Articole cu eticheta (tag): coronavirus

“Impartasania nu e un bufet suedez in care fiecare se serveste după cum pofteste”

Profitând de o imaginară epidemie provocată pasămite de nuș’ce virus încornorat, puterile iadului s-au dezlănțuit cu forță asupra Sfintei Biserici a lui Hristos, folosindu-și, bineînțeles, slugile cele supuse și râvnitoare. Problema a fost propusă la fel de subtil cum i-a fost propusă problema răstignirii Domnului Hristos lui Pilat: (atunci) “Dacă nu Îl răstignești pe acest infractor nu ești prieten al cezarului”, (acum) “Dacă Îl distribuiți oamenilor nu sunteți prieteni ai sănătății lor”! Vedem că mereu se cere același lucru, răstignirea Domnului, completa Sa eliminare din societate, pe motiv că El, Iisus Hristos, deranjează mereu câte un cezar mai vechi sau mai nou.

Acceptând schimbarea unei reguli liturgice a Bisericii Ortodoxe care, fără a fi veșnică, durează oricum de peste nouă secole, se creează un precedent periculos. Dacă eliminăm reguli în Biserică la presiunea străzii, ce ne garantează că “strada” nu va pretinde și alte schimbări în cultul nostru bi-milenar?… Ce ne garantează nouă că nu ni se vor atinge și alte tradiții născute împreună cu credința creștină și legate indisolubil de ea?… Nu știu de ce, dar de când am aflat de declarația oficială a domnului Bănescu, îmi revin mereu în minte ca un refren de care nu mai pot scăpa cuvintele Mântuitorului nostru: “Nu aruncați mărgăritarele în gura porcilor, nici cele sfinte la câini, ca nu cumva, călcându-le în picioare, să se întoarcă și să vă sfâșie”! Porcii și câinii la care Se referă Domnul nostru nu se mulțumesc niciodată cu puțin. Ei vor să profaneze TOT, iar când vor reuși să facă lucrul acesta, vor vrea să-i sfâșie în bucăți pe cei care le-au oferit pe tavă “cele sfinte”…

Cum titrează aceeași FP, „religia (…) a deraiat planurile” controlării virusului. Sau, și mai brutal: „cultele și conservatorii răspândesc coronavirusul în Coreea de Sud”. de parcă este vorba despre orice fel de cult, despre religie în general, sau despre conservatorism ca ideologie, iar nu de interesele imediate ale unui partid politic.

Spectaculos este picajul indicelui Dow Jones Average Industrial. Acesta a căzut numai azi cu 1.190,95 de puncte, cea mai mare cădere de o zi din istoria de peste un secol de când este măsurat (inclusiv retroactiv). Precedentul picaj mai mare de 1.000 de puncte a fost consemnat la începutul anului 2017, dar acesta a fost depășit, după cum sub aspect nominal (nu și procentual) căderea de azi a numărat mai multe puncte decât Joia Neagră care a premers criza din anii 1929-1933 sau căderea de o zi din anul 1987.

Oare cum mai pot fi crezuţi preoţii care şterg Sfânta Linguriţa după fiecare împărtăşanie, atunci când spun rugăciunea de înainte: „Cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău”, sau: „dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului”?

Până în prezent, studiile multicentrice și metaanalizele nu au validat carantina ca metodă eficentă profilactică. Cu toate acestea ea este utilizată fără masură. De ce? Specialiștii (chiar și cei care nu cred în ea) o recomandă (“nu face rău și ne protejează – nimeni nu o să ne acuze că nu am luat toate măsurile”), populația se simte protejată, iar autoritățile publice se justifică spunând “așa recomandă știința”. Aceste măsuri înseamnă de fapt tirania științei. Știința care încearcă o tiranie prin intermediul statului. Știința care necontrolată devine o armă seculară, un crez care este impus prin amenzi și închisoare, care este proclamat ca adevăr nu în predici, ci în legi și statute și care este răspândit nu de pelerini, ci de polițiști.Problema științei oficiale este aceea că ea pe masura ce devine treptat tot mai oficială, este tot mai puțin științifică. Dacă există oamenii cărora le pasă de adevăr și încearcă să obiecteze, ei sunt îngrădiți, marginalizați, boicotați și împiedicați prin toate mijloacele să-și susțină punctul de vedere.

La 20 de kilometri distanţă de Codogno, în Lodi, locuieşte Mirela. Românca spune că familia îi cere cu disperare să se întoarcă acasă: „M-a sunat mama de dimineaţă disperată, (…) i-am spus mamei că asta este la nivel mondial, că dacă a venit din China în Italia, garantat va veni şi în România, după aia unde mai fugim? Singurul lucru în care sper este doar la Dumnezeu, pentru că noi ştim că ne apropiem de sfârşit, nu fug absolut nicăieri. La câţiva kilometri de noi s-au închis şcoli, s-au anulat evenimente, s-au anulat meciuri de fotbal, la câţiva kilometri de unde a plecat focarul de infecţie. Aici am văzut doar un singur casier care avea o mască, aici încă toată lumea este liniştită, din contră, sunt cu ochii pe mine, pe persoanele care au măşti”.

Un aspect care atrage atenția e că sunt bolnavi în Italia care nu au fost niciodată în China și nici nu au intrat în contact cu persoane care au călătorit acolo recent.

Încă de vineri seara au început să fie impuse restricții în 12 localități, dar s-ar putea să fie în curând mai multe. Locuitorii sunt sfătuiți să rămână la domiciliu pentru o perioadă de o săptămână. Au fost închise școli, baruri, au fost anulate evenimente, meciurile de fotbal, carnavalurile din acest weekend, tocmai pentru că nu se știe cum au fost infectați acești oameni.

Guvernul a pus la dispoziția cetățenilor un număr, în caz că au simptome. În niciun caz nu trebuie să meargă la spital, cetățenii cu simptome vor fi preluați direct de acasă și transportați în condiții speciale la spital. Multe localități sunt pur și simplu pustii, tocmai pentru că oamenii respectă aceste sfaturi.

ActiveNews/ Andrei Dîrlău: 2019-nCoV: ficțiune sau „action-plan”? Ce măsuri ia (sau de ce nu ia) România? În romanul său „Ochii întunericului” (The Eyes of Darkness), publicat în 1981, scriitorul american Dean Koontz imagina următorul scenariu: Ne aflăm în plin război …

[Orașul] rămâne sub legea marțială; nimeni nu lucrează, nimeni nu iese pe străzi. Dacă vor mâncare, comandă; Aceasta este adusa la recepția cladirii de apartamente și merg să o ridice. Nimănui nu ii este permis să iasă din clădire. Au drone care zboară pe la ferestre, până la etajul 18, de trei ori pe zi – pentru a detecta febra. Dacă cineva are febră, persoane în costum hazmat apar și îi iau pe toți din apartamentul respectiv. Există o renaștere ciudată a Revoluției Culturale în timpul căreia vecinii erau încurajați să spioneze și să îi toarne pe semenii lor.

Pe 11 februarie, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat că focarul de coronavirus din China reprezintă o „amenințare foarte gravă pentru restul lumii.” El a cerut crearea unei foi de parcurs pentru a accelera dezvoltarea medicamentelor și vaccinurilor „în jurul cărora se vor alinia cercetările și toti donatorii”.

Cu toate acestea, deși multe dintre aceste teorii sunt în mod clar speculative, există, de asemenea, dovezi verificabile cu privire la interesul recent al unei agenții guvernamentale americane controversate, pentru noile coronavirusuri, în special cele transmise de la lilieci la oameni. Agenția respectivă, Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării de la Pentagon (DARPA), a început să cheltuiască milioane pentru o astfel de cercetare în 2018, iar unele dintre aceste studii finanțate de Pentagon au fost efectuate [în] laboratoare militare americane pentru arme biologice cunoscute, situate la granița cu China, și au avut ca rezultat descoperirea a zeci de noi tulpini coronavirus, chiar în luna aprilie a anului trecut. În plus, până în prezent, legăturile dintre principalul laborator de arme biologice al Pentagonului și un institut de virusologie din Wuhan, China – unde se crede că focarul actual a început – nu au fost raportate până acum în mass-media în limba engleză.

Pentru birocrații de la OMS, luarea unor măsuri care afectează zeci de milioane de oameni pentru că sunt bolnave câteva mii pare un lucru nu doar necesar, ci și binevenit, de aplaudat. Iar în acest material, CNN pune punctul pe i: aceste măsuri extraordinare au fost posibile pentru că vorbim despre China, o țară în care puterea este centralizată. Doar că și ei o spun mai degrabă admirativ-apreciativ, fără niciun semn că, totuși, o asemenea putere exemplară ar comporta niște riscuri. Și, într-adevăr, liderii Partidului Comunist Chinez par deciși să ia această provocare ca pe o ocazie de a demonstra superioritatea sistemului lor social și politic.