TURCIA se apropie de IRAN in chestiunea KURZILOR si a “COMPLOTULUI” anti-saudit
TENSIUNILE INTRE PRESEDINTELE AHMADINEJAD SI “LIDERUL SUPREM SPIRITUAL” AL IRANULUI. IDEOLOGIA RAZBOINICA A SUA FATA DE TEHERAN
Turcia şi Iranul au promis să coopereze pentru a învinge separatiştii PKK, în a treia zi a ofensivei turce în teritoriul irakian, relatează BBC, potrivit NewsIn. Militanţii kurzi constituie o problemă comună pentru Turcia şi Iran, a spus ministrul iranian de externe, Ali Akbar Salehi, aflat la Ankara într-o vizită-surpriză.
Turcia a promis că împreună vor elimina ameninţarea teroristă. Omologul turc, Ahmet Davutoglu, a declarat că cele două state “sunt decise să lupte împreună împotriva PKK şi a secţiunii sale iraniene, Partidul Vieţii Libere din Kurdistan. PJAK“. Forţele aeriene turce au continuat joi noapte raidurile asupra rebelilor PKK din nordul Irakului, potrivit televiziunii NTV. Avioane F-16 staţionate la o bază din provincia Diyarbakir au participat la raiduri. Armata turcă a lansat joi o operaţiune terestră amplă în nordul Irakului, în replică la un atac al PKK soldat cu moartea a 26 de militari turci.
La operaţiune participă circa 10.000 de militari turci. UE şi ONU consideră PKK o organizaţie teroristă.
Turcia, membru NATO si aliat al Statelor Unite, nu crede in posibilitatea unui complot pus la cale de Iran, in urma caruia agentii iranieni ar fi pus la cale uciderea ambasadorului Arabiei Saudite la Washington, informeaza Reuters. “Nu credem ca Iranul s-ar implica intr-o asemenea actiune, insa America spune ca are dovezi”, a declarat ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, in cadrul unei conferinte de presa sustinuta alaturi de omologul sau iranian, Ali Akbar Salehi.
“Guvernele ar trebui sa fie transparente cand vine vorba de astfel de probleme. Cei care pretind atfel de lucruri, ar trebui sa fie mai clari, iar Iranul ar trebui sa raspunda“, a adaugat ministrul turc de externe. Teheranul neaga in continuare acuzatiile si sustine ca acestea fac parte dintr-o campanie de defaimare. Ministrul iranian de externe, Ali Akbar Salehi, a declarat ca discutiile cu privire la acest subiect reprezinta “o pierdere de timp”.
Ministrul turc de externe a subliniat, totusi, ca acuzatiile Statelor Unite sunt “grave” si a cerut Iranului sa fie pe deplin transparenta. Acuzatiile SUA aduse Iranului au agravat tensiunile existente intre cele doua state. Iranul si Statele Unite au incetat relatiile odata cu Revolutia Islamica din 1979, iar situatia s-a inrautatit in momentul in care statele occidentale si-au exprimat ingrijorarea in legatura cu programul nuclear al Iranului. Mass-media turce au raportat saptamana aceasta faptul ca Statele Unite au trimis reprezentanti in Turcia pentru a prezenta dovezi ale presupusului complot si pentru a discuta cu oficialii turci.
Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a declarat luni ca acuzatiile aduse de SUA, conform carora Iranul ar fi implicat in asasinarea ambasadorului Arabiei Saudite la Washington, au fost inventate chiar de Washington, informeaza Reuters. Scopul presupusului complot este de a produce o ruptura intre Teheran si Arabia Saudita, precum si de a distrage atentia de la problemele economice ale Statelor Unite, potrivit declaratiilor lui Ahmadinejad.
“Nu vor obtine nimic acuzand Iranul“, a afirmat presedintele iranian, in cadrul unui interviu acordat televiziunii Al Jazzera. Intrebat daca SUA si Iranul se afla in fata unui conflict militar inevitabil, liderul iranian nu crede in aceasta posibilitate. “Cred ca exista cateva persoane in administratia americana care isi doresc ca acest lucru sa se intample, dar cred, de asemenea, ca exista si oameni intelepti in administratie care stiu ca nu ar trebui sa faca un astfel de lucru”, a adaugat Mahmoud Ahmadinejad.
Liderul suprem iranian, ayatolahul Ali Khamenei, a evocat posibilitatea suprimarii functiei de presedinte al Republicii, in beneficiul unui regim parlamentar, intr-o mica fraza care a lansat o dezbatere politica asupra unei eventuale reforme institutionale in Iran, relateaza AFP.
“In situatia actuala, regimul politic al tarii este prezidential si presedintele republicii este ales direct de popor, ceea ce este bine. Dar, daca intr-o zi, intr-un viitor indepartat, vom avea sentimentul ca un regim parlamentar este mai bun pentru alegerea sefului executivului, nu va fi nicio problema sa schimbam actualul sistem“, a afirmat duminica ayatolahul Khamenei.
Presa a dezbatut intens luni aceasta mica fraza, lansata in momentul in care curentul religios conservator aflat la putere in Iran este zguduit inca din primavara de un conflict deschis intre partizanii presedintelui Mahmoud Ahmadinejad si linia dura a regimului, adunata in jurul ayatolahului Khamenei.
“Restaurarea postului de prim ministru, posibila intr-un viitor indepartat“, scria, in deschidere, cotidianul reformator Etemad, in timp ce ziarul conservator Ressalat titra: “Nicio problema pentru instituirea unui regim parlamentar“.
Mass media a evitat, in general, sa comenteze declaratia liderului spiritual, care nu a facut comentarii suplimentare asupra acestui subiect. Dar cotidianul reformator Etemaad a subliniat ca numarul unu in ierarhia iraniana a “deschis calea unei dezbateri asupra reformei institutionale”, evocata de mai multe saptamani, cu jumatate de voce, de anumiti parlamentari conservatori.
La inceput, legile Republicii islamice prevedeau un post de presedinte ales prin vot universal si unul de prim ministru, desemnat de parlament. Acest post a fost desfiintat in 1989.
Potrivit Constitutiei, liderul spiritual are initiativa in ceea ce priveste orice reforma constitutionala, care trebuie ulterior aprobata prin referendum.
“In conditiile in care tara beneficiaza de prezenta liderului suprem, nu este nevoie de un presedinte“, a afirmat, in septembrie, influentul deputat Hamid Reza Katouzian, presedintele comisiei parlamentare pentru Energie, care a pledat pentru desfiintarea postului de presedinte si reintroducerea celui de prim ministru.
Motivele de conflict s-au multiplicat in ultima perioada intre presedinte, responsabil cu conducerea executiva a tarii, si liderul suprem, care arbitreaza marile orientari strategice si poate bloca orice decizie considerata contrara intereselor regimului. Criza dintre Ahmadinejad si ayatolah, care l-a sustinut mult timp, a izbucnit la lumina zilei dupa ce Khamenei si-a exprimat in aprilie dreptul de veto in ceea ce priveste demiterea ministrului Informatiilor, un apropiat al sau, de catre presedinte.
Inlocuirea postului de presedinte ales prin vot universal cu un premier ales de parlament ar suprima orice rivalitate potentiala cu Liderul suprem, dar ar intari in acelasi timp puterile parlamentului. Conflictele dintre guvern si parlament s-au intensificat in ultimele luni, in conditiile in care parlamentarii sunt ingrijorati de intentiile taberei prezidentiale de a-si prezenta propriii candidati la alegerile legislative din martie 2012. Deputatii au incercat in mai multe randuri, fara succes, sa-l convoace pe Ahmadinejad pentru a-l chestiona asupra politicii sale, in timp ce presedintele a refuzat sa semneze mai multe legi votate de Parlament.
- Evenimentul Zilei: Sindromul iranian şi “toamna” americană
Preşedintele SUA trebuie să înfrunte agresivitatea Iranului şi disperarea cetăţenilor americani, ambele îndreptate împotriva viciilor capitalismului.
După ororile Primului Război Mondial, lumea le-a cunoscut pe cele – cu un impact mult mai mare – ale fascismului şi comunismului. Vestului, măcinat de o criză financiară fără precedent, i-a luat ceva vreme pentru a realiza pericolul ideologic care ameninţa să acapareze masele disperate de oameni. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, democraţia occidentală a ales să “îngrădească” iluzia socialismului extrem, asumându-şi riscul unei confruntări care avea să mai dureze încă jumătate de veac.
Astăzi, după douăzeci de ani de la căderea “cortinei”, ideologia devine, din nou, un element central al cotidianului politic. De această dată, însă, “capitalismul” nu are un adversar conceptual – lui nu i se mai opune economia planificată, ci o masă de oameni sărăciţi de propriul “vis” al bunăstării.
Cu toate acestea, mişcările de protest desfăşurate sub egida “Ocupaţi Wall Street!” nu sunt dovada eşecului capitalismului şi, cu atât mai puţin, a democraţiei. Deşi, la o primă vedere, am putea fi tentaţi să credem – asemenea multor voci care s-au făcut auzite în aceste zile tensionate – că “visul” american (caracterizat tocmai prin cei doi poli, democraţie şi capitalism) se stinge, strigătele din marile pieţe din New York, Roma sau Berlin demonstrează că sistemul câştigător la sfârşitul Războiului Rece îşi păstrează viabilitatea. Prin cererile liber exprimate ale demonstranţilor din Piaţa Zuccotti (New York), democraţia americană rămâne vie şi este, încă, un model pentru restul lumii.
Nu eşecul democraţiei sperie, astăzi, administraţia de la Washington, ci provocarea ideologică pe care trebuie să o combată cu argumente convingătoare.
Teheranul este principala ameninţare
Săptămâna trecută, în plină escaladare a protestelor anti-Wall Street, preşedintele Obama alegea să identifice adevăratul inamic al Americii: nu era nici capitalismul viciat, nici instabilitatea produsă de manifestaţiile începute în New York, ci Teheranul. Declaraţiile belicoase de până acum ale oficialilor Republicii Islamice Iran nu au determinat Casa Albă să adopte o strategie aparte în ceea ce priveşte politica externă anti-americană a acesteia.
S-a considerat, pe bună dreptate, că o atitudine indiferentă va calma ostilitatea iraniană, ajunsă la apogeu sub Mahmoud Ahmadinejad. În timpul vizitei în SUA a preşedintelui sud-corean, Lee Myung-bak, Barack Obama surprindea auditoriul, cerând comunităţii internaţionale “sancţiuni dure” împotriva Iranului, explicând că guvernul american dispune de dovezi clare care demonstrează că Teheranul se află în spatele tentativei de asasinat împotriva ambasadorului saudit la Washington. Pentru mulţi comentatori, acest scenariu este unul menit să atragă atenţia de la manifestaţiile anti-capitalism care câştigă din ce în ce mai mulţi aderenţi. Pentru alţii, acţiunea preşedintelui SUA este încă un pas în lupta împotriva terorismului.
Orice s-ar ascunde în spatele acestei mutări, liderul american este acum pus în situaţia de a se lupta cu două tabere care, cel puţin declarativ, îşi doresc acelaşi lucru: căderea capitalismului. Dacă în ceea ce-i priveşte pe “indignaţi”, Obama preferă să vorbească mai încet şi cât de rar poate, în privinţa Iranului liderul de la Casa Albă adoptă o atitudine care surprinde, cu siguranţă.
Nu putem să nu ne întrebăm de ce, într-o perioadă dificilă pe plan intern, Obama caută inamici în afara graniţelor. Un răspuns plauzibil, folosit de adversarii politici ai preşedintelui, a fost acela că un conflict cu Iranul ar putea stinge nemulţumirea populară. Zeci de posibile variante şi-au făcut loc în presa internaţională în aceste zile. Se uită, însă, că Iranul este duşmanul declarat al Americii. Mişcarea “Ocupaţi Wall Street” îi oferă Teheranului posibilitatea să atace SUA cu propriile arme – capitalismul şi democraţia, care şi-au dovedit ineficacitatea, susţin oficialii iranieni.
În acest context, Barack Obama nu greşeşte atunci când exagerează pericolul venit din partea republicii islamice – o face pentru a apăra America şi întreaga lume de posibilitatea izbucnirii unui “război al civilizaţiilor” (cea islamică împotriva celei occidentale).
America nu răspunde provocării
Cu toate acestea, liderul de la Casa Albă nu este un inovator în relaţiile externe ale SUA – el aplică o mai veche politică de containment (“îngrădire”) , reţeta de succes a înaintaşului său Harry Truman. Nici adversarul nu este departe de ceea ce era URSS sub Stalin pentru administraţia Truman la sfârşitul anilor ’40. Arsenalul ideologic al Teheranului pare rupt din cărţile de învăţături staliniste.
Adresându-se unui grup de studenţi şi cadre didactice universitare din provincia Kermanshah, liderul suprem al Iranului, ayatollah-ul Ali Khamenei, atacă Washingtonul cu un discurs care i-ar fi făcut invidioşi chiar şi pe liderii sovietici: “Occidentalii, aşa cum au arătat în Afganistan, Irak, Libia şi în alte ţări, luptă pentru îndeplinirea unor ţeluri diabolice – inclusiv controlul asupra celor mai importante regiuni economice şi strategice ale lumii, dominaţia asupra resurselor şi rezervelor naţiunilor, sprijinul pentru regimul sionist- în numele democraţiei şi a campaniei împotriva armelor atomice şi terorismului“.
În aceeaşi zi (16 octombrie a.c), ziarele iraniene susţineau intens demersul liderilor de la Teheran de a provoca administraţia americană să răspundă unei noi confruntări ideologice, prin titluri precum “SUA este cel mai urât regim din lume“, “Protestele Wall Street devin globale” sau “Republica Islamică a Iranului va rezista intimidării Vestului!“.
Preşedintele Ahmadinejad merge mai departe, încercând să legitimeze în faţa cetăţenilor săi acţiunile ostile ale executivului pe care îl conduce: “Sistemul hegemonic (american, n.r.) a ajuns astăzi într-un punct mort, iar ei (americanii, n.r.) nu suportă să vadă cum steagul care expune cultura, gândirea şi spiritul revoluţionar al naţiunii iraniene se ridică în întreaga lume.”
Pentru moment, declaraţiile Iranului nu înarmează Vestul, preocupat să găsească soluţii la problemele economice. Rezultatul următoarelor alegeri prezidenţiale din SUA va fi, însă, decisiv pentru configuraţia liniilor directoare în politica internaţională: americanii vor avea de ales între lupta împotriva terorismului iranian condusă de Barack Obama sau cea anunţată de candidatul republican Mitt Romney împotriva Rusiei şi aliaţilor acesteia.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Americanii astia nu se satura de atatea diversiuni si minciuni?
http://www.hurriyetdailynews.com/n.php?n=-2011-10-22
Turkish foreign minister: allegations against Iran are very serious