GÂNDURI DESPRE REVOLUȚIA CULTURALĂ/ Conducătorul Bisericii Anglicane devine tovarăș de drum al revoluției: UNELE STATUI DIN LOCURILE DE ÎNCHINARE VOR FI DATE JOS/ Tucker Carlson: președintele Trump ar putea pierde alegerile (Video)/ Unde sunt apărătorii Occidentului?/ AGENDA RADICALĂ A ACTIVIȘTILOR BLM

27-06-2020 15 minute Sublinieri

Sever Voinescu/ Dilema veche:

Notă despre revoluția culturală de azi

Nu dărîmarea statuilor mă sperie. Tot timpul s-au dărîmat ori s-au profanat statui. Istoria lumii poate fi rezumată, fără mult rest, ca un nesfîrșit serial de urcări și coborîri de pe soclu. Oameni, țări, idei, civilizații, stiluri, apucături – azi sus, mîine jos. În ritmul cosmic orb, surd și implacabil al lumii acesteia, statuile au creșterea și descreșterea lor și oricine trebuie să știe că ce urcă pe un soclu, mai devreme sau mai tîrziu îl va coborî. Să nu ne facem iluzii, oamenii s-au răzgîndit de cînd se știu. Răzgîndirea e endemică speciei noastre. Ce zic azi nu mai e valabil mîine, cînd voi zice exact ceea ce neg azi. Cel pe care îl iubim și-l admirăm astăzi devine detestat și alungat mîine – este pilduitor cazul Mîntuitorului, care a parcurs „drumul” public de la adorație la scuipat chiar în ultima săptămînă a vieții Sale. Prin urmare, pe mine nici nu mă miră și nici nu mă revoltă dărîmarea statuilor, și vă rog să luați „statuie” din tot acest mic alineat de început atît în sens propriu, cît și în sens figurat. Incapabili, pe de o parte, de o judecată corectă definitivă și, pe de altă parte, instabili emoțional, oamenii supun periodic ierarhiile lumii unui atac pe care intelectualii de pe la noi îl numesc, tradițional, exercițiu critic. Ne place teza lovinesciană a necesității revizuirii morale permanente a valorilor? Păi, asta avem acum. Și mie îmi place Lovinescu, chiar dacă nu atît de mult ca altora. Lovinescu însuși este o statuie în cultura noastră…

De data asta, însă, procesul înlocuirii unor statui mai vechi cu altele mai noi (nici acestea nu vor rezista prea mult, fiți siguri!) are ceva înspăimîntător. Episodul pe care-l trăim este mult mai agresiv și mult mai radical decît o desființare a unei statui. Statuile nu sînt, așa cum s-ar părea, motivul furiei acestor tineri, ci doar paratrăsnetul. În fond, de ce atîta violență? De ce atîta ură? Schițez, rapid, părerea mea.

Nu cred că Mao Zedung a citit vreodată capodopera lui William Golding, Împăratul muștelor, care apăruse cam în anii în care a decis să susțină Gărzile Roșii și să le impulsioneze spre îngrozitoarea Revoluție Culturală, dar cred că temutul lider asiatic a știut bine cît de cruzi pot fi copiii/adolescenții. Mao avea nevoie de această cruzime organizată și fanatizată ca să recîștige partidul și a folosit-o pînă la capăt. Adică pînă la crime în masă. Alcătuite din tineri cu vîrste cuprinse între 16 și 22 de ani, Gărzile Roșii au terorizat China, ducînd-o în pragul războiului civil, declanșînd o teroare și, mai ales, ducînd absurdul la cote genocidare. Această teroare s-a numit „Revoluție Culturală”. Ambele cuvinte, folosite fie împreună, fie separat, au o accentuată recurență în explicațiile care se dau evenimentelor la zi, fiind îndrăgite din cale-afară de o bună parte a oamenilor liberi de pretutindeni.

Dar de ce armatele compuse din adolescenți ori din tineri întîrziați în adolescență sînt atît de distrugătoare? Între altele, adolescența se definește prin două trăsături a căror simultaneitate poate deveni periculoasă: pe de o parte, adolescentul dobîndește forța fizică ce-i permite autonomizarea în raport cu cei mai în vîrstă, ajungînd rapid să le fie din acest punct de vedere superior după ce le-a fost inferior pînă atunci; pe de altă parte, în același timp cu dobîndirea capacităților fizice depline, adolescentul dobîndește convingerea că știe mai bine decît toți ceilalți cum sînt lumea și viața, deși nu știe, încă, nimic. Conștiința reală a forței fizice asociată conștiinței false a omniscienței face din adolescent un soldat ideal pentru orice insurgență. Puși într-un grup alcătuit exclusiv din indivizi de aceeași vîrstă și ideologizați la maximum (ideologiile, în versiunile lor fanatice, sînt ca adolescenții: seturi de idei complet lipsite de înțelepciune, dar pline de hormoni nărăvași), adolescenții alcătuiesc armata perfectă pentru revoluții culturale. Dacă li se spune că Shakespeare e un simbol al oprimării sau că Churchill e un criminal, ei vor crede aceste neghiobii cu o uluitoare ușurință, pentru că, pe de o parte, nu știu nimic despre Shakespeare sau Churchill și, pe de altă parte, sînt exact opusul învățăturii pe care o primesc de la părinții lor și din marile cărți. În mod normal, școala are exact rolul de a livra omului cunoaștere pe măsură ce acesta se dezvoltă fizic, astfel încît, la momentul la care omul poate să distrugă lumea cu brațele sale, să nu o facă, pentru că îi înțelege rostul și sensul. Două lucruri opresc omul să distrugă tot: respectul pentru trecut și admirația pentru cultura înaltă. Îi iei acestea și el devine ucigașul propriei civilizații fără să se gîndească de două ori. Tot secolul XX dovedește cu prisosință ce e în stare să facă lumii sale omul fanatizat. Doar că educația de astăzi, formală și informală, nu mai e de mult așa ceva. Nu veți găsi respectul pentru trecut și admirația pentru cultură printre obiectivele educației. Acum oamenii se educă pentru piața muncii, pentru o carieră sau pentru a schimba lumea, nicidecum pentru a o prețui. Așa se face că avem în rezervă, oricînd disponibile, armate de tineri viguroși care abia așteaptă semnalul să se repeadă spre statui fără să știe ce reprezintă acestea.

Zîmbind trist, citez aici cel mai elocvent exemplu. Pe data de 14 iunie, canalul TV britanic Channel 4 News a intervievat a anume activistă, care are în jur de 20 de ani (nu precizez culoarea pielii pentru că în ignoranță sîntem toți egali, indiferent de rasă!). Ea conduce un comitet dintr-un district din sudul Londrei care îndrumă Poliția cum să se poarte. Și Poliția ascultă de asemenea comitete, căci așa e treaba în Londra, din cîte aud: Poliția nu mai ascultă doar de lege și de magistrați, cum e firesc într-un stat de drept, ci ascultă și de comitete cetățenești, de activiști, cum e firesc într-o revoluție. Așadar, tînăra activistă îndrumătore a Poliției a fost întrebată ce părere are despre atacul mișcării Black Lives Matter asupra statuii lui Winston Churchill – cazul e foarte cunoscut deja, nu mai insist. Tînăra activistă răspunde: „Am auzit multe argumente și de o parte, și de alta. Unii zic că e un rasist, alții zic că e un erou. Personal, nu l-am întîlnit niciodată. Dar cred că decizia dacă să rămînă sau nu (statuia lui Churchill – n.m.) trebui să fie luată de comunitate”. Înduioșător, aproape. Ignoranța naiv mărturisită cu privire la Churchill se acoperă cu noua limbă de lemn. Nu l-am întîlnit niciodată pe Churchill, dar să decidă comunitatea dacă merită statuie sau nu exprimă exact genul de ignoranță la care mă refer. Nu știi nimic despre trecut, dar nici nu simți nevoia să știi, fiindcă ai la îndemînă clișeul salvator, formula care salvează orice și care te scutește de orice, fie de responsabilitate, fie de ore bune de lectură și documentare.

Cu privire la statui, firesc este să decidă cei care cunosc ce-i cu statuia: istorici, urbaniști etc. În unele momente mai recente, decizia despre monumente o lua partidul clasei muncitoare. Acum trebuie să decidă „comunitatea”. Dar cine e „comunitatea” pentru acești activiști? Păi, comunitatea sînt chiar ei. De vreme ce se reped să dea jos statuile, decizia e luată. Activista care nu știe ce-i cu Churchill pe lumea asta, că dacă nu l-a întîlnit nici nu are cum să știe (rar definiție mai bună pentru „omul recent” decît aceasta!), e și ea parte din „comunitate”, desigur, că de-aia-i activistă. Mai limpede de atît nu cred că se poate arăta motivul pentru care actuala revoluție culturală e înfricoșătoare: e executată cu furie, de către ignoranți suficienți.

Și o observație. Cînd s-au ridicat obiecții la ofensiva mișcării BLM împotriva statuilor, s-a răspuns că și noi am dat jos statui comuniste după 1989 și a fost bine. Mai mult, așa zicea și Ceaușescu despre revoluționarii din decembrie 1989, că sînt vandali de care trebuie să ne apărăm. Mărturisesc că eu, la această replică, nu mai știu ce să spun. Cînd am în față un om care socotește că Lenin și Petru Groza, pe de o parte, și Winston Churchill și Charles De Gaulle (da, și pe statuia lui s-a scris că e promotor al sclavagismului!), sînt figuri perfect simetrice în istoria lumii sau cînd am în față un om care socotește că Europa și America anului 2020 sînt la fel cu România anului 1989, eu îmi pierd cuvintele. Admit, am limitele mele care se văd imediat exact acolo unde recenții nu au nici un fel de limite.

***

Nota noastră

Arhiepiscopul de Canterbury, șeful Bisericii Anglicane, a afirmat că instituția pe care o conduce va revizui „foarte atent” statuile din locurile importante de rugăciune, căutând să vadă dacă „ar trebui să fie chiar toate acolo”. Clericul a precizat că se referă inclusiv la monumentele din Catedrala de la Canterbury și Westminter Abbey (vechi clădiri istorice). Justin Welby a adăugat că „unele vor trebui date jos, unele nume vor trebui schimbate”. Actele celor comemorați pot fi iertate doar dacă există justiție, a mai spus prelatul. Chiar mai mult decât atât, conducătorul anglican îi dă, practic, dreptate, lui Shaun King:

EVZ:

Arhiepiscopul de Canterbury vrea să dărâme statui din propria Catedrală

(…)  Pentru a fi mai plastic, arhiepiscopul a comparat demolarea monumentelor demnitarilor britanici cu dărâmarea statui bolșevicului Felix Dzerjinski, primul șef al poliției secrete sovietice din fața sediului KGB, în 1991.

„Asta fac oamenii în vremuri ca acestea”, a spus arhiepiscopul anglican, „și este un lucru bun.”

Welby s-a referit și la cererile formulate de către Shaun King, lider al mișcării Black Lives Matter, ca toate imaginile – statui, icoane, vitralii – care îl înfățișează pe Iisus Hristos ca alb, la fel și pe Maica Domnului și pe apostoli, să fie date jos sau distruse.

Welby l-a numit pe King o „persoană care gândește”Întrebat dacă bisericile occidentale trebuie să-și regândească modul în care îl înfățișează pe Mântuitorul, Welby a ținut să sublinieze că „ideea că Dumnezeu este alb e greșită”, și a adăugat că a vizitat numeroase locuri din lumea întreagă, și în multe biserici Iisus este pictat diferit.

 „Poți vedea un Iisus negru, sau un Iisus chinez, sau un Iisus din Orientul Mijlociu, ceea ce, desigur, cel mai exact.” Welby consideră că modul de a corecta impresia că Dumnezeu este alb nu este distrugerea artei sacre ci arătând cine este și cine nu este Iisus.

„Îl poți vedea pe Iisus portretizat în numeroase feluri, în funcție de cultură, limbă și înțelegere. Nu cred că este potrivit să aruncăm tot ce avem din trecut, ci spunând: «Nu acesta este Iisus cel adevărat, nu pe El îl venerăm».”

Pe de altă parte, în acest interviu realizat de o jurnalistă a The Intercept pe tema desființării poliției din Minneapolis, o activistă de culoare, întrebată cum vede ea orașul după o asemenea măsură, a răspuns: „cred realmente că Minneapolis fără poliție înseamnă să cerem oamenilor să trăiască după imaginația lor…” 

În orice caz, revoluția culturală din SUA pare că-și va atinge cel puțin un obiectiv: înfrângerea electorală a lui Trump. În secvența video de mai jos jurnalistul Tucker Carlson explică de ce președintele Trump se află mult în spatele contracandidatului său, Joe Biden, în condițiile în care democratul nu are, practic, campanie și dă semne din ce în ce mai vizibile de senilitate. Trump pierde teren în propria sa bază electorală pentru că semnalul pe care-l dă în această perioadă este de slăbiciune. Oamenii se simt neprotejați și expuși gloatelor care vandalizează, jefuiesc sau agresează fără a fi penalizate.

Când toată lumea ingenunchează, cine se va mai ridica pentru istoria și cultura occidentală?

Tyler Durden/ Zerohedge

„Antirasismul nu mai este apărarea demnității egale a oamenilor, ci o ideologie, o viziune asupra lumii”, a spus filosoful francez Alain Finkielkraut, fiul unor supraviețuitori ai Holocaustului.

„Antirasismul a fost transformat… În momentul marilor migrații, nu se mai pune problema primirii noilor veniți prin integrarea lor în civilizația europeană, ci expunerea greșelilor acestei civilizații”.

El s-a referit la „auto-rasism” ca „cea mai descurajantă și grotescă patologie a timpului nostru”.

„Răsturnați rasistii” reprezintă o hartă cu 60 de statui în 30 de orașe britanice pentru care se cere inlăturarea lor.

În Bristol, o mulțime de oameni a împins statuia filantropului și proprietarului de sclavi Edward Colston în apele portului. Actul barbar a fost urmat la Londra de alte proteste care vandalizau statuile lui Winston Churchill, Mahatma Gandhi și Abraham Lincoln.

Primarul Londrei, Sadiq Khan, după ce a îndepărtat monumentul lui Robert Milligan, un comerciant de sclavi scoțieni, din afara Muzeului Docklands din Londra, a anunțat crearea unei comisii care să revizuiască statuile care nu reflectă „diversitatea orașului”. Încă două statui au primit ordin să fie scoase din două spitale londoneze.

Vandalismul și ura de sine câștigă rapid teren. Epopeea marilor descoperiri asociate Imperiului Britanic a devenit rușinoasă. Protestele nu se referă la sclavie. Astăzi, nimeni în Marea Britanie nu se va bucura pentru acea perioadă. Este mai degrabă un apel la curățarea culturală a tuturor lucrărilor care contrazic noua mantră: „diversitatea”.

“O nouă formă de talibani s-a născut astăzi în Marea Britanie”, a scris Nigel Farage, referindu-se la cele două statui gigantice ale lui Buddha, care au fost aruncate in aer în 2001 de talibani în Afganistan.

„Dacă nu vom avea rapid o conducere morală, in orașele noastre nu va mai merita să trăim”.

Lista de statui care urmează să fie eliminate include numele lui Oliver Cromwell și Horatio Nelson, două figuri importante din istoria Marii Britanii, precum Nancy Astor, prima femeie care a fost aleasă în Parlamentul britanic în 1919.

De asemenea, pe listă erau numele lui Sir Francis Drake, Christopher Columb și Charles Gray (primul ministru al cărui guvern a supravegheat abolirea sclaviei în 1833).

Premierul britanic Boris Johnson, exprimându-și opoziția împotriva campaniei de îndepărtare a statuilor, a declarat:

„Nu putem încerca acum să reedităm sau să cenzurăm trecutul nostru. Nu putem pretinde că avem o altă istorie, diferită. Statuile din orașele noastre au fost ridicate de generațiile anterioare. Aveau perspective diferite, înțelegeri diferite despre corect și greșit. Dar aceste statui ne invațăbdespre trecutul nostru, cu toate greșelile sale. A le dărâma acum ar insemna să mințim despre istoria noastră și să sărăcim educația generațiilor următoare.”

Vina post-colonială britanică are, totuși, repercusiuni mult mai mari decât statuile. De exemplu, există încă o liniște totală despre creștinii persecutați, potrivit unui episcop britanic care conduce o revizuire a guvernului asupra suferinței lor. Există, de asemenea, în special o retragere a creștinilor de pe scena lumii.

„Atunci când Occidentul își pierde încrederea în sine, din cauza vinovăției excesive sau greșite în fața colonialismului, se apelează la izolaționism”, a remarcat Bruce Gilley, profesor de științe politice.

“Ne este frică că orice facem este colonial. Există o mulțime de țări care doresc să pășească în acest decalaj de guvernare globală: China, Iran, Rusia, Turcia”.

Vina post-colonială se manifestă, de asemenea, și prin sufocarea libertatății de exprimare în Marea Britanie. Fostul „paznic al egalității”, Trevor Phillips (de origine guyaneză), a fost suspendat din Partidului Laburist, după acuzațiile de „islamofobie”. Vina lui Phillips? Faptul că este un critic al multiculturalismului. Potrivit lui Phillips:

„In viziunea mea, rușinea de a aborda diversitatea și nemulțumirile legate de ea riscă să permită țării noastre să meargă dormind către o catastrofă care va pune comunitatea împotriva comunității, va susține agresiunea sexistă, va suprima libertatea de exprimare, va inversa libertățile civile greu câștigate și va submina democrația liberală care a servit această țară atât de bine atât de mult timp”.

Activistii care fac campanie pentru inlăturarea statuilor vor să schimbe radical aspectul capitalei britanice.

Ciocnirea pare să fie formată, de o parte, din cenzori violenți, care îi agresează pe toți, iar de cealaltă parte, politicieni lași și comozi, care se tem și se pleacă în fața vandalilor.

Monumentele sunt o parte vitală și vizibilă a unui oraș global; ele întruchipează locul în istoria unui oraș, altfel doar stațiile de autobuz și Burger Kings ar rămâne acolo.

Se pare că acești protestatari doresc o istorie revizuită, igienizată. Dacă nu înțelegem repede asta, dacă ne ștergem trecutul, așa cum încerca fosta Uniune Sovietică, va fi lesne de priceput care va fi viitorului nostru, fără cârmă și ancore in valorile noastre. Vom rămâne fără nimic în mâinile noastre, cu bucăți distruse din istoria și cultura noastră.

Această mișcare de ură impotriva Occidentului – care are, așa ca noi toți, o istorie imperfectă – pare să fi început în universitățile britanice.

În Cambridge, profesorii de literatură au solicitat înlocuirea autorilor albi cu reprezentanți din minorități pentru a „decoloniza” programa.

Uniunea studenților din prestigioasa Școală de Studii Orientale și Africane din Londra (SOAS) a solicitat să-i scoată din programă pe Platon, Kant, Descartes, Hegel și alții, pentru că erau „albi” – ca și cum culoarea pielii noastre ar trebui să fie unic determinant al gândurilor noastre. În Manchester, studenții au pictat peste o lucrare murală bazată pe poezia lui Kipling „If…”

Un cercetător al perioadei colonialismului, Nigel Biggar, a spus că un „climat de frică” a revenit în universitățile britanice. Universitatea din Liverpool a acceptat recent să redenumească o clădire ridicată în cinstea fostului premier William Gladstone. Între timp, la Oxford, statuia lui Cecil Rhodes, filantrop și fondator al Rodesiei (acum Zimbabwe), riscă să fie următoarea.

„Există un pic de ipocrizie“, a comentat Lord Patten, cancelarul de la Oxford University, „…100 de oameni de știință au luat bani timp de un an, aproximativ o cincime din ei fiind din Africa, apoi să-i vezi la Oxford, spunând că vor să arunce statuia lui Rhodos.. în Tamisa “.

El a spus că propria părere a rămas aceeași cu cea „exprimată de Nelson Mandela la o sărbătoare a Rhodes Trust din 2003”: că în ciuda „problemelor asociate cu Cecil Rhodes în istorie, dacă a fost bine pentru Mandela, atunci trebuie să spună că este destul de bine și pentru mine “. Dar nu și pentru revizioniști.

Se pare că istoria occidentală este reconstituită pentru a înfățișa toată civilizația occidentală ca fiind doar un apartheid mai mare. Este ca și cum ar trebui nu doar să dărâmăm statuile, ci și să ne dărâmăm pe noi înșine. Dar o democrație de succes, nu se poate construi doar pe ștergerea trecutului.

Statuia din Londra a Churchill – care s-a opus naziștilor în timpul celui de-al doilea război mondial și a salvat Europa de barbarie – a fost acoperită de autoritățile orașului în timpul protestelor recente. Dispariția sa vizuală amintește de una dintre statuile nud din Roma acoperite de autorități pentru a face plăcere președintelui iranian, Hassan Rouhani. Sau „dispariția” portretelor din fosta Uniune Sovietică, a unor personaje căzute in dizgrația Politburo.

Există o falsitate în ștergerea istoriei cuiva. S-ar putea ca cineva să nu aibă o istorie perfectă, însă este istoria cuiva. După cum a scris istoricul Victor Davis Hanson, „o țară nu trebuie să fie perfectă pentru a fi bună”. Excluderea părților dezastruoase nu schimbă ceea ce s-a întâmplat; ele pot fi chiar înlocuite cu piese care sunt și mai dezastruoase.

Unele muzee din Londra au adoptat deja această acoperire a exponatelor și autocenzură în urmă cu ceva timp. Tate Gallery din Londra a interzis o lucrare de John Latham, care a prezentat un Koran încorporat în sticlă. Muzeul Victoria și Albert au arătat, apoi au retras, o imagine de artă devoțională dedicată lui Mohamed. Saatchi Gallery a prezentat două lucrări de nuduri suprapuse cu un script arab, ceea ce a determinat plângeri din partea vizitatorilor musulmani; muzeul a acoperit lucrările. Galeria de artă Whitechapel a „purificat” o expoziție care conține păpuși nud.

Dicționarul Merriam-Webster tocmai a revizuit definiția „rasismului” pentru a include „rasismul sistemic”, presupunând probabil că întreaga societate este vinovată și nedreaptă.

Cenzorii par să vrea să controleze universul nostru mental, ca în romanul lui George Orwell, 1984:

“Fiecare înregistrare a fost distrusă sau falsificată, fiecare carte rescrisă, fiecare imagine a fost pictată, fiecare statuie și clădire a străzii au fost redenumite, fiecare dată a fost modificată. Iar procesul continuă zi de zi și minut cu minut. Istoria s-a oprit. Nimic nu există decât un prezent nesfârșit în care Partidul are întotdeauna dreptate.”

Acest proces de autoprăbusire occidentală a început cu mult timp în urmă. Consiliile Partidului Muncii din Marea Britanie, de exemplu, au început să examineze toate statuile aflate sub jurisdicția lor. Primarul orașului Bristol, Marvin Rees, în loc să apere statul de drept, a numit înlăturarea violentă a statuii lui Colston un act de „poezie istorică”. Când vandalii au început să distrugă statui, mulți au aplaudat. Premierul britanic Boris Johnson a numit-o „iconoclasm corect din punct de vedere politic”.

Cu o săptămână înainte de a veni rândul statuilor, oamenii din Marea Britanie au îngenuncheat pentru George Floyd. Era ca și cum ar fi existat o afirmație colectivă că societatea occidentală în ansamblul ei trebuie să se pocăiască. Părea o formă de isterie ideologică, nu atât de îndepărtată de cea a Inchiziției sau Procesul Vrăjitoarelor din Salem: cei care îngenuncheau se presupune ca și cum ar fi cei mai morali, de „partea cea dreaptă” a dreptății. Erau chiar polițiști britanici îngenuncheați, în timp ce, în SUA, președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi și alți democrați au îngenuncheat in fața stăpânilor lor. Ambele gesturi au fost acte de iresponsabilitate și capitulare. Câteva zile mai târziu, unitatea britanică a cedat noului talibanism.

Ce este acest joc macabru ideologic pornit a se realizeza cu succes? Nemaifiind monumente ca atare, cum ar fi statuile lui Cristofor Columb, care au fost doborâte sau decapitate. Este mai mult decât atât. Este o putere rapace de a crea o revoluție culturală, pentru a împiedica pe oricine să spună că nu toate culturile sunt la fel; de a face un proces al trecutului Europei; de a insufla remușcări permanente în conștiințe și de a răspândi teroarea intelectuală, pentru a promova multiculturalismul.

Câți oameni vor refuza această suprimare constrânsă a istoriei?

Dacă mulți îngenunchează in fața acest nou totalitarism, cine va avea curajul să se ridice pentru istoria și cultura occidentală?

sursa: https://www.zerohedge.com/political/when-everyone-kneels-who-will-stand-western-history-and-culture

ContraMundum:

CE DOREȘTE BLACK LIVES MATTER?

de Tom Goodenoug

Orice om responsabil este de acord că viețile negrilor contează. Dar care sunt valorile care susțin organizația „Black Lives Matter” (BLM – viețile negrilor contează) sucursala UK? Îngrijorător pentru cei 34.000 de britanici care au depus în ultimele săptămâni peste un milion de lire în conturile organizației, nu este ușor să descoperi acest lucru.

În pofida faptului că este copleșită de bani, BLM UK nu pare să aibă un site propriu site și nu este o fundație legală. Mai mult, organizația refuză să se înregistreze legal. De ce? „O structură caritabilă nu ne-ar oferi libertatea și flexibilitatea de a continua munca noastră politică în felul în care ne-o dorim”, susțin reprezentanții organizației. Care este atunci munca politică? Iată 11 politici pe care BLM UK le susține și care i-ar putea face pe susținătorii organizației să se gândească de două ori înainte să doneze:

1. BLM dorește „distrugerea capitalismului”

Obiectivul acesta s-ar putea să li se pară șocant celor care au dat bani cauzei BLM. S-ar putea să fie extrem de surprinzător pentru fotbaliștii din Premier League, precum jucătorul de la Man City, Kevin De Bruyne, al cărui tricou era la meciul contra lui Burnley inscripționat cu sloganul organizației. De Bruyne are cel mai mare salariu de la Manchester City fiind plătit cu 350.000 de lire săptămânal. Este puțin probabil că s-ar descurca la fel de bine în absența capitalismului.

2. BLM susține că schimbările climatice sunt „rasiste”

Încercarea BLM de a bloca aeroporturile Heathrow și London City în 2016 a fost primită cu o uimire generală. De ce încerca „Black Lives Matter” să-i oprească pe oameni din a merge în vacanță? Răspunsul „criza climatică este o criză rasistă”, a afirmat pe Twitter organizația. „Negrii sunt primii care vor muri, nu primii care vor zbura, în această criză climatică rasistă”, au adăugat ei.

3. BLM dorește abolirea închisorilor

„Închisorile și centrele de detenție ar trebuie desființate” susține organizația. Pare foarte probabil că cei 80.000 de deținuți din Marea Britanie ar fi de acord, dar miile de oameni care au donat bani organizației sunt de aceeași părere? Cum rămâne cu cei care comit crime violente, în absența închisorilor?

4. BLM dorește desființarea granițelor

Granițele din Marea Britanie sunt „apărate printr-o violență extremă”, conform BLM, iar răspunsul la această violență ar fi deschiderea granițelor.

5. BLM susține că șomajul reprezintă „violență”

Să nu ai o slujbă este neplăcut, dar este într-adevăr „violență”? Da, potrivit BLM UK.

6. BLM condamnă perchezițiile

În mod tragic, un sfert dintre cei uciși cu cuțite în Marea Britanie, anul trecut, erau negri. Este cea mai mare proporție de când a început să fie înregistrată această statistică în urmă cu 20 de ani. Perchezițiile sunt departe de a fi strategia perfectă, dar reprezintă o cale importantă prin care poliția îi apără pe adolescenții negri. Cu toate acestea, BLM descrie o creștere a perchezițiilor drept „rasism” și „violență”

7. BLM dorește să scăpăm de poliție

Organizația spune că se află în căutarea unor strategii pentru desființarea poliției.

8. BLM afirmă că numirea unei femei de origine pakistaneză de către guvern în fruntea unei comisii este „rasism”

Munira Mirza reprezintă una dintre poveștile de succes importante din Marea Britanie. Mirza, o fată dintr-o familie de muncitori din nord, de origine pakistaneză, a fost singurul copil din clasa ei care a ajuns la Oxford. Mirza conduce acum o unitate de poliție. Cum a reacționat BLM când Mirza a fost desemnată de primul ministru să conducă o comisie care să studieze inegalitatea rasială? „Este o numire rasistă”, a spus BLM.

9. BLM condamnă sufragetele

Sufragetele sunt cele care au obținut dreptul la vot al femeilor din Marea Britanie. BLM nu pare să fie convinsă de asta: „în pofida a ceea ce ați învățat la școală, multe sufragete lucrau de asemenea pentru a promova puterea Albă”, a scris pe Tweeter organizația.

10. BLM susține că Winston Churchill este un „rasist înveterat”

Fără Churchill pare destul de sigur că Marea Britanie ar fi pierdut războiul împotriva Germaniei. Dar cu toate acestea, deși Churchill nu era vreun înger, este oare just să-l descrii – așa cum face BLM pe pagina sa de Facebook – drept un „rasist înveterat”?

11. BLM descrie marile fundații drept „colonizatori”

„Marile fundații nu sunt altceva decât colonizatori reambalați pentru secolul XXI”, potrivit paginii de Facebook a organizației.

Ca urmare a acestor politici, obiective și propuneri, a început să apară o nemulțumire crescândă în rândul celor care susțin organizația și care au descoperit abia acum care sunt obiectivele ei. BLM UK refuză în continuare să spună cine sunt liderii ei din cauza unor posibile amenințări din partea activiștilor de extremă dreaptă. În loc de asta, BLM UK spune: „vă asigurăm că toți organizatorii din cadrul BLM UK sunt negri (nu politic, ci au origini africane și caraibiene) iar fondurile obținute vor fi folosite cum trebuie pentru a schimba natura vieții negrilor din Marea Britanie.”

Este suficient pentru a-i liniști pe acei oameni care sunt de acord că viețile negrilor contează dar care nu sunt de acord cu proiectul politic al mișcării?

The Intercept

Black Lives Matter Wants to End Police Brutality. History Suggests It Will Go Much Further.

(…) MBL (Movement for Black Lives) revizuiește și extinde platforma Vision for Black Lives, dar iată cum stau lucrurile acum.

Primul punct este numit „Sfârșitul războiului împotriva oamenilor de culoare”. Printre altele, acest punct cere demilitarizarea forțelor de ordine, sfârșitul pedepsei cu moartea, al războiului împotriva drogurilor, și al excluderii celor cu cazier de la locuințele sociale, educație, angajare.

Al doilea punct pretinde despăgubiri de la guvern, corporațiile responsabile și alte instituții care au profitat de pe urma răului făcut oamenilor de culoare.” Aceste despăgubiri iau forma educației superioare asigurate de stat (în SUA învățământul superior e privat și taxele sunt foarte mari -n.n.), un venit minim garantat pentru oamenii de culoare, schimbări în curricula școlară pentru a studia „impactul social al colonialismului și sclaviei.” 

Al treilea punct, „Invest-Divest”, cere o realocare a banilor publici de la poliție, încarcerare, armată la, printre altele, educație (în sensul ideologic optim, desigur – n.n.), justiție restaurativă, servicii medicale universale.

Al patrulea punct, „Justiție Economică”, cere o restructurare progresivă a taxelor, programe statale și federale de angajare destinate oamenilor de culoare marginalizați, restaurarea Legii Glass-Steagal și dreptul pentru muncitorii din sectoarele private și publice de a se organiza în sindicate.

Al cincilea punct, „Community Control”, cere control local asupra forțelor de ordine și școlilor (care va exercitat, evident, de acele comunități organizate profesionist de activiști – n.n.). Cere, de asemenea, bugete participative, o invenție a Partidului Muncitorilor din Brazilia, în care oamenii de rând dezbat direct cum pot fi cheltuiți o parte a banilor publici.

Al șaselea punct, „Putere politică”, cere eliberarea prizonierilor politici (? – n.n.), finanțarea publică a alegerilor, protecția drepturilor de a vota (deci se presupune că în SUA există prizonieri politici și nu e garantat dreptul de a vota? – n.n.).

Există, de asemenea, și platforma specifică adresată Covid-19.

Aplicarea acestor puncte sau a unora dintre ele ar transforma SUA. De fapt, platforma MBL recunoaște că „nu căutăm reforma, ci transformarea”. Țările, ca și oamenii, se pot schimba uneori semnificativ. Se întâmplă, în general, când existența lor curentă devine prea greu de suportat. Vom afla acum dacă SUA se află în acest punct.”

Nota noastră

Cu toate că agenda radicală a grupărilor ce defilează în SUA și alte țări occidentale este la vedere, așa cum sunt și modurile de manifestare, este curios că în massmedia românească online, cu unele excepții tot mai …marginale, se promovează teze stângist-liberale favorabile acestei „revoluții culturale”. Iată acest exemplu de la Hotnews, care ne transmite, prin intermediul unui profesor-activist de la SNSPA, că asimilarea revoltelor din SUA cu comunismul e o retorică de extremă dreaptă. Culmea, profesorul face trimitere la extremismul de dreapta interbelic – deși, cel puțin când verificasem ultima oară, faptul că extrema dreaptă folosea retoric amenințarea comunismului nu a anulat comunismul din URSS și nici extinderea sa după WW2. În fine, e cumva ironic, dacă ne gândim la faptul că presstituta românească și-a asumat sarcina de a apăra „Occidentul” și capitalismul cel mai sălbatic, iar acum colportează tezele unei mișcări care neagă orice a fost și este, cu adevărat, Occidentul și care are o clară componentă radicală economică și socială. Dar aceste probleme de logică și de viziune sunt străine pentru „ai noștri”. Probabil explicația e mai simplă: structurile pariază de victoria electorală a taberei democraților.

URMĂTOARELE ȚINTE ALE REVOLTELOR: BISERICILE si CREȘTINII TRADIȚIONALI? Activist proeminent al “BLACK LIVES MATTER” incită la DEMOLAREA statuilor lui Iisus și Maicii Domnului pe motiv de „SUPREMATISM ALB”. Cu toate acestea, înalți clerici CATOLICI ȘI ORTODOCȘI (!) se alătură mișcării BLM

LA CE SĂ NE AȘTEPTĂM? Reflecții despre o CATASTROFĂ IMINENTĂ. SUA ca stat semieșuat, SFÂRȘITUL VECHII ORDINI și milenarismul totalitar al mișcării WOKE/ Presedintele Academiei, AUREL POP despre FERVOAREA DEMOLARII, MANIPULARE si DICTATURA

Cum o ia AMERICA pe urmele RUSIEI BOLȘEVICE. Comentarii, reacții și analize despre stupefianta REVOLUȚIE CULTURALĂ care a cuprins SUA/ Tucker Carlson despre BLACK LIVES MATTER și sensul revendicării ABOLIRII POLIȚIEI/ Soros, revoluționarii profesioniști și NOUL LEVIATHAN

Și totuși, ce se întâmplă în SUA?/ BURGHEZIA BOLȘEVICĂ ȘI NOUA TEOCRAȚIE SECULARĂ AMERICANĂ/ Spectrul lui Soros bântuie „REZISTENȚA” anti-Trump/ “Black Lives Matter”: cel mai puternic partid din SUA?

ARHIEPISCOPUL CATOLIC VIGANO transmite un avertisment puternic către președintele Trump: în spatele violențelor sunt cei care vor să profite de DEZORDINEA SOCIALĂ. Trimiteri directe la FORȚELE MASONICE și critici dure la adresa clericilor „BISERICII SUBTERANE”, vasali mercenari ai statului profund, gândirii aliniate și NOII ORDINI MONDIALE

ANTIRASISMUL CA PSEUDO-RELIGIE. Tulburătoarele scene ale PENITENȚEI PUBLICE, uneori în masă, la care se supun persoanele albe în contextul violențelor din SUA (Video)/ TUCKER CARLSON: „Gloata vrea totala înjosire a adversarilor săi”/ Activist anti-rasist la CNN: COPIII ALBI NU MERITĂ SĂ FIE INOCENȚI/ Joe Biden, contra-candidatul democrat al lui Trump: RASISMUL E PĂCATUL ORIGINAR AL SUA


Categorii

"Black Lives Matter"/ Miscarile violente de schimbare culturala, 1. DIVERSE, Corectitudine politica/ Marxism cultural, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Progresism/ Justitie sociala

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “GÂNDURI DESPRE REVOLUȚIA CULTURALĂ/ Conducătorul Bisericii Anglicane devine tovarăș de drum al revoluției: UNELE STATUI DIN LOCURILE DE ÎNCHINARE VOR FI DATE JOS/ Tucker Carlson: președintele Trump ar putea pierde alegerile (Video)/ Unde sunt apărătorii Occidentului?/ AGENDA RADICALĂ A ACTIVIȘTILOR BLM

  1. Observatie: structurile doresc victoria electorală a taberei democraților.

  2. Pingback: Trump citează pe Twitter un autor catolic: „SE DUCE UN RĂZBOI ÎMPOTRIVA CREȘTINISMULUI” (Video)/ Discurs bun, dar tradiv (?) al președintelui Americii de Ziua Independenței: IDEOLOGIA RADICALĂ CARE NE ATACĂ VA TRANSFORMA SOCIETATEA NOASTRĂ Î
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare