„În caz de o nouă restricție, nu poate fi îngrădită Biserica. OSCE a arătat abuzul pe care l-au făcut autoritățile în România, cele mai aspre restricții, după ce au criticat acest abuz, că nu poate fi închisă Biserica decât printr-o lege organică, nu printr-un ordin al unor autorități temporare! De aceea, iată, nicidecum nu se va închide Biserica, pentru că Biserica înseamnă preoți și credincioși. Numai slujitorii în biserică nu înseamnă Biserica, de aceea credincioșii fac parte din Biserică. Este o discriminare totală dacă nu sunt primiți credincioșii să participe la sfintele slujbe! Astfel încât dacă cei care nu sunt cu religia, dar sunt cu libertatea – OSCE-ul – , ne dau dreptate să venim în biserică să ne facem sărbătorile, le vom face. Am proclamat și am repetat acest cuvânt: bisericile nu se vor mai închide și nu trebuie să se închidă! Este dreptul nostru și al credincioșilor”.
Articole cu eticheta (tag): libertatea religioasa
Iaşiul a devenit pentru câteva zile un adevărat pustiu al Carantaniei, unde Ispititorul a îmbrăcat savuros, fariseic şi ipocrit, nenumărate ipostaze, neţinând cont că bucuria sărbătorii se putea desfăşura în condiţii de respectare, cu stricteţe, a recomandărilor sanitare în vreme de pandemie şi cu încredinţarea că orice creştin, iubindu-şi aproapele, se protejează atât pe sine, cât şi pe cei din jurul său. Dar, aşa cum deja ştim, sfidarea credinţei nu are nevoie de argumente pentru a se instala. Este nevoie doar de determinare şi, mai ales, de consecvenţă. Peste câteva zile îşi va căuta nestingherit rezidenţă undeva prin Bucureşti.
De aceea, sfatul meu este următorul: dragi secularişti intoleranţi şi alergici la credinţă, dacă nu vă priveşte, în mod direct, maniera în care ne trăim viaţa spirituală şi liturgică, adică nu sunteţi parte integrantă a ei, nu duceţi grija noastră că ne descurcăm cât se poate de bine şi fără minţile dumneavoastră luminate de neonul Iluminismului şi al ateismului feroce de factură neocomunistă.
Pentru minţile drill lockdown linguriţa este aprioric virusoforă, deşi nimeni nu a putut demonstra, obiectiv vorbind, cel puţin până acum, cu argumente ştiinţifice, – oricum este la modă să ne închinăm zeiţei „Ştiinţa” – , că acest obiect de cult este un pericol epidemiologic de neînvins. Nu idolatrizăm linguriţa, dar nici nu este nevoie să ni se spună care ar trebui sau nu să fie rolul ei în cultul Bisericii. Sau că oricând poate fi extirpată din Liturghie, doar pentru că unora li se năzăreşte că ar fi agent patogen al virusului buclucaş. A ni se sugera introducerea linguriţelor de unică folosinţă şi perfect aseptizate în modul de împărtăşire al credincioşilor, îmi pare că este ca şi cum i-aş recomanda stomatologului să îmi extragă măseaua cu un patent de scos cuie, care mai întîi a fost îmbălsămat în substanţe virucide.
Libertatea religioasă este unul dintre cele mai vechi drepturi consemnate la nivel constituțional în regimurile democratice. Desconsiderarea acestui principiu poate deschide fereastra unor abuzuri și comportamente autoritariste foarte periculoase pentru libertatea de conștiință și de expresie, ca de altfel și pentru libertatea de asociere și întrunire. Statul nu are căderea de a recomanda neexercitarea libertății religioase prin evitarea accesului la anumite practici liturgice (ex: euharistia).
De ce nu vrei, omule, să fii demn și liber?
De ce iubești colivia mai mult decât zborul și lanțurile mai mult decât propriile aripi?
Cum să accepți cu toată resemnarea să fii slugă cezarului, mai mult decât prieten lui Dumnezeu?
Cum să accepți să-ți ții credincioșii pe la garduri, pe la uși ferecate, flămânzi și însetați de Dumnezeire, în timp ce tu înfuleci cu poftă și nesaț, singur la Sf. Masă?
„Normalizarea vieții sociale înseamnă, așadar, în mod evident, și revenirea oamenilor, cu respectarea măsurilor de protecție necesare, la exercitarea dreptului lor fundamental la viața religioasă publică, adică în lăcașurile de cult”.
Unii activiști au mai spus că această decizie reprezintă „o victorie pentru România” în fața „acțiunilor CpF, BOR și grupurilor neoconservatoare sprijinite de forțele reacționare americane”. Chiar dacă implicațiile deciziei CJUE sunt limitate și chiar dacă nu face decât să reitereze o realitate care era deja recunoscută, această decizie a CJUE este dată împotriva României, de vreme ce statul român a avut o opinie contrară soluției oferite, și a valorilor susținute de o majoritate a românilor. În treacăt fie spus, merită menționat faptul că statul român a fost susținut de reprezentanții statelor leton, maghiar și polonez, iar cauza lui Coman & Hamilton de ACCEPT și… de CNCD, adică de o instituție a statului român, plătită din bani publici. Schizofrenie instituțională?
Fotografi, brutari, proprietari de săli de nunți, oameni care nu vor să participe în căsătoriile homosexuale cu talentul lor, cu creativitatea cu care Dumnezeu i-a binecuvântat. Cu toate că sunt mulți alții care ar fi gata să acorde aceste servicii cuplurilor homosexuale, tocmai la ei vin, să îi forțeze să fie implicați. Și când ei spun că nu pot să fie implicați, din cauza propriei conștiințe, atunci sunt dați în judecată, amendați și pedepsiți. Ceea ce am învățat în America, experiența lui Kim și a celor care trăim acolo este că libertatea de conștiință și libertatea de religie nu sunt compatibile cu căsătoriile homosexuale, pentru că cei care susțin legalizarea acestui tip de relații nu au niciun pic de toleranță pentru cei care nu sunt de acord să participe personal și cu entuziasm în ele.
Republica americană riscă să alunece în clintonism. Adică să devină un stat administrativ dominat de o ideologie strictă în ciuda apareneţelor ei liberale. Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse.
Raportul denunta construirea unor “Complexe Industrial-Panoptice”* in mai multe tari, incurajate de o cultura a conspirativitatii a operatiunilor de supraveghere, in conditiile in care este dificil, pentru corpul politic, sa realizeze in mod adecvat balanta dintre amenintarile presupuse si nevoia de masuri de securitate din cauza tehnologiei inalte si a faptului ca informarea provine de la grupuri interesate.
“Uniunea Europeană îi trimite pe creştini în trecut, în timpurile creştinismului primar”
…observăm că deja se oficializează un context în care – dincolo de garanţiile oficiale pe care le-ar acorda legislaţia europeană, garanţii oricum firave şi grav afectate de principii străine moralei creştine – vocea creştinilor va fi obligată la intensităţi scăzute, glasul profetic al Bisericii Creştine Europene şi implicit al Bisericii Ortodoxe Române, acesta din urmă oricum foarte scăzut în ultimele două decenii, fiind aşezat într-o tot mai evidentă dependenţă, subordonare faţă de filosofia laică şi secularizantă a lui ”politically correct”.