VIATA NU E PE AGENDA MASS-MEDIA/ Avort prin OTRAVIRE – decizia luata in statul NEW YORK/ Copii indoctrinati si folositi in CAMPANIA PRO-CASATORII HOMOSEXUALE din Irlanda/ EFECTUL ANGELINA JOLIE. Propaganda pentru OPERATII CHIRURGICALE pe baza unor TESTE GENETICE ESTIMATIVE

28-03-2015 15 minute Sublinieri
Foto: Doxologia

Foto: Doxologia

  • Doxologia:

Pr. Radu Branza: Artistul, Economistul și Infractorul

Suntem într-un muzeu cu opere de artă renumite. Trei oameni cercetează sala și lucrările expuse: unule este artist, altul economist, iar celălalt un infractor.

Artistul, fascinat de operele expuse, visează la propria faimă ce dorește să și-o construiască. Economistul face calcule despre cât s-ar putea câștiga din vânzarea exponatelor. La rândul său, infractorul studiază atent detaliile sistemelor de siguranță, pentru a vedea cum se poate organiza mai bine furtul.

Avem, așadar, trei oameni, o singură realitate și trei perspective ale acestei unice realități, perspective date de protagoniștii noștri imaginari.

Săptămâna trecută, mai precis pe data de 20 martie, ora 17.00, a avut loc la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, dezbaterea publică pe tema Embrionul – persoană umană sau produs de concepție?

Dezbaterea organizată de Asociația Familia Tradițională din Iași, alături de Colegiul Național al Asistenților Sociali – Sucursala Teritorială Iași, Asociația Studenților Mediciniști din Iași și Asociația Studenți pentru Viață din București, a avut invitați de seamă: Prof. Dr. Mircea Onforiescu, Prof. Dr. Maria Stamatin, Pr. Prof. Dr. Gheorghe Popa, Prof. Dr. Vasile Astărăstoae, Conf. Dr. Ovidiu Gavrilovici.

În afară de domnul Onofriescu, toți invitații au fost prezenți în fața unei aule pline, cu participanți nu doar din Iași, ci și din alte orașe, ba chiar și din Republica Moldova. Oameni care au venit special pentru acest eveniment și care au fost, în final, pe deplin mulțumiți de cele ce au auzit. Mai mult, la sfârșit, specialiștii au fost solicitați să meargă pentru astfel de dezbateri și în alte orașe.

A doua zi, pe 21 martie, a fost organizat de către Departamentul Pro Vita al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, un marș dedicat copilului nenăscut. Pus sub numele Fiecare viață e un dar, evenimentul a făcut parte din acțiunea națională (peste 70 de orașe din toată țara implicate) ce dorește să atragă atenția asupra frumuseții vieții, în orice stadiu de dezvoltare ar fi. În jur de 2.000 de oameni au ieșit în stradă la Iași, pentru a-și arăta susținerea față de cauză.

Fiind prezent la ambele evenimente, am putut vedea pe viu atmosfera, reacțiile, entuziasmul. Iar acestea au fost nici slabe, nici episodice.

Pe cât de mulțumitoare a fost experiența live, pe atât de dezamăgitor a fost ecoul în spațiile media. În afară de canalele Bisericii, care au prezentat amplu și corect, afară de câteva precizări lapidare în alte surse, evenimentele au fost trecute cu vederea sau prezentate în derizoriu. Vă dau un exemplu: în Iași, „doar câteva zeci de persoane au ieșit la un marș pentru viață”.

În primul rând, nu au fost câteva zeci, ci peste două mii. E drept că ne putem juca cu vorbele: în loc să vorbim de  un milion de persoane, putem spune că au fost doar câteva zeci de zeci de zeci de persoane. Depinde ce vrem să arătăm.

În al doilea rând, oamenii nu au ieșit împotriva avortului, ci au ieșit pentru viață. Nu au ieșit să pună pe nimeni la zidul infamiei sau să priveze pe cineva de nu știu ce drepturi, ci să promoveze firescul și frumosul. Nu au ieșit oameni depășiți de realitate și de vremuri, ci foarte mulți tineri.

Au ieșit, între altele, să o asculte pe Andreea, studentă în anul al II-lea la Psihologie. Intenționat spun că au venit să o asculte și nu să o vadă, deși era prezentă în mulțime, pentru că această minunată tânără nu putea sta în picioare, fiind în scaunul cu rotile. De ce în scaun? Pentru că este o persoană cu dizabilități. Știți ce a spus Andreea? Că mama ei (aflată lângă scaun, înlăcrimată) a fost sfătuită de toți, să avorteze pentru că „nu va ieși nimic din acest copil”. Ei bine, nimicul acesta de copil a ieșit în stradă să ne spună cât de frumoasă este viața, chiar și în scaunul cu rotile. Că tot iadul din viața ei nu l-au reprezentat picioarele neputincioase, ci remarcile crude ale celor sănătoși, remarci care au biciuit-o cu invective gen handicapato! Că tocmai de aceea a ales Psihologia, pentru a înțelege ce mecanisme întunecate ne fac pe noi, oamenii sănătoși, să fim atât de bolnavi sufletește.

Că mesajul pro viață este legat și de avort, e clar. Opusul vieții este uciderea, numită în acest caz avort. Altfel, nu am mai fi discutat în dezbaterea publică despre embrion ca persoană și limitele avortului electiv sau ale termenului de declarare drept persoană a unui copilaș decedat. Știți ce a declanșat o astfel de dezbatere? Exact o astfel de situație: părinți care și-au pierdut copilul de 24 de săptămâni, copil născut viu, botezat, dar pe care nu puteau să-l ia acasă spre înmormântare, fiindcă nu avea încă 28 de săptămâni. Ceea ce, conform limitelor legale era un simplu țesut inert, pentru ei era copilașul lor mort.

Și în cazul acestor evenimente depinde de perspectivă, de ceea ce vor ochii noștri să vadă. Putem arăta că oamenii ies împotriva avortului, dar la fel de bine, putem arăta că cea mai autorizată voce a Bioeticii, profesorul Astărăstoae, a spus că nu există nicio justificare științifică a limitelor avortului electiv. Că limitele sunt impuse nu de vreun principiu etic, ci de cel care este mai vocal. Poți vedea doar zeci de oameni în loc de mii sau poți vedea oamenii ce vin de peste graniță, pentru a asista la un astfel de eveniment. Rămâne doar de văzut cu cine ne identificăm: cu artistul, cu economistul sau cu infractorul.

Dragos Balinisteanu: Când începe viața?

În domeniul Pro Vita adeseori ajungi să vorbești despre problema avortului, care nu înseamnă altceva decât curmarea unei vieți. În acest context, pentru a putea începe o discuție, ar trebui să vedem prima oară ce înseamnă viața și mai exact, când începe ea? Un simplu ochi curios aruncat în lumea oamenilor de știință ne poate aduce câteva lămuriri în această privință.

Dacă vom întreba mai mulți oameni „Când începe viața?” vom primi diverse răspunsuri: în momentul concepției, când începe să bată inima, când începe creierul să producă primele impulsuri, la naștere, când organismul se poate auto-susține, ba chiar unele curente utilitariste vor spune că în momentul când persoana respectivă este folositoare pentru cei din jur. Putem astfel să ne imaginăm o axă a timpului, care pornește din momentul concepției și merge până în punctul reprezentat de moartea noastră naturală. Din perspectivă creștină, putem prelungi această axă – pentru că viața noastră va continua în veșnicie. Putem aranja toate momentele menționate mai sus, la locul lor, pe această linie.

Doctor Alfred M. Bongioanni, profesor de pediatrie și obstetrică la Universitatea din Pennsylvania, declară faptul că, de la prima sa educație medicală a învățat că viața umană începe în momentul concepțieiși că ea „este prezentă de-a lungul acestei întregi secvențe, de la concepție, până la maturitate și că orice întrerupere, în orice punct de-a lungul acestui timp, constituie o terminare a vieții umane. Cu alte cuvinte, atât omorârea unei persoane de 40 de ani, spre exemplu, cât și avortul reprezintă„terminarea vieții umane”.

Această afirmație este determinată de formarea structurii noastre genetice unice, încă din momentul concepției, care ne definește calitatea noastră biologică de „om”. Acest fapt îl face pe doctorul Bongioanni să continue ideea: „Nu pot să susțin că aceste stadii timpurii ale dezvoltării în uter reprezintă un om incomplet, în același mod în care nu se poate susține că tânărul, înainte de efectele dramatice ale pubertății, nu este o ființă umană completă. Aceasta este viața umană în fiecare etapă. Acest lucru înseamnă că nu gradul de dezvoltare ne definește valoarea de ființă umană, ci ea este dată încă din momentul concepției. Dreptul la viață ar trebui să fie același, atât pentru copilașul aflat în a doua săptămână de sarcină, în burtica mamei sale, cât și pentru un tânăr, o persoană adultă sau un bătrân.

Doctor Jérôme Lejeunea fost un renumit medic pediatru și genetician francez. Cu toate că el a descoperit sursa bolilor ce presupun anormalități cromozomiale (ex. Sindromul Down), a fost și un aprig opozant al diagnosticărilor prenatale și al avortului. El afirmă că,„după ce fertilizarea a avut loc, o nouă ființă umană a venit la viață și că nu mai este o chestiune de gust sau de opinie […] nici o dispută metafizică, ci sunt dovezi experimentale clare… fiecare individ are un început foarte precis, de la concepție”.

Faptul că știința este foarte clară în acest domeniu și nu se poate lăsa loc interpretărilor o spune și profesorul Micheline Matthews – Roth, de la Universitatea Harvard Medical School: „Este incorect să spunem că datele biologice nu pot fi decisive sau concludente… Este științific corect să spunem că o viață umană individuală începe la concepție. Legile noastre ar trebui să se bazeze pe date științifice exacte”.

Cu alte cuvinte, nu rămâne loc de interpretări. Orice altă idee, cum că viața ar începe în alt moment decât cel al concepției rămâne doar o părere, dintr-o altă perspectivă sociologică, psihologică, filosofică etc., dar nu științifică.

De ce contează, totuși, când începe viața? Pe baza unor argumentații care susțin că viața ar începe mai târziu (4 săptămâni de sarcină, 10 săptămâni, la naștere…) avortul nu mai înseamnă o „terminare a vieții umane”, așa cum doctor Alfred M. Bongioanni afirmă. Pe seama acestei „portițe de scăpare” dintre momentul concepției și orice alt moment ales crește industria avortului sau a contraceptivelor, multe din ele fiind, de fapt, avortive timpurii. Cunoscând toate aceste speculații și interesele ascunse din spatele lor, doctor Watson A. Bowes, de la Universitatea Medicală din Colorado spune: Începutul vieții unui om este, din punct de vedere biologic, un moment foarte clar. Începutul este concepția. Acest simplu fapt biologic nu ar trebui să fie distorsionat pentru a servi intereselor sociologice, politice sau economice.

Vedem din toate aceste mărturii că dovezile științifice sunt în perfect acord cu adevărul propovăduit de Biserică: Viața, dar de la Bunul Dumnezeu, începe în momentul zămislirii (concepției). Atunci vorbim deja de o ființă umană care nu trebuie omorâtă, ci salvată și protejată.

În final, vreau să ofer mărturia unui doctor obstetrician-ginecolog, de la Centrul Medical „Columbia Presbyterian Medical Center” din New York. Este vorba de doctorul Shettles Landrum, ale cărui fotografii intrauterine cu copii nenăscuți apar în peste cincizeci de manuale medicale. Acesta mărturisește: „Mă opun avortului. Fac acest lucru, în primul rând, pentru că eu accept ceea ce este biologic evident, că viața umană începe din momentul concepției și în al doilea rând, pentru că eu cred că este greșit să curmi viața umană nevinovată, în orice situație. Poziția mea este științifică, pragmatică și umanitară”.

Viaţa umană începe în momentul concepţiei. Omul este suflet şi trup încă de atunci, iar avortul este un păcat extrem de grav, care afectează copilul, mama, tatăl, familia şi societatea. Din păcate, adesea avortul este prezentat ca o soluţie. Nedorită, neplăcută, dar, cu toate acestea, soluţie. Biserica condamnă păcatul, însă celor care îşi exprimă liber căinţa dăruieşte, în virtutea iubirii divine, iertarea.

Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă“, a discutat cu multe femei în criză de sarcină. Unele dintre ele au născut copilul, altele au făcut avort, dar a păstrat legătura şi cu unele, şi cu altele. „Din experienţa mea concretă, vă spun: majoritatea avorturilor se fac la presiunea tatălui copilului şi în foarte multe cazuri acesta se comportă violent psihic şi chiar fizic. Pe o femeie abuzată avortul nu o face să nu mai fie abuzată! Dimpotrivă, după avort, va fi mai mult abuzată şi va accepta şi mai uşor abuzul.“ Atunci când se apelează la avort, invocându-se sărăcia, avortul nu îi face pe mamă şi familia ei mai bogaţi. „Da, poate să fie mai greu cu un copil în plus, dar există mereu posibilitatea adopţiei. Nu obligă nimeni o femeie sau o familie, care consideră că nu poate să crească un copil, să îl crească“, mai spune Alexandra Nadane.

În momentul de faţă, Biserica Ortodoxă Română este instituţia care sprijină cel mai mult viaţa, femeia care poartă copilul în pântece şi familia. „Sper că se vor înfiinţa mai multe centre de consiliere în criza de sarcină şi postavort. În SUA sunt de trei ori mai multe centre de consiliere în criza de sarcină decât clinici unde se face avort. Consecinţa: rata avorturilor în SUA este de două ori mai mică decât în România! În criza de sarcină trebuie mult sprijin pentru a o depăşi. Dar şi după avort este nevoie de consiliere, iar Biserica cunoaşte foarte bine necesitatea recuperării“, explică Alexandra Nadane, care speră ca măcar în fiecare judeţ să fie un centru de consiliere.

Avortul afectează femeia, familia şi societatea

Consecinţele avortului sunt prea puţin cunoscute. Există o serie, deloc de neglijat, de consecinţe negative ale avortului asupra femeii. Doctorul Caterina-Miladi Grif, asistent universitar şi medic primar obstetrician-ginecolog la Clinica Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic Judeţean Târgu Mureş, a cuprins o parte dintre aceste consecinţe într-o scrisoare deschisă publicată cu prilejul Marşului pentru viaţă 2015 intitulat „Fiecare viaţă este un dar“. Dintre efectele secundare ale avortului asupra femeii, Caterina-Miladi Grif aminteşte de complicaţii hemoragice, complicaţii traumatice (perforaţia uterină), infecţii localizate sau generalizate, sterilitatea, infertilitatea, sarcini extrauterine, avorturi spontane la sarcinile ulterioare, naşteri premature şi creşterea morbidităţii şi a mortalităţii perinatale.

Despre sindromul postavort spune că se manifestă prin simptome similare unui şoc psihic după un accident, tulburări de somn, scăderea capacităţii de concentrare, plâns necontrolat, tristeţe, durere interioară, depresii, sentiment de vinovăţie. Apar şi reacţii emoţionale puternice la auzul unui zgomot mai puternic, cum ar fi aspiratorul, la privirea unui nou-născut,  manifestate prin crize nervoase, teamă, furie. Se întâlnesc şi inhibarea vieţii emoţionale, tulburări grave ale aprecierii de sine, neîncredere în sine şi în cei din jur, izolare socială, întreruperea comunicării în cuplu, distrugerea relaţiei cu partenerul, diverse tulburări sexuale, abuz de medicamente, alcool, droguri şi chiar tendinţă la suicid.

Avortul are efecte şi asupra structurilor sociale: dezvoltarea unei atitudini pasive faţă de tragediile umane, dispariţia principiului de a ocroti copilul şi pe cei slabi, împietrirea emoţională în faţa crimei şi a violenţei, neconcordanţă între convingerile personale şi fapte, tendinţa de a planifica tot mai strict numărul naşterilor şi, din păcate, promovarea eutanasiei şi a eugeniei.

Şi asupra sferei medicale poate avea efecte avortul, potrivit medicului Caterina-Miladi Grif. Scade încrederea în relaţia medic-pacient şi se compromite imaginea publică a practicii medicale, medicina este nevoită să se conformeze unei moralităţi decăzute, medicii vor adopta o atitudine defensivă şi vor fi mai puţin dispuşi să-i slujească pe cei în suferinţă, ajungându-se la persecutarea medicilor care apără viaţa, denaturarea adevărului şi îngrădirea publicaţiilor care critică avorturile şi la creşterea costurilor pentru sănătate prin creşterea numărului consultaţiilor, a zilelor de spitalizare ca urmare a complicaţiilor avortului, a proceselor, a bolilor psihice.

Nu în ultimul rând, Caterina-Miladi Grif aminteşte şi de efectele avortului asupra demografiei prin faptul că îmbătrâneşte populaţia, creşte împovărarea financiară pentru un număr tot mai mic de familii tinere, se ajunge la genocid ca urmare a fetocidului, problema nerezolvată a culpabilităţii duce la amplificarea duşmăniei între membrii societăţii şi creşterea tensiunilor între popoare şi apariţia inegalităţii dintre ţările bogate şi cele sărace.

Marea bucurie a iertării lui Dumnezeu

Biserica a condamnat dintotdeauna avortul. O mărturie în acest sens este rugăciunea care se face „când femeia leapădă pruncul fără de voie“ în care se vede limpede că avortul, indiferent de natura lui, este socotit drept omucidere care implică responsabilitatea şi deci vinovăţia mamei şi eventual a celor apropiaţi, îndeosebi a soţului, a cărui responsabilitate e foarte adesea trecută cu vederea. Olivier Clement spune că în această rugăciune este cuprins totul: „Conştientizarea tragică a avortului – şi în aceasta constă funcţia terapeutică a pocăinţei -, aducerea aminte că toţi suntem, din punct de vedere spiritual, degeneraţi, că vieţile noastre sunt cumplite ratări şi că pocăinţa ne priveşte pe toţi. În plus, vorbeşte despre marea bucurie a iertării lui Dumnezeu pentru cea care se pocăieşte şi «îşi întoarce sufletul»“.

Textul acestei rugăciuni vorbeşte în două rânduri de ucidere involuntară, iar în cazul avortului propriu-zis, de ucidere voluntară. În primul caz, textul vorbeşte de păcate fără voie, în cel de-al doilea, de păcate cu voie; se foloseşte cuvântul „păcate“, la plural, pentru că moartea unui făt nu este doar urmarea unui păcat, ci a mai multora. Referindu-se la această rugăciune, Jean-Claude Larchet spune în „Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi“: „În cazul avortului voluntar totuşi responsabilitatea şi culpabilitatea personală a mamei – dar, trebuie să subliniem, şi a celor apropiaţi, care au favorizat într-o anumită măsură avortul – sunt arătate limpede în textul rugăciunii. Nu este vorba de o condamnare a mamei, ci mai curând de o trezire a conştiinţei, de un îndemn la căinţă prin care se poate dobândi iertarea lui Dumnezeu, cerută de preot în numele tuturor credincioşilor“.

„Să observăm totuşi că textul, în paralel cu această tonalitate de pocăinţă, are şi o puternică tonalitate de compasiune. Preotul care spune rugăciunea se arată, în numele întregii comunităţi şi al Bisericii, îngrijorat în chip deosebit de starea de boală şi de slăbiciune (spirituală, psihică şi fizică), în care se află mama şi cere pentru ea sprijinul harului dumnezeiesc“, mai spune Jean-Claude Larchet.

Avortul este din multe puncte de vedere cu adevărat o dramă. „Este o dramă pentru că această moarte o afectează întotdeauna în mod profund pe mamă şi produce un traumatism care, atunci când nu provoacă o suferinţă conştientă, răneşte sensibilitatea profundă, marcându-i, adesea pentru totdeauna, inconştientul. Chiar în cazul avortului voluntar, Biserica o socoteşte pe mamă nu doar vinovată, ci şi o victimă, primind-o în sânul său, mângâind-o, alinându-i rănile sufleteşti, sprijinind-o şi ajutând-o să înceapă o viaţă nouă“, continuă Jean-Claude Larchet.

Aşadar, avortul este o faptă gravă, lucru care are o importanţă capitală în societăţile în care avortul tinde să se banalizeze şi să devină, în majoritatea cazurilor, o practică anticoncepţională de ultim moment. Însă Biserica, folosindu-se de căinţa liber exprimată a mamei şi a celor implicaţi într-un asemenea act, dăruieşte, în numele iubirii pe care se întemeiază, iertarea de care are atâta nevoie sufletul celui care a păcătuit.

Adunarea de Stat a Statului New York, camera inferioară a parlamentului local, a adoptat un act oribil, care permite împuşcarea fătului în inimă, atunci când se află în burta mamei, în vederea avortului.

De ani de zile, legiuitorul Statului New York a fost implicat într-o luptă de uzură, pe un pachet de legi ce ar fi menite să promoveze, vezi Doamne, interesele femeilor.

Acest pachet de legi a fost însă întârziat, pentru că el include măsuri de promovare a avorturilor la sarcinile avansate, explică LifeNews.

În pofida sprijinului intens pro-avort al guvernatorului statului, Andrew Cuomo, legiuitorul din New York a refuzat să treacă pachetul de legi, din cauza chestiunilor sensibile care sunt legate de avort, de au partizanii lor în Adunarea de Stat.

Proiectul de lege ar permite în Statul New York o procedură de avort cumplită, prin care fătul nenăscut ar urma să fie împuşcat în inimă cu otravă, pentru a fi ucis şi apoi avortat.

Acum, Adunarea de Stat din New York a aprobat o parte a pachetului de legi, în special măsura de promovare a avortului, susţinută puternic de Cuomo.

Miercuri, cu 94 de voturi pentru şi 49 contra, Adunarea de Stat a aprobat pasajul AB 6221, cu punctul al 10-lea, privind Actul Egalităţii Femeilor, care ar extinde avorturile la cel de-al treilea trimestru de sarcină și ar permite non-medicilor să facă avorturi.

Un clip în care o fetiţă în vârstă de 5 ani mărturiseşte că este de acord cu mariajul între persoanele de acelaşi sex a devenit viral pe Internet. “Doi băieţi se pot căsători, două fete se pot căsători: dragostea este dragoste”, spune micuţa Ruby Corry.

Un filmuleţ în care o fetiţă în vârstă de cinci ani, din Irlanda, îşi exprimă opinia cu privire la căsătoria între persoanele de acelaşi sex a devenit viral pe Internet.

În clipul a cărui durată depăşeşte cu puţin un minut, Ruby Corry spune că va face o pancartă pe care va scrie următorul mesaj: „Doi băieţi se pot căsători, două fete se pot căsători: dragostea este dragoste”.

„Dragostea este dragoste, iar ceva perfect dă naştere altui lucru perfect”, adaugă Ruby în cele din urmă.

Potrivit Huffington Post, mama fetiţei a povestit ulterior că este extrem de mândră de fiica sa: „Ea chiar crede cu adevărat în acest lucru. Dar este foarte dezamăgită că nu poate vota”, a spus femeia.

Irlanda organizează, pe 22 mai, un referedum privind aprobarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex.

Nota noastra:

Nu e prima oara cand copiii sunt folositi in propaganda pro-homosexualitate. Desigur, pentru cei de la Gandul.info, acest lucru e perfect dezirabil si e deontologic sa popularizeze marsavia. Asa cum, pe de alta parte, e deontologic sa participe la daramarea orei de religie.

Scriam odinioara, legat de un episod similar: CLIPUL VIRAL PRO-HOMOSEXUAL: Cum manipuleaza gruparile gay copiii in aplauzele mass-media

[…] Reactia pozitiva a copilului din filmul respectiv nu are decat o singura explicatie: copilul joaca scena pentru ca asa a fost invatat sa o faca. Fie in mod explicit, fie in mod indirect, fie reactioneaza prin prisma materialelor despre homosexualitate care circula deja prin unele scoli publice din occident, fie pentru ca asa a fost dresat de cuplul gay care il filmeaza.

Sigur insa ca nimeni “de pe net” si din mass-media romaneasca nu s-a gandit sa se revolte fata de situatia josnica in care gay-ii pun copii, indoctrinandu-i si folosindu-i drept munitie in razboaiele lor murdare si agresive. Ne gasim timp si energie sa ne revoltam si sa sarim in sus cand auzim de religie in scoli, insa cand vedem un copil victima a homosexualilor, atunci aplaudam!

Apropo de indoctrinare… Care credeti ca ar fi fost reactia mass-media daca acelasi copil, lasat in mod spontan sa creasca intr-o societate normala, intr-o scoala normala si intr-o familie normala, ar fi reactionat negativ si scarbit fata de acelasi cuplu gay? Nu care cumva am fi auzit un cor de urlatori si de revoltati care ar fi acuzat indoctrinarea copilului cu prejudecati? Ba bine ca da, nimeni nu ar fi acceptat ca reactia copilului ar fi fost spontana, toti ar fi acuzat institutia familiei, traditionalismul si crestinismul.

Dar, nu e de mirare, nu? Activist LGBT fara perdea: “AM VENIT SA VA INDOCTRINEZ COPIII”

Actrița americană Angelina Jolie s-a supus unei operații preventive de extirpare a ovarelor cu scopul de a preveni cancerul, o boală care a provocat moartea mamei, a bunicii și a mătușii sale. Actrița a făcut aceste dezvăluiri în articolul publicat marți de ziarul The New York Times, sub titlul ‘Angelina Jolie Pitt: Diary of a Surgery’, citat de EFE.

Jolie, în vârstă de 39 de ani și care în urmă cu doi ani s-a supus unei duble mastectomii, a fost operată săptămâna trecută pentru a-i fi extirpate ovarele și trompele lui Faloppio.

“Am plănuit acest lucru de mult timp. Este o operație mai puțin complexă decât o masectomie dar efectele sunt mai severe. Obligă o femeie să intre în menopauză forțată”, scrie actrița.

La fel cum a explicat în urmă cu doi ani aceluiași ziar operația de masectomie, Jolie dezvăluie acum că a luat decizia de a face acest lucru public, pentru ca “alte femei expuse acestui risc să cunoască opțiunile care există”.

“În urmă cu doi ani am scris despre faptul că m-am supus unei duble mastectomii preventive. O simplă analiză de sânge a dezvăluit că sufăr de o mutație genetică (…) cu un risc estimat la 87 la sută pentru a dezvolta un cancer mamar și de 50 la sută pentru un cancer ovarian. Mi-am pierdut mama, bunica și mătușa din cauza cancerului”, a explicat ea.

Jolie a decis atunci “să urmărească orice informație care i-ar putea fi utilă”, precum extirparea preventivă a ovarelor, pentru care actrița s-a pregătit “fizic și emoțional“. “În acest fel copiii mei nu vor putea spune niciodată: mama a murit de cancer la ovare”, a precizat Angelina Jolie, mamă a șase copii împreună cu partenerul ei de viață, actorul Brad Pitt.

Nota noastra:

Angelina Jolie s-a mutilat grav doar pe baza unor estimari, “preventiv”. Fiind o vedeta de talie mondiala, deciziile sale nu sunt doar stire de can-can, ci educare a publicului feminin. Practic, se incurajeaza o astfel de atitudine ce poate fi caracterizata lesne drept paranoida si care poate duce la decizii grave, fara intoarcere. Totul, in numele unei sigurante iluzorii si pe baza unor teste genetice care nu ofera certitudine in rezultate. Spre exemplu, testele genetice sunt folosite si in analizarea copilului nenascut. S-a adeverit faptul ca predictii macabre legate de posibilitatea unor afectiuni congenitale sau a Sindromului Down la copilul nenascut erau neintemeiate. Cu totul sugestiv este faptul ca Angelina Jolie e data drept exemplu pozitiv de propagandistul de serviciu al unor interese din zona sistemului sanitar (nu neaparat cel public), Vlad Mixich: Efectul Angelina versus efectul Olivia Steer. Si Ministerul Sanatatii. Chipurile, “efectul Angelina” ar fi despre “incredere si putere” si despre informare. Incredere nelimitata in teste genetice estimative pe baza carora sa iti extirpi parti sensibile din organism si informare partiala – foarte logic, nu? Efectul Angelina este despre teroare si disperare si rezolvare cu satarul a unor probleme de viata. La fel de preventiv putem sa ne extirpam si emotiile, ca sa nu mai fim depresivi, de exemplu, sa ne extirpam amintirile, ca sa nu ne mai doara, si sa ne extirpam si gandirea, ca sa nu mai fie necesar efortul de a discerne intre manipulari si adevaruri. Totul, pe baza de estimari.

Pana la urma, in ce consta, concret, efectul Angelina Jolie? Intr-o crestere exponentiala a cererilor pentru teste genetice – deci in bani, multi bani pentru aceasta industrie de nisa din domeniul medicalo-farmaceutic. Si, totusi, nu toti specialistii aplauda. Pe baza testelor genetice facute de Jolie e IMPOSIBIL sa faci predictii despre dezvoltarea cancerului. Astfel ca Ellen Matloff, fondator al programului de consiliere genetica de la Yale School of Medicine din New Haven, Connecticut, avertizeaza asupra faptului ca pe baza acestor teste se pot face operatii chirurgicale care, in realitate, NU sunt necesare. 

  • Cultura Vietii: 

Biserica Ortodoxă Rusă, preocupată de legalizarea „căsătoriei” unisex și a avortului și de ascensiunea secularismului în Europa

Biserica Ortodoxă a Rusiei este preocupată de erodarea conceptului de căsătorie ca uniune între un bărbat și o femeie, scrie agenția de presă Interfax.

„Zece din cele 19 țări care au legiferat uniunile între persoane de același sex sunt din Europa, cea ce afectează direct Rusia ca parte a civilizației europene. E de ajuns să ne reamintim cum a fost prezentată în străinătate legea rusească ce restricționează propaganda homosexualității în rândul minorilor,” a declarat Mitropolitul de Volokolamsk, Înalt Prea Sfințitul Ilarion, care este și președintele Departamentului Sinodal pentru Relații Externe al Patriarhiei de la Moscova, la o întâlnire a comitetului de cooperare internațională al Consiliului prezidențial pentru legături cu asociații religioase.

Mitropolitul a mai vorbit despre problema avortului, numindu-l „o violare majoră a drepturilor omului”.

„Ar trebui să acordăm fiecărei persoane dreptul de a se naște. Și fiecărei persoane ar trebui să-i fie dat dreptul de a trăi cât hotărăște Dumnezeu. Noi trăim acum vremuri în care în Europa se dezvoltă eutanasia mobilă (clinicile de eutanasie la domiciliu, legale în Olanda, n. red.), eutanasia copiilor și sinuciderea asistată (în prezența unui doctor)”, a mai spus ierarhul.

Mitropolitul Ilarion a mai spus că „manifestările de secularism agresiv rănesc sentimentele credincioșilor; lucuri care sunt sacre sunt insultate și batjocorite sub pretextul libertății de exprimare și de discurs”, de aceea, aceste manifestări sunt periculoase pentru pacea socială.

Înaltul ierarh și-a exprimat preocuparea și pentru creșterea puternică a extremismului în Orientul Mijlociu și pentru soarta minorităților religioase de acolo. El a salutat declarația în apărarea creștinilor și a altor comunități persecutate din regiune, inițiată la ONU de Rusia și Vatican. Documentul a fost prezentat la a 28-a sesiune a Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, pe 13 martie, și a fost susținută de 65 de țări.

Australia și Lituania mențin integritatea căsătoriei

Partidul Liberal din Australia (liberal în sensul originar al cuvântului; liberalismul a fost întemeiat pe jusnaturalism, adică dreptul natural) care este și partid de guvernământ, își menține susținerea solidă pentru căsătoria heterosexuală și monogamă. În ciuda zvonurilor că premierul Tony Abbott (foto) și-ar fi redus opoziția față de deconstrucția căsătoriei și legiferarea așa-zisei „căsătorii între persoane de același sex”, o astfel de măsură nu a fost discutată la recenta reuniunea a liderilor PL din 24 martie.

Lyle Shelton de la organizația Australian Christian Lobby ne relatează că parlamentarii liebrali au primit cu această ocazie peste 20.000 de mesaje email pe tema căsătoriei, din care peste 80% favorabile căsătoriei autentice. Australia este una din ultimele națiuni occidentale care mai păstrează adeziunea la valorile familiei.

***

Premierul lituanian, Algirdas Butkevicius, s-a declarat împotriva unui proiect legislativ care urmărește instituționalizarea „parteneriatului civil” între persoane de același sex. Proiectul a fost inițiat de 9 parlamentari, din care 5 membri ai partidului său, Social-Democrat.

„Nu, Am opinia mea pe care mi-am exprimat-o în numeroase ocazii,” a răspuns dl. Butkevicius la întrebarea jurnaliștilor dacă susține propunerea legislativă.

Conform premierului, cei 5 social-democrați semnatari ai proiectului de lege nu reflectă poziția partidului.


Categorii

Avort, Homosexualitate, Mitropolitul Ilarion, Opinii, analize, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “VIATA NU E PE AGENDA MASS-MEDIA/ Avort prin OTRAVIRE – decizia luata in statul NEW YORK/ Copii indoctrinati si folositi in CAMPANIA PRO-CASATORII HOMOSEXUALE din Irlanda/ EFECTUL ANGELINA JOLIE. Propaganda pentru OPERATII CHIRURGICALE pe baza unor TESTE GENETICE ESTIMATIVE

  1. Aș avea și eu o întrebare. Ce faci dacă vrei să te spovedești mai des și nu poți deoarece trebuie să stai cu orele pentru a aștepta să te spovedești? Duhovnicul meu e undeva la o mănăstire la o distanță de sute de kilometri față de București (unde locuiesc) și mi-a spus să mă spovedesc chiar săptămânal în București și când pot veni să mă spovedesc la sfinția sa. Dar pentru mine este foarte greu să mă spovedesc că văd oameni care stau cu orele să se spovedească. Înțeleg că unii oameni poate au multe de spus dar pentru mine, care stau cel mult vreo 5 minute să îmi spun păcatele, îmi este aproape imposibil. Seara, când scap după muncă, sunt epuizat psihic și mai am și teme pentru facultate și alte obligații. Și n-am nici bani să dau pe taxi-uri cum mi s-a întâmplat în Postul Mare că am stat de la ora 17 până pe la 1 dimineața pentru a reuși să mă spovedesc. Nu vreau nici să ajung să mă spovedesc la un preot care să îmi dea canon să pun bani în cutia de bani de la biserică (cum mi s-a mai întâmplat în București). În Ardeal, de unde sunt eu de origine, la spovedit se stă cel mult vreo 5 minute. Doar în cazuri foarte rare vezi să stea cineva vreo jumătate de oră la spovedit cum văd destul de des în București. Oamenii au de stat mult la spovedit. Înțeleg asta. Dar pot exista soluții. La un alt ieromonah la care mă mai spovedesc (mai vine odată la 1-2 luni prin București) programează pe fiecare la ce oră să se spovedească. Și chiar dacă mai întârzie vreo jumătate de oră (nu poți să știi sigur cât timp îți ia cu fiecare om) totuși nu stai să aștepți cu orele să te spovedești. Ce să mai zic de faptul că am și eu ispitele mele și să stau jumătate de oră să aștept în biserică e un chin? Da, nu sunt perfect. Am și eu păcatele mele și cu greu mă lupt să rămân în Biserică. Dar cu anumite atitudini îți vine să renunți la viața din Biserică și la tot. Eu nu pot să îmi fac canonul din cauza acestor probleme. Nu știu ce voi face și dacă voi reuși să mă spovedesc săptămânal sau voi ajunge să mă spovedesc de vreo 10 ori pe an când ajung la mănăstirea duhovnicului meu sau când vine acel ieromonah prin București și mă poate programa sau când poate mai ajung pe acasă în Ardeal. Și ca să nu se grăbească unii să mă acuze că mă spovedesc greșit din cauză că nu stau mult vreau să specific faptul că duhovnicul meu este un părinte sporit și chiar sfinția sa nu mă ține mult la spovedit. Sunt inginer de profesie și așa sunt format: știu ce am de făcut așa că nu am de ce să mai pierd timpul cu tot felul de sfaturi.

    Sper ca administratorii să permită acest mesaj să fie postat și dacă mi se permite să cer, dacă există preoți din București care citesc acest site, dacă poate un preot să mă spovedească săptămânal (și mai rar e ok). Le promit că nu le iau mai mult de 5 minute din viață. Tot ce am nevoie este de un om care are harul dat de Dumnezeu de a săvârși Sfânta Taină a Spovedaniei și atât. Bineînțeles că în zilele săptămânii nu mă pot spovedi decât în cel mai bun caz 6 seara iar în cel mai rău caz 8 seara. Și chiar dacă vi se pare că sunt fără Dumnezeu vă rog aveți încredere în cel care a acceptat să îmi fie duhovnic și în preoții care mă cunosc și, mai ales, în Hristos de a mă îndruma pe calea corectă și nu mă judecați. Mulțumesc.

  2. @Sorin,
    nu este indicat sa ai 3 duhovnici(medici),eventual,cu cel de acasa 4, fiindca vei primi 4 decizii(diagnostice)cu 4 canoane(retete)pe care nu le vei putea duce.Nu stiu cine ti-a zis ca poti(trebuie)sa te spovedesti saptamanal,dar pt.noi, mirenii, e bine,daca nu foarte bine,sa ne spovedim la 40 zile(saptamanal se spovedesc calugarii,si nici aceia toti).Nu-ti lua in spate mai mult decat poti duce,caci vei pati ca si copilul cu 2 moase,pardon cu 4 moase,care a ramas cu buricul netaiat.Sa nu uiti ca harul preotiei si a duhovniciei il au toti preotii,mai mult sau mai putin.In ceea ce priveste canonul dat(chiar si cel de a pune bani la cutia milei) considera-l ca venit de la Dumnezeu si atunci totul e in regula.Nu judeca ca sa nu fii judecat.Oricum, nu ti-a cerut o avere.Parintele Cleopa, intrebat fiind, daca trebuie sa dai bani la scaunul sf.Spovedanii a raspuns ca DA pt. ca si preotul trebuie sa traiasca din ceva.(Ti-o spune un ARDELEAN.Sper sa-ti fie cu folos.)DOAMNE AJUTA!

  3. @Gheorghe,
    Nu cred ca este cazul ca sa dam sfaturi referotoare la cat de des trebuie sa ne spovedim sau sa ne impartasim. El asculta de duhovnicul lui. Iti pot da destule exemple referitore la deasa si rara impartasanie sau spovedanie. Si iti pot garanta ca cele mai multe inclina spre deasa impartasanie cu si fara spovedanie. Nu vreau sa deschidem o dezbatere despre acest subiect care a fost tratat.in destule articole.
    @Sorin Cred ca cel mai bine este sa-i spui duhovnicului de la manastire cu ce probeleme te confrunti la oras referitoare la ritmul si modul spovedaniei si sa vezi ce ce sfat iti da.
    Post cu folos in continuare!

    Tot un inginer

  4. @cititor,
    daca nu faci sf.Spovednie cu CAINTA te poti spovedi zilnic si spor duhovnicesc n-ai in veci,MAI ALES CA AI SI 4 DUHOVNICI cu 4 judecati si canoane.Pe care le ei de bune?Un neinginer crestin ortodox.(Sf.Maria Egipteanaca s-a spovedit-inpartasit o singura data in 47 ani,in schimb a trait 47 ani de cainta.)Sfarsit si lui Dumnezeu slava.DOAMNE AJUTA!

  5. @Sorin:

    – legat de frecventa spovedaniei, eu stiu ca Sf. Porfirie i-a spus cuiva la un moment dat: ‘ai patit asta pt ca te spovedesti doar in posturi’. Ca si @cititor, si eu stiu ca de spovedit ne spovedim atunci cand simtim nevoia, pt ca nu mergem sa bifam o condica, ci sa ne usuram sufletele de mizeriile acumulate

    – personal aplic principiul pe care l-am auzit de la o rusoaica mai demult: ‘cel mai bun doctor este cel aproape de casa’. Ca principiul e valabil, mi se pare ca ai cam simtit-o pe pielea ta, drept dovada intrebarea pusa. Eu una am procedat asa la inceputurile mele. L-am rugat pe Dumnezeu sa imi gaseasca un duhovnic potrivit nevoilor mele sufletesti, dar nu prea departe, cf. intelepciunii de mai sus (deci 2 conditii !). Si am gasit. Si inca unul super. Am tatonat un pic, ce-i drept, apoi m-am stabilizat, dar cu binecuvantarea duhovnicului la care am ramas. Tatonarea nu avea de-a face cu calitatea preotilor, ci mai degraba cu nevoia de a gasi pe cineva care sa contrabalanseze stilul meu. Distanta mica am avut-o in vedere si in ideea ca niciodata nu stii ce poti pati, si mi se pare total aiurea sa traversez munti si vai cand sunt atatia doctori buni si aproape.

    – Spovedania e o…Taina. Taina consta, intre altele – si asta o spun din ce am citit de la parinti imbunatatiti – si in aceea ca pt fiecare boala exista un doctor specialist. Duhovnicul nu se cumpara de pe e-mag :), pe duhovnic il gasesti si te gaseste. Te sfatuiesc sa lasi ingineria si sa pui fiecare carte pe raftul potrivit: aici e nevoie de o legatura mai profunda, nu cumperi un electrocasnic, ci cauti un duhovnic, un om care, crede-ma, va vedea mai mult in tine decat vezi tu. E bine sa folosesti alte criterii de cautare.

    – eu nu te judec, dar imi permit sa iti atrag atentia ca din mesajul tau rezulta ca mai degraba tu esti acela care ii judeca pe altii. Deducem cu totii ca esti un tip prea inteligent ca sa fie nevoie sa il indrume cineva in Spovedanie ca pe altii, mai fraieri, dar pe care in marinimia ta nu ii judeci (sic!) – atat ca esti prea lucid si ocupat ca sa pierzi vremea din cauza lor…gresesc? :)) Cat despre ingineri, ohohoo, scuze, toti au textul asta, crede-ma, desi cand e vorba de cele duhovnicesti masurile sunt cam altele :). In fine, nu o spun cu rautate, mi-ai castigat simpatia instantaneu cd am auzit ca esti inginer pt ca am cativa prin jur care imi sunt tare simpatici, vorbesc la fel ca tine, dar au cam incurcat rau borcanele la viata lor :)). Deci, vorba lui Badea, ‘cu toata dragostea’, dar nu miza pe asta la viata ta…duhovniceasca.

    – Anyway. Ideea de a avea mai multi duhovnici e aiurea, aici sunt de acord cu Gheorghe si asta ti-ar spune-o orice preot, e regula de ‘manual’, ca sa zic asa… Totusi, nu am inteles asta din mesajul tau,.. poate nu am citit eu bine. Cred ca sugestia parintelui din munti e buna – un duhovnic stabil unde locuiesti si la el, din cand in cand, daca simti ca efectiv nu poti fara sfaturile lui. Dar, din informatiile pe care le detin, asta e cam limita maxima de duhovnici admisa :)…e un fel de masa critica. Cred ca doar situatii exceptionale ar permite sa ‘zbori’ din floare in floare’. Tie poate ti se pare ca e ok: ai spus ce aveai pe suflet si pa. Dar duhovnicul stabil – daca e un adevarat duhovnic – cunoscandu-te mai bine, vede de obicei in tine lucruri pe care tu nu le vezi, de unde si sfaturile pe care le da vor avea mai mult talc decat cele pe care ti le va da un preot la care vii prima data. Din nou spun de propria experienta: la un moment dat m-am dus la un preot din afara Bucurestiului cu o amica de-a mea. Ea a intrat la el, ca nu stiu ce stia despre el, apoi el m-a chemat si pe mine, crezand probabil ca vreau si eu sa ma spovedesc. Mi-a fost jena sa refuz, si am stat putin de vorba. Era intr-adevar un parinte deosebit, dar vazandu-ma prima oara manifesta o toleranta binevoitoare care mi-a placut mult, desi stiam cat e de neadecvata. Duhovnicul meu, in schimb, care ma stie mult mai bine, priveste scaparile respective cu mult mai multa rigoare, pt ca stie ca vin din boli adanci ale sufletului meu, nu sunt simple accidente, asa cum ar parea cuiva care nu te cunoaste. Drept care imi da si sfatul potrivit. E cam ca un doctor care iti stie toata fisa.
    Deci: duhovnic stabil, clar, altfel ma tem ca nici nu te incadrezi in canoane!

  6. Vreau să mulțumesc administratorului pentru bunăvoința de a posta acest mesaj.

    @cititor: Omul mi-a spus să încerc să mă spovedesc mai des și când am întrebat cât de des atunci mi-a răspuns săptămânal. Sunt mai multe probleme dar prefer să nu le discut aici că și așa am fost luat la pumni și m-am trezit că sunt acuzat că aș considera pe cei care se spovedesc că sunt “fraieri”. Până la urmă fie voia Domnului și mă voi spovedi când va considera El de cuviință să îmi trimită pe cineva în cale.

  7. @Sorin:

    Sorine, iarta-ma te rog, nu am avut deloc intentia sa ‘te iau la pumni’! Comentariul meu reflecta in mod sincer ce am inteles eu din mesajul tau, dar probabil ca am inteles gresit si m-am grabit sa trag concluzii. M-a uimit – si ma uimeste in continuare, trebuie sa recunosc – un pic ideea asta ca nu te intereseaza sfaturile, pt ca mie sfaturile mi se par, onest vorbind, esentiale, efectiv esentiale, intr-o Spovedanie. Stiu ca Par. Rafail Noica chiar sfatuieste sa ne rugam inainte de spovedanie pentru parintele duhovnic ca sa il lumineze Dumnezeu sa ne dea sfaturile potrivite! Si mai zice ca acele sfaturi date in aceste conditii chiar trebuie sa le luam in serios.

    Deci, inca o data, iarta-ma pt interpretare. Probabil ca am inteles eu gresit. Nu am vrut sa te atac, mesajul tau mi s-a parut chiar simpatic, cu ideea asta de a cauta duhovnci…pe net! 🙂 Dar eu sper ca tu sa nu desprinzi doar atat din mesajul meu. Mai erau acolo si alte sfaturi care cred sincer ca sunt pertinente si e bine sa le iei in seama.

    Cu drag si cu iertare!

  8. 1. Daca s-a ajuns la nebunia de a se ucide fatul prin otravire in luni avansate ale sarcinii, asta nu are nimic de a face cu „drepturile femeii”. Prin introducerea in corpul mamei a otravii, se pericliteaza si sanatatea mamei care poate muri si ea lent din cauza otravii. Cei care promoveaza avortul sunt impotriva vietii in general, atat impotriva vietii copilului, cat si impotriva vietii mamei. Prin avorturi sanatatea trupeasca a mamei este periclitata, iar sanatatea sufleteasca distrusa.

    2. Prin extirparea „preventiva” a organelor de reproducere atunci cand acestea nu sunt cu adevarat bolnave, se poate ajunge la dezechilibre mari ale sistemului endocrin, la imbatranirea prematura, si la alte complicatii.

    3. In ceea ce priveste spovada am auzit de mai multe ori in decursul timpului ca mirenii este preferabil sa se spovedeasca la preoti de mir, si calugarii la duhovnici monahi. Acum fiecare face cum crede ca este mai bine pentru el, dar, intr-adevar a avea un duhovnic stabil, care te cunoaste si care-ti poate urmari evolutia spirituala este cel mai bun lucru. In situatia descrisa mai sus, se poate cauta pe langa duhovnicul de la manastire un (singur) preot in Bucuresti, caruia chiar daca este foarte ocupat mai ales in posturi, sa i se explice situatia, si care sa inceapa spovada cu persoana care nu are nevoie decat de cateva minute pentru a se spovedi. Aceasta ar elimina multele ore de asteptare. Dar pentru ca un preot sa faca asta, ar fi necesar sa se familiarizeze cu credinciosul, sa-l cunoasca, si legatura dintre ei sa devina constanta in timp.

  9. @Sorin

    O fi bine sa te spovedesti des si sa ai mai multi duhovnici?
    Pai, in primul rand, bine pentru cine? Oare o fi bine sa rapesti din putinul timp liber al duhovnicilor (pentru care oare cine se roaga?), sau sa contribui la crearea unor cozi interminable prin spovedanii dese?
    In al doilea rand, este oare spovedania o reteta sau o metoda magica de a rezolva o problema, de a alunga suferinta? Oare nu este mai important sa ne cercetam noi insine si sa intelegem cauzele suferintei, de ce ne-am imbolnavit, inainte de a ne duce la doctor sa ne plangem si sa-i cerem o reteta?

    “Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa“.

  10. Frate Sorin,

    Văd că aţi primit deja o mulţime de sfaturi experte, pe care din păcate n-am avut răbdarea să le parcurg. M-am gândit să vin şi eu cu o părere cât mai la obiect, că poate e de folos. Înţeleg că duhovnicul v-a recomandat să vă găsiţi un alt preot, aici unde locuiţi, la care să vă puteţi spovedi mai des în absenţa sa (a duhovnicului). Nu e ceva neobişnuit, ba chiar aş zice că dimpotrivă, este o practică bine înrădăcinată în tradiţie.

    După cum deja aţi constatat, aici în Bucureşti lucrurile sunt complexe, chiar şi pentru localnici. Cum e un preot mai răsărit, cum tăbărîm pe el din toate colţurile oraşului şi se fac cozi. În privinţa (lipsei) conciziei la spovedanie, probabil e şi o problemă culturală (deh, noi ăştia de la sud de Carpaţi suntem nişte balcanici…), şi una care ţine de stilul fiecărui duhovnic. Şi eu am avut momente în care aşteptarea nesfârşită m-a exasperat, problemă pe care am rezolvat-o pregătindu-mi ceva de citit sau de lucru pentru eventualitatea unei aşteptări lungi (sigur că nu e soluţia ideală; dacă ne putem petrece acest timp doar cu rugăciunea şi cu cercetarea conştiinţei e cel mai bine). Cel mai mult mi-a folosit însă când am început să înţeleg cum lucrează, cum funcţionează gândurile care mă tulburau şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, n-am mai căzut victimă la fel de uşor.

    Însă mă lăudam cu un răspuns la obiect. În parohia mea, multă lume se spovedeşte des şi se stă mult la spovedit. Însă duminica înainte de Sfânta Liturghie oamenii dobândesc miraculos însuşirea de a se putea spovedi în numai câteva minute. 🙂 Ar putea fi, deci, o soluţie pentru această perioadă în care simţiţi nevoia să vă spovediţi mai des şi nu aveţi nici timpul, nici răbdarea de a aştepta. Dacă vă interesează, vă pot da adminii adresa mea ca să vă dau coordonatele.

    Bucurie! Doamne, ajută!
    Ana Elisabeta

  11. @Ana Elisabeta: În sfârșit un răspuns la obiect. :). Da, sunt interesat de respectivele coordonate așa că rog pe admin ori să îmi dea adresa dumneavoastră ori să vă dea dumneavoastră adresa mea de mail.

    Mulțumesc.

  12. @doroteea: Din păcate nu am căutat să fie mesajul simpatic ci l-am scris dintr-o stare de exasperare. Dacă acum câțiva ani când eram în orașul natal mi s-ar fi spus că va fi așa de greu să reușești să te spovedești nu aș fi crezut.

    În Ardeal, de unde sunt eu, sunt vreo 2-3 biserici care sunt deschise zilnic și poate veni oricine, în orice zi să se spovedească. Sf. Liturghie se săvârșește zilnic acolo în toate bisericile (și nici măcar nu e un oraș mare ca București sau Cluj sau Iași). Am fost foarte surprins când am descoperit că în alte orașe nu se prea săvârșește Sfânta Liturghie în bisericile de mir decât Duminica și în sărbători sau că nu prea ți se permite să te spovedești când vrei. Relațiile foarte apropiate ce le aveam cu preoții din orașul natal constau din faptul că oricând doream să le zic ceva sau să mă spovedesc erau acolo gata să ajute pe credincios. În București văd că lucrurile sunt total diferit (nu știu cum sunt în alte orașe că nu am fost așa că ce știu mă bazez pe ce mi s-a spus de terțe persoane). Nu știu dacă preoții au încă un loc de muncă în afară de preoție sau au alte activități pe care trebuie să le facă în zilele săptămânii încât nu au timp de spovedit decât miercuri și vineri.

  13. @Sorin:

    Bucurestiul fiind un oras f mare, tiparele sunt inevitabil altele. Se poate insa sa stii si aici sa ai o legatura personala cu duhovnicul. Preotii am vazut ca totusi isi cunosc enoriasii destul de bine, de-aia zic eu ca ideal e ca Biserica unde e duhovnicul sa fie si cea la care te duci frecvent la Liturghie si ca cel mai bine e sa incerci prioritar la bisericile din imprejurimi (bine, e ideal, dar nu intotdeauna posibil, asa e…). Eu am numarul duhovnicului si il sun cand am probleme de-astea de timp, il intreb cand pot sa vin si el tine cont si imi stabileste o intalnire. Si fiind aproape ajung si relativ repede (nu e chiar Biserica de parohie, dar tot e relativ aproape). Plus ca de ex la un moment dat chiar am avut niste probleme si l-am rugat sa ma asiste cu rugaciunea, in perioada aia chiar el mi-a zis sa il sun la orice ora (de-aia zic ca e f important sa ai un duhovnic al tau, stabil, pt ca stie si intelege mai bine, mai profund, ecuatia ta personala plus ca il suni cd ai chef). Bine, depinde de om… dar la unul care tine distanta nu cred ca m-as duce din start!

    Mai e o chestie: in post ei sunt tot timpul excedati, e o perioada ingrata… Au și alte activitati legate de parohie, de enoriasii cu probleme, uneori de constructia Bisericii daca e in constructie etc., așa e, dar pana la urma un preot adevarat are rabdare sa asculte problema ta si sa gaseasca solutii. Si sunt, chiar sunt, și astfel de preoti aici in Bucuresti. Tu iti doresti un duhovnic, cred ca daca rogi pe Dumnezeu si te lasi calauzit El va gasi solutia perfecta pt tine si cautarile o sa aduca roade neasteptat de bune, o sa vezi…

    Doamne, ajuta! 🙂

  14. Spovedanie…
    Păi… dacă e spovedanie…
    A… noi voim ceva de aici… (de la spovedania asta), mi se pare
    . Ceva ce este cumva altceva decât oferă spovedania.
    Ceva … care… dacă o facem la cutare… este… iar de nu-i, nu este…
    Ce nu-i, măi fraților ? Ce nu-i ?
    Te spovedeşti lui Dumnezeu. Preotul este martorul tău. Prin el este activă şi lucratoare taina.
    Dar dacă ne consideram speciali…
    Nu găsim duhovnici vrednici (de noi).
    Sunt duhovnici de mâna întăi, de a doua… de a noua…
    Cei ce se duc la cei de mâna a noua… li se iartă mai puțin şi celorlalți totul?
    Nu cred.
    Medicii excepționali sunt petru cazuri excepționale.
    Sănătatea fiecaruia (pentru a se pazi şi pastra), depinde de fiecare nu de medicul excepțional.
    Chiar şi menirea aceluia este tocmai sa te aducă la starea ce este normală, ca apoi sa ți-o pastrezi tu folosind tot ce ai primit, pentru asta.

    Ortodoxul interesat de despatimirea sa şi preocupat de aceasta, va primi prin har tot ce nu primeşte de la duhovnicul… (de mâna a… noua), prin spovedania sa. Ba mai mult, va înălța şi ajuta şi pe duhovnic, (dacă este cu adevarat preocupat şi angajat în această luptă despatimitoare).
    Ori, ne spovedim doar ca să facem din nou loc aceloraşi pacate şi altora asemeni, mai adânci şi mai intense?
    Duhovnicul te dezleagă, dar nu te pazeşte. Te păzeşti tu să nu mai faci. Te lupți sa nu mai faci. Dacă te-ai luptat (până la sânge), cu pacatul şi ai alunecat iarăşi, alergi imediat (tot la acela), şi te dezleagă şi iar lupți (până la şânge), şi se va slabi puterea ispitei, şi se va departa ispititorul acela, (şi va veni altul…de alt nivel… şi tot aşa)
    Vrem duhovnici de elită…
    Orice duhovnic savârşitor al tainei, aceaşi taină o aduce asupra ta.
    Dacă ai credință şi cauți despatimire, negreşit vei primi prin har, ce nu primeşti prin grai de la duhovnic (de mâna a…)
    Să nu credem că spovedindu-ne la duhovnici de elită vom fi scutiți lupta cu pacatul, sau că aceia ne pun sub vre-un scut de protecție (anti pacat), sau ca vom primi nu’ş ce privilegii sa nu’ş ce puteri…

    E doar un punct de vedere (personal), ce l-am exprimat (ca sa mă dau… mare).

  15. @Costy:

    Citeste cu atentie. Nu era vorba aici de ‘duhovnici de elita’.

  16. Costy,
    tonul, tonul, e… stil DNA. Pui cătuşe. În rest, m-ai dat gata. Niciodată nu am gândit aşa.
    Nu te dai mare, da tare… mi se pare că te dai… tare.
    Cred că tonul este cel care spune asta.
    Na… e doar o parere. Cred ca la ce ai putut arăta, nu este supărare, nici altceva de genul…

  17. Revenind la vedete…
    Păi, vedetele ne învață cam toate (relele). Vedetele ne arata cam… totul (şi trupeşte şi sufleteşte). Le-am văzut şi cu haine şi fără, în rol şi în platou dar şi înafara lui. Ştim cum au ajuns ce au ajuns, ce moştenesc, ce dobândesc şi… cum sfârşesc. Ne plac, le adorăm , copiem, le căutăm… ce mai…
    Domnul, Iisus ? Ştim desprel el ce ştim despre vedete? Îl adorăm? Il copiem? Îl cautăm ?
    Ca sa prevenim cancerul ( femeile),să-şi extirpe ovarele, că barbatii…
    Fumatorii ce să extirpe?
    Viciul ? Pai, dacă extirpăm viciile… cine mai ajunge vedetă ? Şi cum ?
    Extirpa mândria, minciuna, insinuarea, ispita şi ispitirea şi tot ce strică lumea şi… la ce ajungi ?
    Păi… gata. Ai extirpat exact exact ce pentru lume înseamnă totul. Ai extirpat exact ce o atrage, ce o ispira, ce-i da adrenalină, pasiune, voluptate, adică frumusețea (cu ghilimele) vieții.
    Frunusețea şi pasiunile ispitrii, dulcețile ei, frumusețile (cu ghilimele), caderii în iad şi-n mocirla pacatului, sunt totul.
    Acestea, frumusețile acestea ce duc în jos nu în sus, dau pasiunile şi intensitațile… vieții ce mistuie, consumă şi arde (în cădere). Arzi ce ai primit (ca să te stingi) sa intri în beznă, ca sa fii întuneric nu lumină.
    Vedetele…

  18. @ costy/irincuta:

    Dedublarea asta autocritica e de-a dreptul uimitoare si… savuroasa 🙂

  19. Dacă aduce lumină şi clarificari… cred că da.
    Nu ?

  20. @Costy:

    esti asa sigur ca interventiile tale aduc lumina? 🙂

    Pe mine de regula ma bagi rau in ceata…

  21. Nu sunt sigur de cât de faptul că sunt primul între păcatoşi şi încă cel mai semeț.
    Remarca aceea viza altceva.
    Ce-mi spui Doroteea, mă determină să mă abțin şi chiar să renunț la aceste păreri (sa le zic), smintitoare.
    Nu câştig nimic (bun), din asta.
    Mulțumesc.

  22. @Costy:

    eu nu am spus ca ma smintesc, ci ca ma ‘baga in ceata’

    Mi se pare firesc ca atunci cand te amesteci intr-o dezbatere (tu, eu, sau oricine altcineva) sa citesti cu atentie parerile deja exprimate, ca sa poti sa raspunzi la obiect. Nimeni nu a pus problema ‘duhovnicilor de elita’, nu asta era in discutie acolo. Acolo era vorba de necesitatea unui duhovnic stabil, de oportunitatea de a avea un duhovnic cat de cat aproape de locuinta stabila si de existenta unei compatibilitati intre duhovnic si credincios. Atat. In momentul in care exprimi o parere fara sa asculti cu atentie partenerii de dialog, pe buna dreptate se poate ridica suspiciunea ca intervii ‘ca sa te dai mare’, cum chiar tu spui. Gresesc? Eu am citit de doua ori mesajul tau si apoi am recitit celelalte postari inca o data ca sa ma lamuresc unde e conexiunea. Si n-am gasit-o.

    Eu nu sunt o instanta suprema, am mai spus asta. Poate unora le plac comentariile tale, habar n-am. Eu, in general, nu ma regasesc in ele, trebuie sa admit. Poate nu atat in fondul argumentelor, cat in modul de a pune problema. Care, dupa mine, conteaza f mult. Daca vrei sa transmiti un mesaj care sa ajunga la inima interlocutorului si la intelegerea lui, cred ca e nevoie de chibzuinta. Altfel, risti sa ‘nu lasi nici pe altii sa treaca’, pt ca oricat de buna ar fi ‘mancarea’, daca o livrezi cuiva care nu are stomacul pregatit, sau daca o prepari cu mainile murdare (motivatii egoiste, de ex.), risti sa imbolnavesti omul sau sa il faci sa se dezguste definitiv de acea mancare.

    Ori astfel de riscuri le eviti nu raportandu-te la parerea unui cititor sau altul, ci la adevarata Instanta suprema, care este Dumnezeu. Cata vreme intelegem importanta cuvintelor pe care le rostim sau le scriem si Il rugam pe Dumnezeu sa nu ne lase sa vorbim nechibzuit, cred ca, in timp invatam sa ne exprimam obiectiv si modest, nu predicativ si cf propriului adevar.

  23. Cand citesc aceste articole ma cutremur. Dupa secole de ignoranta si milioane de vieti de femei distruse pentru ca nu aveau dreptul sa hotarasca asupra propriului uter, in secolul 21, inca exista suficienti extremisti religiosi gata sa confiste bruma de drepturi castigate. Din fericire, progresul merge intr o singura directie. Timpul ii va elimina pe iubitorii evului mediu si a uciderii de vrajitoare.

  24. @radu:

    Timpul ii va elimina pe iubitorii evului mediu si a uciderii de vrajitoare.

    Pai normal, ca voi ganditi genocidal. Nu puteti respira decat daca sunt exterminati, eliminati, cei nenascuti si cei care nu gandesc ca voi. Altfel nu va simtiti bine.

  25. @Radu:

    si eu cand citesc comentarii ca ale tale ma cutremur…

  26. Sunt întăiul între păcatoşi. Doroteea. Am spus-o şi mai înainte şi o spun iarăşi după…
    Discernământul…
    Păi asta tre’să spună( şi să facă simțită), diferența dintre raționalist şi duhovnicesc.
    Duhovnicescu (cred eu), î-şi arată prezența nu prin logica rațională, ci prin simțire şi trăire.
    Doreşti un exemplu ?
    (Că tot ai zis că bă bag în ciorbă fără să armonizez cu compoziția şi să sporec calitatea ci s-o stric).
    Teortic, şi logic mintea te suține rațional, dar ce spune simțirea? Comfirmă? Există unitate între ce spune mintea şi ce simte inima?
    Păi… ca sa o ştii… tre’să încerci. Tre’să traieşti ce spube prerorația mentală, care pare zdrobitor de logică.
    Ca să nu mă lungesc voi spune doar că mintea permite multe dar când începe inima să se roage… gata!. Mintea pleacă… . Unde? Ori unde. Dar mai ales în logica invocată. O disecă, o dezbate… . Apoi… plasmuieşte chipuri, legaturi logice uluitoare, de la chip face conexiunea cu păcatul posibi sau trait în fracțiune de secundă…
    Nu sunt judecatorul nimanui, dar văd şi simt o ortodoxie raționala nu duhovnicească. Una a minții nu a simțirii. Una a miilor de variante bune, pe care cei cu…( ochelari de cal şi aducatori de ceață), nu le iau în considerație. De aici, eticheta de intoleranța pentru ortodoxie şi laudele pentru…
    În zadar îi spui ortodoxului raționalist că susține el nu da purere inimii ci libertate minții să încurce, sa plăsmuiască… să logicească… în rugaciune… în toate.
    Da. Bag în ceață. Recunosc.
    De ce ? Findcă accept doar soluțiile care aduc unitatea minții cu inima. Din miile de variante, doar pe acelea pe care acest echilibru, le comfirmă.
    Dacă, nu veneam cu aceasta replică, câstigam smerenie. Aşa… am ascultat de orgoliu, şi…

  27. Radu.
    Şi logica ta are dreptate. Dar o dreptate cu ghilimele… O dreptate a animalicului şi a robiei sexului… drog.
    Femeia se implineste doar prin uter ? Păi… uterul … şi progresul…
    Adică progresul (zici tu), este cel care, in sfârşit, a scos femeia din… ? Din ce?
    Radule, tu, şi enorm de mulți dintre bărbați, ca şi multe dintre femei, nu aveți nevoie de uter, ci de ce este… până la el.
    Uterul (progresist) nu mai este … nu leagănul vieți ci câmpul de execuție, spațiul crimei…
    Progresul… asta înseamnă?
    Dacă aveai mamă “progresistă”…
    Nu gestionarea uterului va duce lumea la progres şi la bine ci contolul instinctelor animalice ale omului.
    Bărbatul şi femeia, conştienti şi responsabili de rostul şi rolul acestui organ şi a instinctelor animalului din ei.

  28. @Costy:

    Costy, nu stiu ce numesti tu ‘inima’. Cand omul enunta o problema si tu ii raspunzi pe langa, mie nu mi se pare ca vorbesti ‘din inima’, ci din contra, ca inima ta e blocata, incapabila sa inteleaga real problema celuilalt. Mai grav e ca expediem si mintea in ‘neduhovnicesc’, asa ca nici macar mental nu mai putem intelege pe celalalt. Si cand nu il intelegi pe celalalt, mental sau sufleteste, cum vrei tu, il pierzi.

    Ok, te cred pe cuvant ca tu alegi solutiile care imbina mintea si inima. Te rog insa dovedeste-o si prin cuvintele tale. Discursurile autiste, desprinse de problemele celorlalti, crede-ma, nu conving.

    Oricum, ce observ este ca faci parte din acea categorie de ortodocsi – frecventi pe aici – care desi se auto-eticheteaza pana la exasperare drept ‘prosti’, ‘pacatosi’, ‘ultimii dintre netrebnici’ etc., cum-necum sfarsesc prin a demonstra, cu subiect si predicat (dar nu intotdeauna cu argument), ca de fapt EI si numai ei sunt cei care au intotdeauna dreptate.

    De altfel, daca tot ai dreptate si eu sunt cea rationalista si in greseala, de ce ti-ai mai cerut iertare?? O alta ipocrizie… Zicea cineva: ‘ipocrizia e sportul national in Romania’. Pe bune ca a avut dreptate!

  29. Ok, Doroteea. Am înțeles. Mulțumesc şi scuze pentru ce te-a atins sau ți-a subminat cele expuse.

  30. Pentru cei ce s-au smintit de cele afirmate de mine (in chip autist).
    Demonul se foloseşte în ispitirea omului, de rațiune, pentru ai ajunge la inimă si a o împătimi şi înrobi.
    Raționalismul a fost cauza ereziilor, a schismelor şi născător al sectarismului.
    Sfinții părinți nu s-au axat prea mult pe interpretarea scripturii ci pe studiul launtric, pe cunoaşterea de sine, pe rugaciune simțitoare, pe atragera bogației harului, pe ramânerea şi păstrarea în har, pe vegea şi paza de sine, prin ascultarea glasului conştiinței, prin adobândirea smereniei lepădarii de sine şi pri ce stim şi gasim în ce ne-au lăsat sfinții părinți.
    Ca ortodox, nu pot sa acuz de ipocrizie pe un om sau pe un grup de comentatori despre care nu ştiu ce fapte au. Nu resping catalogarea ci mi-o asum.
    Nu vă teme-ți. Nu ve-ți muri. O sa fiți ca Dumnezeu… o sa cunoasteți binele şi raul, ia spus şarpele, stramoaşei. Şi l-a crezut. Mintea…
    A analizat şi a gasit câştig mai mare în cunoaşterea aceasta, decât în ascultare. A fi deştept este mai presus decât a fi ascultator (de Dumnezeu). Ereticii, au fost chemați la ascultare de sfinții parinți. Dar au crezut în adevarul şi puterea interpretarii lor.
    Ortodocşii, ascultă ne Dumnezeu, îl cred pe Dumnezeu, cred în sfinții parinți şi nu ispitesc pe Dumnezeu cu mintea. Nu numai duhovnicul este totul pentru ortodox, desi este foarte mult. Duhovnicul ştie ce-i spunem, dar numai noi ştim totul despre noi. Lucrul mântuirii constă în lupta cu sine, (pentru lepadarea de sine). Orice pas, orice gând e supravgheat de conştiința. E ne ghidează clipă de clipă. Ni se cere rugaciune continuă. Iar rugaciunea ne spune multe, înainte de a ajunge să fie capabilă de a aduce raspuns. Spune ca nu-i rugaciune. Că nu cere încă în chip rugător şi ca de la pacatos la Imensitatea lui Dumnezeu. Spune că nu-i curată ci infestata de… imaginile vazute(în stradă, în filme, în muzici…), e infestată de cearta în duh cu opozanții noştrii, de pofte, de orgolii, de…
    Să nai continui ?
    Ortodoxul, în orice clipa ştie ce nu este şi ce nu poate, şi ce greşeşte, şi…
    La ce să mă lansez în sofistica, care poate demonstra că albul e alb şivtot ea ca albul e negru.
    Psihologia… vine cu a tebînțelege şi variantele logice oferite de studiul mental şi viața pur lumească.
    Duhovnicia… am spus deja… cu lupta despătimitoare. Duhovnicul de cel mai înalt nivel… te vede cine eşti, dar nu poate sa-ți spună direct. Nici nu te poate ajuta, daca nu faci cele de mai sus.
    Dumnezeu, ajuta pe oricine vrea mântuirea. Prin orice duhovnic. Dar cum ? Unde duhovnicul este mai superficial, harul (la cel angajat cu toata inima), va înaspri glasul conştiinței, va arta ce dezastru este rugaciunea, ce eşec este relația cu semenii, va aprinde dorul de mai bun, mai adânc, mai curat….
    Rațiunea…
    Explicăm psihologic (şi public), ce ni se pare… cool şi nu acordam nici cea mai mica atenție lucrarii tainelor şi harului în (şi după firea), fiecaruia.

    Ortodoxia, nu este ştiință! E VIAȚĂ. DE TAINĂ.
    Omul, se cunoaşte “După fapte”, a spus Domnu Iisus.

    Mă opresc aci şi-mi asum autismul şi ipocrizia, pentru ca nu am spus decât lucruri arhicunoscute şi ne doveditoare.

  31. Problema cu modelul Angelina Jolie e ca promoveaza un model de femeie lipsita de prerogativele maternitatii: si-a extirpat organele producatoare de ovule si glandele cu care o mama isi hraneste copilul. Nu mai e suficienta promovarea avortului, ca stindard al “drepturilor” femeii. S-a trecut la un nou nivel.Sub masca grijii fata de sanatatea si calitatea vietii unei femei se promoveaza femeia de “plastic” -obiect si sursa de placeri. Scoatem glandele mamare si punem silicoane. Scoatem ovarele si trompele si nu punem nimic in loc, ca oricum lipsa lor nu e vizibila. Aceasta femeie va intra la menopauza BRUSC. E o menopauza indusa chirurgical, cu efecte devastatoare- pielea se rideaza brusc, parul cade si isi pierde stralucirea,apare osteoporoza, tulburari cardiace, insomnii, eventual depresii etc. Evident, pentru toate aceste boli induse de menopauza chirurgicala exista tratamente-hormoni de substitutie, antidepresive etc. Fiecare cu efectele secundare de rigoare….Menopauza chirurgicala este extrem de periculoasa spre deosebire de cea fiziologica, organismul fiind brusc expus unui schimbari fata de care nu a avut timp sa se pregateasca. Sunt multe de spus. Se promoveaza o idee care are scopul de a schimba mentalitati, indreptand inca o data in plus specia umana spre degenerare si autoextinctie.

  32. […]
    “Vorbind, joia trecută, la o reuniune din New York City, Hillary Clinton a declarat că „credințele religioase” care condamnă „drepturile reproductive”, „trebuie să fie schimbate”.
    Termenul „drepturi reproductive” este utilizat de politicienii și lobby-iștii „liberali” ca incluzând avortul.”
    […]
    “Acum un an, Comitetul ONU pentru Drepturile Copiilor i-a cerut Vaticanului să-și amendeze legea canonică referitor la avort în vederea identificării circumstanțelor în care accesul la avort poate fi permis.”
    […]

    Sursa: http://www.culturavietii.ro/2015/04/25/hillary-clinton-vrea-ca-doctrinele-religioase-sa-fie-schimbate-pentru-a-nu-mai-condamna-avortul/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare