă de 68 de ani din Marea Britanie, de confesiune creştin evanghelică, a fost de curând suspendat şi condamnat de cele mai înalte autorităţi juridice ale ţării sale la o sesiune de re-educare de o zi.

Motivul? În timp ce discuta cu confraţii săi despre un caz, el şi-a exprimat opinia că, pentru un copil adoptat, ar fi mai bine să aibă şi mamă, şi tată, în loc să fie crescut într-un cuplu format din persoane de acelaşi sex.

Imediat, colegii l-au acuzat că pune vederile creştine înaintea grijii pentru persoanele LGBT. A fost suspendat din rândul celor care se ocupau de caz şi reclamat de colegi. S-a întrunit un comitet special şi, pe lângă suspendarea temporară, s-a formulat şi recomandarea de a fi îndepărtat cu totul din primul nivel al magistraturii, adică tocmai din rândul judecătorilor care se ocupă de cazurile ce privesc familia şi tineretul.

Singura măsură care s-a luat a fost, însă, emiterea unui avertisment pe numele său şi obligarea sa de a asista la o sesiune de re-educare de o zi, pe care acesta a calificat-o ulterior astfel: „Suna foarte similar cu ce se auzea în ţările comuniste, se vorbea întruna de echitate şi diversitate”.

Judecătorul Page e declarat, citat de LifeSiteNews.com, că experienţa sa din domeniul sănătăţii mintale, pe care a dobândit-o în câmpul muncii înainte să devină judecător, i-a demonstrat că „problemele produse de experienţele din copilărie adesea ajung să se manifeste doar când respectivele persoane au împlinit 40-50 de ani”. De aceea, din moment ce cuplurile gay au început să adopte copii doar de câţiva ani, este prematur să se poată demonstra cu certitudine beneficienţa acestui demers pentru copiii respectivi.

„Avocatul meu mi-a spus că cei care mi-au sugerat să pun drepturile cuplurilor de acelaşi sex mai presus decât propria credinţă religioasă se înşală. Curtea Europeană de Justiţie mi-ar da câştig de cauză”, a mai declarat judecătorul britanic.

Există şi numeroase studii care confirmă opinia acestuia. Unul dintre ele a fost realizat de prof. Douglas Allen de la Universitatea „Simon Fraser” din Canada. El a studiat mii de cupluri hetero- şi homosexuale preluate la întâmplare din datele de recensământ canadiene şi a descoperit că probabilitatea de a absolvi liceul era cu aproape o treime mai mică în cazul tinerilor crescuţi de cupluri de acelaşi sex decât în al celor proveniţi din familii naturale (heterosexuale).

În curând, stiripentruviata.ro va prezenta in exclusivitate şi un studiu realizat în 2012 de sociologul Mark Regnerus de la Universitatea din Texas, SUA, şi care a concluzionat că tinerii crescuţi de cupluri de acelaşi sex prezintă mai multe probleme emoţionale şi de relaţionare decât cei crescuţi de cupluri heterosexuale.

  • Cultura Vietii:

Încă o țară europeană apără familia tradițională

Încă o țară europeană a votat pentru protecția constituțională a căsătoriei, garantată ca unirea dintre un bărbat și o femeie. Parlamentul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei a votat 72 la 4 în favoarea unui amendament cosntituțional care definește căsătoria ca  ”uniune pe viață numai dintre o femeie și un bărbat”.

În plus, amendamentul mai stabilește încă un obstacol împotriva elaborării unei alte forme juridice de oficializare a relațiilor homosexuale (precum ”uniunile civile”), menționând că: ”relațiile juridice privind căsătoria, familia și uniunile civile trebuie să fie reglementate de o lege adoptată de o majoritate formată din două treimi din numărul total al membrilor Parlamentului”.

Acest pas este unul foarte curajos, dar în același timp extrem de necesar, având în vedere faptul că Macedonia este în prezent în negocieri cu UE privind o posibilă aderare în viitor, și, prin urmare, trebuie să fie pregătită să facă față anumitor intimidări agresive din partea Comisiei și a unor politicieni care doresc să impună politici anti-familie, precum căsătoriile persoanelor de același sex sau oferirea dreptului la adopție pentru homosexuali.

De asemenea, țara trimite un mesaj clar către anumite instituții ale Consiliului European, cum ar fi Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Comisia de la Veneția, ambele având agenda ”gay rights” sus pe lista lor de priorități.

Sondaj: Bărbații tineri din SUA devin tot mai dezinteresați de căsătorie

Feminismul din ultimii 50 de ani, care nu mai vizează egalitatea de drepturi obiective cum ar fi dreptul la vot și cel de a avea o slujbă plătită egal pentru prestație egală, ci urmărește idealuri ideologice dintre cele mai bizare și politici de egalizare forțată a sexelor, are efecte dezastruoase pe plan familial. O analiză pe LifeSiteNews cu privire la percepția și intențiile tinerilor americani de a se căsători.

Conform unui sondaj efectuat de Pew Research Center, proporția de bărbați tineri din SUA care vor să se căsătorească este mai mică decât oricând, în timp ce dorința de a se căsători este în creștere în rândul tinerelor.

Pew a constatat recent că numărul de femei cu vârsta între 18-34 de ani care declară că o căsătorie reușită este unul dintre cele mai importante lucruri a crescut de la 28% la 37% din 1997 în 2012. Numărul de bărbați tineri care fac aceeași afirmație a scăzut de la 35% la 29% în aceeași perioadă.

Constatările Pew au atras atenția unei jurnaliste americane care consideră că feminismul, puternic infiltrat în fiecare domeniu cultural din SUA, a creat un mediu în care bărbații tineri consideră mai benefic să renunțe cu totul să întemeieze un cuplu.

Articolul Suzannei Venker, „Războiul împotriva bărbaților”, apărut pe site-ul postului de televiziune conservator Fox News în noiembrie 2012, a atras ca un magnet jurnalistele feministe, care i-au atacat poziția conform căreia instituția căsătoriei ar fi amenințată, și nu ajutată, de presupusele avansuri ale mișcării feministe din ultimii 50 de ani.

Conform lui Venker, „Unde au dispărut toți bărbații buni (a se citi, partide bune pentru căsătorie)?” este o întrebare foarte dezbătută în mass-media seculară în ultimul timp, dar răspunsul jurnalistei conservatoare, susținut de statistici, nu este pe placul comentatoarelor din presa generală, influențate de feminism.

Ea subliniază că, pentru prima oară în istoria SUA, numărul femeilor din cadrul forței de muncă l-a depășit pe cel al bărbaților, în timp ce mai multe femei decât bărbați obțin diplome universitare.

Problema, în opinia lui Venker, este că acest nou fenomen a schimbat interacțiunea dintre bărbați și femei. Întrucât feminismul le împinge în afara rolului lor tradițional de susținător și protector al familiei – și legile cu privire la divorț creează perspective financiare periculos de precare pentru bărbații desprinși din căsătorii – bărbații nu mai găsesc niciun beneficiu în aceasta.

Cercetând tendințele referitoare la căsătorie și relații, Venker a „descoperit accidental o subcultură” de bărbați care declară, „în termeni fără echivoc, că nu se vor căsători niciodată.”

„Când îi întreb de ce, răspunsul este mereu același: femeile nu mai sunt femei.”

Feminismul, care le învață pe femei să îi conceapă pe bărbați ca pe un dușman, le-a făcut pe acestea „furioase” și „defensive, chiar dacă deseori fără să-și dea seama”.

„Acum, bărbații nu mai au niciun refugiu. Tocmai această dinamică – femeile sunt bune / bărbații sunt răi – a distrus relația dintre sexe. Și totuși, cumva, tot bărbații sunt cei învinovățiți când dragostea se strică.

Bărbații s-au săturat. S-au săturat să li se spună că este ceva fundamental greșit în legătură cu ei. S-au săturat să li se spună că, dacă femeile nu sunt fericite, este vina lor.”

Feminismul și revoluția sexuală au „perimat” pur și simplu căsătoria pentru femei ca refugiu social și economic, dar această situație nu ar trebui să fie celebrată de către feministe, afirmă Venker.

„Tot femeile pierd. Nu numai că acestea sunt împovărate cu consecințele activității sexuale, ci, prin respingerea naturii masculine, sunt permanent în căutarea unei vieți echilibrate. Adevărul este că femeile au nevoie ca bărbații să aibă obiective liniare în carieră – au nevoie ca bărbații să ducă greul la serviciu – pentru a putea trăi viața echilibrată pe care o doresc.”

O selecție din datele de cercetare ale Pew Research Center pentru ultimele luni ale lui 2012 ilustrează tendințele alarmante ale căsătoriei și natalității în SUA. Un raport publicat la jumătatea lunii decembrie a constatat că, la data ultimului recensământ, „abia jumătate” dintre toți adulții din SUA sunt căsătoriți, un „minim record”. Din 1960, numărul de adulți căsătoriți a scăzut de la 72% la 51% astăzi, iar numărul de căsătorii noi din SUA a scăzut cu 5% între 2009 și 2010.

Mai mult, vârsta mediană la prima căsătorie continuă să crească, femeile căsătorindu-se pentru prima oară la 26,5 ani și bărbații, la 28,7. Declinul căsătoriilor este „cel mai drastic” în rândul adulților tineri. Doar 20% dintre cei cu vârsta între 18 și 29 de ani sunt căsătoriți, comparativ cu 59% în 1960. Conform raportului:

„Dacă tendințele actuale vor continua, proporția de adulți căsătoriți va scădea la mai puțin de jumătate în decurs de câțiva ani.”

Mai mult, legătura dintre căsătorie și creșterea copiilor s-a deteriorat în concepția așa-numitei generații a mileniului, cu vârsta între 18 și 29 de ani. Un sondaj de opinie a constatat că, în timp ce 52% din generația mileniului declară că a fi un bun părinte este „unul dintre cele mai importante lucruri în viață”, doar 30% afirmă același lucru despre a avea o căsătorie de succes.

Decalajul de 22 de puncte procentuale între valoarea paternității și cea a căsătoriei, așa cum sunt acestea percepute de generația mileniului, era de numai 7 puncte în 1997. Cercetarea a constatat că generația mileniului, alcătuită în mare parte din copii de părinți divorțați sau singuri, prezintă o probabilitate mai mică decât persoanele cu vârstă mai avansată de a afirma că un copil are nevoie atât de tată, cât și de mamă în casa părintească și că creșterea copiilor de către un părinte singur sau de către cupluri necăsătorite este rea pentru societate.

Dragos Balinisteanu: ”Tati, noi suntem o familie?”

Copilul meu e la varsta întrebărilor. Are 4 ani, multe curiozități și o încredere oarbă în adulții de lângă el. E o încredere dată nu de relația părinte-copil sau educator-copil, ci mai mult de realitatea că, experimentând, copilul își dă seama de superioritatea intelectuală a adultului. Așa se face că pe copil nu îl interesează nici realitatea, nici normele sociale, nici obligațiile oamenilor. El se lasă format așa cum și-l doresc adulții. Dacă stai și îți analizezi copilul, vei vedea că el e oglinda ta, dragostea ta, implicarea ta, principiile tale, gesturile tale, toate le regăsești la el. Și atunci, ce faci când inocența copilului tău interferează cu nebuniile altora?

Acum un an de zile, mai multe organizații din România au trimis o scrisoare Consiliului Național al Audovizualului sesizând o problemă, într-un episod al unui binecunoscut serial TV dedicat copiilor, pe postul Disney Channel. Într-un episod al filmului ”Baftă Charlie!” fetița familiei protagoniste se întâlnește cu o prietenă care are ”două mame”. Scopul acestei secvențe este de a arăta că atît familia naturală, cât și familia homosexuală se confruntă cu același tip de probleme și amîndouă sunt la fel de ”normale”. Promovarea acestei concepții nu se rezumă doar la acest film ci este este prezentată puternic și în cadrul orelor de educație sexuală din țări precum SUA sau Marea Britanie. A se reține faptul că se insistă tot mai multă ca această ”educație” să fie transmisă copiilor de la vârste foarte fragede (4 ani!), iar părinții să nu aibă dreptul de a-și retrage copii de la aceste ore. Aceste recomandări sunt cuprinse și într-un document emis de Organizația Mondială a Sănătății, în 2010, intitulat ”Standarde privind Educația Sexuală în Europa”. Presiuni se fac și asupra țării noastre de ”a se alinia” la aceste standarde.

Cum poți să-i explici copilului de 3-4 ani ce înseamnă o familie altfel decât firescul? Într-o zi, fetița vine, îmi arată o văcuță de lemn și mă întreabă: ”Tati, asta e mama sau e tata?”. Îi răspund: ”E mama, tăticule, pentru că e văcuță!”. După doar câteva secunde îmi arată un țap și mă întreabă: ”Tati, ăsta e tata sau e mama?”. Îi spun: ”E tata pentru că e țap. Mămica e căpriță!”. În final vine cu un cățel și o pisică și mă întreabă: ”Tati, asta e mama (pisica) și ăsta e tata (cățelul)?”. Îmi dau seama brusc că e foarte preocupată de problema rolurilor în familie și încep să-i explic, pe cât pot, că nu are cum să fie așa și îi explic că o familie de pisici e o familie de pisici, cu rolurile de rigoare, iar o familie de căței e o familie de căței. A doua zi, dis de dimineață, în timp ce ne îmbrăcam și ne pregăteam să plecăm la grădiniță fetița mă întreabă: ”Tati, noi suntem o familie?”. Îmi amintesc de nelămuririle ei din ziua anterioară și îi răspund: ”Da. Eu, mami, tu și bebe (surioara mai mică) suntem o familie”.

Încerc să-mi imaginez cum ar fi fost dacă în România, la grădiniță, copiilor de 4 ani li s-ar fi explicat că a avea doi tați sau două mame este ceva absolut normal (conform recomandărilor menționate mai sus). Întrebarea ”Tati, noi suntem o familie?” ar mai fi cerut doar o întărire a ideii din partea mea sau ar fi fost o expresie a confuziei și incertitudinii în gândirea copilului meu? Nu cred că aș putea să le explic celor mici ai mei de ce o familie cu doi tați sau două mame ar fi una normală, pe când, în lumea animalelor, doi țapi sau două vaci nu ar putea avea pui în mod natural și nu ar putea fi niciodată considerați ”o familie”. Nu cred că e nevoie de prea multă imaginație ca să ne dăm seama de cât de departe au ajuns lucrurile, când ființele iraționale se comportă mai firesc decât cele raționale.

O treime dintre copiii americani, 15 milioane, mai exact, sunt crescuţi fără tată, iar alţi 5 milioane de copii sunt crescuţi fără mamă, arată un recensământ făcut în SUA în anul 2010

O altă statistică, realizată de această dată de o bancă de spermă, spune că 50% dintre clienţii care apelează la serviciile acestei companii sunt femei singure care îşi doresc un copil. Iar procentul ar putea ajunge la 70% în următorii cinci ani.

Aceste cifre vorbesc, de fapt, despre schimbările petrecute în lume, despre felul în care s-a modificat, de-a lungul timpului, însăşi ideea de familie. Nu mă pricep prea bine la cifre, nici la datele pe care statisticienii şi demografii le folosesc pentru a scoate la iveală formula matematică a societăţii de astăzi.

Tot ce pot să fac este să încerc, uneori, să întrezăresc oamenii din spatele cifrelor. Să încerc doar, pentru că e greu pentru un necunoscut să afle necunoscutele complexe care stau la baza ecuaţiei vieţii unei alte fiinţe.

Am ajuns să cunosc astfel, de-a lungul timpului, câteva poveşti. Am întâlnit o dată, într-un centru social, o mamă care fugise de acasă cu capul spart, cu un bebeluş în braţe şi cu alţi trei copii mici pe lângă ea. O femeie care şi-a asumat o viaţă de mamă singură pentru ca fiii şi fiicele ei să aibă şansa la viaţă. Am cunoscut femei divorţate care îşi creşteau copiii în mari lipsuri, fără ca foştii soţi să se intereseze măcar o dată de soarta acestora din urmă. Ştiu un tată, nu este singurul de acest fel, care îşi creşte fetiţa singur: îi găteşte, o duce dimineaţa la şcoala, îi pregăteşte, aşa cum poate, rochiile pentru serbare, îi cumpără haine şi jucării, o ascultă. Sunt situaţii departe de a fi ideale care fac ca şi cei mari, şi cei mici să aibă de dus poveri pe care noi ceilalţi de abia putem să ni le imaginăm. Dar ce ar trebui să facem atunci când citim statistici care arată cât de mulţi copii sunt crescuţi de către părinţi singuri? Să deplângem neajunsurile societăţii moderne care face ca structura familiilor să arate în acest fel sau să ne bucurăm pentru faptul că nişte oameni au putut să-şi ia soarta din propriile mâini şi au putut să îşi scoată copiii de sub influenţa unor persoane care nu pot fi numite părinţi?

Aţi citit luni, în gândul, povestea Simonei, o femeie singură de 38 de ani care şi-a dorit din tot sufletul un copil şi care a apelat la un donator anonim pentru a-l putea avea. Nimic din ce spune ea nu te face să crezi că a refuzat să aibă o relaţie, că a respins ideea de a-şi întemeia o familie, alături de un soţ. A refuzat însă să stea alături de un bărbat pe care nu îl iubeşte, a refuzat să fie victima unor abuzuri pentru a avea un copil şi o viaţă frumoasă doar în ochii lumii. „Am întâlnit pe cineva… Stătea acasă, orice serviciu era prea mult pentru el şi totul s-a terminat cu o palmă care pentru mine a spus totul. Nu. Eu nu trăiesc aşa. Nu fac compromisuri. Şi nu accept să fiu într-o relaţie, să fiu ca toată lumea, doar ca să fiu măritată. Nu, pentru mine căsnicia are un alt sens”, a povestit ea. Pentru că anii treceau şi pentru că şansele de a avea un copil scad odată cu vârstă, a decis să devină mamă în acest fel, iar astăzi are o fetiţă care o face fericită.

Ştie că sunt oameni care ar putea să o judece pentru decizia sa, însă priveşte cu încredere spre viitor. „Am încredere, deşi unii spun că s-ar putea să fiu judecată. Dar am încredere, ar trebui să fim deschişi către viitor. Astea sunt lucruri care se întâmplă şi, zic eu, ne vor ajuta pe viitor. Nu e de râs, nu e de judecat şi fiecare îşi trăieşte propria viaţă, până la urmă. Eu nu o trăiesc pe a altcuiva, ei nu o trăiesc pe a mea”, crede Simona. Pentru ea nu există expresia familie monoparentală, ci cuvântul familie.

E greu pentru un necunoscut să afle necunoscutele complexe care stau la baza ecuaţiei vieţii unei alte fiinţe. Poate să le aproximeze, doar, atunci când îşi ţine mintea şi inima deschise. Şi, dacă e să folosească unităţi de măsură pentru a cântări alegerile unui părinte, ele ar putea fi binele şi fericirea copiilor pe care acesta îi creşte.

Nota noastra:

Editorialul de mai sus este “incununarea” unui amplu material prin care Gandul.info deschide o noua o tema de avangarda pe teme bioetice: COPII LA COMANDĂ. Fenomenul mamelor singure care fac copii cu DONATORI DE SPERMĂ. Investigaţie Gândul

Problema este prezentata dintr-o unica perspectiva: cea a femeilor care “isi iau viata in maini”. Optiunea este pusa de la bun inceput intr-un registru in care “judecata” nu e permisa, in care orice pozitionare critica e devalorizata, degradata ca fiind inadmisibila (cine esti tu sa judeci?) si irationala, de vreme ce ar tine de niste prejudecati, mentalitati care nu se mai potrivesc realitatilor lumii de astazi. 

Si, totusi, o asemenea perspectiva critica e absolut necesara, neavand nicio legatura cu “judecarea”, cu atat mai putin a unor femei, ci cu discernamantul, spiritul critic, evaluarea tuturor fatetelor unei astfel de probleme. Cum ar fi:

– nasterea devine o marfa. Campania Gandul.info este, intentionat sau neintentionat, si o buna reclama facuta unei banci de sperma si a unei practici care se face pe bani. Cum spune si titlul: “copii la comanda!” Iar ei aplauda acest lucru, e de bine ca ne putem comanda copil asa cum comandam o pizza sau orice altceva de pe net. Asta inseamna transformarea in marfa nasterii si inclusiv a copilului. De aici deriva alte probleme:

– modificarea raportului parinte-copil. Relatia parinte-copil este rezultatul unor experiente de viata anume. Chiar si in cazul relatiilor nereusite, exista, la mama, constiinta ca fiinta aceea nascuta nu e doar a ei, doar din ea, ci e rezultatul unor imprejurari care nu sunt sub controlul sau. In cazul de fata, “copilul comandat” apare mamei ca o achizitie strict personala. Acest lucru poate duce la stirbirea autonomiei copilului.

– constiinta de sine a copilului-comanda. Sa ne gandim cum ar fi sa avem drept “tata” un donator de sperma. Sa fim rezultatul unui proces comercial si al unor proceduri de laborator. Ah, sigur, prejudecatile astea, poate se vor schimba. Si copii, in viitor, se vor lauda ca sunt produsul unor banci de sperma “de calitatea intai”, pe cand aia mai saraci si fraieri ar fi produsi de cine stie ce “camatari” de lichide seminale…

In orice caz, un punct de vedere ortodox ar privi acest lucruri drept total contrare vietii si eticii crestine.

secrets


Categorii

Avort, Comercializarea copilariei, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Spunem avort, desi este crima/ Patriarhul Kirill: CONTRIBUABILII SA NU MAI PLATEASCA PENTRU AVORT/ Marea Britanie: IMPLANTURI CONTRACEPTIVE la fetele de 10 ani FARA ACORDUL PARINTILOR/ Judecator trimis la REEDUCARE pentru opinii pro-familie/ COPII LA COMANDA. Avangardism comercial anti-viata la Gandul.info

  1. Am 30 de ani si mai mult ca orice imi doresc un copil…Am iubit mult in viata asta, am facut foarte foarte multe compromisuri in relatia care am avut-o…Dar nu…nu s-a intamplat sa-mi ofere nici inelul si nici nu-mi pare rau ca s-a terminat…M-a umilit in ultimul hal, iar un asa barbat nu avea cum sa fie un sot bun sau un tata bun…Sau poate cu alta femeie..Nu stiu…Nu mi-am dorit niciodata un print, nici un om bogat, ci un om simplu, dupa mine si dupa inima mea…Dar nu l-am intalnit!
    Si totusi eu vreau sa fiu mama…vreau sa dau viata…vreau sa ofer toata dragostea mea copilului de sub inima mea…Ce e rau in a vrea si a face un copil pentru ca ti-l doresti..chiar daca e fara tata? Cu ce difera situatia mea de a uneia care se duce cu unul pe care l-a intalnit intr-un club, intr-o noapte, ramane gravida, face copilul si il creste maica-sa ca el a disparut dupa prima noapte, si ea nu prea e interesata sa fie mama? Doar pentru ca eu imi asum decizia? Nu-mi da Dumnezeu sot… dar eu vreau sa fiu mama…Sunt mai bune mamele care beau si fac copii pe banda rulanta intr-o familie in care ambii beau doar pentru ca sunt intr-o “familie”? Eu care nu beau, nu fumez, nu-mi pierd noptile prin cluburi si dicoteci, am servici, iubesc pe cei din jurul meu, imi deschid sufletul si inima oricui are nevoie..Nu am dreptul sa fiu mama, doar pentru ca nu am sot? De ce? Barbatii de azi, nu mai vor sa fie tati pur si simplu…Doamne cate femei singure cunosc, o multime, toate pe la 30 de ani..si toate vor familie, si toate sunt femei de treaba…si totusi nu au barbat. Cine da garantie ca un copil crescut de o mama singura nu va fi la fel de bun, sau mai bun decat un copil crescut intr-o familie care ii ofera tot si totusi il creste un rasfatat si un egoist… De ce societatea, care nu vine cu nici o solutie, ma judeca doar pentru ca vreau sa fiu mama si imi asum aceasta decizie? De ce o copila de 16 ani care ramane insarcinata e ovationata daca pastreaza copilul si e mama singura, iar o femeie de 30 de ani care nu are barbat, e criticata, umilita si descrisa ca o descreierata care vrea “copii la comanda”, doar pentru ca decizia de a avea un copil singura e asumata, si nu una luata dupa o noapte de sex fara protectie?

  2. @lana:

    Multe problemele pe care le descrieti sunt reale, insa, oare, aceasta o fi o solutie?

    Apoi, nimeni nu a ovationat aici pe nimeni, si nici nu a umilit sau descris drept descreierat pe altcineva. Poate, totusi, ati citit nota noastra si ati vazut argumentele, care tin de FAPTUL in sine de a naste copii in urma unor comenzi comerciale si a unei proceduri de laborator.

    Acest FAPT, si nu persoanele care sunt implicate, trebuie judecat, adica evaluat, cantarit, analizat din toate perspectivele. Cat priveste persoanele, ceea ce poate fi evaluat la ele sunt motivatiile din spatele acestor decizii, in masura in care acestea au caracter social, adica deriva din conditii si mentalitati care ne privesc pe noi toti.

    in plus, din perspectiva crestina, la ce fel de evaluare a acestui fapt v-ati fi asteptat? Cum sa gireze un crestin o nastere care presupune acte contrare unor prescriptii normative elementare, care provin dintr-o viziune asupra familiei, nasterii, parintimii total diferita, opusa, celei crestine? Toate acestea, casatoria, nasterea de prunci, nu sunt, in crestinism, scopuri in sine, nu sunt nici modele de viata standardizate, nici cai de a te integra in lume (”a fi in randul lumii”) ci cai de devenire duhovniceasca, de cautare si obtinere a mantuirii.

  3. Admin….dorinta de a fi mama…de a purta si da viata nu tine decat de suflet. Nu stiu daca poti simti durerea, ca si barbat, cum e sa vrei din totul sufletul si cugetul tau sa fii parinte (eu ma refer la a fi mama)…sa porti viata in tine…sa stii ca poti, si totusi sa nu ai cu cine deveni parinte…Eu nu vreau sa fiu in rand cu lumea… Nu pentru asta imi doresc un copil…Cred ca nu intelegi aceste femei, e vorba ca la un moment dat, pe mine cel putin, a inceput sa ma omoare incet acest dor mistuitor de a da viata…De mica mi-am dorit sa fiu mama..De cand eram copil….Si totusi nu s-a intamplat sa intalnesc omul potrivit. Copilul nu este un scop, ci o implinire. Scopul pentru care am venit pe lume. Din perspectiva crestina, m-as fi asteptat un crestin sa nu judece, sa se bucure de o noua viata si in loc sa stigmatizeze niste femei, sa vina cu solutii crestinesti…

    Pacat ca nu intelegi durerea si tristetea unei femei (si acum vorbesc in numele tuturor femeilor care se afla in situatia mea, pentru ca stiu ca sunt foarte multe) care nu se poate implini ca mama si ca sotie..Un crestin s-ar alatura acestei dureri…Si ar plange cu cei ce plang…

  4. @Iana,
    un copil nascut din 2 parinti legitimi are toate avantajele sa creasca un copil normal.ADN-UL nu inseamna numai informatia crearii trupului,informatie in gene(a trupului cu tot ceea ce contine el)ci are si o parte de informatii la nivel energetic(o biblioteca intreaga ce n-ar incapeao lumea intreaga),bibllioteca ,care contine printre altele,dragostea dintre cei 2,in urma caruia a aparut noua fiinta si de care tu il lipsesti.Consecinte?.Grave.Va creste gol de acest sentiment pt.toata viata si o va transmite in neam.ALTE “defecte”?
    -te va intreba mai tarziu,unde-i tata?
    -o educatie pe care n-o pot da de cat 2 parinti.
    -greutatile vietii,” unde-s 2 puterea creste”
    -handicapul in fata celorlalti copii etc.
    In site ai cautat” o mie de argumente” pt.a-ti demonstra “adevarul”.Si totusi daca vrei sa faci un copil, care va suferi,cine-ti va sta in potriva? .Ai putina aciditate pe care nu o inteleg, sau a fost un motiv de a vorbi vorbe?DOAMNE AJUTA!

  5. @Iana
    Asa cum a spus si admin, postarea de fata ca de altfel toate informatiile din acest site, nu isi propune sa critice sau sa ovationeze persoane. Isi propune sa puna int-o lumina critica situatii, motivatii, cutume sociale sau felul in care acestea sunt justificate sau manipulate de formatori de opinie din spatiul public. Cu alte cuvinte suntem provocati sa ne folosim ratiunea pt “a mana mai la adanc”, pt a intelege ce se ascunde in spatele unor fenomene, a unor sentimente, a neimplinirilor din viata noastra.
    Problemele la care v-ati referit sunt reale si dureroase: in ziua de azi am intalnit multi oameni singuri care sufera din aceasta cauza. Pe de alta parte cunosc si cupluri care nu pot sa faca copii si traiesc o adevarata drama…. de asemenea, multe familii cu copii au parte de portia lor de suferinta si incercari.
    Va indemn sa cititi o scurta expunere a pozitiei Bisericii Greciei pe teme de bioetica. Nadajduiesc sa va fie de folos.
    http://www.bioethics.org.gr/MMLN%20assisted%20repro.pdf

  6. @Iana,
    acum am citit site 3.Pari caci cu adevarat suferi,dar cred ca ai patit ca cel ce sufla si-n iaurtul din frigider.Ceri un sfat.Iata-l:nu a fost MAMA CRESTINA sa se roage din inima la MAICA DOMNULUI cu orice problema,dar mai ales cu nasteri de copii, si sa nu-i indeplineasca DORIREA.De te vei ruga iti va aduce in cale omul (persoana)visata .DOAMNE AJUTA!

  7. Iana,
    Odata cu reproducerea asistata, apare si riscul incestului. Materialul genetic masculin este donat sub anonimat, astfel incit se poate ajunge la situatia in care frate si sora se vor casatori, Sa nu fie!
    Copiii sint dar de la Dumnezeu. Sa nu judecam familiile care “fac copii pe banda rulanta”. Poate ca macar unul din acei copii adusi pe lume va fi o mingiiere pentru parintii sai si va lucra la mintuirea lor. Si asa se va mintui si el.
    Aveti nadejde buna in Dumnezeu, rugati-va fierbinte, si El va va arata ce sa faceti, dupa puruncile Lui. Daca nu va va scoate in cale un sot, poate ca a rinduit alta cale ca sa va impliniti, adica sa va mintuiti. Am trecut si eu prin asta, stiu cit este de dureros, dar sa vrei sa devii mama cu orice pret (al vietii suprimate ale altor copii inca din viata embrionara) nu este o solutie crestineasca.

  8. @Iana:

    punctul de vedere din perspectiva crestina este urmatorul:

    – daca vreau ceva foarte mult, trebuie sa cer lui Dumnezeu, pt ca nu tot ce vreau eu vrea si El, iar ceea ce se intampla fara binecuvantarea Lui, in pofida vointei Lui, nu iese ok;
    – odata ce cer ceva de la Dumnezeu, nu ma astept sa imi dea doar pt ca vreau, ci incerc si eu, atat cat imi sta in puteri, sa fac voia Lui. Dumnezeu da omului atunci cand vede ca si omul se straduieste sa se apropie de El. Deci: incep sa ma duc in fiecare Duminica la Liturghie si sa inteleg ce se intampla acolo, citesc din Noul Testament, din Pateric, din carti despre oameni induhovniciti, ca sa vad cum se pun problemele, imi gasesc un duhovnic, respect Sfintele Taine (Sf. Spovedanie si Sf. Impartasanie, daca imi este permis sa ma impartasesc), imi pun la punct sufletul (elimin judecarea semenilor, incerc sa ‘vad barna din ochiul meu si nu paiul din ochii altora’ (porunca Dumnezeiasca) imi cer iertare celor carora le-am gresit, practic toleranta si bunatatea reale fata de aproape, nu simulate, fac milostenie si fapte bune, tin posturile, am un canon de rugaciune, imi cinstesc parintii, pun capat barfelor sau altor patimi, incerc sa elimin mandria din suflet, invidia, incerc sa vad binele din om – apropo: nu o exista un barbat bun pe lumea asta pt dv.?? pai daca nu (eu am vz multi barbati buni de soti), poate ca aveti si dv o problema de nu apare nici unul in viata dv…ma gandesc… problema nu e niciodata numai la ‘ceilalti’ – etc. etc. etc….
    – odata ce fac aceste lucruri, astept cu rabdare raspunsul Domnului. Rabdare poate insemna si ani. Eu stiu o femeie care a asteptat 9 ani ca sa faca un copil. Si l-a facut. Altele nu pot sa faca, dar au grija de alti copii, sunt profesoare, boteaza, ajuta copiii sarmani. Dumnezeu stie cel mai bine ce e bun pt sufletele noastre. La Dumnezeu se cere cu smerenie, nu se bate din picior!
    – in fine, exact cum v-au raspuns minunat si ceilalti comentatori, aici nu e vorba numai de dv., e vorba si de acel copil. Nu e vorba de ‘a fi in randul lumii’, ci de a asigura acelui copil prezenta unei energii masculine care este foarte necesara echilibrului lui. Bineinteles ca o prezenta masculina nu rezolva automat problemele (uneori chiar le poate complica), iar exemplele date de dv. nu sunt exemple la care sa te raportezi. Intre o extrema si o alta eu trebuie, ca si crestin, sa aleg calea placuta lui Dumnezeu. Ori calea placuta lui Dumnezeu pt cei care isi doresc copii este Sf. Taina a casatoriei intre doi oameni cu frica si respect pt cele sfinte si pt voia Lui.

    Un copil trebuie sa fie rodul iubirii, nu rodul experimentelor de laborator sau al folosirii oamenilor pe post de instrumente de fertilizare.

    Cam asta ar fi punctul de vedere crestinesc fata de problema pe care o aveti. Personal, empatizez cu problema dv., dar stiu din proprie experienta ca daca Dumnezeu imi refuza o dorinta stie El mai bine de ce o face. Asta insa nu tr sa ma impiedice sa cer ceea ce vreau (nu sa pretind, atentie!) straduindu-ma in acelasi timp sa ‘dau’ si eu ceva la randul meu (de fapt nu dam nimic, pt ca incercarea de a deveni buni crestini ne profita noua in primul rand!) si sa astept cu rabdare raspunsul Domnului. Si, in plus, sa accept cu smerenie acest raspuns, oricare ar fi el – nu sa ma apuc eu sa fortez destinul dupa capul meu. Credeti-ma, ori de cate ori o facem, iese prost.

  9. @Iana,
    Durerea Dv m-a cuprins si pe mine. Credeti-ma ca ma doare pt Dv si nu am de gand sa judec cine trebuie sa fie mama sau nu . Caci in veci, in lume, un tata nu poate fi ceea ce este o mama.. Admir ceea ce doriti, in ziua de azi in care lumea pare ca se leapada in frunte cu mine. Dorul acesta al Dv de a avea copii este harul Domnului care se vede ca luceste in Dv. Ratiunile Lui sunt necunoscute. Din propria experienta, stiu ca pacatul e ceea ce nu face lucrarea Lui aratata. Dumneavoastra ati avut o relatie. Cugetati la aceasta relatie ca in ceea ce normalizam se ascunde pacatul.. Dar El este milostiv. Nu strigati la El ca zidul (pacatul) nu lasa sa se auda strigarea. Marturisi -voi Domnului faradelegea mea si Tu ai ridicat pedeapsa… Apoi strigati ca El este milostiv, se indura pana la al miilea neam. S-au cum zice dl Gheorghe rugati va la Maica Domnului. Ea schimba hotararea Lui, atat de puternica e mana care binecuvanteaza iertand..
    Domnul sa va binecuvanteze.

  10. @Iana,
    Maica Domnului este nascuta din rugaciunile si lacrimile a doi traitori de Dumnezeu,Ioachim si Ana,ajunsi la varsta neputintei procrearii.DOAMNE AJUTA!

  11. P.S.-tocmai de aceea este crabnic ajutatoare celor ce se roaga pt. nasteri de copii.

  12. @ Iana_

    Se intampla ca cunosc femei ca si tine, care si-au dorit mai presus de orice de a avea un copil, insa stiu si cum mai este viata lor dupa ce au avut acest copil mult dorit, fara a fi alaturi de tatal biologic. Si, crede-ma, s-au nascut si multe regrete!

    Societatea daca judeca, o face in general in virtutea unei experiente acumulate si care se poate dovedi dureroasa, chiar daca toate lucrurile la inceput se prezentau altfel, la prima vedere.

    In general toti care isi doresc copii, asa cu orice pret, cred ca copilul lor le va aduce o implinire. In parte poate fi adevarat, insa adevarul este ca pentru orice om doar Hristos este adevarata implinire, si asta pentru ca mai tot ce este legat de pamantesc este trecator si supus stricaciunii.

    Si ca sa vezi, daca poti, de e buna sau nu decizia ta, ar trebui sa-ti pui niste intrebari legate de ce va fi dupa ce vei avea un copil pe care sa-l cresti fara tata. Daca, de exemplu, copilul va avea un hanidcap, te vei simti tot atat de implinita pe cat spui? Daca copilul va avea o boala destul de grea la o anumita varsta, te vei simti destul de puternica sa duci lucrul acesta de una singura? Daca vei avea acest copil, si peste putin timp vei intalni un barbat cu care ai fi putut sa iti formezi o familie, dar tocmai bine ca acest copil sta in calea voastra.Bineinteles ca mai pot fi si alti “daca”….

    Pe de alta parte cunosc fete care au ajuns pana la aproape 40 de ani fara sa-si intemeieze o familie, tot asteptand pe cineva potrivit pentru ele. Asadar as putea sa-ti spun ca este intr-adevar destul de greu sa intalnesti un barbat in adevaratul sens al cuvantului, dar si ca adevarata barbatie se intemeiaza pe credinta in Hristos. Cum societatea promoveaza moravurile usoare, mai toate relatiile devin pe aceasta cale consumabile. Totusi asta nu inseamna ca trebuie sa disperam, ci sa nadajduim in cele mai presus de fire. Ai totusi si nintica rabdare caci, daca va binevoi Domnul, o sa ajungi si tu sa-ti faci familia ta.

  13. @lana
    Vă înţeleg durerea. Între atâtea cuvinte şi sfaturi ce v-au fost adresate îndrăznesc şi eu:

    Lăsaţi-vă în voia Domnului, iar la rugăciunea domnească, rostiţi cu adâncă smerenie “Facă-se voia Ta”.

    Multe lucruri am cerut până acum Domnului, pentru fiecare considerând că sunt (oarecum) îndreptăţit, că ar fi timpul să primesc sau că ar fi spre folosul meu sufletesc sau al celor din jur. În timp am înţeles, destul de precar şi superficial, dar totuşi am înţeles, cât de bine este să spun rugându-mă: “facă-se voia Ta iar nu voia mea, Doamne”. Mari daruri am primit apoi şi am înţeles şi unele daruri ce le primisem anterior dar pe care nu le înţelesesem.

    Să nu vă pierdeţi nădejdea şi nici mărirea de suflet raţionalizând la suprafaţă sau aderând la discursuri cu vădit conţinut necreştinesc. Aşteptaţi mila Domnului cu bucurie şi cu entuziasm, crezând că aţi şi fost miluită, că aţi şi primit. Domnul nu se zgârceşte ci dăruieşte ca un boier: apăsat, scuturat şi cu vârf. Aidoma Preasfânta Născătoare. Aveţi răbdare şi cereţi ca o fiică unui părinte iubitor.

    Să dea Domnul să fie aceste comentarii ale dvs şi ale noastre prilej de sporire duhovnicească şi spre mântuire pentru toţi cei ce citesc. Vă îmbrăţişez cu drag.
    Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

  14. Offf! Cat e lumea asta de mare…incat nu se pot intalni cei ce se cauta. Poate pentru ca nici fetele si nici baietii nu se roaga Domnului sa-i intalneasca El, ci se cauta unii pe altii, fara sa se afle. Spun asta pentru ca in urma cu cateva zile, nepotul meu preferat (31 de ani, inginer, cu casa si servici bine platit, fara vicii) tocmai s-a despartit de domnisoara cu care avea o relatie si in care a facut multe compromisuri… Motivul: domnisoara (26 de ani) nu doreste sa se casatoreasca si nici la copii nu se gandeste. Ea vrea cariera si bani…Si nepotul meu sufera si noi nu stim cum sa-l consolam…Incurcate sunt caile oamenilor!
    Fie voia Domnului cu noi, cu toti!

  15. Relatiile intime dintre barbat si femeie nu mai sunt privite astazi ca avand unicul scop de a concepe copii, ci sunt privite ca o sursa de placere, ca o eliberarea a corpului de tensiuni, ca un „sport”, ca un palmares, si in general ca o activitate care nu implica nici o responsabilitate, nici fata de partener, si nici fata de copilul care s-ar putea concepe. Totul este directionat spre propria persoana ale carei nevoi trebuie satisfacute.
    In conditiile in care de cele mai multe ori femeia ramane gravida in afara casatoriei, pe umerii ei cade intreaga responsabilitate a deciziei de a nu avorta, si mai apoi intreaga responsabilitate de a creste copilul. Societatea in care traim, prin mentalitatile si cutumele ei, face presiuni enorme asupra femeii pentru ca ea sa avorteze. Putine sunt femeile care ar avorta daca ar avea un cat de mic ajutor si sprijin moral si material. Si acest sprijin ar trebui sa vina din partea barbatului si a familiei.
    Foarte multi copii sunt conceputi in afara casatoriei pentru ca institutia casatoriei nu mai e respectata si acceptata. Cine se mai pregateste astazi pentru viata alegandu-si cu grija un partener, pastrandu-si fecioria pana la casatorie, facand o cununie religioasa, si ramanand fidel aceluiasi partener toata viata? Aceste principii crestine foarte sanatoase sunt considerate depasite, si chiar hilare daca vorbesti despre ele. Femeile care vor sa aiba o familie sunt statistic mult mai numeroase dacat barbatii care vor sa se casatoreasca, si in astfel de conditii, pentru ca ceasul bilologic ticaie mai repede pentru ele, si nu au prea mult timp sa astepte fac compromisul de a accepta sa aiba o familie in afara casatoriei. Asta este regula. De aici numeroasele probleme care apar.

  16. @Iana,

    Uite o solutie buna pt. indeplinirea dorintei tale de a avea copii (si implicit a gasi un sot bun pt. tine). Manastirea Gighiu are o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului la care cei care s-au rugat pentru asta, le-a indeplinit aceasta dorinta, vezi aici:

    http://www.manastireaghighiu.ro/index.php/icoana/minuni

    http://www.manastireaghighiu.ro/index.php/8-acasa/2-despre-manastirea-ghighiu

    Maica Domnului sa iti ajute!

  17. Pt. Iana: oricat de mult ne dorim ceva, e bine sa nu iesim totusi de sub voia lui Dumnezeu, a poruncilor Sale, sa facem ceva nefiresc (precum insamantare artificiala), caci acesti copii, ca si cei zamisliti la betie, in zile de post sau sarbatoare (atunci cand Biserica ne invata sa ne abtinem), vor avea de suferit. Nu intamplator se nasc atat de multi copii bolnavi in zilele noastre, pt. ca lumea nu mai respecta aceste lucruri. Asculta cu atentie ce spune par. Arsenie Boca aici despre motivul pt. care unii copii sufera sau unele persoane nu intemeiaza familie sau nu pot face copii:
    https://www.youtube.com/watch?v=-opvva6H3J4

    Solutia este rugaciunea si raspunsul nu se poate sa nu vina.

    “7. Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
    8. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide.
    9. Sau cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare el ii va da piatra?
    10. Sau de-i va cere peste, oare el ii va da sarpe?
    11. Deci, daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?”

    (Matei cap.7)

  18. In primul rand va multumesc tuturor pentru sfaturi…Nici nu stiti cat de mult conteaza sa stii ca nu esti singur…ca sunt OAMENI care iti sunt alaturi..Pentru toate mesaje cu cu sfaturi si povete VA MULTUMESC din suflet!
    Totodata vreau sa va spun ca desi dorinta mea de a fi mama ma consuma si ma omoara…nu as putea fi o egoista sa nu-i ofer copilului dreptul la un tata (decat daca acel tata il va refuza in mod personal)…Chiar cred ca orice om merita sa fie conceput in mod natural de catre doi parinti: MAMA SI TATA… chiar daca unul poate disparea la un moment dat…Orice copil merita sa aiba si mama si tata…

    Nu as face un asemenea pacat in fata lui Dumnezeu, chiar daca cred cu tarie ca orice copil este o binecuvantare…Mai bine sa infiez un sufletel care saracul a fost respins de amandoi parinti…

    Oricat de egoista nu as vrea sa fiu pentru mine…Inima si sufletul nu m-ar lasa sa distrug viata alcuiva…. Deci daca nu vine barbatul potrivit…cred ca voi infia un copilas…

    Dar inca odata va multumesc atat de mult…unele mesaje le-am citit cu lacrimi in ochi…Si tot odata va indemn sa nu judecati…anul acesta am invatat si eu cat de important e sa nu judecam..De foarte multe ori viciile si pacatele oamenilor se trag din suferinte adanci, adanci de tot…si chiar daca noi judecam, Dumnezu il iarta… Dumnezeu sa ne ierte si pe noi!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare