Producerea industrială a consensului semnalează un nou tip de privatizare. După ce a avut loc „the great enclosure”, după ce am privatizat proprietăţile comunale, solul şi subsolul, apa şi sursele de energie, acum are loc marea deposedare interioară, privatizarea spaţiului nostru personal (nu intim, ci personal), a razei noastre de reflexivitate şi acţiune personală, a universului nostru mic. Ceea ce stăpâneam în comun (tradiţia, segmente ale economiei, spaţii publice) a fost expropriat. Ceea ce posedam individual (cunoştinţe deprinse în tinereţe, obiecte) e devalorizat forţat, trimis la casat în numele noilor descoperiri, al versiunilor actualizate, al „progresului” şi al obsolescenţei planificate: vechile idei sunt, ca şi discurile de vinyl, imposibil de ascultat în absenţa tehnologiei (interioare).
Articole cu eticheta (tag): demitizare
Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!
Românii nu au fost nici mai buni, nici mai răi de-a lungul istoriei decât alte naţiuni europene şi extraeuropene. Francezii (catolici şi hughenoţi) s-au ucis între ei fără nicio ezitare, germanii au făcut la fel în timpul războaielor religioase, cehii i-au căsăpit pe germani în timpul războaielor husite etc. În Australia, „vânătoarea“ de aborigeni a devenit un fel de sport naţional practicat duminica, primele măsuri drastice luate împotriva albilor ce omorau aborigeni fiind luate în 1838; abia din 1870 unele state au început să ofere protecţie aborigenilor, aceştia devenind cetăţeni cu drepturi depline numai în 1964. În SUA, populaţia de culoare a cunoscut statutul de sclavi până cam în aceeaşi perioadă când şi în România robii ţigani au fost eliberaţi (deşi unele categorii de ţigani robi fuseseră emancipaţi cu câteva decenii mai devreme).
În mod paradoxal, tot acest patos demascator pare o versiune mai user friendly a proceselor comuniste, cînd orice pitic social înfiera cu mînie proletară duşmanul de clasă, dovedindu-şi prin aceasta propria superioritate. Doar că, acum, „duşmanul de clasă“ a devenit chiar poporul – adică noi. Oare ce ne-o fi apucat?
În fond ce face eseistul nostru – susține pur și simplu teza serviciilor maghiare de azi a autonomiei Transilvaniei, care este un prim pas spre preluarea Transilvaniei. Și nu este singura teză a serviciilor maghiare și neocominterniste de azi pe care eseistul cu pretenții de istoric le servește, astfel, la pg. 99 pune problema drepturilor colective ale minorităților uitând să precizeze că în Ungaria trianonică mai erau urme clare ale majorității româno-germano-slovace, adică doar 50%, ce fuseseră odată peste 71% după recensământul făcut de austrieci la 1787.
Doar duşi de mână, ca orbeţii, românii ar putea ieşi la liman şi, ca urmare, ei trebuie să acepte cu recunoştinţă tot ce li se cere din afară. Guvernanţii au acţionat în acest spirit. Au înstrăinat principalele bogăţii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Românii au fost practic eliminaţi de guvernanţii de după 1989 din reconstrucţia economiei naţionale.
ActiveNews: Boia şi Liiceanu DESFIINŢAŢI: Aceşti intelectuali sunt PLĂTIŢI să promoveze un curent antinaţional Unul dintre cei mai apreciaţi istorici români, el conducând pentru mulţi ani Arhivele Naționale şi Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Romane, Ioan Scurtu este …
In 1997 Lucian Boia spargea gura targului cu Istorie si mit in constiinta romaneasca, inaugurand curentul faimoasei demitizari a istoriei nationale. Multi au uitat ca aceasta carte a fost scrisa inainte de integrarea in Uniunea Europeana si NATO, si ca …
Gandul: A CUI ESTE TRANSILVANIA? Istoricul Lucian Boia explică, la Interviurile Gândul, pasajele „sensibile” din ultima lui carte Într-un interviu pentru Gândul, istoricul Lucian Boia vorbeşte despre un alt mod de a citi istoria României Mari şi explică de ce a …
Cotidianul: Dezbaterea “Reconsiderarea critică a trecutului, între mit şi minimalizare”. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România Fundaţia „Memorialul Durerii” protestează împotriva tentativei Institutului Elie Wiessel de a mistifica istoria României şi de a ne defăima eroii. Altul este, …
CUVINTE DIN TACERI – 15 FEBRUARIE CUVINTE DIN TACERI – 8 FEBRUARIE Interviuri de Ioan Solea (ordinea de vizionare a fost propusa de realizator) […] – Considerati ca la noi, dupa ’90, conducerea tarii s-a folosit de expertiza oferita de …
Adevarul: Fapte puţin ştiute despre cum s-a făcut Unirea din 1918. Fraza care i-a scăpat lui Ion Brătianu: „Vreau Transilvania, dar fără transilvăneni!“ Istoricul clujean Ovidiu Pecican a publicat un text numit „Misterele României în secolul al XX-lea“ în care prezintă, …
13. Articolele saptamanii (3): DEMOLAREA REPERELOR SI TEROAREA DELATIUNII POLITIC CORECTE 12-03-2011
Standard.ro – Mircea Marin: Nu mai demolaţi miturile – nu vă va ajuta cu nimic Dacă este un lucru la care românii se pricep cel mai bine pe lume, acesta este să demoleze mituri. De la voievozi la poeţi naţionali, …