VIZITA (GEOPOLITICA?) A PAPEI FRANCISC IN GEORGIA. Primire calduroasa din partea oficialitatilor si Patriarhului Ilia, dar rece din partea poporului si a preotilor. BISERICA GEORGIEI A REFUZAT SA ASISTE LA SLUJBA CATOLICA, INVOCAND “DIFERENTE DOCTRINARE”

2-10-2016 11 minute Sublinieri

Vineri după-amiază, papa Francisc s-a întâlnit cu Preafericitul Părinte Ilia al II-lea, Patriarhul Catolicos al întregii Georgii, la Palatul Patriarhal din Tbilisi, transmite CTV.

Papa Francisc a început astăzi, 30 septembrie 2016, vizita sa de trei zile în Caucaz.

În jurul orei locale 15.00, papa Francisc a ajuns pe Aeroportul Internaţional din Tbilisi, unde a fost întâmpinat de Preşedintele Republicii Georgia şi de Patriarhul Georgiei.

După ceremonia de primire de la aeroport, papa Francisc a fost primit de Președintele Georgiei, Excelența Sa Giorgi Margvelashvili, la palatul prezidențial din Tbilisi.

În continuare, Patriarhul Ilia al Georgiei l-a primit, la palatul patriarhal din capitala Georgiei, pe papa Francisc. În cadrul întâlnirii, au fost transmise mesaje de pace. De asemenea, au fost evidenţiate aspecte din istoria creştinismului georgian şi au fost apreciate bunele relaţii între Biserica Ortodoxă Georgiană şi Biserica Romano-catolică. Cei prezenţi au audiat mai multe imne religioase compuse de Patriarhul Ilia.

Sâmbătă seara, papa Francisc va merge la Mtskheta, unul dintre cele mai vechi oraşe georgiene, care se află în apropierea capitalei, pentru a vizita Catedrala Svetitskhoveli, care datează din secolul al XI-lea. Acolo va fi întâmpinat de Patriarhul Ilia al II-lea.

Papa Francisc va petrece două zile în Georgia, iar duminică, 2 octombrie, va vizita Azerbaidjanul.

Aceasta este a doua vizită a unui papă în Georgia. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Tbilisi în noiembrie 1999, când s-a întâlnit cu Patriarhul Ilia al II-lea.

În urmaunor contestări cu privire la vizita papei în Georgia, Patriarhia Georgiei a emis un comunicat miercuri, 28 septembrie 2016, în care spune că „Sanctitatea Sa Papa Francisc I va vizita Georgia la invitaţia Preşedintelui Georgiei şi a Patriarhului-Catolicos al întregii Georgii. Patriarhia Georgiei va primi oaspetele cu respect şi speră ca această vizită să contribuie la apropierea relaţiilor multilaterale şi promovarea păcii în regiune”.

Pope Francis and Georgia's Orthodox Patriarch Ilia II attend a meeting in Tbilisi, Georgia, September 30, 2016. REUTERS/David Mdzinarishvili

Pope Francis and Georgia’s Orthodox Patriarch Ilia II attend a meeting in Tbilisi, Georgia, September 30, 2016. REUTERS/David Mdzinarishvili

Discursul Preafericitului Părinte Ilia al II-lea, Patriarhul Catolicos al întregii Georgii, rostit cu prilejul vizitei papei Francisc în Tbilisi, 30 septembrie 2016:

Sanctitate!

Suntem bucuroşi să vă putem găzdui în ţara noastră şi să vă adresăm cel mai călduros bun-venit în numele poporului încredinţat Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, în numele Bisericii întemeiate de Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos: Biserica din Roma a fost întemeiată de Sfântul Apostol Petru, în timp ce Biserica din Georgia de Sfântul Andrei cel întâi-chemat. Petru şi Andrei erau fraţi şi noi am avut şi trebuie să avem raporturi deosebit de cordiale.

Georgia este o mică ţară cu un trecut plin de multe greutăţi. În ţara noastră trăiesc numeroşi reprezentanţi ai diferitelor religii şi etnii, care timp de secole au avut raporturi de prietenie fie între ei fie cu poporul nostru. Mai ales credinţa în Hristos şi marea inimă a georgienilor au fost cele care au permis crearea unui asemenea climat de ospitalitate şi de convieţuire. Reprezentanţii minorităţilor etnice au perceput bine acest lucru şi au răspuns respectând şi observând mereu limita, dincolo de care iubirea dispare.

Ţara noastră ignoră antisemitismul. Georgia i-a considerat mereu pe evrei fii ai săi şi i-a protejat în timpul persecuţiilor.

Trăim într-un timp de contradicţii profunde. Lumea este teatru al proceselor complexe: dacă pe de o parte ştiinţa şi tehnologia fac progrese semnificative, pe de altă parte devine tot mai săracă viaţa în Duh. Într-un timp foarte scurt, în faţa ochilor noştri, omenirea a devenit lipsită de apărare, omul tot mai rece şi indiferent faţă de suferinţa celuilalt, în timp ce păcatul s-a înmulţit şi a devenit legalizat.

În asemenea circumstanţe, individul pierde orientarea corectă şi nu mai găseşte calea chiar pentru a rezolva propriile probleme.

Este o perioadă dificilă şi pentru Biserică, dar este datoria noastră să-l ajutăm pe aproapele cu iubire, răbdare şi stându-i aproape, pentru ca el să înţeleagă adevărul, să găsească harul şi să transmită învăţăturile de viaţă celorlalţi.

O altă provocare în faţa noastră este globalizarea extinsă asupra întregii lumi. Este un proces inevitabil cu repercusiuni şi pozitive, dar reprezintă şi o ameninţare de a face totul monocord. De aceea, pentru a păstra propria identitate, este datoria fiecărei naţiuni să apere cu fermitate propria cultură, tradiţiile şi valorile. Cred că toţi trebuie să fim conştienţi de acest lucru.

Astăzi în faţa întregii lumi se pune, cu tot dramatismul său, iarăşi, problema constituită de evenimentele desfăşurate în ultimii ani în Orientul Apropiat şi de migrarea, mai ales în Europa, a milioane de persoane persecutate pentru motive religioase şi etnice.

Este firesc ca spre ei să se îndrepte toată solidaritatea noastră. Este firesc să ne preocupăm faţă de ei noi care am fost victime ale unor suferinţe asemănătoare în urmă cu circa 25 de ani, şi iarăşi după aceea, când a fost încălcată integritatea teritorială a Georgiei.

În pofida unui sprijin puternic al ţărilor occidentale, n-a fost posibil nici să se întoarcă în casele lor peste 500 de mii de persoane, devenite refugiate sau exilate, nici să se restaureze integritatea teritorială a ţării.

Ceea ce s-a întâmplat în părţile integrante ale Georgiei – în regiunea Tskhxinvali şi în Abhazia – este rod al activităţii intensificate a forţelor separatiste. Asemenea activităţi reprezintă o gravă ameninţare nu numai pentru ţările mici, ci şi pentru orice alt stat. Este necesar ca ţările dezvoltate şi organizaţiile internaţionale să facă paşi eficienţi pentru a evita haosul din lume.

Acte teroriste, războaie, refugiaţi, foamete, boli, probleme ecologice sunt procese care însoţesc existenţa noastră. Societatea progresistă de astăzi încearcă să facă faţă acestor provocări. Acest lucru este pozitiv, dar efortul depus în acest sens îmi aminteşte de o lumânare care urmează să înainteze evenimentele: de fapt se luptă împotriva efectului şi nu împotriva cauzei care l-a dezlănţuit.

Este de datoria noastră să amintim oamenilor valorile spirituale, să amintim că fără credinţă în Dumnezeu situaţia nu numai că nu se va putea îmbunătăţi, ci, dimpotrivă, se va înrăutăţi, procesul va dobândi dimensiuni mai mari şi va deveni tot mai grav. Asta pentru că omul fără Dumnezeu preferă acele forme de dezvoltare, creează în jurul său acel mediu care prin natura sa contrazice creaţia lui Dumnezeu. Omul fără Dumnezeu nu va putea acţiona altfel, pentru că asemănarea generează o asemănare şi se scoate din ea plăcere. Aceasta este o axiomă şi situaţia nu se va îmbunătăţi, atât timp cât nu va fi depăşită contradicţia amintită puţin mai înainte, atât timp cât guvernanţii nu vor înţelege profund semnificaţia credinţei în Dumnezeu şi nu se vor strădui pentru ca ea să fie profund înrădăcinată în societate.

Cât priveşte raporturile noastre, ele sunt datate din timpuri foarte vechi. Primul raport dintre Roma creştină şi Georgia dăinuie din secolul al IV-lea, din timpurile sfintei Nina, când episcopul Romei de atunci, bucurându-se pentru proclamarea creştinismului ca religie de stat în Kartli, a felicitat-o pe sfânta Nina cu o scrisoare. De altfel, şi Zabulon, tatăl Ninei, a desfăşurat un rol fundamental în încreştinarea francilor, în ţara cărora se pare că a fost şi înmormântat.

Cu toate că în Evul Mediu n-am mai avut raporturi cu Biserica din Roma în sfera doctrinală, relaţiile noastre reciproce au continuat, cuprinzând cultura, ştiinţa, politica.

Ca rod direct al acestor relaţii, arhivele şi bibliotecile Vaticanului păstrează multe documente istorice referitoare la Georgia. Microfilmele unei părţi, relativ mici, dintre ele ne-au fost dăruite de Papa Ioan Paul al II-lea şi astăzi sunt obiect de păstrare şi de studiu în Centrul Naţional al Manuscriselor „Korneli Kekelidze”.

N-aş vrea să uit meritul avut de catolicii georgieni în lupta pentru independenţa politică a Georgiei şi în dezvoltarea culturală a ţării noastre. De asemenea aş vrea să amintesc ajutorul, oferit de Biserica din Roma, pentru formarea clerului georgian în Europa.

Noi participăm la dialogul teologic dintre ortodocşi şi catolici. La Patriarhia din Georgia s-au demarat deja lucrările de întocmire a unei opere voluminoase, care va ilustra drumul istoric al Bisericii creştine nedespărţite (adică până în secolul al XI-lea) şi Vaticanul deja a exprimat propria disponibilitate de a susţine această iniţiativă.

Împreună cu Biserica catolică din Georgia am organizat câteva întâlniri despre teme de bioetică şi considerăm că această direcţie de cercetare poate să creeze o bună perspectivă de colaborare.

De asemenea, considerăm foarte importantă colaborarea pe care o putem desfăşura pentru apărarea instituţiei familiei.

Suntem cu toţii foarte conştienţi că o familie puternică şi stabilă este garant al forţei şi stabilităţii oricărei naţiuni şi stat; aşadar este de datoria noastră a tuturor să ne îngrijim de apărarea sa.

Sanctitate, vă reînnoiesc salutul meu de bun-venit! Cu mijlocirea sfântului Andrei cel întâi chemat şi a sfântului Petru, Dumnezeu să binecuvânteze ţările noastre şi să dăruiască întregii creaţii pacea şi progresul duhovnicesc!

Discursul Papei Francisc

Mulţumesc Sanctităţii Voastre. Sunt profund emoţionat să aud „Ave Maria” pe care chiar Sanctitatea Voastră l-aţi compus. Numai dintr-o inimă care o iubeşte atât de mult pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu, inimă de fiu dar şi de copil, poate să iasă un lucru atât de frumos.

Este pentru mine o mare bucurie şi un har deosebit să vă pot întâlni pe Sanctitatea şi Preafericirea Voastră şi pe venerabilii mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi, membri ai Sfântului Sinod. Îl salut pe domnul prim-ministru şi pe voi, iluştri reprezentanţi ai lumii academice şi ai culturii.

Sanctitatea Voastră aţi inaugurat o pagină nouă în relaţiile dintre Biserica Ortodoxă din Georgia şi Biserica catolică, făcând prima vizită istorică în Vatican a unui patriarh georgian. Cu acea ocazie aţi schimbat cu Episcopul de Roma sărutarea păcii şi promisiunea de a vă ruga unul pentru altul. Astfel s-au putut întări legăturile semnificative, prezente între noi încă din primele secole ale creştinismului. Ele s-au dezvoltat şi se menţin respectuoase şi cordiale, aşa cum manifestă şi primirea călduroasă rezervată aici trimişilor şi reprezentanţilor mei, activităţile de studiu şi cercetare la Arhivele Vaticane şi la Universităţile Pontificale din partea credincioşilor ortodocşi georgieni, prezenţa la Roma a unei comunităţi a voastre, găzduită într-o biserică din dieceza mea, şi colaborarea cu comunitatea catolică locală, mai ales cu caracter cultural. Ca pelerin şi prieten, am ajuns în această ţară binecuvântată, în timp ce se îndreaptă spre apogeu pentru catolici Anul jubiliar al Milostivirii. Şi Papa Ioan Paul al II-lea a venit aici, în pragul Jubileului anului 2000: a venit ca să întărească „legăturile profunde şi puternice” cu Scaunul din Roma (Discurs la ceremonia de bun-venit, Tbilisi, 8 noiembrie 1999: Insegnamenti XXII/2 [1999], 843) şi să amintească ce necesară era, în pragul celui de-al treilea mileniu, „contribuţia Georgiei, răscruce antică de culturi şi tradiţii, pentru edificarea […] unei civilizaţii a iubirii” (Discurs în Palatul Patriarhal, Tbilisi, 8 noiembrie 1999: Insegnamenti XXII/2 [1999], 848).

Acum, Providenţa divină face să ne întâlnim din nou şi, în faţa unei lumi însetate de milostivire, de unitate şi de pace, ne cere ca acele legături dintre noi să primească nou elan, reînnoită fervoare, pentru care sărutul păcii şi îmbrăţişarea noastră fraternă sunt deja un semn elocvent. Biserica Ortodoxă din Georgia, înrădăcinată în predica apostolică, îndeosebi în figura apostolului Andrei, şi Biserica din Roma, întemeiată pe martiriul apostolului Petru, au astfel harul de a reînnoi astăzi, în numele lui Hristos şi spre slava sa, frumuseţea fraternităţii apostolice. De fapt, Petru şi Andrei erau fraţi: Iisus i-a chemat să părăsească năvoadele şi să devină, împreună, pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Frate preaiubit, să ne lăsăm priviţi din nou de Domnul Iisus, să ne lăsăm atraşi iarăşi de invitaţia sa de a părăsi ceea ce ne reţine să fim împreună vestitori ai prezenţei sale.

Ne susţine în aceasta iubirea care a transformat viaţa apostolilor. Este iubirea fără egal, pe care Domnul a întrupat-o: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13); şi pe care ne-a dăruit-o, pentru ca să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit (cf. In 15,12). În această privinţă, marele poet al acestei ţări pare să ne adreseze şi nouă câteva cuvinte celebre ale sale: „Ai citit cum scriu apostolii despre iubire, cum spun, cum o laudă? Cunoaşte asta, îndreaptă mintea ta spre aceste cuvinte: iubirea ne înalţă” (S. Rustaveli, Cavalerul în pielea de tigru, Tbilisi 1988, camera 785). Într-adevăr iubirea Domnului ne înalţă, pentru că ne permite să ne ridicăm mai presus de neînţelegerile din trecut, de calculele din prezent şi de temerile pentru viitor.

Poporul georgian a mărturisit de-a lungul secolelor măreţia acestei iubiri. În ea a găsit forţa de a se ridica din nou după nenumărate încercări; în ea s-a ridicat până la piscurile unei frumuseţi artistice extraordinare. De fapt, fără iubire, aşa cum a scris un alt mare poet, „nu domneşte soarele în cupola cerului” şi pentru oameni „nu există nici frumuseţe, nici nemurire” (G. Tabidze, „Fără iubire”, în: Galaktion Tabidze, Tbilisi 1982, 25). În iubire îşi are motivaţia de a fi frumuseţea nemuritoare a patrimoniului vostru cultural, care se exprimă în multiple forme, ca de exemplu muzica, pictura, arhitectura şi dansul. Preafericirea Voastră, Frate preaiubit, aţi dat o expresie demnă despre asta, în mod special compunând imnuri sacre preţioase, unele şi în limba latină şi deosebit de îndrăgite de tradiţia catolică. Ele îmbogăţesc comoara voastră de credinţă şi cultură, dar unic oferit creştinătăţii şi umanităţii, care merită să fie cunoscută şi apreciată de toţi.

Istoria glorioasă a Evangheliei în această ţară se datorează în mod special sfintei Nina, care este echivalată cu apostolii: ea a răspândit credinţa sub semnul special al crucii făcute din lemn de viţă de vie. Nu e vorba despre o cruce dezgolită, pentru că imaginea viţei de vie, în afară de rodul care excelează pe acest pământ, îl reprezintă pe Domnul Iisus. De fapt, El este „viţa cea adevărată” şi a cerut apostolilor săi să rămână puternic altoiţi în El, ca mlădiţe, pentru a aduce rod (cf. In 15,1-8). Pentru ca Evanghelia să aducă rod şi astăzi ni se cere, Frate preaiubit, să rămânem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Mulţimea de sfinţi pe care această ţară îi are să ne încurajeze să punem Evanghelia înainte de toate şi să evanghelizăm ca în trecut, mai mult decât în trecut, liberi de laţurile prejudecăţilor şi deschişi la noutatea perenă a lui Dumnezeu. Dificultăţile să nu fie impedimente, ci stimulenţi ca să ne cunoaştem mai bine, să împărtăşim limfa vitală a credinţei, să intensificăm rugăciunea unii pentru alţii şi să colaborăm cu dragoste apostolică în mărturia comună, spre slava lui Dumnezeu în ceruri şi spre slujirea păcii pe pământ.

Poporului georgian îi place să celebreze, ciocnind cu rodul viţei, valorile cele mai dragi. Împreună cu iubirea care înalţă, un rol deosebit este rezervat prieteniei. „Cine nu caută un prieten, este duşman al său însuşi”, mai aminteşte poetul (S. Rustaveli, Cavalerul în pielea de tigru, Tbilisi 1988, camera 847). Doresc să fiu prieten sincer al acestei ţări şi ale acestei iubite populaţii, care nu uită binele primit şi a cărei trăsătură ospitalieră se uneşte cu un stil de viaţă în mod real plin de speranţă, chiar în mijlocul dificultăţilor care nu lipsesc niciodată. Şi acest aspect pozitiv îşi are propriile rădăcini în credinţă, care-i face pe georgieni să invoce, în jurul propriei mese, pacea pentru toţi şi să-i amintească până şi pe duşmani.

Cu pacea şi iertarea suntem chemaţi să-i învingem pe adevăraţii noştri duşmani, care nu sunt de carne şi de sânge, ci sunt duhurile răutăţii din afara şi dinlăuntrul nostru (cf. Ef 6,12). Această ţară binecuvântată este bogată în eroi valoroşi conform Evangheliei, care ca sfântul Gheorghe au ştiut să învingă răul. Mă gândesc la atâţia monahi şi în mod deosebit la numeroşii martiri, a căror viaţă a triumfat „cu credinţa şi răbdarea” (Ioane Sabanisze, Martiriul lui Abo, III): a trecut în teascul durerii rămânând unită cu Domnul şi astfel a adus un rod pascal, irigând solul georgian cu sânge vărsat din iubire. Mijlocirea lor să dea alinare atâtor creştini care şi astăzi în lume suferă persecuţii şi samavolnicii, şi să întărească în noi dorinţa bună de a fi uniţi fratern pentru a vesti Evanghelia păcii.

[După schimbul de daruri]

Mulţumesc, Sanctitate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe Sanctitatea Voastră şi Biserica Ortodoxă din Georgia. Mulţumesc, Sanctitate. Şi fie ca să poată merge înainte pe drumul libertăţii.

[…]

Mulţumesc, Sanctitate pentru primirea şi cuvintele dumneavoastră. Mulţumesc pentru bunăvoinţa dumneavoastră şi pentru această angajare fraternă de a ne ruga unul pentru altul după ce ne-am dat sărutarea păcii. Mulţumesc.

Surpriză neplăcută pentru Papa Francisc în Georgia. Dacă de obicei este întâmpinat de mulțimi primitoare și bucuroase de vizită, iată că în Tbilisi a fost primit cu proteste. Grupuri de oameni au manifestat împotriva bisericii catolice și a sa.

Protestatarii și-au făcut simțită prezența chiar la ieșirea de pe aeroportul din Tbilisi, unde Suveranul Pontif a fost primit de o mulțime care afișa bannere cu mesajele „Papa este un eretic” și „Anticristul”. De asemenea, a doua zi, aflat în vizită la o biserică catolică din oraș, Papa Francisc a avut parte de aceeași „primire”, scrie nytimes.com.

Ca și când asta n-ar fi fost destul, sâmbătă Suveranul Pontif a oficiat o slujbă pe stadionul de fotbal din capitala Georgiei, dar evenimentul nu a avut succes, credincioșii fiind prezenți în număr mic. Mai mult, o delegație a Bisericii Ortodoxe Georgiene a refuzat invitația de a fi prezentă la slujbă invocând „diferențe doctrinare”, conform purtătorului de cuvânt al instituției.

În vizita din Georgia, una dintre cele mai vechi națiuni creștine ale lumii, Francisc s-a confruntat cu terenul geopolitic și religios complicat al unei foste țări sovietice, acum intens disputată între Est și Vest.

La nivel oficial, Francisc a fost primit cu căldură, în special de către guvernul Georgiei, care speră că vizita Papei va aduce aminte lumii că o cincime din teritoriul georgian rămâne ocupat de separatiști înarmați și finanțați de Rusia.

Și liderul Bisericii Ortodoxe Georgiene, Patriarhul Ilia al II-lea, l-a primit bine și l-a salutat pe Papa Francisc cu formula „fratele meu drag”. Înainte de sosirea Suveranului Pontif, acesta a emis o declarație în care condamnă preoții ortodocși care critică vizita sa.

Într-un interviu, premierul Georgiei, Giorgi Kvirikashvili, a declarat că vizita papală a fost „foarte importantă pentru Georgia în cursul său de apropiere de Europa și de Occident în general”.

Referitor la protestele organizate împotriva Papei, Kvirikashvili a spus că nu înțelege motivul pentru care cineva a dorit să umbrească venirea Suveranului Pontif la Tbilisi. „Ar trebui să fim ospitalieri. Europa este casa noastră, cultural și istoric”, a adăugat acesta.

De cealaltă parte, conservatorii georgieni sunt de părere că apropierea de Occident ar forța Georgia să accepte căsătoria gay, deși guvernul lui Kvirikashvili a propus anul acesta modificarea Constituției pentru a exclude orice posibilitate ca uniunea oficială între persoane de același sex să devină posibilă într-o zi. Demers care încă nu a avut finalitate.

Papa Francisc a fost informat că vizita în Georgia ar putea fi neplăcută. Papa Ioan Paul al II-lea a avut parte, de asemenea, de o primire rece când a vizitat această țară în 1999.

Actuala vizită a Suveranului Pontif a avut ca scop o mobilizare mai largă a lumii creștin-ortodoxe și s-a dorit răspândirea unui mesaj de pace și reconciliere, nu numai în Georgia, ci și în Siria și Irak, care sunt la câteva sute de kilometri depărtare.

El va petrece duminica în țara vecină, Azerbaidjan, un stat cu o națiune majoritar musulmană șiită.

Pe plan politic, guvernul dorește ca Georgia să adere la Uniunea Europeană și la NATO. Mai ales că generația tânără a țării este pro-occidentală și se teme ca țara să nu se întoarcă sub influența rusească, asta și pentru că Patriarhul Georgiei l-a descris pe Vladimir Putin în 2013 drept un „lider înțelept”. Foarte aproape de Tbilisi, militarii ruși sunt prezenți în patrulare la o frontieră în cea mai mare parte nemarcată și nerecunoscută pe plan internațional, care separă regiunea Osetia de Sud de Georgia, și unde mai mult de 250.000 de etnici georgieni au fost alungați din casele lor.

Papa Francisc a mulțumit liderilor georgieni susținând „drepturile suverane”ale țării lor și a solicitat aderarea la dreptul internațional, o trimitere către Rusia care deține controlul asupra regiunilor separatiste din Georgia. Suveranul Pontif s-a referit diplomatic la această situație, folosind termenul de „ocupație” și nu de „agresor”.

Situația politică și socială din Georgia este una delicată. În timp ce Biserica Ortodoxă Georgiană are legături strânse cu biserica rusă, guvernul georgian a rupt relațiile diplomatice cu Moscova după războiul din 2008.

Ministrul de externe al Georgiei, Mikheil Janelidze, a respins acțiunea protestatarilor spunând că este doar o „minoritate” care nu reflectă poziția bisericii georgiene sau a guvernului. Georgia, a adăugat el, vrea să devină „un stat cu adevărat european” și „acest lucru este cu siguranță susținut de către patriarh”.

În declarația oficială dată înainte de venirea Papei la Tbilisi, Patriarhul Ilia mai spunea că ar fi total inacceptabil”, ca cineva să perturbe o vizită menită să ajute la vindecarea rupturii dintre ramurile vestice și estice ale creștinătății, care datează din secolul al 11-lea.

Vorbind sâmbătă după-amiază unui grup de preoți catolici, călugărițe și laici din Tbilisi, Papa Francisc a repetat poziția sa, apărând căsătoria tradițională între un bărbat și o femeie. „Astăzi există un război mondial pentru a distruge căsătoria”, a spus el.


Categorii

1. DIVERSE, Ecumenism, Papa (Papism), Patriarhul Ilia al Georgiei

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “VIZITA (GEOPOLITICA?) A PAPEI FRANCISC IN GEORGIA. Primire calduroasa din partea oficialitatilor si Patriarhului Ilia, dar rece din partea poporului si a preotilor. BISERICA GEORGIEI A REFUZAT SA ASISTE LA SLUJBA CATOLICA, INVOCAND “DIFERENTE DOCTRINARE”

  1. Numai iubirea, numai ea… (Papa)

  2. Nu inteleg de ce ar trebui primit Papa cu huiduieli. Ospitalitatea si decenta nu sunt incompatibile cu diferenta de opinii. Discursul Patriarhiului Ilia este, dupa mine, unul excelent. Fara concesii, cu accent pe punctele esentiale, fara imbufnari inutile in context.
    Primirea unui rabin mi s ar parea intr adevar problematica, pt ca iudaismul chiar il respinge pe Hristos, explicit, Il declara fals Mesia etc.. Ei, da, sunt antihristi declarati cu care nu m as grabi sa dau mana. Mai rau decat paganii, pt ca macar aceia nu L au cunoscut pe Hristos. In timp ce ei, cunoscandu L, Il resping.
    Cu catolicii raporturile ar putea fi f simple. Fermitate in pozitiile divergente, amabilitate in rest. Neabordarea diferentelor, valorificarea pragmatica a punctelor comune. Daca ei sunt vicleni nu inseamna ca noi trebuie sa fim nici prosti dar nici agresivi. Mai ales ca nu toti sunt vicleni, e absurd sa afirmi asta. Papa poate sa unelteasca cat vrea. Zidurile de aparare nu se ridica prin istericale si insulte, ci prin linistita si inteligenta fermitate.
    De ce o fi asta atat de complicat, eu una nu inteleg…

  3. *Il respinge…

  4. Azi am auzit ceva:

    “Don’t treat people as bad as they are, treat them as good as you are.”

  5. Papa a vizitat duminica Azerbaijanul, tara musulmana cu numai 700 de catolici, majoritatea straini. Penibil!

    Pope Francis Celebrates Mass in Muslim Azerbaijan, Home to 700 Catholics
    Many of them are foreigners, including staff from embassies and domestic workers and some in the oil and gas industries.
    In fact, Sunday’s Mass, which was said mostly in English, had more of the feeling of a worship service in a multi-ethnic, well-to-do American suburb than a liturgy on the Caspian sea.
    http://www.nbcnews.com/news/world/pope-francis-celebrates-mass-muslim-azerbaijan-home-700-catholics-n658126

  6. @doroteea

    “amabilitate[ecumenica,sper N.M] in rest”

  7. Pingback: UN EXEMPLU PENTRU INTERACTIUNILE ORTODOX-CATOLICE LA NIVEL INALT? Cum a pastrat BISERICA GEORGIEI echilibrul intre RESPECTdiplomatic si FIDELITATEA fata de predanie in cazul VIZITEI PAPEI FRANCISC | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: UN EXEMPLU PENTRU INTERACTIUNILE ORTODOX-CATOLICE LA NIVEL INALT? Cum a pastrat BISERICA GEORGIEI echilibrul intre RESPECTUL diplomatic si FIDELITATEA fata de predanie in cazul VIZITEI PAPEI FRANCISC | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare