STRATEGIA NATIONALA DE EDUCATIE PARENTALA – marea “REVOLUȚIE CULTURALĂ” la care MEN vrea supuna familia românească/ Ministerul Educatiei a retras, temporar, proiectul de pe site/ COMPLETA OPACITATE CU PRIVIRE LA ORIGINILE STRATEGIEI/ Planuri stahanovist-faraonice care implica 7000 de „experti” si zeci de milioane de euro buget

21-06-2018 22 minute Sublinieri

După ce Evenimentul zilei a tras semnalul de alarmă, o parte a societăţii civile s-a mobilizat. Peste 500 de ONG-uri care apără familia tradiţională au lansat, marţi seara, o campanie împotriva proiectului de educaţie parentală, iar ieri acest proiect a dispărut de pe site-ul MEN fără nicio explicaţie. 

Proiectul Strategiei Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educaţie Naţionale (MEN) din 11 iunie până pe 10 iulie, a reuşit că coalizeze peste 500 de ONG-uri din întreaga ţară, care au lansat marţi o campanie de strângere de semnături pentru retragerea lui.

Ieri, însă, fără nicio justificare publică, a dispărut de pe site. Purtătorul de cuvânt al ministerului, care nu ştia despre ce s-a întâmplat, ne-a promis telefonic că va reveni cu precizări, ceea ce nu s-a întâmplat până la închiderea ediţiei.

În baza Strategiei, urmează să înceapă un proces de reeducare a părinţilor pentru ca, la rândul lor, aceştia să-şi înveţe copiii să nu mai „idealizeze familia tradiţională”. Ministerul intenţionează să promoveze „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”, iar pentru aceasta numai în primul an se vor cheltui de la buget 300 de milioane de lei, înfiinţânduse reţele de educatori parentali.

 „S-a dovedit intenţia adevăratei agende”

Participanţii la masa rotundă la care s-a decis strângerea de semnături împotriva „reeducării” prevăzută de Strategie, reuniţi marţi seara în Bucureşti, au dat publicităţii un apel, cu titlul „În urmă cu 70 de ani ne-au luat proprietatea, acum ne iau copiii şi libertatea de gândire”, în care se arată că „Strategia eleborată de MEN reprezintă o încercare abuzivă de a redefini familia şi o imixtiune nepermisă în viaţa privată a familiei”.

De asemenea, în document se arăta: „Chiar dacă îl vor retrage temporar, tot s-a dovedit intenţia adevăratei agende care aduce atingere libertăţii de gândire şi conştiinţă a fiecăruia dintre noi, modelelor noastre sociale şi culturale în ceea ce priveşte familia şi educaţia”.

Scriitorul Mihai Gheorghiu, de la Coaliţia pentru Familie, atrăgea atenţia că „strategia este şi neconstituţională şi ilegală. Este o intruziune în viaţa privată, în libertatea de gândire. Nici comuniştii nu au încercat aşa ceva. Suntem în faza în care popoarele trebuie să se apere singure pentru că politicienii români nu ne mai apără. Este o agendă invazivă care vizează structura intimă a naţiunilor şi a copiilor noştri. E nevoie vitală să conştientizăm lumea din jurul nostru despre ce se întâmplă. Suntem în plin proces de reeducare nu numai a copiilor noştri, ci şi a părinţilor. Ne aflăm pe un drum care pentru ei (promotorii „diversităţii” – n.red.) nu are sfârşit decât la implementarea agendei lor”.

„Egalitatea de gen nu este egalitatea femeii cu bărbatul”

Avocatul Ana Corina Săcrieru a arătat că „în cuprinsul Strategiei se revelează şi adevăratul scop: Strategia are la bază următoarele principii: promovarea diversităţii; stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaţionării cu copiii şi înlăturarea stereotipiilor de gen. Asta în condiţiile în care noţiunea „stereotipii de gen” nu este nicăieri definită în legislaţia română, la fel cum şi „promovarea diversităţii” este definită mai mult ideologic, în plan mediatic. Totuşi, aceste noţiuni se completează perfect cu „egalitatea de gen”, care nu înseamnă egalitatea femeii cu bărbatul.

Copii învaţă că egalitatea de gen nu este egalitatea femeii cu bărbatul, ci faptul că o persoană poate fi în mod egal un gen sau altul, funcţie de alegerea sa, pentru că potrivit art.3 din Convenţia de la Istanbul, genul este un „construct social”, un rol de gen asumat şi nu un dat biologic, aşa cum era definit, anterior, de Statutul de la Roma”.

Coalitia pentru Familie:

Educație parentală sau manipulare ideologică?

Am citit cu atenție documentul intitulat “Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educației Naționale ca o prioritate imediată pentru viitorul societății românești, în general, și al școlii românești, în special.

De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic seamănă izbitor cu Planul Vyshinsky impus României după al Doilea Război Mondial de ideologia sovietică cu sprijinul propagandei comuniste și a tancurilor sovietice. Se pare că astăzi, Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025 este impusă de Think-tank -urile ateiste cu sprijinul propagandei progresiste care caută terenul potrivit (vulnerabilitățile românești) pentru a face noi experimente sociale.

Elementele centrale ale celor două documente sunt următoarele:

Progresul României este blocat de o ideologie retrogradă reprezentată atunci de regimul burghezo-moșieresc, iar astăzi de familia tradițională. Pentru a ajunge pe cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației, România are nevoie urgentă de o nouă ideologie: atunci, ideologia marxist-leninistă, iar azi, ideologia progresistă.

Revoluția ideologică necesită un plan complex de acțiune care presupune folosirea tuturor resurselor propagandistice (manipulare), administrative (forme noi de organizare), punitive (legi și instituții represive) și educative. Atunci revoluția ideologică s-a folosit de propaganda comunistă, de organizațiile de partid care au subjugat instituțiile publice, de discriminări, destituiri, condamnări, și de elaborarea unei strategii de educație comunistă. Azi, revoluția ideologică se folosește de propaganda progresistă, de ONG-uri care confiscă instituțiile publice, de legi anti discriminare și procese de condamnare pentru discriminare, hate speach sau homofobie (vezi cazul Vasile Bănescu), precum și de elaborarea unei strategii de educație progresistă (noua educație parentală).

Succesul revoluției ideologice depinde de profunzimea și viteza de demolare a vechii orânduiri și instalarea noii orânduiri. Atunci, demolarea a vizat desființarea centrului de rezistență a societății – proprietatea privată și Biserica – iar instalarea noii orânduiri s-a realizat prin hegemonia statului comunist manifestată prin naționalizarea proprietății și a educației. Astăzi, demolarea vizează distrugerea centrului de rezistență a societății – familia naturală și Biserica, iar instalarea noii orânduiri se realizează prin hegemonia ONG-urilor progresiste care proclamă naționalizarea familiei și a educației în general, și a copiilor în special. Altfel spus, ideologia progresistă “deprivatizează familia” (p.1) și o trece în proprietatea Statului condus de ONG-urile progresiste.

Viteza de implementare a noii ideologii depinde pe de o parte de eliminarea exponenților de vârf ai vechii orânduiri, iar pe de alta, de numărul și eficienta propagandiștilor și a activiștilor noii orânduiri. Atunci, sub bagheta experților sovietici și a noii intelectualități școlită la Moscova s-a trecut la pregătirea în masă a “agitatorilor și activiștilor de partid” care au preluat conducerea instituțiilor statului, a școlilor, a instituțiilor media, a fabricilor și CAP-eurilor, etc., în ritmurile imnurilor triumfalist patriotarde, care celebrau progresul noii ideologii. Astăzi, până în anul 2025, sub bagheta experților progresiști occidentali și a discipolilor lor din România suntem anunțați că familiile și copiii României vor fi plasați sub conducerea unui număr de peste 7000 experți (activiști progresiști) care vor hotărâ educația și viitorul copiilor noștri. Ei vor forma poliția ideologică care va supraveghea familiile, școlile, unitățile medicale, agențiile pentru protecția copilului, bisericile și instituțiile media. Acești activiști vor fi sprijiniți în misiunea lor de instituțiile statului, de o legislație anti-familie naturală în baza căreia vor re-educa peste 2.500.000 de părinții in prima faza, motivându-i și constrângându-i să-și abandoneze crezul, responsabilitatea biblică față de copii, să educe copiii împotriva convingerilor religioase și morale ale părinților, etc., și toate acestea cu banii publici proveniți din taxele plătite de cetățenii României care cred și aparțin familiilor tradiționale.

Concluzii

Așa cum rezultă din conținutul Strategiei, cel mai mare dușman al progresului României este familia naturală. Toate neajunsurile și nenorocirile care vin peste România se datorează familiei tradiționale, care se încăpățânează să facă copii, să-i crească, să-i dea la școală, să-i învețe valorile morale ale credinței creștine pentru a deveni oameni de caracter, care la rândul lor să întemeieze familii sănătoase. Această familie cu toate valorile ei trebuie distrusă din temelii.

În schimb, toate promisiunile optimiste și triumfaliste pentru viitorul României sunt legate de ideologia progresistă, care susține că familia este “un produs socio-cultural, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale” (p.3). Asta înseamnă că familia poate fi un produs socio-cultural alcătuit din doi sau mai mulți parteneri de același sex, sau de sex opus, din căsătoria dintre un adult și un copil, sau un om și un animal, un om și un obiect, etc., după preferința socio-culturală a fiecăruia. Pentru a nu lasă impresia că folosesc un limbaj ironic, se poate verifica faptul că în ultimii ani, în alte părți ale lumii, s-au încheiat căsătorii – poligame (trei femei), între om și animal de companie, între om și copac, între om și computer, și mai recent o persoană umană s-a căsătorit cu sine însăși. De ce nu, dacă familia este un produs socio-cultural, și nu o creație divină?

Aceasta este în esență oferta Strategiei Naționale de Educație Parentală 2018-2025 propusă de Ministerul Educației Naționale. Agenda ideologică pe care se întemeiază documentul reiese limpede încă din primul paragraf din introducere. Urmează apoi o parte a documentului care nu este altceva decât un amalgam de idei, proiecte, studii, propuneri, programe ale unor organizații internaționale sau naționale care are menirea să îmbrace acest proiect ideologic într-o haină aparent academică pentru a fi mai ușor vandabil celor neavizați. În partea finală, documentul prezintă pașii care trebuie făcuți pentru implementarea noii ideologii.

Pentru a nu cădea în capcana de a ne lansa în dezbaterea unor aspecte punctuale din acest amalgam, cred că este necesar:

a) cetățenii României să înțeleagă foarte clar ideologia pe care dorește să o impună această „Strategie”, pentru a-i cunoaște originea, conținutul și consecințele;
b) să fie analizat transparent modul în care această „Strategie” răspunde la problemele mari cu care se confruntă învățământul din România: scăderea demografică, migrația economică a populației tinere, închiderea școlilor din mediul rural, navetismul școlar din mediul rural, inegalitatea de șanse educaționale între copiii din mediul rural față de cel urban, abandonul școlar, situația copiilor din zone defavorizate și a celor cu părinții plecați în străinătate, viitorul celor aproximativ 700.000 de elevi care nu au promovat bacalaureatul, subfinanțarea învățământului și cercetării, criza locurilor de muncă pentru absolvenții programelor universitare;
c) să fie informați în mod corect părinții și societatea în legătură cu schimbările legislative pe care le propune Strategia și care, odată adoptate, vor impacta fundamental natura și identitatea familiei, ordinea socială și fundamentul legal și constituțional al societății românești;
d) să fie informați cetățenii României asupra costurilor reale pe care le presupune implementarea acestei ideologii – peste 290 milioane de leinumai in primul an, costuri care se acoperă din banii noștri, ai celor care credem în valorile familiei naturale și a unei educații performante bazată pe morala creștină.

Prof.univ.dr.dr. Paul Negruț

Catalin Sturza:

Conform spaţiului dedicat pe site-ul edu.ro Strategiei naţionale de educaţie parentală 2018-2025 propuse de Guvernul PSD, se aşteaptă observaţii, sugestii propuneri până la data de 10 iulie 2018 pe adresa de e mail dezbateripublice@edu.gov.ro (care a înlocuit adresa iniţială claudia.teodorescu@edu.gov.ro).

Cine este interesat ar putea trimite pe ambele adrese de e-mail (pentru siguranţă) sugestii şi propuneri; eu mă gândesc la un conţinut de genul celui de mai jos:

În atenţia Ministerului Educaţiei Naționale:
Subsemnatul/subsemnata … , faţă de conţinutul proiectului supus dezbaterii publice „Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025”, vă rog să luaţi în considerare următoarele:

– Solicit ca din cuprinsul strategiei să fie eliminată orice referire care tinde să facă o judecată de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist, ideologic, în direcția „teoriei genului”) în dauna alteia (de tip conservator, creștin sau „tradiționalist”) asupra lumii, familiei sau educaţiei.

– Art. 29 alin 6 din Constituția României recunoaşte părinţilor dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituție), iar libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituție). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice şi pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform convingerilor lor religioase şi filosofice.

– De aici rezultă obligaţia de neutralitate a Statului faţă de diferitele opţiuni, opinii şi convingeri privitoare la valorile centrale ale educaţiei şi familiei; Statul şi funcţionarii săi nu au nici un temei prin care să se pună în poziţia de a stabili ce e bine şi ce e rău, ce e greşit şi ce e just în materie de opţiuni tradiţionaliste sau progresiste. Statul are obligaţia de a se abţine de la a impune sau favoriza propriul său model ideologic.

– Pe ce bază îşi arogă Guvernul calitatea de a decreta că viziunea conservatoare sau tradiţionalistă asupra familiei e rea, învechită şi trebuie abandonată şi că ar fi nevoie de o „nouă cultură familială”? Pe ce bază se auto-supra-situează Guvernul în poziţia de a decreta că cei care avem opţiuni conservatoare sau tradiţionale privind familia şi educaţia greşim şi pe ce bază îşi arogă dreptul de a ne „corecta”?

– Dacă nu trebuie să pornim de la „modele unice considerate ideale”, cum spune Strategia aflată în dezbatere publică pe site-ul MEN, de ce ni se impune ideea unui alt model unic considerat ideal, adică „cel nou”, ideologic, avut în vedere de Guvern?

– Impunând ca singură validă şi dezirabilă o anumită opţiune (cea „înnoitoare”, „progresistă”, „diversă”, ideologică) nu obţii „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistenţa mai multor puncte de vedere și modele concurente în societate; şi din neutralitatea Statului faţă de ele.

– Solicit, aşadar, ca toată Strategia să fie regândită prin eliminarea oricărei presupoziţii care descalifică convingerile conservatoare, creștine şi „tradiţionaliste” despre familie şi pe cei care ni le însuşim şi care stabileşte ca unic model valid modelul „progresist”, „divers”, în direcția ideologiei de gen, etc, cu încălcarea obligaţiei de neutralitate a Statului.

– Solicit eliminarea oricărei prezumții implicite sau explicite că aceste cursuri de educație parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinți. Reeducarea părinților după un model ideologic impus de Stat e o caracteristică a societăţilor totalitare, societăți care au în cea mai înaltă măsură tendinţa de a interveni în toate domeniile vieții private, inclusiv asupra conştiinţelor oamenilor.

– Solicit eliminarea asumării de către Stat a rolului de supra-educator şi a oricăror intenţii de a promova vreo concepție sau viziune despre lume în dauna alteia, fie că vorbim despre diversitate, fie că vorbim despre „revizuirea” (!) stilurilor parentale din perspectiva relaționării cu copiii și înlăturării „stereotipiilor de gen” (?!).

– Statul nu are dreptul de a ne impune opiniile sale, ci obligaţia de a le respecta şi sluji pe ale noastre.

În concluzie, solicit eliminarea din proiectul de strategie a ideii că ar trebui promovate „noile ideologii în domeniul protecţiei copilului” şi că ar trebui eliminate „mentalităţile conservatoare”, ori că ar trebui „regândit un sistem de valori ale familiilor”. Sau decretarea ca fiind anacronică a opţiunii ataşamentului față de „valorile care s-au transmis tradiţional şi pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaţionare intrafamilială”. De asemenea, solicit eliminarea ideii că ar fi nevoie de „stimularea interesului pentru o nouă cultură familială”; solicit eliminarea ideii că aceste cursuri ar trebui să fie obligatorii pentru părinți; solicit renunţarea la „promovarea diversității” – diversitatea se obţine lăsând libere opţiunile diverse şi liber asumate ale oamenilor, nu impunând un model unic ca valid, fie el şi „divers”; și solicit renunţarea la „revizuirea stilurilor parentale din perspectiva relaționării cu copiii și înlăturării stereotipiilor de gen”.

Sau, și mai bine, solicit retragerea completă a Strategiei de educație parentală și regândirea acesteia în conformitate cu principiul neutralității Statului, cu toate punctele de mai sus, și cu ethosul și valorile acestui popor.

Cât despre proiectul educării părinţilor prin cursuri de parenting, apreciez că, dincolo de obligaţia Statului de a nu impune cu valoare referenţială un anumit model şi mod de a vedea lucrurile, avem de a face cu o alocare imensă de resurse – peste 290 milioane de lei numai în primul an – pentru un scop lipsit de utilitate (tipul înrădăcinat din primii ani de relaţionare părinte-copil nu se modifică structural prin cursuri săptămânale de parenting) şi de legitimitate (nu e îndreptăţit Guvernul să decreteze că modelul guvernamental este cel just). Și, ținând cont de realităţile româneşti, chiar de eficienţă.

Consider că aceste sume ar trebui mai degrabă alocate în direcţia rezolvării numeroaselor probleme actuale cu care se confruntă infrastructura educaţională a României şi nu în direcţia reeducării părinţilor şi copiilor deopotrivă, după o ideologie de Stat.

Cu speranţa că veţi da curs acestor solicitări,

Cristina Popescu:

“Ministerul Educaţiei Naţionale a lansat, în această săptămână, în dezbatere publică, proiectul „Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025”.

Propunerea prevede înfiinţarea unei reţele de educatori parentali care, timp de 2 ore pe săptămână, să-i înveţe pe elevi să nu aibă „mentalităţi conservatoare” şi atitudine care „idealizează familia tradiţională” și propune creşterea interesului pentru „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”.

De asemenea, Strategia include o propunerea potrivit căreia părinţii vor urma cursuri de parenting, în cazul în care copilul parcurge un nou ciclu de învăţământ. Pentru această etapă de formare a părinţilor, MEN informează că este necesară o alocare bugetară de 295.041.105 lei în primul an, pentru 2.553.861 de părinţi.” (Mediafax)

Câteva remarci punctuale:

Părinţii au dreptul de a asigura, potrivit p r o p r i i l o r
c o n v i n g e r i, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituție) iar libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituție).

Nu există niciun temei obiectiv pentru a se decreta guvernamental că o viziune conservatoare asupra lumii sau familiei este valoric sau etic inferioară uneia progresiste sau că atașamentul pentru familia tradițională este ceva greșit dar că “noua cultură familială” este dezirabilă și corectă.

În lipsa unui atare temei obiectiv, Guvernul nu are nicio îndreptățire să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților și cu atât mai puțin să le reeduce.

Libertatea de conștiință și obligația statului de a se abține de la intruziuni pleacă tocmai de la premisa că nu se poate afirma superioritatea unei credințe față de alta, astfel că trebuie în mod egal respectate.

Așadar, convingerea tradiționalistă a unui părinte este deopotrivă de legitimă cu convingerea progresistă a unor funcționari guvernamentali (sau invers), neexistând niciun motiv pentru ca aceasta din urmă să devină dominantă prin intermediul pârghiilor statului.

De altminteri, tocmai în spiritul respectării „diversității”, lucrurile trebuie lăsate să evolueze de la sine și ideile să circule liber în societate, cu evitarea uniformizării gândirii impusă prin intermediul forței statului, care ar anihila tocmai “diversitatea” de care se face atâta caz.

Numai în regimurile de tip totalitar, de tip nazist ori comunist, se încerca uniformizarea convingerilor și valorilor prin reeducare guvernamentală iar mintea copiilor trebuia modelată după ideologia statului. Faptul că acum se dorește și reeducarea părinților pentru a ușura transferul de convingeri agravează, nu salvează procedeul.

Pe de altă parte, sistemul educațional românesc are cu totul alte probleme, mult mai grave, precum rata ridicată de analfabetism și de abandon școlar, calitatea scăzută a performanței școlare de ansamblu, astfel încât resurse de nivelul a 300 milioane lei (70 milioane euro) anual ar face bine să se orienteze spre rezolvarea acestor deficiențe și nu spre cursuri de învățământ ideologic adresate părinților sau îndoctrinare prin “educatori parentali” a copiilor. Dacă statul deja instruiește deficitar copiii, de ce ar trebui să-i intruiască prost și pe părinți?

În orice caz, cel puțin în cazul părinților e greu de crezut (ce bine!) că un curs săptămânal ar putea transforma mentalități și comportamente înrădăcinate sau că, chiar dacă ar exista bunăvoința subiecților experimentului, relația de familie dezvoltată natural și intuitiv ar putea fi influențată semnificativ, astfel că singurul rezultat al acestei strategii guvernamentale nu va fi decât crearea unor sinecuri pe bani publici.

Din fericire, românii au deja exercițiul mimării adeziunii la diferite experimente ideologice atunci când nu au încotro; prin urmare, cursurile în privința părinților vor fi o nouă formă fără conținut, adică doar prilej pentru a se cheltui o groază de bani fără rost (ceea ce e preferabil oricum unei implementări cu succes al programului de spălare pe creier).

Cu toate acestea, pentru că efectul real al programului va fi doar impunerea nelegitimă ca singură valabilă a unei grile valorice unice peste convingerile diverse ale indivizilor, cea mai bună alegere este tot cea a respectării libertății de conștiință și a convingerilor individuale și a dreptului părinților de a-și educa ei copiii din punctul de vedere al valorilor de urmat, tradiționale sau nu; guvernul nu își poate aroga rolul de instanță primordială care emană scara valorilor.

Guvernul nu are niciun drept să descalifice și să combată opțiunile de viață tradiționale sau conservatoare ale populației (și nici pe cele progresiste, dacă s-ar fi pus problema), pentru că nu are nicio îndreptățire sau superioritate morală să decidă așa ceva; dacă funcționarii săi au alte opțiuni, le pot exercita pe cont propriu, în viața particulară, nu să le impună altora.

Guvernul trebuie să ne lase în pace convingerile și să ni le slujească, nu să ni le schimbe.

Iulian Capsali:

Marea trădare

După ce au comasat tot ce mai există viabil în economia națională, ca să o ofere la pachet unor “specialiști în muls”, acum PSD-ul oferă pe altarul Noii Ordini Mondiale viitorul educațional, o veritabilă REEDUCARE pe principii sexomarxiste.

Mi se pare prea mult ca să îți asiguri liniștea pe spatele unui neam care nu te-a abilitat ca să-i distrugi viitorul.
Familia, “un produs socio-cultural”…

Dragneo, bagă-ți mințile în cap!

Irina Mihaiu: 

Mie insasi sintagma de “educație parentala” imi spune ca principalii “beneficiari” ai acestui tip de educație vor fi parintii.

Si cum o vor face? Ne vor trimite un ofițer politic la job? Va trebui sa ne prezentam saptamanal la vreo oficina in care un semidoct o sa ne explice cat de retrograzi suntem? Fiind un curs, vom da si examene? Vom pica daca examinatorii considera ca suntem inca retrograzi, sau nu suntem suficient de progresisti? Ce se va intampla cu cei care pica? Vor fi considerati parinti necorespunzatori? Copiii vor fi luați, spre binele lor, din familiile necorespunzătoare si vor fi dați spre adoptie fortata cuplurilor corespunzătoare? De gay eventual?

Intr-o tara agresata zeci de ani in comunism cu educare si reeducare a adultilor, o asemenea abordare este cel putin bataie de joc. Cat tupeu are acest minister!

 

Catalin Sturza:

„Cercetările în comunitățile de romi vulnerabile arată că între 25% și 35% din adolescentele rome cu vârste între 15 și 19 ani sunt căsătorite. În unele comunități există căsătorii timpurii care afectează în special fetele (dar nu exclusiv) cu vârste între 10 și 15 ani.” 

Din Strategia Naționale pentru Educație Parentală 2018 – 2025, document al Ministerului Educației Naționale (pagina 12 a documentului; citează un studiu din anul 2015). Va fi și MEN reclamat la CNCD pentru citatul de mai sus din document – citat care spune exact ceea ce a spus acum două luni dl Vasile Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române? Afirmații pentru care în prezent dl Bănescu are nu mai puțin de trei, ba se pare chiar patru dosare deschise la CNCD? 

Adaug și captura foto; Strategia a fost, între timp, retrasă de pe site-ul MEN, fără nici o explicație. Așa cum nimeni nu ne-a spus de unde a pornit sau cine a scris această strategie care conține, se pare, pasaje întregi cu copy-paste fără ghilimele, nimeni nu ne explică de ce a fost retrasă, sau dacă dezbaterea publică e încă în desfășurare. Dacă nimeni nu ne-a zis că s-ar fi oprit, înțelegem că dezbaterea continuă, chiar dacă nu mai avem acces la document. Pentru cei care vor să-l citească, adaug două link-uri în comentarii.

Emanuel Contac:

Strategia Națională de Educație Parentală conține elemente de plagiat (după un document Unicef). E prea târziu ca să mă apuc de verificări sistematice. Am găsit însă o mostră elocventă. Cine plagiază un paragraf în maniera asta de regulă plagiază grosolan, nesimțit, cu toptanul.

Mâine voi introduce documentul în softul-antiplagiat. Impresia mea e că vorbim de o încropeală birocratic-ministerială tipic românească.

Primele două imagini sunt din documentul Unicef. A treia imagine este plagiatura ministerială.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

STRATEGIA NATIONALA DE EDUCATIE PARENTALA – SPUNEM NU!

NOTA: Datorita subiectului extrem de important de astazi, comentariul nostru de azi e mai lung ca de obicei.

Parintii Romaniei sunt revoltati. Pe buna dreptate. Sunt scandalizati de Strategia Nationala de Educatie Parentala (2018-2025) (“SNEP”) pe care Ministerul Educatiei l-a publicat solicitind si o dezbatere publica asupra documentului. Presa a comentat pe larg asupra documentului. [Articol: http://www.mediafax.ro/social/ ministerul-educatiei-vrea-o- retea-de-educatori-impotriva- mentalitatii-conservatoare- dar-pentru-diversitate-si-un- alt-tip-de-familie-17255693] [Documentul poate fi citit aici: http://edu.ro/consultare- public%C4%83-strategia-na%C8% 9Bional%C4%83-de-educa%C8% 9Bie-parental%C4%83-2018-2025- proiect] In ultima saptamina am primit o sumedenie de mesaje si comentarii din partea multor parinti din tara privind acest document, iar ziarul Evenimenul Zilei ne-a solicitat o luare de pozitie. Dam curs preocuparilor si solicitorilor celor care ne-au scris si dedicam comentariul de astazi acestui document si ideilor care le contine. Structuram comentariul in doua parti. In prima parte prezentam ideile majore ale SNEP, iar in a doua ne exprimam opiniile si explicam de ce ne opunem.

Ce e Strategia Nationala de Educatie Parentala?

SNEP e un document ambitios, radical si fara precedent in Romania. Face comentarii nepotrivite la adresa unor segmente ale populatiei si, in esenta, dovedeste ca statul secular nu-si cunoaste lungul nasului. Despre asta am scris de multe ori si in loc ca lucrurile sa se indrepte observam in Romania o deviere tot mai rapida si radicala de la respectarea drepturilor parentale in avantajul statului si a ideologiei seculare de crestere si educare a copiilor nostri. Nu vrem, insa, sa fim intelesi gresit: SNEP puncteaza deficiente privind situatia copiilor si familiilor din Romania pe care trebuie sa le cunoasca fiecare cetatean. Dar retele propuse pentru corectarea problemelor sunt iresponsabile si desemnate sa substituie statul ca educator principal al copiilor in locul parintilor.

SNEP e impartit in 13 capitole si are 35 de pagini. Introducerea deja da de gandit si alarmeaza. Paragraful introductiv afirma ca familia romana are “nevoia unui sprijin extern”, si e obligata “sa se adapteze noilor ideologii si sa experimenteze noi practici in relatie cu copiii.” Educatia parentala, adica educarea parintilor de catre stat cum sa-si creasca copiii, are drept scop sa-i sprijine in “cresterea si educatia copiilor”. E nevoie ca parintii sa fie constientizati cum sa-si creasca copiii si sa contribuie la dezvoltarea lor. SNEP lamenteaza, in mod explicit, mentalitatea conservatoare a parintilor Romaniei privind cresterea si dezvoltarea copiilor care, dupa cum ne putem astepta, se impune a fi modificata. Citam: “Deseori, noile ideologii promovate in special in domeniul protectiei copilului intilnesc mentalitati conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regandit in contextul unor informatii noi cu privire la nevoile de dezvoltare a copiilor”. In mod negativ  e portretizata societatea romana pentru ca “idealizeaza familia traditionala, pe care o considera o forma perfecta de organizare”. In plus, SNEP se incumeta sa dea o definitie noua a familiei, imprumutata, dupa cum ne-am putea astepta, nu din cultura, traditia ori civilizatia romana ori crestina, ci de la un sociolog american. “Familia, afirma SNEP, nu este inteligibila ca realitate obiectiva, ea este mai degraba un produs socio-cultural ‘o constelatie de idei, imagini si terminologii’ creata si recreata permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3) Ce exact sa insemne asta?

Un alt deziderat al SNEP este incurajarea si acordarea de libertate copiilor “la luarea deciziilor care-l privesc”. In acest sens e nevoie, adauga SNEP, de “o restructurare a practicilor institutionale care sa ofere modele de exercitare a acestui drept” copiilor. (Pagina 4) SNEP, insa, realizeaza ca se izbeste de un zid relativ inalt: familia si societatea romana sunt relativ conservatoare, iar “educatia adultilor (inclusiv a parintilor) nu poate deveni obligatorie”. Pentru a iesi din acest impas e nevoie, propune SNEP, de educatie parentala in scoli si licee pentru copii si adolescenti ca viitori parinti. In alte cuvinte, noile ideologii parentale, chiar daca nu pot fi aplicate ori impuse parintilor si generatiilor actuale de parinti, pot fi inoculate in generatiile care vor deveni parinti in 20-30 de ani.

Nu doar familia trebuie constant redefinita si “creata si recreata permanent de practicile socio-culturale”,  dar si notiunea de “parentalitate” necesita modificari constante de-a lungul generatiilor. SNEP afirma ca “parentalitatea” … “se transforma si ea, odata cu societatea, care ii determina atit continutul, cit si sfera de aplicabilitate”. Asta da de inteles ca nu parintii impun schimbarile sociale ci ei trebuie sa isi schimbe modul de afirmare a parentalitatii in functie de schimbarile sociale.

In plus, SNEP da clar de inteles ca exista o varietate de familii si o diversificare a modelelor familiilor. SNEP vorbeste nu de un singur model de familie si, in consecinta de un singur mod de parentalitate, ci de modele multiple. Termenul folosit e acela al “diversificarii modelelor familiale si educationale”. (Pagina 4)

Rolul statului secular in indoctrinarea parintilor

Rolul esential in schimbarea parentalitatii in Romania trebuie asumat de stat si obiectivul in sine trebie sa devina o prioritate pentru autoritati. (“Sustinerea formarii si dezvoltarii competentelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie sa si le asume…”) Scopul ultim, conform SNEP, este asigurarea “interesului superior al copilului”, iar asta “inseamna a crea o noua cultura familiala, bazata pe dialog, cunoastere si participare, pe de o parte, si a facilita cooperarea intre profesionisti, parinti si autoritati publice, care contribuie la educatia si dezvoltarea copilului, pe de alta parte”. (Pagina 4) SNEP deci propune “o noua cultura familiala” fondata pe cooperarea intre experti, parinti si stat. Dupa cum se vede, rolul esential in formarea unei noi culturi familiale e alocat expertilor si profesionistilor. Asta ne aminteste de decizia emisa anul trecut de CEDO in Cazul  Gard, minorul britanic caruia i s-a interzis ingrijire medicala, in care CEDO afirma, negru pe alb, ca deciziile privind copiii suferinzi, in special daca traiesc ori mor, sunt facute nu de parinti ci de experti impreuna cu autoritatile statului. Parintilor nu li se aloca ori recunoaste nici un rol decizional.

In finalul Introducerii, SNEP cere Romaniei sa imite “exemplele din alte state”. (Pagina 4) SNEP considera ca “stilurile parentale nu sunt innascute” si ca pot fi invatate si educate. Exemple de state de la care parintii Romaniei pot invata cum sa fie parinti ori mai buni parinti sunt, dupa cum e usor de anticipat, tarile in care familia e in paragina iar societatea in dezintegrare morala ireversibila: Spania, Italia,  Franta, Portugalia, Suedia. Suedia, suntem informati, a adoptat o Strategie Nationala de Sprijin Parental in 1999. Nu e de mirare ca acolo familia ca institutie e pe cale de disparitie. Romaniei i se sugereaza sa imite practicile acestor tari si sa “imbunatateasca parentalitatea” cu “ajutorul unor profesionisti special pregatiti in acest sens”. Nici o tara nu e mai bine cunsocuta Romaniei in acest sens ca Norvegia unde expertii si statul secular au lansat Legea Bunastarii Copilului in 1993 care a dat nastere monstrului cunoscut cu numele de Barnevernet. Dupa cum v-am informat de-a lungul derularii cosmarului Familiei Bodnariu, aceasta agentie de stat a fost folosita cu mult succes in demolarea familei si parentalitatii naturale.

Realitatile si deficientele din Romania

SNEP are totusi meritul de a puncta unele din problemele majore cu care se confrunta copiii Romaniei si care trebuie sa preocupe pe fiecare dintre noi. Mortalitatea infantila in Romania e peste media unionala. Malnutritia afecteaza multi copii ai Romaniei. Copiii care parvin din familii numeroase si copiii care traiesc in familii monoparentale cunosc un incident al saraciei mai ridicat ca al copiilor care cresc in familii mai mici ori familii intacte. Deasemenea, rata saraciei pentru copiii din mediul rural e de aproape 4 ori mai mare comparativ cu mediul urban. In comunitatile rome nivelul de saracie e mai ridicat iar nivelul de cunostinte parentale mai redus. Abandonul familial e si el o problema, in 2013 si 2014 1.653 de nou nascuti fiind abandonati in maternitati.  In 2014 numarul copiilor separati de familiile lor era de 58.178, in scadere in compararie cu 1997 cind acest numar era de 98.872. O problema la fel de ingrijoratoare sunt copiii separati de parintii lor care sunt plecati la munca in strainatate, in 2015 numarul acestora fiind de 81.581. Abandonul scolar e si el o problema, numarul de sarcini la adolescente ramine relativ ridicat, iar casatoriile timpurii, care sunt limitate mai in exclusivitate comunitarii  de romi, cauzeaza si ele nasterea si cresterea copiilor in saracie. Printre altele SNEP ne aminteste si de faptul ca numarul copiilor abuzati, neglijati ori exploatati din Romania e semnificativ, 12.542 in 2014.

Indoctrinare si subminarea drepturilor parentale

Unul din multele paragrafe care  ingrijoreaza  e Paragraful #46.3 (Pagina 19). El cere o educatie parentala centrata pe “stimularea interesului pentru o noua cultura familiala si pe ideea de incluziune sociala … promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate si incurajarea activa a egalitatii de gen”. Asta da de inteles ca in Romania va fi instituita o “noua cultura familiala” care sa promoveze valorile seculare. Re-educarea parintilor in ce inseamna a fi parinte include si folosirea parintilor pentru a transmite copiilor valorile si obiectivele statului secular si a secularismului.

Un Paragraf asemanator e #59.1 care listeaza “principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati si promovarii diversitatii” in sensul “inlaturarii stereotipurilor de gen”. Experienta occidentala in acest sens, care se cere a fi folosita ca model in Romania, s-a dovedit a fi un dezastru.

Paragraful #57.2 expune obiectivul aditional pentru “racordarea la standardele internationale privind respectarea si promovarea drepturilor copilului”. (Pagina 23) In mod similar, Paragraful #65 propune dezvoltarea “abilitatilor si competentelor parentale” pentru a fi racordate si ele la “standardele internationale”. Aici SNEP ne da de inteles ca exista “standarde internationale” de parentalitate si ca parintii Romaniei sunt sub nivelul “standardelor internationale”. Aceste standarde internationale, daca or exista, sunt un produs al gandirii occidentale radicale si seculare care vizeaza anihilarea familiei si casatoriei naturale.

Paragraful #61.4 cere instituirea in Romania a unei profesii noi, aceea de “educator parental”, iar Paragraful #62.5 cere ca numarul de educatori parentali sa fie constituit in “raport echitabil intre numarul de femei si barbati selectati pentru a activa ca educatori parentali”. Paragraful #75.6 face din nou referinta la “profesia de educator parental” si cere ca ea sa fie “institutionalizata”. Se cere si elaborarea unui “curriculum de educatie parentala”. (Pagina 29)

Care ar fi costurile aferente implementarii SNEP? Enorm. In doar primul an al programului costul ar fi de 295.041.105 pentru educarea a 2.553.861 de parinti.

Familia si casatoria naturala rezolva toate problemele

Parintii Romaniei nu au nevoie de indoctrinarea propusa de SNEP ori de oricare alt organism unional ori international. Initiativa nu e de origine nationala ci de influenta externa, occidentala. Ea apartine celor care vad in familia si casatoria naturala obstacolul primordial in promovarea valorilor seculare care sunt in conflict cu valorile traditionale, ale familiei, ori “conservatoare” asa cum le eticheteaza SNEP. In opinia noastra, situatia vulnerabila in care traiesc unii copii si adolescenti ai Romaniei, la fel ca, de altfel, copiii in societatile moderne, are doua cauze principale: (1) ascensiunea si agresivitatea statului secular si a valorilor propuse de el; si (2) declinul casatoriei si familiei naturale.

Statul secular urmareste destramarea intentionata a familiei si casatoriei naturale. Cum o spunem mereu, statul secular occidental a confiscat familia si casatoria naturala. In locul ei, statul secular cauta instituirea unei formule noi de familie si forme de convietuiri sociale care au fost sanctionate in repetate rinduri de istorie si eliminate. Definitia familiei data de SNEP mai sus ca fiind “un produs socio-cultural ‘o constelatie de idei, imagini si terminologii’ creata si recreata permanent de practicile socio-culturale” denota convingator acest deziderat. (Pagina 3) Conform acestei definitii, familia si casatoria nu sunt un dat natural, istoric, o reflectie a experientei umane multimilenare si invariabile. Ea este un produs arficial gandit de ganditorii veacului in care traim care isi expun opiniile in amfiteatrele universitatilor si in jurnalele de specialitate. In consecinta, definitia familei e in flux constant. Periodic continutul si definitia ei se schimba dupa cum ganditorii isi schimba opiniile pina cind realizam ca de fapt familia nu mai exista de fel.

Este un adevar de netagaduit ca societatile in care familia si casatoria naturala au intrat in declin, efectele asupra copiilor si adolescentilor au fost nefaste rezultind in saracie, vulnerabilitate emotionala, mentala si alte probleme de genul celor mentionate mai sus. Redefinirea casatoriei si a familiei in tarile occidentale a subminat institutia familiei, a cauzat confuzie sexuala la generatiile tinere, si a cauzat un dezinteres general si in crestere la generatiile tinere in a se casatori, forma familii, aduce copii pe lume si de a-i creste. La urma urmelor, daca societatea seculara si spatiul public afirma ca familia si casatoria naturala sunt demodate, nu isi au rostul, de ce sa ne mai casatorim? De ce sa aducem copii pe lume? De ce sa mai formam familii? Corelatia urmatoare este reala si evidenta in sprijinul ei masiva: in tarile care au legalizat casatoriile homosexuale incidenta identificarii tinerilor ca fiind ne-heterosexualui a crescut astronomic.  In alte cuvinte, confuzia sexuala la copii si tineri a crescut enorm.

Un exemplu nefast  – statul Massachusetts

Punctam, in sprijinul acestui argument, doar un exemplu din comentariul de acum doua saptamini privind confuzia sexuala. Statul Massachusetts a fost primul stat din SUA care a depenalizat sodomia. In anii 80 Massachusetts a devenit primul stat din SUA care a inceput sa invete pe copii, in scolile publice la orele de educatie sexuala, normalitatea relatiilor sexuale intre persoane de acelasi sex. In anii 90 si in prima decada a acestui Mileniu, citiva parinti au dat in judecata scolile pentru ca le indoctrinau copiii in homosexualitate, dar tribunalele au dat castig de cauza scolilor. In 2004 Massachusetts a fost primul stat din SUA care a legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex. In aceste decenii procentul tinerilor care se identificau ca fiind homosexuali ori de alte orientari sexuale nefiresti a crescut vertiginos. In 1998 un studiu publicat de publicatia Pediatrics care a inclus 4.150 de liceeni din Massachusetts, indica ca 104 dintre ei ori 2,5% se identificau ca fiind ne-heterosexuali. Dar conform unui studiu publicat in mai anul acesta procentul tinerilor intre 18 si 24 de ani din Massachusetts care se identifica ca fiind ne-heterosexuali, a ajuns, pina in 2017, la 16%, adica a crescut de cinci (5) ori in doar 20 de ani. Iar la nivelul intregului stat, 5% din intreaga populatiei a statului Massachusetts se identifica astazi ca fiind ne-heterosexuala. [Detalii: http://www.masslive.com/ politics/index.ssf/2018/05/ report_lgbt_youth_in_ massachus.html]

Statul secular deci e cel care are nevoie de educatie in normalitate nu parintii in educatia parentala.

Consecintele utile ale familiei si casatoriei naturale

Este indubitabil ca familia si casatoria naturala rezolva in mare parte toate problemele identificate de SNEP si care, in opinia SNEP, impune indoctrinarea parintilor Romaniei in educatie parentala. Rolul statutlui este sa intareasca familia si casatoria, nu sa le redefineasca. Fortificarea acestor institutii rezulta in eliminarea problemelor de mai sus. Redam citeva exemple si studii peste care am dat doar in ultimele doua (2) zile. Privind sanatatea, un studiu tocmai publicat in Marea Britanie arata ca persoanele casatorite au un risc de 40% mai mic de a face infarct in comparatie cu persoanele divortate ori necasatorite. [Detalii: http://www.dailymail.co.uk/ news/article-5858485/Getting- married-cuts-heart-risk-40- cent-research-claims.html] Un studiu in Statele Unite publicat luna aceasta confirma, la fel ca o sumedenie de alte studii, ca garantia cea mai adecvata si reala impotriva saraciei si a abandonului saraciei e casatoria. [Detalii: https://www.acf.hhs.gov/sites/ default/files/opre/pact_hm_ impacts_to_opre_b508.pd]

In 1965 Senatorul american Patrick Moynihan a publicat un studiu vast care inca e citat frecvent de sociologi si intitulat The Break-up of the Negro Family. (“Destramarea familiei de culoare in America) [Detalii: https://www.theatlantic.com/ politics/archive/2015/09/the- moynihan-report-an-annotated- edition/404632/] Conform studiului Moynihan cauza principala a saraciei negrilor in America la vremea aceea era destramarea familiilor de culoare, alcoolismul, divortul si drogurile. Exodul din saracie, afirma el, impunea revitalizarea casatoriilor si familiilor in rindul populatiei de culoare mai mult ca oricare alt factor. Nu e de mirare ca astazi in bisericile populatiei de culoare se vorbeste mai mult despre familie si casatorie si impotriva promiscuitatii si “diversitatii” sexuale ca in celelalte biserici. Din anii 60 studiile privind corelatia dintre casatoria si familia intacta si bunastarea copiilor la toate nivele au devenit tot mai numeroase si toate, fara exceptie, continua sa confirme acest adevar universal. In 2015, de exemplu, un studiu intitulat Family Structure a ajuns la aceasi concluzie: copiii crescuti in familii intacte se dezvolta cel mai bine si armonios. Deci, nu interventia statului ori educatia parentala sunt cheia succesului bunastarii copilului ci parintii lui si integritatea si stabilitatea familiei si casatoriei. [Detalii: https://www.childtrends.org/ wp-content/uploads/2015/12/59_ Family_Structure.pdf]

In Occidentul zilelor noastre casatoria si familia naturala sunt vazute negativ si sunt identificate ca fiind cauza principala a nefericirii adultilor si a multor probleme cu care se confrunta copiii si adolescentii. Nu tocmai. Perspectiva aceasta, devenita dogma a statului secular occidental, e gresita. Dupa cum se vede, studii fara numar continua sa confirme ca familia si casatoria naturala sunt solutia, nu cauza, multora din problemele cu care copiii si adolescentii se confrunta. Casatoriile statornice  si durabile sunt bunuri sociale si personale care contribuie la fericirea, stabilitatea, bunastarea si dezvoltarea armonioasa si de lunga durata a parintilor si copiilor.  Statul roman are deci obligatia sa sprijine si sa fortifice institutiile garantoare ale bunastarii copiilor: familia si casatoria naturala.

In acest sens, e bine ca Romania sa se inspire nu din modelele sugerate de SNEP ci din altele. Dam citeva exemple recente. In Danemarca a fost abolit divortul instantaneu. Cuplurile trebuie sa astepte 90 de zile de la inregistrarea actelor de divort pina la acordarea divortului tocmai pentru a da ocazia sotilor sa-si re-evaluaze simtamintele si sa se razgindeasca. In China, o provincie chineza a instituit formulare pentru cei care cer divort pentru a intelege cauzele divortului si a-l preveni. In Australia, statul aloca anual milioane de dolari pentru consilierea cuplurilor si prevenirea divortului. In Australia, divortul cauzeaza daune de sute de milioane de dolari anual si, in plus, afecteaza negativ copiii. Statele Unite fac la fel. In 2005 a fost infiintat The Ofice of Family Assistance (Biroul asistentei familiei). Anual Biroul aloca 150 de milioane de dolari pentru prevenirea divortului, intarirea relatiilor de cuplu si rezolvarea amiabila a disputelor din familii pentru a preveni divortul. Programul a fost un succes. Rata divortului in America a scazut. Cuplurile sunt invitate sa participe la cursuri voluntare de imbunatatire a relatiilor de cuplu. Un studiu tocmai publicat a examinat functionarea acestui program in El Paso, Texas. Conform lui, la un an dupa ce sotii au participat la cursuri, sotii se intelegeau mai bine, lucrurile mergeau mai bine in familie, copiii erau mai fericit, si implinirea in viata de cuplu era mai satisfacatoare. [Detalii: https://www.realclearpolicy. com/articles/2018/06/15/ marriage_family_are_key_to_ social_outcomes_110674.html]

Un parinte ingrijorat – Lugoj

Incheiem comentariul de azi cu un mesaj din partea unei cititoare din Lugoj. Cum spuneam la inceput, pe parcursul ultimei sapiamini am primit multe mesaje din partea publicului privind subiectul de azi. Publicam unul dintre ele.

Buna seara. Am primit un mesaj pe un grup al profesorilor, despre propunerea Ministerului Educatiei de a introduce un tip de educatie care sa schimbe “mentalitatile conservatoare si traditionale” ale parintilor in Romania. Probabil ca si dumneavoastra atit aflat despre aceasta, dar imi fac si eu datoria de constiinta, in ideea ca prin buletinul acesta al dumneavoastra se poate ajunge la mult mai multi parinti care sa ia pozitie concret, prin raspuns scris, decat as putea eu sa anunt de la persoana la persoana. Sunt sigura ca veti face cel mai potrivit lucru in legatura cu tema aceasta, care provoaca o stare de urgenta, avand in vedere ca subiectul e in dezbatere publica pana in 10 iulie.  “Ministerul Educației Naționale a publicat zilele trecute o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală. Ea este supusă dezbaterii publice până în data de 10 iulie 2018. https://edu.ro/ consultare-publică-strategia- națională-de-educație- parentală-2018-2025-proiect

Ce conţin: Părinții trebuie să renunțe la mentalitătile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3) Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate insemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucat familia este “o constelație de idei, imagini si terminologii, creată si recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3) Copiii trebuie sa aibă “respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual si homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nici o diferentă între ele. (Pagina 23). În viziunea Ministerului, lipsa de reacție a părinților va fi interpretată ca o acceptare a strategiei propuse. Daca vă pasă, exprimați-vă opiniile la adresa de email unde Ministerul așteaptă opiniile noastre:  claudia.teodorescu@edu.gov.ro” . Sa dea Dumnezeu fie de folos tot ceea ce intreprindeti! Cu respect. Lugoj.


Categorii

Ideologia genului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “STRATEGIA NATIONALA DE EDUCATIE PARENTALA – marea “REVOLUȚIE CULTURALĂ” la care MEN vrea supuna familia românească/ Ministerul Educatiei a retras, temporar, proiectul de pe site/ COMPLETA OPACITATE CU PRIVIRE LA ORIGINILE STRATEGIEI/ Planuri stahanovist-faraonice care implica 7000 de „experti” si zeci de milioane de euro buget

  1. http://ziarullumina.ro/proiectul-Scoala-familiei-de-la-buzau-la-final-134643.html

    Cate nevoie ar fi in fiecare arhiepiscopie/episcopie de o astfel de scoala…formatori crestini, cu frica de Dumnezeu.

  2. Robert, eu cred ca extrem de mare de nevoie…

  3. Pingback: Av. Ana-Corina Sacrieru explica legatura dintre CONVENTIA DE LA ISTANBUL si STRATEGIA DE REEDUCARE A PARINTILOR a MEN (Audio)/ Catalin Sturza si Vasile Banescu despre bataia de joc a CNCD. Purtatorul de cuvant al Patriarhiei denunta PRESIUNEA IDEOLOGICA A
  4. 1. Exemplul Arhiepiscopiei Buzaului este de urmat si de continuat. Biserica are nevoie de oameni bine pregatiti teologic si stiintific pentru a putea reface legatura dintre cler si mireni. Poate cuiva i se pare ca nu e vreo ruptura, dar ea este. Si este mare de tot. Si atat timp cat oamenii nu vor primi ca raspuns la nevoile lor concrete decat vorbe pline de metafore, hiperbole si epitete bine amestecate in pastorale, ruptura se va adanci. Vorbele mestesugite exersate in ani de pregatire teologica teoretica nu fac doi bani fara implicare si atitudine. Dar ce a fost la Buzau este demn de urmat.

    2. Nu-mi place deloc ce face dl. Capsali. Sa politizezi in mod partizan aceasta problema inseamna sa o bagatelizezi spre a trage spuza pe o turta care iti convine. Acum m-am lamurit de ce nu l-am votat.

  5. @Titus

    La ce te referi când spui ca Iulian Capsali bagatelizeaza?

  6. @admin:
    pentru ca problema strategiei nationale in educatie nu are legatura cu PSD, PNL etc. Nu este o problema de politica de partid, este ceva ca si coruptia: transpartinica. Nu e corect sa pui asa, din mers, o eticheta, ca si cum daca nu ar mai fi PSD si mai ales Dragnea asta ar rezolva problema. Asa ceva inseamna bagatelizare, sa lasi impresia ca daca maine ar disparea PSD cu Dragnea cu tot, toate problemele noastre s-ar rezolva, de la vanzarea economiei la vanzarea viitorului copiilor nostri. Nu (doar) PSD e problema, ci toata ideologia asta care a nascut astazi monstri, inclusiv politici de tipul USR (sa nu-mi ziceti ca USR e partid politic! adica nu mai mult decat juridic, pe hartie, in fapt e un grup de presiune), #rezist si cele asemanatoare lor si fata de care toti cei care ar fi trebuit sa faca ceva nu au facut si inca nu fac sau nu fac destul.

    Ca sa cobor nivelul de la teoretic la concret, eu stiu asa, ca primarii, ministrii si tot ce inseamna functii politice nu pot sanctiona prin desfacerea contractului de munca functionarii publici, ba nici alt fel. Acestia nu pot fi dati afara sau sanctionati cumva decat prin restructurarea postului (cu salarii compensatorii) sau daca incalca grav atributiile de serviciu (ceea ce poate duce chiar in zina penala). Iar multe magarii de genul strategiei nationale in educatie sunt facute de functionari publici, pentru ca, ce sa vezi, este chiar treaba lor sa o faca. Da, astea sunt facute la indicatia sau cererea ministrului dar sunt facute de functionari publici si tot niste functionari publici le pun pe site-urile ministerelor. Cautati mai bine sa vedeti cine angajeaza si de ce pe anumiti indivizi in posturi de functionari publici. Mizeria este acolo mai intai, si abia apoi in partide (cu exceptia PNL, dar asta este o impresie a mea de moment, nu o luati in seama)

  7. Sfantul Apostol Pavel spunea acum 2000 de ani : “Va fi vremea cand invatatura sanatoasa nu o vor primi, ci dupa poftele lor, isi vor alege lorusi invatatori, gadilandu-i la urechi si de la adevar auzul isi vor intoarce, iar la basme se vor pleca.” (2Tim.4,3-4)

  8. Eu propun sa dam in judecata ministerul educatiei pentru acest proiect cu reeducarea parintilor!Ar fi bine ca ei sa se aduce in spiritul tarii din care fac parte!

  9. @stef
    Excelent articol, iar Banescu este sclipitor, ca intotdeauna.
    “Ce înseamnă reeducarea părinților? Înseamnă în primul rând, cum spunea și doamna avocat ceva mai devreme, prezumția de lipsă de discernământ a unei populații întregi.”

  10. Înseamnă ca Patriarhia a luat atitudine .
    Cred si nădăjduiesc ca atitudinea asta sa fie mereu in momente cruciale ca o sabie .
    Mântuiește Doamne poporul Tău si binecuvântează moștenirea Ta .

  11. Pingback: NU STRATEGIEI DE REEDUCARE PARENTALA GENDER!/ Reactii puternice fata de Strategia Naţională de Educaţie Parentală/ Mihai Gheorghiu, Platforma Impreuna: STOP MANIPULARII IDEOLOGICE/ Ioan Aurel Pop, seful Academiei Române: „A ÎNCREDINȚA COPILUL uno
  12. Pingback: Oficialul guvernamental de la MEN din spatele STRATEGIEI DE REEDUCARE GENDER A PARINTILOR a incercat, recent, sa INTERZUCA SERBARILE DE CRACIUN DIN GRADINITE/ MEN retrage proiectul Strategiei/ Reactie categorica impotriva Strategiei de Educatie Parentala
  13. Pingback: PARTENERIARUL CIVIL, pus pe agenda Parlamentului de PSD/ CONSILIUL TINERETULUI cere parteneriat civil gay, educatie sexuala si contraceptiva in scoli, precum si reluarea Strategiei de Educatie Parentala
  14. Pingback: PROGRESISMUL DE TINICHEA și SALVAREA COPIILOR DE PROPRIII PĂRINȚI. Vasile Bănescu reacționează față de ororile leniniste debitate de Cosmin Prelipceanu (Digi24), considerând "cazul edificator pentru etatismul autocrat, care încurajează del
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare