Lucia Hossu Longin protesteaza fata de DEFAIMAREA lui Ion Gavrila Ogoranu si a REZISTENTEI DIN MUNTI de catre INSTITUTUL ELIE WIESEL si IICCMR
Fundaţia „Memorialul Durerii” protestează împotriva tentativei Institutului Elie Wiessel de a mistifica istoria României şi de a ne defăima eroii. Altul este, ar trebui să fie, obiectul de activitate al Institului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România şi nu acela de a nega rezistenţa din munţi şi de a-l eticheta pe Ion Gavrilă Ogoranu ca fascist.
Toţi marii istorici ai prezentului, de la Al. Zub la Denis Deletant, recunosc existenţa, forţa şi unicitatea luptei anticomuniste din munţi. Membrii acestei rezistenţe aparţin tuturor categoriilor sociale (militari, preoţi, studenţi, ţărani) şi tuturor partidelor politice.
În dosarele Securităţii (Fond Documentar nr. 2168) sunt publicate hărţi ce conţin grupările de luptători dispuse pe toată întinderea Munţilor Carpaţi, iar o direcţie a Securităţii se ocupa de obiectivul „Bande-Organizaţii subversive”.
Avem suficiente date istorice, furnizate de Arhiva CNSAS. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc nu poate încuraja şi susţine asemenea demersuri, total străine de spiritul ştiinţific şi de adevăr.
Ion Gavrilă Ogoranu este un simbol al rezistenţei anticomuniste şi memoria lui nu poate fi terfelită de jalnicele reconsiderări ale unor debili cercetători ai istoriei.
Serialul Memorialul Durerii va difuza în 18 mai un episod dedicat „Moşului” – cel care la 24 de ani a condus de-a lungul a zece ani, cu eroism şi credinţă în Dumnezeu lupta tinerilor făgărăşeni.
Cer cu fermitate Partidului Naţional Liberal care l-a propus pe controversatul Andrei Muraru la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România să revină asupra acestei numiri.
Institutul înfiinţat de un guvern liberal nu s-a născut să ne atace reperele morale, martirii şi eroii, să-i pună în dezbateri îndoielnice, departe de orice rigoare ştiinţifică. Chiar dacă acest demers este girat de respectabilul institut Ellie Wiessel, de data aceasta putem vorbi de manipulare, demitizare şi de comentarea în derizoriu şi ofensator a realităţilor istorice.
- Marturii de la si despre Ioan Gavrila Ogoranu
- ARTICOLELE SAPTAMANII (4): Calai, victime, iertare, credinta, eroi, testamente…“NOI NE IUBIM NEAMUL ASA CUM UN COPIL ISI IUBESTE PARINTII”
- ULTIMII PARTIZANI – Memorialul demnitatii (I) (video si audio)
- ION ILIOIU, ultimul supravietuitor al rezistentei din Muntii Fagaras, a plecat la Domnul
- VICTOR METEA – 55 de ani de la moartea martirica a unui partizan din grupul lui Gavrila-Ogoranu: “Nu se multumesc sa ne ucida, vor sa ne compromita moral”
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.napocanews.ro/2013/04/prietenii-lui-ogoranu-au-reactionat-la-defaimarea-eroului-relatare-de-la-o-dezbatere-tensionata.html
Sala de conferințe a sediului Jockey Club din capitală a devenit neîncăpătoare în seara de 18 aprilie 2013, cu ocazia conferinței organizate de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (INSHR-EW). Conferința a avut ca temă declarată “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”, propunându-și să să analizeze, conform anunțului de pe site-ul oficial al IICCMER, “modul în care societatea românească contemporană înțelege să se raporteze la figuri controversate ale Resistenței anticomuniste, asociate atât în trecut cât mai ales în prezent cu manifestări ale extremei drepte în România”.
Sala a fost plină de un public pe cât de numeros, pe atât de variat: foști deținuți politici și tineri continuatori ai idealurilor lor, cetățeni de naționalitate evreiască, istorici și cercetători – printre care Liviu Pleșa de la CNSAS, Cosmin Budeanca de la IICCMER, Nicolae Videnie de la IIR, Mihael Shafir de la Universitatea din Cluj ș.a., studenți și chiar elevi de liceu, lideri și voluntari ai unor ONG-uri precum Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Federația Română a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști, Fundația Luptătorilor în Rezistența Armată Anticomunistă, Centrul pentru Studii Evreiești, Federația Comunităților Evreiești ș.a.. Dezbaterea s-a desfășurat într-o atmosferă deosebit de încordată.
De remarcat solidaritatea extraordinară a celor ce îl iubesc și respectă pe Ion Gavrilă Ogoranu, care fără nici o mobilizare prealabilă, au dominat în mod vizibil sala și care în a doua parte a manifestării au intervenit spontan, în dorința contracarării numeroaselor aprecieri defavorabile făcute atât la adresa eroului, cât și la adresa luptei de rezistență anticomunistă în general.
Conferința susținută de cercetătorul Wiliam Totok, reprezentant al Institutului Elie Wiesel, susținută pe fondul derulării unor imagini adeseori tendențioase, a vizat în mod evident câteva obiective precum destrămarea aurei de erou național și știrbirea incontestabilei autorități morale pe care liderul rezistenței armate din munții Făgărașului a căpătat-o în ultimele două decenii în opinia publică românească. Utilizând o logică viciată, bazându-se pe declarațiile date de Ogoranu în ancheta Securității imediat după capturarea sa în 1976, declarații despre care a garantat (pe baza a ce oare?) că ar fi fost date fără nici un fel de constrângere, derulând în mod obsedant imagini cu participanții la comemorările de la Sâmbăta de Sus salutând cu salutul legionar (considerat în mod inexact ca fiind fascist), ori scoțând din contextul unor cărți afirmații considerate antisemite de-ale unor prieteni ai lui Ogoranu, Wiliam Totok a încercat fără succes să relativizeze epopeea rezistenței anticomuniste din Făgăraș. El a afirmat – fără susținere – că grupurile de gherilă precum acela al lui Ion Gavrilă Ogoranu doreau înlocuirea unui totalitarism – cel comunist, cu alt totalitarism – cel fascist.
Wiliam Totok a reproșat lui Ion Gavrilă Ogoranu că după 1990 nu s-a delimitat de trecutul său legionar, ba mai mult decât atât a participat activ la publicistica legionară, a susținut conferințe în acest sens, fiind inițiatorul acțiunilor anuale de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, acțiuni caracterizate de Totok ca având caracter legionar. El a exemplificat în acest sens și prin faptul că în 1993 Ogoranu s-a numărat printre întemeietorii Partidului “Totul pentru Țară” (Pentru Patrie), continuator al organizației omonime din perioada interbelică. Pe baza acestor argumente, Totok a concluzionat că Ogoranu a rămas un fascist. Spre deriziunea publicului, Wiliam Totok a încercat să facă o paralelă între Ogoranu și scandalul sterilizării țigăncilor de la începutul acestui an.
Președintele AFDPR, dl Octav Bjoza, a luat cuvântul din sală, evocând calitatea deosebită a legionarilor pe care i-a cunoscut în închisorile comuniste. Deși nu a fost legionar, d-sa a arătat că nu consideră normală generalizarea osândirii tuturor membrilor Mișcării Legionare, subliniind caracterul deosebit al lui Ion Gavrilă Ogoranu care a fost un exemplu de bunătate, de toleranță și dragoste creștină. Dl Bjoza a criticat situația creată de Institutul Elie Wiesel la Târgu Ocna, unde se exercită presiuni asupra consiliului local pentru retragerea calității de cetățean de onoare al orașului fostului deținut politic Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul închisorilor, reporșând celor de la institut că “nu ne lasă nici să ne alegem sfinții.”
Prezent în sală, președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, dl Coriolan Baciu, executorul testamentar al eroului anticomunist, a evocat figura luminoasă a acestuia, toleranța și deosebita deschidere practicate de acesta. Coriolan Baciu a arătat că Ogoranu nu a încercat monopolizarea rezistenței armate anticomuniste în favoarea Mișcării Legionare, ci dimpotrivă a militat permanent pentru idea că lupta de rezistență a aparținut poporului român, recunoscând contribuția mai multor grupări politice în acastă încleștare cu comunismul. Dl Baciu a reproșat organizatorilor comportamentul din cadrul acestei manifestări prin care se încercă în mod evident deteriorarea imaginii lui Ion Gavrilă Ogoranu.
A luat apoi cuvîndul dl Șerban Suru, care a arătat că a avut o relație deosebită cu Ion Gavrilă Ogoranu, încercând să demonteze o serie de afirmații făcute de dl Totok, creându-se o serie de altercații verbale cu cei de la prezidiu care au reproșat apariția lui Suru în cămașă verde cu diagonală, cel mai vehement manifestându-se profesorul Mihael Shafir, care a amenințat că va face plângere penală.
Istoricul Liviu Pleșa, cercetător în cadrul CNSAS, și-a exprimat dezamăgirea pentru lipsa consistenței și profesionalismului conferinței susținute de dl Totok, căruia i-a reproșat la rândul său logica viciată pe care și-a fundamentat expunerea. Dl Pleșa a amendat lipsa de spirit academic și deontologic a unor artificii utilizate de Wiliam Totok, propunând în același timp noi viziuni pentru viitoare astfel de dezbateri.
Doamna Lya Beniamin, de la Centrul de Studii Evreiești, a dat citire unui citat din Corneliu Zelea Codreanu. Impresionantă până la lacrimi a fost intervenția dnei Zoe Rădulescu, nimeni alta decât fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, legionar, lider al rezistenței din Dobrogea, ucis de Securitate în zona Babadagului. Doamna Zoe Rădulescu a arătat că, deși s-a născut în închisoare, în timpul detenției politice a mamei sale, având în familie mai multe rude executate de comuniști, a reușit să depășească sentimentele de ură sau răzbunare, înțelegând să prețuiască toți oamenii, inclusiv evreii, popor pe care a afirmat că îl admiră pentru cultura sa. De pe această poziție, d-sa a spus că nu înțelege ura cu care inițiatorii acestei conferințe se străduiesc să îl defăimeze pe Ion Gavrilă Ogoranu.
Încheierea dezbaterii a fost rezervată cuvântului dlui Alexandru Florian, directorul Institutului Ellie Wiesel. Alocuțiunea acestuia s-a remarcat prin desconsiderarea ostentativă cu care a tratat publicul, reproșându-i incapacitatea de a participa la o dezbatere științifică și de a înțelege arta dialogului. Cu o lipsă de eleganță inadmisibilă pentru calitatea de gazdă a dezbaterii, Florian a transmis evidentul său dispreț acelei părți din public care se dovedise adeptă a lui Ogoranu, decretând categoric că Mișcarea Legionară a fost și va rămâne o mișcare fascistă, de extremă dreaptă, indiferent de “sfinții și sfințișorii” în care cred cei vizați. La aceste ofense, am ripostat, reamintindu-i lui Alexandru Florian că tatăl său, profesorul de marxism Radu Florian, asemenea multor coreligionari ai săi, a venit cu tancurile sovietice în 1944 și a participat la bolșevizarea României, pentru ca acum fiul său să ne jignească simbolurile naționale și sfinții. De asemenea, am declarat că este o rușine pentru IICCMER că a contribuit la această defăimare, indicându-l ca vinovat pe directorul acestuia, Andrei Muraru.
Numeroase persoane din public și-au manifestat în mod spontan, la rândul lor, indignarea față de ofensele aduse de Alexandru Florian.
Manifestarea s-a terminat într-o atmosferă deosebit de tensionată, cu numeroase schimburi de replici dure între reprezentanții celor două tabere.
Florin DOBRESCU, Buciumul
Staretul Dionisie, duhovnicul de la Sfantul Munte Athos:
“Care a fost dorinta si hotararea legionarilor? Au fost desavarsit nationalisti si ortodocsi, lucru care nu place vrajmasilor adevarului.
Dar acesta care-i vrajmasul adevarului, fiind destept si mincinos si bogat, i-a orbit pe conducatorii tarii ca sa nu vorbeasca adevarul, ca sa spuna ca legionarii sunt niste criminali, ca sunt cutare si cutare.
Vezi? Si au biruit aici. Si mereu fac propaganda asta si cei mai multi romani ii socotesc pe lagionari criminali, pe ei, care au fost crestini adevarati si nationalisti adevarati, care arata in tot pamantul ca sunt romani si ortodocsi.
Fiindca a fost propaganda de afara una si aceeasi, uite ca a ajuns sa domneasca minciuna. Si asa merge omenirea intreaga. Omenirea intreaga merge dupa dorinta celor care L-au rastignit pe Hristos.
Asa-i ideea mea si cred ca nu am greseala.”
@UN crestin ortodox:
Exista si o sursa?
Da, dar nu stiu daca este online. Eu am cartea “Staretul Dionisie duhovnicul de la Sfantul Munte Athos”, editura Prodromos 2009.