Acum, în 2021, cele scrise de Orwell devin RE-A-LI-TA-TE ! Parlamentul European impune o nouă limbă nouă, limba „veche” fiind ștearsă cu o simplă comandă. Concret, este vorba de un Glosar / Îndrumar elaborat de Parlamentul European și destinat politicienilor și funcționarilor, în care se stipulează ce cuvinte nu mai trebuie folosite și cu ce trebuie acestea înlocuite.
Există un nou fascism de extremă stânga care pretinde loialitate absolută. Cine nu vorbeşte limba lui, cine nu-i execută ritualurile, nu-i recită mantra şi nu-i respectă poruncile va fi cenzurat, interzis, pus pe lista neagră, persecutat şi pedepsit.
Se pare că acești protestatari doresc o istorie revizuită, igienizată. Dacă nu înțelegem repede asta, dacă ne ștergem trecutul, așa cum încerca fosta Uniune Sovietică, va fi lesne de priceput care va fi viitorului nostru, fără cârmă și ancore in valorile noastre. Vom rămâne fără nimic în mâinile noastre, cu bucăți distruse din istoria și cultura noastră.
Cruciada lor morală este dusă împotriva celor pe care îi definesc ca opresori – de exemplu bărbații albi din America,”penalii” din România de azi, poate eruroscepticii din România de mâine. Cu cât inventează mai multe ”păcate”, mai multe ”fobii” și ”-isme”, cu atât crește numărul păcătoșilor cu care acest cult trebuie să lupte. Unde poate ajunge acest cult?
Urmărind ce se întâmplă pe străzile Americii zilele acestea nu poți să nu remarci similitudinile cu bolșevismul anilor 1916, 1917, 1918, cu demența revoluționară bolșevică care crea soviete de muncitori și soldați peste tot, care votau desființarea armatei și a poliției, degradarea ofițerilor, care puneau în practică vânătoarea de vrăjitoare, de kulaci, intelectuali, aristocrați, ofițeri, burghezi etc. Au sfârșit prin crearea propriei poliții care executa sumar dușmanii poporului.
Cred că creștinii tradiționali sunt nebuni dacă nu sunt capabili să citească semnele vremii și să ia decizii politice pe baza a ceea ce văd. Și, după cum am scris în „Opțiunea Benedict” și voi descrie mai detaliat în următoarea mea carte (în septembrie 2020), cred cu tărie că creștinii tradiționali ar face bine să înceapă să se pregătească mai atent ei înșiși, familiile lor și comunitățile locale pentru îndelungatul război spiritual ce-i așteaptă. Aleksandr Soljenițîn a spus: „Există întotdeauna această convingere greșită: „Aici nu o să se întâmple; aici, astfel de lucruri sunt imposibile”. Din păcate, tot răul secolului XX este posibil oriunde pe pământ.” Ar fi bine să-l credeți.
La un nivel ceva mai profund, spectacolul de la Adunarea Generală ONU din acest an ne relevă noul mod de a face politică atunci când democrația nu-i mai încape pe liderii actuali: este politica ce nu suportă critică, politica spaimei (a spaimei ecologiste, a spaimei de celălalt – rus, chinez, american, ”ciuma roșie”, corupt, ”penal”), politica care exclude prezumpția de nevinovăție, politica în alb și negru, fără nuanțe, politica demonizării și bazată pe ”character assassination”. Cine se arată critic față de această direcție (fie ea ecologistă, anticoruptie, neoliberală) va fi arătat cu degetul și pus la zid pentru că îndrăznește să contrazică și, mai rău, că ia în derâdere un copil de 16 ani. Lupta pentru putere bazată pe argumente și dezbatere tinde să dispară, iar în locul ei apare misionarismul (ecologist, anticorupție, liberal și antiliberal, european și antieuropean).
Noul totalitarism este dezintegrant față de cele vechi. Oricât de violente și distructive în fond, totalitarismele sec. XX aveau un „plan”, propuneau o „construcție”, iar partea de construcție a angrenat și mobilizat societatea pe scară nemaivăzută. Noul totalitarism se distinge prin faptul că domină prin dezintegrare. Marile mituri ale revoluției comuniste și ale Reich-ului rasist s-au prăbușit. Suntem, din acest punct de vedere, post-hiliaști. Da, avem comuniști printre noi. Mai sunt și ceva colonialiști sau rasiști. Dar, să fim serioși, nu se pune problema să existe cineva, astăzi, care să mai poată crede religios în revoluție sau în reich așa cum s-a întâmplat în secolul trecut. De aceea, ce trăim acum este dizolvant, destructurant. Noile religii, transumanismul, transgenderismul, etc., sunt forțe care nu reușesc să creeze „revoluția”, ci doar să pregătească, cel mult, calea pentru cineva care va veni cu un nou și, cel mai probabil, ultim mit totalitar „constructiv”. Am o idee despre cine ar putea inventa așa ceva dacă mă gândesc la ultima carte a Bibliei.
Cineva vrea să ne impună un nou limbaj, cineva vrea să ne propună o nouă ideologie și face pas cu pas, o face fără violență manifestă, dar vrea, în mod vădit, să ajungă la un punct foarte important, și anume la copii. Pentru că expresia sau efectul fundamental al tuturor acestor posibile schimbări va exista și va fi vizibil în școală și în mintea și în sufletul acestor copii care vor învăța lucruri noi, lucruri pe care nu le învață în familie, nu le cunosc din familie, dar le vor învăța la școală.
Dreptul la conștiință nu se mai aplică celor care nu vor fi de acord cu grupul de gândire de tip LGBT. Convingerea că se face rău în numele transgenderismului, în special copiilor, ne va costa. Nu se acceptă nici un fel de divergențe de la linia de partid. Nici o erezie nu poate fi lăsată nepedepsită. […] Copiii sunt împinși spre protocoale de tratament, care nu au evidențiat rezultate pe termen lung în ceea ce privește siguranța și eficacitatea. Ideologia transgender este un crez intolerant, iar dogmele sale cer sacrificarea nu numai a drepturilor de conștiință, ci și a îngrijirii cazurilor disperate de copii și adulți disforici.
Să precizăm că în societățile occidentale se fac eforturi pentru înlocuirea ideii de sex cu cea de gen: Corectitudinea Politică susține că nu este important sexul cu care te naști, ci de ce „gen” te simți. „Genul”, spre deosebire de sex, nu este determinat de datele anatomice, ci de anturaj, educație, condiții de viață. Astfel, pentru adepții Corectitudinii Politice, este foarte normal ca o persoană să-și schimbe „genul” ori de câte ori are chef.
Arma silenţioasă nu face zgomote explozive, nu cauzează răni fizice sau mentale vizibile şi, la nivel de aparenţă, nu interferează cu viaţa socială a nimănui. Dar asta numai pentru un observator neavizat. Căci, în realitate, arma silenţioasă provoacă şocuri teribile la nivel subconştient, pagube teribile şi de neînlăturat din punct de vedere fizic şi mental şi grave tulburări ale vieţii sociale individuale sau colective – şi asta este de domeniul evidenţei pentru cel ce ştie unde să se uite.
Publicul nu poate înţelege această armă tăcută şi, de aceea, nu poate crede că este atacat în mod discret şi insidios. Publicul poate, în mod instinctiv, să simtă că ceva este în neregula; dar, mulţumită naturii tehnice a armei tăcute, publicul nu îşi poate exprima acest presentiment într-o manieră raţională, inteligibilă. Aşa că publicul nu va şti cum să strige după ajutor, iar indivizii obişnuiţi nu vor şti cum să se asocieze cu alţii pentru a se apăra colectiv contra armei tăcute.
Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.
