VASLUI. Interzicerea exploatarii gazelor de sist: declarata ILEGALA. In statul New York s-a votat un nou MORATORIU impotriva GAZELOR DE SIST/ SUA: fracturarea hidraulica, ALUNECARILE DE TEREN din Colorado si DEPOZITUL NUCLEAR din New Mexico

17-06-2014 11 minute Sublinieri

chevron-umbla-la-apa-gazele-de-sist-vor-fi-valorificate-in-dauna-acviferului-dobrogean-95106-1

Prefectura Vaslui a câştigat în instanţă, joi, procesul intentat în vara anului trecut Consiliului Local Găgeşti, care a interzis printr-o hotărâre explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunei, unde compania Chevron deţine deja acord de mediu pentru explorare.

Tribunalul Vaslui a admis cererea Prefecturii Vaslui de anulare a hotărârii Consiliul Local Găgeşti, prin care se interzicea explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunei, prin metoda fracturării hidraulice, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Hotărârea anulată de instanţă, după un proces cu multe amânări şi care se află pe rolul Tribunalului Vaslui din august anul trecut, a fost adoptată de consilierii locali din Găgeşti la sfârşitul lunii iunie 2013. Aleşii din această comună au luat decizia interzicerii explorării şi exploatării gazelor de şist cu puţin timp înainte ca societatea Chevron să obţină acordul de mediu pentru explorarea gazelor de şist în extravilanul localităţii Popeni.

Decizia de joi a Tribunalului Vaslui, nu este definitivă, putând fi atacată cu apel.

Compania Chevron mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui, pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Siliştea – Pungeşti, Păltiniş – Băceşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a obţinut, în baza acordului de mediu şi a altor avize de la alte autorităţi, şi două autorizaţii de construire pentru amenajarea platformelor pe care sunt montate sondele de explorare de la Siliştea – Pungeşti şi Puieşti.

Până acum, compania Chevorn a început lucrările de foraj în comuna Pungeşti, la începutul lunii mai.

Pe lângă procesul cu Găgeşti, Prefectura a câştigat la Tribunalul Vaslui alte zece procese intentate consiliilor locale care au interzis explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunelor respective, CL Băcani şi CL Pungeşti atacând cu recurs sentinţele instanţei vasluiene. În schimb, au existat şi trei consilii locale, respectiv Alexandru Vlahuţă, Şuletea şi Pogana, care au avut câştig de cauză în instanţă pe aceeaşi speţă, însă Prefectura Vaslui le-a atacat la Curtea de Apel Iaşi.

Reprezentanții din Adunarea Legislativă a statului New York au votat prelungirea moratoriului asupra gazelor de şist pentru încă trei ani. Sute de medici şi asociații medicale au semnat o scrisoare (sursa aici) către guvernatorul statului, semnalând riscurile asupra sănătății locuitorilor. Medicii şi cercetătorii arată că studiile asupra efectelor fracturării hidraulice asupra sănătății apar în număr tot mai ridicat şi că noi dovezi impun prelungirea moratoriului (sursele in linkul de mai sus):

1. Contaminarea apelor cu metan, radiu, arsenic şi alte substanțe toxice.

2. Această contaminare se datorează accidentelor inevitabile, ce se produc din momentul turnării până la finalul exploatării: 5% din sonde încă de la turnare, mai mult de jumătate până la 30 de ani.

3. Injectarea reziduurilor din fracturare la mare adâncime a provocat deja cutremure în Oklahoma şi Ohio. Activitatea seismică a fost corelată cu activitățile de fracturare hidraulică şi în Mexic, Canada şi Marea Britanie.

4. Vărsarea reziduurilor din fracturare în râuri, chiar în prezența stațiilor de tratare a apei a condus la contaminarea râurilor cu radiu, un element radioactiv ce nu poate fi filtrat.

5. Sondele şi instalațiile de gaze de şist emit compuşi cancerigeni (benzen, dioxid de siliciu). O zonă din statul Utah, până nu demult foarte puțin poluată, a ajuns pe lista zonelor foarte poluate cu ozon în ultimii ani, în urma exploatărilor de gaze de şist. În prezent în zonă se cercetează legătura dintre poluarea crescută cu ozon şi mortalitatea infantilă în creştere.

Viitorul exploatărilor de gaze de şist în România pare să fie netulburat, toate partidele politice parlamentare exprimând susținerea. Dacă în statul New York asociații medicale, sute de cercetători şi intelectuali publici îşi exprimă opoziția, în România localnicii direct vizați de exploatări şi grupările ecologiste sunt izolate, chiar ironizate.

Victor Ponta şi Klaus Iohannis au un prim răspuns pregătit pentru gaze de şist: este liber la explorare, a nu şti dacă avem resurse este irațional.  Ideea ca statul român să aibă un răspuns pentru investitor şi pentru momentul exploatării, să pregătească legislație specifică şi să demareze studii asupra poluării în zonă înainte de începerea exploatărilor le este complet străină, deviza este „om trăi şi om vedea” .

Sondajele care arată că majoritatea românilor se opun deja exploatărilor de gaze de şist l-au făcut pe Iohannis să îşi nuanțeze opiniile, de laMi se pare un lucru exceptional de bun(despre explorarea la Vaslui, octombrie 2013) laExplorarea, da. Exploatarea, părerea mea, putem să o lăsăm mai încet. Trebuie să ştii ce ai. Exploatarea este încă discutabilă. Urmările nu sunt suficient de bine studiate. Cred că nu întotdeauna trebuie folosit tot ce se poate, tehnologic. (mai 2014)

Pentru viitor, Victor Ponta susține căŞi apoi, dacă vom avea certitudinea existenţei zăcămintelor, vom avea grijă să adoptăm cele mai înalte standarde de protecţie a mediului. Cu alte cuvinte Ponta a trecut de pasul „Urmările nu sunt suficient de bine studiate” pe care îl vede Iohannis , Ponta îşi imaginează deja cele mai înalte standarde. Ponta mai declara:Romania trebuie sa urmeze “dumul corect” al Statelor Unite in ce priveste exploatarea gazelor de sist.” Ponta nu pare îngrijorat că accidentele din SUA şi poluarea dovedită se petrec în condiții de „cele mai înalte standarde”, sau că state din SUA continuă să impună moratorii în vreme ce exploatărilor au loc în state controlate de republicani şi de industria de petrol.

Klaus Iohannis ar putea avea un vector puternic de campanie printr-o atitudine mai clară asupra gazelor de şist, cu propuneri concrete de legislație şi demarare de studii asupra riscurilor înainte de începerea exploatărilor. În lipsa unei atitudini critice din partea lui Iohannis, opoziția exprimată de majoritatea populației împotriva gazelor de şist nu va fi reprezentată de vreun candidat.

  • Epoch Times:


Alunecările de teren din Colorado un nou semnal de alarmă cu privire la exploatarea gazelor de şist [interviu video]

Inginerul Doru Apostol din Sibiu a devenit cunoscut în cercurile celor preocupaţi de problemele de mediu prin materialele pe subiectul Roşia Montană postate pe blogul său, în special prin laborioasele analize cu privire la miza exploatărilor cu cianuri din Apuseni: metale rare, extrem de valoroase, care ar fi de fapt miza reală a procesului de extragere a aurului.

Deşi asupra sa s-au făcut ceva presiuni pentru a şterge informaţiile postate, Doru Apostol şi-a continuat munca în domeniul tehnologiilor invazive pentru mediu, concentrându-se în ultima perioadă pe efectele fracturării hidarulice, metoda prin care se extrag in prezent gazele de şist şi a publicat un alt material „fierbinte” despre posibilele consecinţe ale controversatei tehnologii.

Se ştie deja că fracturarea hidraulică presupune injectarea în sol a unor mari cantităţi de apă, „îmbogăţită” cu peste 200 de substanţe chimice dintre care multe mutagene, altele cancerigene, altele necunoscute. Au confirmat-o multe studii, inclusiv ale Comisiei Europene. Parte din respectivele substanţe ajung în sol, în pânza freatică, poluând ireversibil sau pe o perioadă de timp foarte îndelungată mediul înconjurător.

Despre fracturarea hidraulică se mai ştie că provoacă şi poluarea aerului, cantităţile de benzen şi metan din aer – în Texas de exemplu, unde se fracturează, depăşind şi de 55 de ori maximum admis de legislaţie în timp ce xylen-ul şi disulfidul de carbon – substanţă utilizată la exploatarea gazelor şi petrolulului de şist – (neurotoxice), împreună cu naftalena (otrăvitoare pentru sânge) şi pyridinele (potenţiali carcinogeni), cu toate depăşesc de 384 de ori limitele maxime de siguranţă impuse de lege.

Doru Apostol prezintă însă şi o altă posibila faţetă a efectelor ce pot fi asociate exploatării gazelor de şist – şi anume alunecările şi surpările de teren.

Alunecările de teren din Grand Mesa, Colorado

Materialul scris de Doru Apostol a pornit de la o filmare făcută din elicopter, în America, unde o porţiune de patru pe două mile (aproximativ 20 km pătraţi) din Grand Mesa (cel mai mare munte din lume cu vârful plat) s-a transformat într-un peisaj dezolant şi halucinant. La nici 3 kilometri de orăşelul Collbran, coasta muntelui a luat-o la vale, pădurea transformându-se în valuri-valuri de noroi şi pământ.. Filmările arată pe alocuri copaci rămaşi în poziţie verticală la baza zonei de desprindere, ceea ce sugerează că la Grand Messa nu avem de a face cu o alunecare tipică de teren, situaţie în care copacii ar fi trebuit să aibă o poziţie oblică în sensul de migrare a valului de alunecare.

Deşi iniţial uriaşa dislocare de teren a fost pusă pe seama ploilor, conform presei locale şi blogurilor localnicilor, ploaia care căzuse în ultimele zile în zona nu a fost notabilă. În perioada 10-12 mai ploaia nu depăşise 2,67 cm iar cu o zi înainte de alunecarea/surparea de teren stratul de precipitaţii căzute a fost de 1 cm. În plus, filmarea din elicopter arată zone întregi de vegetaţie uscată şi chiar acoperită de praf, în porţiunile unde pământul s-a surpat.

“Prin analizarea imaginilor luate din elicopter, se observă lipsa prezenţei apei de-a lungul alunecării de teren. Acest fapt este întărit şi de praful care se vede aşezat pe vegetaţia din jurul suprafeţei afectate. De asemenea, în partea superioară se poate observa un pâlc de arbori aflaţi în poziţie verticală, lucru imposibil în cazul unei alunecări de teren. Aceasta mă determină să trag concluzia că, cel puţin în partea superioară, a avut loc o prăbuşire a solului şi nu o alunecare de teren, fenomen cauzat de o posibilă degajare de CO2 din subteran (posibile fisuri în straturile geologice) opinează Doru Apostol, a cărui opinie este confirmată şi de prof dr. Mircea Vintilescu, care consideră că, după desprinderea coastei, a avut loc o prăbuşire în subteran a unei importante mase de rocă, fapt nefiresc pentru alunecările de teren, ceea ce presupune că în zonă s-a format o cavitate subterană, care încă este activă şi ar putea genera şi în viitor astfel de fenomene, până la colmatarea şi tasarea ei.

Mai mult, cercetând fenomenul din Grand Mesa, Doru Apostol a aflat că, în data de 25 mai 2014 la ora 23:43:45 UTC, Institutul Geologic American a înregistrat un seism de intensitate 2.8 Richter, seismul fiind asociat cu alunecarea de teren produsă în apropiere de Collbran.

Folosind programul Google Earth şi urmărind cu atenţie filmul de pe Youtube, inginerul Doru Apostol a descoperit că într-un perimetru de aproximativ 441,56 km din zona unde a avut loc nefericitul eveniment, există nu mai puţin de 108 platforme de foraj, pe care se pot observa diverse echipamente şi activităţi tipice tehnologiei de foraj şi fracturare hidraulică de mare volum. Una dintre platforme, platforma 108, este chiar lângă alunecarea de teren, fiind afectată de ea.

În consecinţă, ipoteza că pot exista legături între fracturarea hidraulică, cutremur şi alunecarea/prăbuşirea de teren nu poate fi neglijată, având în vedere că legătura între fracturarea hidraulică şi creşterea seismicităţii a devenit o cvasi-certitudine pentru specialişti. În Oklahoma, până să se dea liber la exploatarea gazelor de şist, seismologii înregistrau în jur de 50 de seisme uşoare pe an. În 2010 după ce s-a dat drumul la foraje, s-a ajuns la 1.000 de cutremure anual. Conexiunea dintre aceste cutremure şi fracturarea hidraulică a fost evidenţiată de măsurători, care arată că epicentrele acelor cutremure sunt exact în zonele de foraj. Avalanşe similare de cutremure se înregistrează în multe zone ale globului unde există exploatări intensive şi extensive de petrol şi gaze, un caz similar fiind înregistrat şi la noi în ţară la Izvoarele, judeţul Galaţi, zonă în care Petrom exploatează hidrocarburi de câţiva zeci de ani.

În zona Groningen din Olanda, unde exploatarea se face din 1959, un efect asociat este şi contracţia terenului pe care au loc exploatări (scufundarea sau tasarea ar putea fi nişte termeni complementari) cu aproximativ 35 de centimetri. Acelaşi fenomen se întâlneşte şi în România, la Suplacu de Barcău, localitate supranumită Micul Dallas pentru că e situată pe cel mai bogat zăcământ petrolier al României, unde, în ultimii 15 ani, terenul s-a „lăsat” cu 24 de centimetri. În paranteză fie spus, conform transilvaniareporter.ro, unul din 100 de locuitori ai comunei suferă de cancer pulmonar, iar 20% din copiii din localitate sunt diagnosticaţi cu astm bronşic. Livezile, terenurile agricole şi drumurile sunt îmbibate de ţiţeiul „sărit” accidental din conductele OMV PETROM, fântânile sunt otrăvite şi, din cauza forajelor, încet – încet, pământul se scufundă şi casele încep să crape.

De ce ar trebui să ne intereseze alunecarea şi surpările din Colorado?

Doru Apostol nu are pretenţii de exhaustivitate în demersul său de studiere a posibilelor efecte nefaste ale explorării gazelor de şist. Cere însă statului român, care are atât specialiştii, fondurile, dar mai ales, obligaţia de a îşi proteja cetăţenii să facă studiile necesare ce se impun pentru a nu risca să transformăm Vasluiul, Dobrogea sau alte zone din ţară concesionate firmelor ce explorează hidrocarburi, în viitoare Grand Mesa.

Fenomentul din Colorado ar trebui să îngrijoreze autorităţile române căci arată că, în timp, fracturarea hidraulică poate cauza fenomene de tipul alunecărilor şi surpărilor de teren de mare amploare.

“Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze şi pe noi şi să se ceară evaluări pentru acest fenomen de tip post-impact şi măsuri care se impun a se lua”, opinează dl Mircea Vintilescu, doctor în ştiinţe, specialitatea monitoring integrat al mediului, profesor universitar asociat şi decan al Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediulu.

“Cert este că acest dezastru (Grand Mesa n.r.) la scara la care s-a produs are origine antropică, dovedind că interesul pentru protecţia mediului în acest spaţiu a fost nul” concluzionează omul de ştiinţă, cum nul pare să fie şi interesul autorităţilor române pentru protejarea mediului.

Avem o lege a muntelui şi o lege a protecţiei perdelelor forestiere dar nu avem nicio lege de protecţie a mediului Subteran, lege care, opinează dl. Mircea Vintilescu ar duce la interzicerea fracturării hidraulice, tehnologie pe care francezii, de exemplu, au interzis-o pe teritoriul lor.

Politicienii români nici nu vor să audă de principiul prevenţiei în luarea deciziilor, principiu fundamental în protecţia mediului. “Indiferenţa faţă de numeroasele semnale de alarmă trase de specialiştii din străinătate, care arată ce acte criminale poate produce fracturarea hidraulică asupra omului şi a mediului său de viaţă denotă iresponsabilitatea clasei noastre politice“, mai crede Mircea Vintilescu, care atrage atenţia că fenomenul Grand Mesa poate constitui “un mare semnal de alarmă pentru noi, respectiv pentru zona Izvoarele şi Pungeşti, dar şi pentru alte zone mai ales pentru cele situate pe platforma litorală a Mării Negre unde pot să apară fenomene cu totul deosebite şi nefireşti sub aspectul dinamicii şi evoluţiei peisajului cu efecte distrugătoare pentru om şi mediu.”

Pentru mai multe informaţii despre evenimentul din Colorado, accesaţi blogul inginerului Apostol, http://apostoldoru.blogspot.ro/2014/06/alunecarea-de-teren-din-colorado-efect-al-fracturarii-hidraulice.html şi urmăriţi interviul video cu Doru Apostol, pe pagina originală Epoch Times.

 Omenirea îşi sapă singură groapa: fracturare hidraulică lângă un depozit nuclear subteran în SUA

Imaginaţi-vă un cutremur de mare amploare, cu epicentrul într-o zonă unde sunt stocate deşeuri radioactive în cantităţi foarte mari. Perspectiva sună înfricoşător, evocând scenarii de tip Fukushima, greu digerabile mental, însă în definitiv asimilabile unei logici fireşti. Cutremurele nu pot fi nici anticipate, nici stopate iar deşeurile radioactive, dacă tot sunt produse, trebuie şi ele stocate undeva.

Totuşi eventualitatea că oamenii şi-ar crea însă de bună voie şi nesiliţi de nimeni Fukushime, cu mâna lor, pare însă greu de imaginat. Însă astfel de fenomene au loc.

Pornind de la ideea că sarea izolează radioactivitatea pentru sute de generaţii, în SUA a fost realizat un proiect pilot de depozitare a deşeurilor radioactive. Peste 80.000 de metri cubi de deşeuri sunt îngropate într-un depozit subteran aflat la o distanţă de doar 30 de kilometri de oraşul Carlsbad, în SE statului New Mexico. Waste Isolation Pilot Project (Proiect Pilot de Izolare a deşeurilor, zis şi WIPP) cum se numeşte depozitul, a început să stocheze deşeuri încă din 1999 şi are licenţă pentru a depozita astfel de reziduuri pentru 10.000 de ani.

Deşi programat să reziste sute de generaţii, depozitul a început să aibă probleme din februarie 2014, când a şi fost închis, ca urmare a unui incendiu, urmat de scurgeri radioactive. Conform unor surse oficiale, preluate de farafracturare.ro, în prezent locul prezintă un pericol “iminent şi substanţial pentru public”, pericol în continuă creştere, având în vedere că în zonă s-a dat undă verde pentru exploatarea de hidrocarburi prin metoda fracturării hidraulice, metodă asociată cu o creştere spectaculoasă a seismicităţii. În Oklahoma, înainte ca în zonă să se exploateze gaze de şist, seismologii înregistrau în jur de 50 de seisme uşoare pe an. În 2010 după ce s-a dat drumul la foraje, s-a ajuns la 1000 de cutremure anual. Conexiunea dintre aceste cutremure şi fracturarea hidraulică a fost evidenţiată de măsurători, care arată că epicentrele acelor cutremure sunt exact în zonele de foraj.

“În ultimii trei ani, 12 puţuri de fracturare au intrat în funcţiune la distanţă de 7 km de proiectul pilot radioactiv”, conform lui Don Hancock, directorul Programului de Siguranţă a Deşeurilor Nucleare de la Southwest Research and Information Center.

Situl de 20 km pătraţi al WIPP este înconjurat de peste 100 de puţuri operaţionale de petrol şi gaz la distanţă de 1 km de limita sa. Există 350 de puţuri la o distanţă de 4 km, iar numărul lor e în creştere. Pe lângă eventualitatea ca fracturarea hidraulică să genereze cutremure care ar putea produce daune containerului natural de sare din jurul deşeurilor, Hancock a avertizat, de asemenea, că “există probabilitatea ca fluidele de fracturare să penetreze deşeurile radioactive sau zone din apropierea lor”.

Sub protecţia anonimatului, un angajat al administraţiei statului New Mexico, care se ocupă de procesul de avizare şi forare a proiectului WIPP a declarat că în zonă vor începe multe proiecte de fracturare hidraulică:

“Merg în puţurile deja existente şi forează orizontal, iar WIPP se află fix în mijlocul acestor câmpuri gazifere, iar ei forează de jur împrejurul său.” Sursa susţine faptul că firmele de petrol şi gaz care forează şi fracturează lângă WIPP au permisiunea de a pătrunde sub limita WIPP-ului pentru a ataca rezervorul de gaze de acolo, deci se pare că majoritatea puţurilor sunt orizontale, ceea ce e îngrijorător.” Conform respectivului angajat, citat de Truthout, “fluidele de foraj injectate sunt foarte instabile şi, dacă continuă aşa, ar putea fi mari probleme…Deja în vestul statului Texas a avut loc un cutremur de 5,2 grade pe scară Richter, datorită fracturării hidraulice, şi asta reprezintă o mare îngrijorare, având în vedere sensibilitatea sitului WIPP şi consecinţele posibile.”

Pericol de infiltrare a apei contaminate ca urmare a fracturării în containerele naturale de sare

Fracturare hidraulică foloseşte cantităţi enorme de apă. Milioane de litri de lichid sunt injectaţi, la presiuni uriaşe, în sol, acţionând ca o bâtă pentru a sparge straturile de roci şi a elibera hidrocarburile de şist. Având în vedere că se forează în apropiere de WIPP, care este practic un depozit din sare, ori sarea se dizolvă în apă, ideea că parte din fluidele folosite la exploatări s-ar inflitra, prin fisurile create în sol, în rezervorul de deşeuri radioactive ar trebui să fie dătătoare de frisoane.

Teoretic. Practic însă, conform lui lui Don Hancock, guvernul federal “nu prea controlează fracturarea hidraulică” iar în goana pentru a încasa redevenţe cât mai mari, agenţiile guvernamentale, federale şi statale care reglementează activităţile de extracţie a hidrocarburilor din subsol nu au impus restricţii legate de fracturare – scopul fiind maximizarea producţiei de hidrocarburi –. Cu cât sunt mai mari producţiile, cu atât mai mult cresc aduc venituri pentru stat.

Specialiştii şi-au exprimat de asemenea îngrijorarea privind un rezervor de saramură înalt presurizat aflat imediat sub depozitul de deşeuri radioactive, care “reprezintă o sursă de multiple probleme posibile “. “Depozitul, în sine, e un depozit de sare. Conceptul este acesta: creezi o cavitate într-un depozit de sare, după care aduci deşeurile, iar în timp, sarea acoperă şi izolează containerele pentru foarte mult timp. Însă sub depozit se află acest bazin sărat. Dacă acesta este vătămat, poate avea loc o infiltrare ascendentă a apei în depozit, care poate coroda rezervoarele de deşeuri şi poate produce în continuare migraţia deşeurilor prin infilitrare, compromiţând, astfel, integritatea întregului depozit.”

Posibile consecinţe

Deocamdată site-ul WIPP rămâne închis, nu mai primeşte, cel puţin oficial alte deşeuri iar cele deja stocate “dorm” liniştit în subsol, sub stratul de sare. Aparent. Deşi după scurgerile de radiaţii din luna februarie şi a incendiului de la depozit, oficialii de la WIPP au minimizat orice efect al scurgerilor de radiaţii asupra sănătăţii umane, susţinând că nu a existat nicio scurgere de radiaţii către suprafaţă, analizele realizate de Departamentul Federal de Energie la un birou al său situat la 650 m de depozit au relevat plutoniu. Respirat sau înghiţit, plutoniul rămâne în corpul uman vreme de decenii şi continua să expună ţesuturile înconjurătoare la radiaţii.

Pe lângă plutoniu, WIPP conţine şi radiu extrem de toxic. În cazul compromiterii integrităţii depozitului ca urmare a fracturării hidraulice din apropiere, acestea s-ar putea scurge în pânza freatică din New Mexico, contaminând-o pentru sute şi mii de ani.

De ce nu există o zonă tampon de minimum 150 km în jurul sitului, pe care exploatarea de petrol şi gaze să fie interzisă? De ce se permite fracturare hidraulică în zonă şi în genere, extracţii de hidrocarburi în condiţiile în care izolarea deşeurilor radioactive ar trebui să fie o prioritate naţională? Nu este clar. În acest caz nici măcar lăcomia + prostia, atât de caracteristice oamenilor, nu pot fi suspectate: dezastrul care ar putea fi declanşat este mult prea serios.


Categorii

1. DIVERSE, Gazele de sist

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “VASLUI. Interzicerea exploatarii gazelor de sist: declarata ILEGALA. In statul New York s-a votat un nou MORATORIU impotriva GAZELOR DE SIST/ SUA: fracturarea hidraulica, ALUNECARILE DE TEREN din Colorado si DEPOZITUL NUCLEAR din New Mexico

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare